Penultima ora!

---

Lui Constantinescu i s-a făcut rău în timpul ceremoniei de întronizare a patriarhului
Fostului preşedinte Emil Constantinescu i s-a făcut rău, duminică, pentru câteva minute, în timpul ceremoniei de întronizare a Patriarhului Daniel din Catedrala Patriarhală, el fiind susţinut ca să nu cadă de pe scaun de fostul preşedinte Ion Iliescu şi de Regele Mihai I.
"Nu mâncasem de vreo 12 ore sau mai mult, de vreo 20 de ore, şi am avut o uşoară ameţeală hiploglicemică", a precizat Constantinescu la finalul ceremoniei. Întrebat dacă şi-a revenit cu ajutorul medicului, Emil Constantinescu a spus că acesta nu a avut ce să-i facă, pentru că şi-a revenit foarte repede.
"Întâmplător eram foarte liniştit că mi-am făcut toate analizele şi sănătatea mea este perfectă", a declarat Emil Constantinescu. El a precizat că în momentul în care i s-a făcut rău a fost susţinut de cei care se aflau pe scaunele de lângă el, Regele Mihai I şi fostul preşedinte Ion Iliescu.
"Mi-a spus (Emil Constantinescu - n. r.) că a avut nişte nopţi mai scurte, nu prea a mâncat... A fost un moment de slăbiciune, nimic deosebit. A fost un moment în care a căzut. Nu a căzut chiar jos, că eu l-am susţinut", a precizat şi Ion Iliescu.

Cum se scrie istoria! Iliescu şi Regele Mihai susţin un lider de partid decăzut. Întâmplător, domnul Constantinescu era liniştit pentru că doctorii i-au spus că e sănătos. Şi fostului Patriarh i-au spus doctorii la fel, că e aproape sănătos, nimic grav. Încep iar să mai cred în oameni politici. Din păcate aceşti oameni politici sunt deja la pensia politică. Poate că Regele Mihai cedează şi el Palatul Peleş înapoi statului român, poate Ion Iliescu consimte şi el la faptul că există Dumnezeu. Poate că toţi oamenii politici se vor strânge la o masă a împăcării, cu vin popesc şi îmbrăţişări patetice. Să-i văd atunci, aş mai gândi o altă viaţă.

econtra natura III

---

(Contra firii III (şi ultima))

ESTE TIMPUL CA ROMÂNII SĂ NU MAI FIE DESPĂRŢIŢI DE GARDURI

Mii de credincioşi, prezenţi la întronizarea celui de-al şaselea patrriarh al BOR, aşteaptă cuminţi să se bucure de prima apariţie a noului patriarh înveşmântat cu însemnele puterii

Personalităţile politice aşteaptă în primul rând pe partea stângă a lăcaşului sfânt. Traian Băsescu este cu capul plecat. Nimeni nu poate citi ce se întâmplă în sufletul lui dar parcă meditează la ceva. Nicolae Văcăroiu este uşor pătruns de răcoarea pe care ţi-o dă corul bisericesc dar cred că ar vrea să nu mai dureze totul aşa mult. Domnul prim-ministru Tăriceanu simte un neastâmpăr ca atunci când se citea moţiunea. Acest neastâmpăr îl face tânăr deşi este încă îngreunat în mişcări. Undeva mai în spate, liber cugetătorul Ion Iliescu se ascunde după o femeie cu capul acoperit de un voal negru.
Te Deum de întronizare, citirea Gramatei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, înmânarea însemnelor patriarhale de către mitropoliţi, aşezarea în tronul patriarhal, cuvinte, tropare, cruci de sfinţirea a sufletului, un sul imens cu aspect de hrisov realizat de copii la lucru manual, un cuvânt rostit în numele Sfântului Sinod al BOR de către ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, apoi cuvântul PF Daniel.

La ora la care scriu aceste rânduri se aud clopotele mitropoliei în bătaia lor cuminte dar veselă. Îmi spun şi eu în gând “Doamne ajută!”. Poate că schimbarea va fi în bine.

Clopetele nu pot goni însă şi zbuciumul vieţii politice. Astăzi, ziua a şaptea, nu este una de repauz. În politică încă se mai simte valul de evenimente cu iz de hazna ale săptămânii care s-a încheiat.

Dezastru politic dacă trece moţiunea de cenzură.
Preşedintele PC, Dan Voiculescu, a declarat, sâmbătă, într-o conferinţă de presă la Alba Iulia, că se aşteaptă la un dezastru politic în cazul în care Parlamentul va adopta moţiunea de cenzură iniţiată de PSD, iar Guvernul Tăriceanu va cădea.

Cine spunea că Voiculescu s-a retras de la guvernare, din senat, că… Se pare că vrea totuşi acest guvern din moment ce varianta căderii sale îi pare un “dezastru politic”. Interesele PC de la guvernul României sunt:
- Controlul provenienţei averilor ce nu pot fi justificate din venituri legale, cu amendamentul că averile ilicite să se considere fonduri pentru pensii
- Reducerea TVA la alimentele de baza de la 19 la 9%
- Neimpozitarea profitului reinvestit - amendament la Codul fiscal
- Includerea în Codul electoral a votului uninominal şi a reprezentării în consiliile locale a cetăţenilor de etnie română în localităţile unde sunt minoritari
- Modificarea şi completarea Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Cel puţin teoretic, exceptând votul uninominal şi “neimpozitarea”, un guvern liberal nu va adopta niciodată astfel de legi cu iz socialist. Nici votul nominal nu este dorit de PNL, dar aceasta este o altă discuţie. De ce susţine atunci liderul PC guvernul Liberal? Domnul Voiculescu nuanţează cele spuse.

Dan Voiculescu a spus că nu se aşteaptă ca moţiunea să fie adoptată, însă a ţinut să precizeze că dacă trece va urma un "dezastru politic". El a adăugat că, din punctul său de vedere, premierul pe care l-ar nominaliza Traian Băsescu, în cazul în care ar cădea actualul Guvern, nu va fi pe placul parlamentarilor. Voiculescu a precizat că această moţiune de cenzură generează o adevărată tensiune în societatea românească care ar putea influenţa alegerile europarlamentare. Potrivit liderului conservator, în România ar urma, după o posibilă cădere a Guvernului, "şase luni de haos politic", amintind şi de faptul că nici bugetul de stat nu a fost adoptat. Dan Voiculescu l-a acuzat pe preşedintele Traian Băsescu că vrea doar să-l dărâme pe Călin Popescu Tăriceanu şi "are o preocupare permanentă pentru show-ul mediatic". El a adăugat că Traian Băsescu încearcă să facă tot felul de "şmecherii" care "sunt la mintea copilului" şi demonstrează că nu mai are idei. "Să vii acum să spui, după ce ai spus clar că nu faci cu PSD, după ce ai în Statutul PD-ului că nu stă cu PSD la masă, să vii să spui mediatic «Voi face guvern de uniune naţională în care intră şi PSD-ul», e o minciună, o copilărie, o încercare disperată de a-l dărâma pe Tăriceanu", a mai spus Dan Voiculescu.

Domnule Voiculescu, ştiu că nu o să citiţi ce spun, dar eu tot vă spun. Nu fiţi de râsul curcilor implicate politic. Cum să fie guvern de “uniune naţională” fără PSD? Ar trebui să vă puneţi problemă că Traina Băsescu este Preşedintele României şi oricât ar vrea el să influenţeze politica românească, oricât de jucător ar fi el, uneori preşedintele trebuie să hotărască peste capul şi deplinul dorinţelor lui, exprimate sau nu. Declaraţiile lui Traian Băsescu arată clar că nu se mai gândeşte la alegeri anticipate. Ca să nu fie alegeri anticipate, este nevoit să ia multe decizii care nu-i plac, cum ar fi un guvern care să includă PNL-ul, un guvern de uniune naţională, să-l primească la Cotroceni pe Mircea Geoană… Dacă domnia sa, Preşedintele României poate să facă ce trebuie, chiar dacă strânge din dinţi cu furie, domnia voastră de ce nu vă conformaţi politica pe noul model şi aruncaţi către opinia publică cu cuvinte de timpul “dezastru politic”. Aveţi impresia că poporul acesta mai are nevoie de şocuri, nu este el destul de şocat? Când vor exploda facturile de la întreţinere, cred că vom avea un val de sinucideri ce nu a mai văzut România. Şi atunci vă veţi uita la domnia voastră acasă la televizorul cu plasmă, cum atârnă românul în ştreang şi românul se va uita din ştreang la domnia voastră cum vă uitaţi la televizor. Aţi făcut politică ca un hobby. La primul hop v-aţi retras că “nu vă mai convine”, ba din înţelegerea cu PSD, ba din cea cu PNL, ba din senat, aici cu amendamentul că veţi reveni când se liniştesc apele. Nu e frumos, nu e civic… măcar nu mai încălziţi apele care şi aşa dau în clocot.

După ce am trecut pe la cei retraşi din prim-planul politic, să revenim la spectacol politic. Un spectacol grotesc, dar adevărat.
Piaţa Universităţii, ieri, sâmbătă, este autoriza un spectacol pentru pensionari
Ce se întâmplă de fapt în Piaţa Universităţii? Fenomenul Piaţa Universităţii s-a transformat în mania Piaţa Universităţii. Toţi se folosesc de acest spaţiu Bucureştean ca de un loc de pelerinaj politic. Dacă un politician vine aici, este musai să vină toţi. Cei ce nu pot veni, se mulţumesc să acuze pe ceilalţi că se folosesc de semnificaţia Pieţei Universităţii pentru a face capital electoral şi adaugă, invariabil, că întinează memoria celor care…

Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Bucureşti, sublocotenentul Marius Militaru, a declarat, sâmbătă, că Asociaţia pentru Iniţiativă Civică a obţinut autorizaţie pentru desfăşurarea unui spectacol pentru pensionari, în faţa Teatrului Naţional Bucureşti, între orele 17.30 - 23.00.
El a precizat că jandarmii nu au fost informaţi despre participarea preşedintelui Traian Băsescu la acest spectacol, dar că dacă şeful statului va dori să participe o poate face în deplină legalitate, întrucât este o manifestaţie autorizată.
Referitor la o posibilă contramanifestaţie, Marius Militaru a precizat că jandarmii nu au informaţii în acest sens. El a adăugat că, potrivit legii, nici Primăria, nici Jandarmeria nu ar putea autoriza o asemenea manifestaţie.
Legea 60/2001 prevede sancţiuni aspre pentru cei care tulbură o manifestaţie publică, lucru care s-ar putea întâmpla şi în cazul în care "contramanifestanţii tulbură spectacolul pentru pensionari", a menţionat purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei.
Pentru spectacolul organizat de Asociaţia pentru Iniţiativă Civică, în Piaţa universităţii vor fi prezenţi aproximativ 50 de jandarmi, dar, dacă va fi nevoie, numărul acestora va fi suplimentat rapid, a mai spus Militaru.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi seară, într-o emisiune la TVR, că merge sâmbătă în Piaţa Universităţii pentru a se întâlni cu românii, aşa cum a promis după anunţarea rezultatului referendumului din 19 mai. Băsescu a menţionat că această sâmbătă este "ultima din acest trimestru" şi că astfel, aşa cum a stabilit în Piaţa Universităţii pe 19 mai, va merge în acest loc pentru a se întâlni cu românii. Preşedintele nu a menţionat ora la care se va duce în Piaţa Universităţii din Capitală.

Jocul politic în românia este ca o comedie, doar că nu este vesel. Declaraţia responsabilului de la Jandermeria Română este, aş fi vrut să spun halucinantă, incredibilă, dar nu se potriveşte… este pur românească. Domnul Marius Militaru a auzit că preşedintele s-ar putea să treacă pe acolo şi nu are de ce se îngrijoreze. Chiar dacă nu este pensionar, domnul Băsescu este cetăţean şi poate participa la o manifestare autorizată. Contra-manifestanţii la prezenţa domnului Băsescu nu mai sunt simpli cetăţeni care participă la o manifestaţie autorizată ci încalcă legea 60/2001.
Am căutat legea specificată L. nr.60/14-03-2001 LEGE pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Finlanda privind readmisia persoanelor, semnat la Helsinki la 5 noiembrie 1999. Acum totul e clar, deci aşa.
Bănuiesc că este vorba de LEGE nr.60 din 23 septembrie 1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată pe 29 sep. 2004. Dar ce mai contează acolo 10 ani.
Cine sunt aceşti contra-manifestanţi? Aflăm tot din ziare… citez deci iarăşi:

Fostul preşedinte Emil Constantinescu îi cheamă, la rândul său, pe "cei care nu au trădat idealurile Pieţei Universităţii" să participe, sâmbătă, la un miting în centrul Capitalei şi anunţă că va relua un apel mai vechi de-al său pentru "condamnarea" folosirii Pieţei în scop electoral de către Traian Băsescu. "Faţă de această nouă intenţie de pângărire a spaţiului Pieţei Universităţii, reluăm Apelul la Conştiinţă, care va fi distribuit şi prezentat spre semnare în Piaţa Universităţii sâmbătă, 29 septembrie, începând cu ora 11.00", se arată într-un comunicat dat publicităţii vineri de Emil Constantinescu. El a mai anunţat că îi cheamă "pe toţi cei care nu au trădat idealurile Pieţei Universităţii să participe la lansarea «Manifestului pentru o Românie curată» care va avea loc în Piaţa Universităţii, sâmbătă, începând cu ora 16.00".

Trăim un moment destul de tensionat. Ţara este dezbinată şi nemulţumită, partidele sunt şi ele fiecare în interesul ei fără a accepta nici un compromis, nici o colaborare. Lumea a ajuns la un stres maxim din cauza acestei gradări a mişcării de depunere a moţiunii. Ce face un fost preşedinte al României care poza şi pozează drept autoritatea morală a societăţii. Instigă pe cei prezenţi la "spectacolul dedicat pensionarilor" să nu-l primească pe preşedintele ţării. Vine la locul făgăduinţei electorale cu câţiva oameni, le dă nişte pancarte în mână cu însemne PNŢ-CD (chiar uitasem de acest partid, uite că mai există) şi defilează cu ei în jurul fântânii arteziene. Ar fi multe de spus, mă opresc la a spune că este penibil.
Ce spun ziarele despre prezenţa preşedintelui.

Preşedintele Traian Băsescu a solicitat forţelor de ordine să-i lase pe "cei câţiva români" aflaţi în faţa Facultăţii de Arhitectură să li se alăture celor care se aflau în faţa Teatrului Naţional şi a declarat că este timpul ca românii să nu mai fie despărţiţi de garduri.
Traian Băsescu a sosit sâmbătă, la ora 19.50, în Piaţa Universităţii. Pentru aproximativ un sfert de oră el a făcut o baie de mulţime. Preşedintele a dat mâna cu cei prezenţi, s-a îmbrăţişat cu unele persoane şi a primit o pâine ţărănească.
Apoi, şeful statului s-a urcat pe scena amenajată în faţa TNB, unde s-a desfăşurat un spectacol de muzică populară.
El a spus că "unii" susţin că el abia acum a venit în Piaţa Universităţii. Băsescu a ţinut să precizeze că el s-a ocupat de acest loc, în calitate de primar, a pus ceasul european din centrul Capitalei şi s-a îngrijit să fie plantate flori. El a adăugat că, deşi a privit la televizor evenimentele din decembrie 1989 şi iunie 1990, a încercat să păstreze valoarea locului şi să îi adauge valoare, pe cât a putut.
Şeful statului a făcut un apel către manifestanţii aflaţi în faţa Facultăţii de Arhitectură să vină alături de cei aflaţi în faţa Teatrului Naţional. Băsescu a spus că este timpul ca românii să nu mai fie despărţiţi de garduri şi că nu este bine să fie împărţiţi şi categorisiţi în "răi" şi "buni". "Toţi românii sunt buni", a spus Băsescu, după care a solicitat forţelor de ordine să dea deoparte gardurile amplasate în faţa manifestanţilor care răspunseseră apelului lui Emil Constantinescu.
De când a ajuns în piaţă, precum şi în tot timpul discursului său de câteva minute, Traian Băsescu a fost fluierat de cei aflaţi în faţa Facultăţii de Arhitectură şi care aveau steaguri cu sigla PNŢCD.
După discurs, el s-a întreţinut lângă scenă, într-un cort al organizatorilor concertului, cu liderii PD Emil Boc, Vasile Blaga şi Radu Berceanu, după care a dat o declaraţie ziariştilor şi a plecat.

Un preşedinte al tuturor românilor fluierat (fluierat peiorativ, că românii mai fluieră şi de admiraţie… sau, mai şti?) de câtre reprezentanţii unui partid (din moment ce şi-au ataşat şi sigla) care nu mai există pe scena politicii româneşti. Traian Băsescu ţine un discurs, deşi nu era cazul, doar era un simplu observator dar renuţă a mai face nu ştiu ce raport.
În acest discurs Traian Băsescu face un lucru surprinzător, cel puţin pentru mine. Spune un lucru evident neprăgătit: “este timpul ca românii să nu mai fie despărţiţi de garduri”. Gestul m-a luat prin surprindere mai întâi că vine din partea unui preşedinte obişnuit să cucerească prin dezbinare şi, mai ales, pentru că modalitatea de a formula o cerinţă evidentă a momentului în care se află România în acest moment, este specifică unui mare om politic, ori preşedintele ne-a obişnuit până acum mai puţin cu declaraţiile mari şi mai mult cu reacţii “bancuroase”. Încep să cred că Preşedintele României trece prin perioada unei revelaţii profunde în ultimele zile. Altfel nu se explică această maturizare a modalităţii de exprimare. Nu ştiu de ce, dar cred că această schimbare are mare legătură cu operaţia pe care tocmai a suferit-o. Mă gândesc că poate teama indusă de boală l-a făcut să realizeze fragilitatea trupului şi psihicului uman. Am să spun, chiar dacă nu operez aici cu certitudini, că preşedintele se îndreaptă spre faţa umană a omului politic. Desigur, acest lucru este excelent pentru România şi locuitorii ei, este însă distructiv pentru cariera politică a preşedintelui. Principala calitate de om politic a lui Traian Băsescu este forţa pumnului strâns, răutatea faţă de adversar, uneori impertinenţa care nu mai lasă loc de replică, aparenta indiferenţă faţă de atacurile directe şi indirecte, bărbăţia reacţiilor, mirosul de testosteron. Un nou Traian Băsescu va trebuii să vină cu un nou pachet politic, altfel nu va rezista. De aceea încep să cred că Traian Băsescu a luat deja hotărârea de retragere din politică o dată cu terminarea mandatului. Poate că este doar o slăbiciune a omului politici, poate este doar un joc de imagine şi mâna de fier va reveni, ori poate că nu. Vom trăii, unii dintre noi, şi vom vedea.

Am să pun punct final disertaţie mele asupra comentariului politic cu o reacţie absolut deplasată, în sensul că este total ieşită din contextul politic. Mă refer aici la reacţia PIN faţă de acţiunea din Piaţa Universităţii. PIN, prin reprezentanţii ei “cuplul de forţă”, doamna Lavinia Şandru şi domnul Cosmin Guşă (pe altcineva nici nu reţin dintre PIN-işti), este într-o acută foame de capital electoral. Sunt peste tot, la fiecare emisiune, sunt anormali de agresivi pe motive de genul “de ce nu ai bască, mă!”. Lumea încearcă să ignore această agresivitate care nu are, în mod absolut evident, nimic de a face cu grija faţă de oameni. Am fost unul dintre cei care a admirat PIN-ul la înfiinţarea sa am privit acest partid cu speranţă. Speranţa nu a confirmat. Dar acum… să vedem informaţia.

Băsescu repetă în Piaţa Universităţii manipularea din mai 2007
PIN atrage atenţia, într-un comunicat, asupra unei "noi încercări de manipulare grosolană a opiniei publice de către preşedintele Traian Băsescu, împreună cu Partidul Democrat". PIN menţionează că, potrivit documentelor oficiale, Asociaţia pentru Initiaţive Civice are autorizaţie pentru a organiza sâmbătă, între orele 17.30 - 23.00 un spectacol pentru pensionari în Piaţa Universităţii. PIN susţine că această asociaţie este aceiaşi care, prin vicepreşedintele ei Sorin Ardelean, a organizat şi manifestaţiile pro-Băsescu din Piaţa Universităţii în timpul campaniei pentru referendumul din 19 mai. "Prin urmare, declaraţia «spontană» a lui Traian Băsescu făcută joi seara la TVR prin care anunţa că merge sâmbătă în Piaţa Universităţii pentru a se întâlni cu românii, aşa cum a promis, este de fapt o acţiune dinainte pregătită, menită să sprijine Partidul Democrat în alegerile pentru Parlamentul European din 25 noiembrie 2007, încă o dovadă a unei imixtiuni continue în activitatea partidelor, o încălcare flagrantă a obligaţiilor de imparţialitate şi echidistanţă specifice funcţiei de preşedinte al României", se mai arată în comunicat.

Am simţit un pic de senzaţie de stânjeneală pentru că am spus mai sus că PIN se limitează la două nume care acţionează în cuplu de forţe: Guşă-Şandru. Am dat deci rapid, fără să mă gândesc prea mult un www.pin.ro. Am găsit o fabrică de… nici nu mai contează, grupul PIN, bucuria copiilor. A copiilor? Pardon, a culorii. Am căutat pe Google şi am găsit http://www.initiativanationala.ro/. Ei bine, a trebuit să caut la nesfârşit prin pagini de partid, prin prezentări, prin… nimic, nimeni… Într-un final am descoperit un link ORGANIZATII JUDETENE. Mi-am spus, aici trebuie să fie! Am intrat pe un judeţ la întâmplare (jur că la întâmplare am intrat) şi am descoperit:
CLUJ
Cluj-Napoca
str. Traian nr. 9
LIDER: DORIN APAHIDEAN
E-MAIL: dorin@initiativanationala.ro
Campia Turzii
P-ta Mihai Viteazul nr. 11
Dej
str.Petru Rares nr.1 et.2

Asta este tot ce se spune despre o organizaţie teritorială. Am rămas cu un şoc puternic. Pai la celelalte partide sunt zeci de nume, consilieri, primari, preşedinţi, activitate, declaraţii… la celelalte partide, judeţele trăiesc. Citeam informaţiile date la organizaţiile judeţene şi aveam impresia că este un sfârşit de reclamă unde scrie mic la sfârşit: persoana de contact. Alo, domnu’ Dorin Apahidean? No servus! Ce mai face, domnule, PIN Cluj? Cum? Este casă particulară aici unde am sunat? Vă rog să mă scuzaţi.
Am mai găsit într-un loc numele domnului Dorin Apahidean, undeva în zona rezervată presei.
“presedintele PIN Cluj, este un apropiat al presedintelui PIN Cozmin Gusa, cei doi fiind originari din Campia Turzii. Apahidean este om de afaceri in Cluj si s-a ocupat de comert en-gros. Acesta are 44 de ani, varsta ce depaseste pragul impus de conducerea PIN pentru a fi eligibil pe listele europarlamentare (intre 30 si 40 de ani).
Bucurat de idee, am căutat un pic prin ziarele de la Cluj, şi am găsit o ştire despre liderul zonal PIN, o ştire foarte actuală:
Liderul Judetean al Partidului Initiativa Nationala (PIN), Dorin Apahidean, tocmai intors de la Bruxelles, a prezentat ieri doi candidati ai PIN Cluj la Parlamentul European (PE). Primul dintre ei, Mihai Vescanu, are 39 de ani si ocupa locul 26 pe lista candidatilor. Vescanu este calificat ca inginer si economist, ocupind, totodata, functia de presedinte al organizatiei partidului din Cimpia Turzii. Celalalt candidat, locul 23 pe lista PIN, are doar 31 de ani, este jurist de profesie si se numeste Octavian Cocaina. Liderul PIN Cluj a mai prezentat ieri, printre altele, directia pe care o va aborda partidul din care face parte, precum si sloganul pentru campania electorala: „Ne batem pentru Romania“. Monitorul de Cluj, A.P., 03/09/2007.
Parcă numele de Cocaină îmi spune ceva. Era parcă ceva cu acest Cocaină la ştirile pe scurt. Trebuie să găsesc ceva despre el. HotNews.ro, Liana Anghelescu, 19 sep 2007:

Octavian Claudiu Cocaina este unul dintre candidatii PIN la europarlamentare si crede ca numele sau il va ajuta in politica. In aceste zile, partidele sunt in febra alcatuirii listelor pentru europarlamentare, care trebuie definitivate cel tarziu la 25 septembrie.
„Acum ceva vreme ma gandeam sa imi schimb numele crezand ca ar putea avea o influenta negativa asupra imaginii mele insa m-am razgandit. Cred ca pe parcursul carierei acest nume va avea o influenta mai degraba pozitiva”, a declarat pentru HotNews.ro candidatul PIN. Cocaina este avocat in Cluj si spune ca a intrat in politica in urma cu doua luni.
„Tot Cocaina se numea si bunicul meu, dar nu vreau sa intru prea mult in aceste detalii”, a mai spus candidatul PIN, care a recunoscut ca, in partid, colegii ii spun "Liniuta". „Nu pot sa spun ca imi place acest apelativ, dar daca vine de la colegii mei care nu sunt rau intentionati, atunci nu mi se pare ca ar fi o problema”.
Cozmin Gusa declarase, marti seara, la o emisiune televizata, ca apelativul candidatului Cocaina in partid este "Liniuta".

Mă întreb dacă în Europa este acel spirit ludic prezent în toate, ca şi în România. Aici nu mă refer la faptul că eşti avocat şi te strigă în tribunal cu nume de substanţă stupefiantă, se putea şi mai rău, să te numeşti Cocaină şi să fi şeful brigăzii antidrog. Mă refer la faptul că cineva candidează la alegerile europarlamentare la numai două luni de la intrarea în politică. În curând o sa avem alegători care o să intre în politică la două luni după ce a fost ales parlamentar. Îmi aduc aminte de nea Rică care spunea cuiva important de la Sportul Studenţesc acum câţiva ani… “Voi băgaţi-mă la facultate că termin eu pe urmă liceul.”. Intern mai merge să faci salturi la înălţime fără să ai plasă de protecţie, uneori eşti chiar ales, la grămadă şi întâmplător. La cei de la UE nu prea merge că vin cu normele europene care stabilesc clar materialul şi diametrul aţei precum şi forma şi dimensiunea ochiului plasei de protecţie. Aferim!

econtra natura II

---

(Contra firii II)
Se văd roadele declaraţiilor din târg ale preşedintelui Traian Băsescu, nu tocmai conforme cu planul de acasă stabilit, de comun acord, cu Mircea Geoană.
Domnul Băsescu şi-a îndulcit discursul relativ la PSD. Este şi acum virulent la adresa celor aflaţi în fruntea partidului, dar nu mai este atât de pornit pe partid în sine. Se tot fac referiri la reforma partidelor, din păcate prin reformă se înţelege despărţirea partidului de lideri şi nu adevărata reformă a organizaţiei. Ori păstrarea aceluiaşi model instituţional şi acelaşi model al organizaţiei, nu poate duce, mai devreme sau mai târziu, decât tot în acelaşi impas. Iată de ce partidele politice trebuie să regândească ideea de partid politic. Altă dată însă părerea mea despre acest deziderat. Să vedem ce spune preşedintele, citat de Mediafax.

Băsescu: Dacă guvernul PLD-PD-PNL nu e acceptat, propun guvern de uniune naţională

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri, la RRA, că dacă guvernul PLD-PD-PNL nu va fi acceptat, va propune un guvern de uniune naţională, chiar cu partide despre care nu crede că acum ar trebui aduse la guvernare, adică PSD.
El a spus că, în varianta în care Parlamentul nu va accepta, dacă moţiunea trece, formarea unui guvern PD-PLD-PNL, atunci va discuta cu partidele dacă o soluţie poate fi un guvern de uniune naţională.
"Dacă această variantă va fi respinsă de Parlament, va trebui să analizez, să discut cu partidele dacă este o soluţie realizarea unui guvern de uniune naţională, nu neapărat cu toate partidele incluse şi chiar cu partide care cred eu nu este momentul să fie aduse la guvernare, mă refer la PSD, care are fragilităţile lui interne încât nu poate fi un partener solid de guvernare, dar eu ştiu că, dincolo de interese de partid, dincolo de ceea ce cred, prima mea obligaţie este să acţionez în interes naţional", a spus Băsescu.

Iată că alegerile anticipate se îndepărtează evident din viziunea preşedintelui. De altfel, a declarat şi în urmă cu câteva luni că momentul anticipatelor a cam trecut. Cetăţenii aflaţi însă în Palatul Parlamentului ar putea crede că este o manevră prezidenţială de adormirea a bănuielilor, cum de altfel s-a mai întâmplat. Adevărata disperare este însă a preşedintelui PSD. Acesta se aştepta probabil ca preşedintele să includă PSD pe lista viitorilor guvernanţi. Imaginea victoriei în lupta pentru guvernare îi pare lui Mircea Geoană singura posibilitate de a mai “drege busuiocul”. Desigur, în mod evident, chiar dacă Băsescu ar alege soluţia guvernării PSD-iste, Mircea Geoană este un lider pe picior de plecare. Colegii de partid i-au făcut de foarte mult timp bagajele. Dacă Mircea Geoană citeşte aceste rânduri, îi recomand să noteze numele şi cuvintele celor care îl aplaudă astăzi pentru a vedea aceleaşi nume şi cuvinte “aplaudace” adresate viitorului lider. Nu mai vreau însă să discut acest aspect, îl las pe domnul Geoană să se exprime. (Apropo, oricând are drept la replică la mine pe blog. Am să-i postez reacţia imediat ce o să o primesc dintr-o sursă oficială, adică cel puţin adresa lui de email de la parlament sau de la partid, dacă nu şi o semnătură olografă. La fel şi alte persoane publice îşi pot exprima punctul de vedere la mine pe blog.)

Geoană: Băsescu vorbeşte ca preşedinte al PD, nu al României

Liderul PSD Mircea Geoană a declarat, vineri, că Traian Băsescu nu vorbeşte ca preşedinte al tuturor românilor, ci ca preşedinte al PD şi nu înţelege oportunitatea pe care moţiunea de cenzură o reprezintă pentru România tratând-o de o manieră îngustă şi încercând să profite ca politician.

Potrivit lui Geoană, Băsescu a spus, de fapt, că preferă în loc de "jumătatea stricată" a actualei guvernări, adică de PNL, "jumătatea putredă", reprezentată, conform liderului PSD, de către PD.
Geoană a adăugat că este neconstituţional faptul că preşedintele Traian Băsescu se antepronunţă în legătură cu o "eventuală guvernare" de după trecerea moţiunii şi că, din punctul său de vedere, este inacceptabilă ingerinţa preşedintelui în viaţa altor partide.
El consideră, de asemenea, inacceptabilă aluzia preşedintelui la folosirea dosarelor miniştrilor ca mijloc de presiune politică.
"Cărţile sunt, din punct de vedere politic, la PSD", este de părere Geoană, el precizând că partidul său nu va vota niciun guvern şi niciun buget câtă vreme interesele românilor nu sunt respectate.

Desigur, cărţile par “diluite” (un termen pe care l-am auzit şi eu la profesorul Andrei Gheorghe) de către PSD, dar acest lucru nu protejează în nici un fel PSD-ul de jocul la cacialma pe care îl face preşedintele Traian Băsescu, întotdeauna magistral în astfel de spectacole de umbre, reflecţii în oglinzi şi prestidigitaţie.

econtra natura

---

(Contra firii)
Se văd roadele întâlnirii dintre Mircea Geoană şi Traian Băsescu.

Declaraţiile domnului preşedinte Traian Băsescu pare să permită social-democraţilor o anumită consideraţie relativă la “statul lor în faţa preşedintelui ţării”. Iată că noua viziune a preşedintelui pare un pic diferită de ceea ce se subînţelegea până acum. Desigur, această nouă imagine este foarte probabil să ţină până în secunda în care premierul Tăriceanu îşi va lua la revedere de la Palatul Victoria şi va ceda Palatului Cotroceni dreptul de a premia un alt om politic cu postul de prim ministru sau va premia întreaga clasă politică cu posibilitatea alegerilor anticipate. Traian Băsescu pare să joace în acest moment rolul pescarului care aruncă nadă pentru a atrage deopotrivă peştii mici şi peşti mari.

Băsescu: Dacă trece moţiunea, voi încerca formarea unui guvern PD-PNL-PLD
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi seara, într-o emisiune a postului public de televiziune, că, dacă moţiunea de cenzură iniţiată de PSD va fi adoptată, va încerca formarea unui guvern PD-PNL-PLD.
Băsescu a menţionat că, dacă moţiunea va trece, va chema partidele la consultări pentru a identifica împreună un premier care să prezinte Parlamentului un guvern de centru-dreapta PD-PNL-PLD. El a mai spus că aceasta ar fi şansă ca PNL şi PLD să se reconcilieze.
Doamne în ce ţară trăim! Preşedintele ţării trage deci concluzia, pe bună dreptate, că ruptura unui partid politic important, adică un partid liberal a “dospit” peste noapte cât pentru două partide, a fost o “întâmplare” necesară unui singur om aflat la vârful piramidei: premierul Tăriceanu. Diferendul odată înlăturat, PNL şi PLD se pot “dezumfla” iarăşi la statutul unui singur partid. Oare se poate aşa ceva? Plecarea unui singur om să rezolve luni întregi de înjurături continue. Şi mai este un aspect, domnului Tăriceanu i se spune eventual “La revedere!” de la Palatul Victoria dar nu şi de la şefia PNL. Să însemne oare această declaraţie şi faptul că domnul Tăriceanu vă cădea “multifuncţional”, de peste tot unde domnia sa este prezent în politica românească? Această implozie a unui politician este destul de obişnuită la noi. De cele mai multe ori pierderea funcţiei a doborât şi organismul care susţinea funcţia. Modelul kamikaze nu este însă unul sănătos în politică. Atunci când un politician nu are nimic de pierdut, atunci când ştie că la pierderea funcţiei va fi la rându-i pierdut, este normal să ţină de post său cu toate puterile. Care este pasul doi al domnului preşedinte Băsescu?

"Cu certitudine că opţiunea mea va fi un premier PD", a anunţat Traian Băsescu. El a adăugat însă că realizarea unui Executiv PD-PNL-PLD ar putea echivala cu refacerea Alianţei D.A., iar în aceste condiţii, conform Protocolului alianţei, ar fi obligat să numească un prim-ministru liberal.
"Dacă va cădea Guvernul, avem formulă să venim cu o soluţie democratică", a dat asigurări şeful statului.
El a adăugat că moţiunea de cenzură este un exerciţiu care face parte din democraţie. "Dacă nu aş şti că este o defulare a problemelor interne din PSD, aş aprecia-o", a mai spus el.
Băsescu a spus că "e discutabil dacă trece" moţiunea.
"Dacă trece, nimeni nu trebuie să spere, sau să gândească sau să facă socoteli că eu voi face tipul de angajamente pe care le-a făcut Tăriceanu cu Hrebenciuc, cu Iliescu sau cu Geoană", a ţinut să menţioneze preşedintele.

Această declaraţie nu afirmă decât un singur lucru, “după moţiune va fi oricum numai cu PSD-ul la putere nu va fi.”. Nu pot înţelege decât că se va relansa o luptă pentru putere care se va termina, cel mai probabil, cu îndeplinirea condiţiilor pentru alegeri anticipate.
Finalul declaraţiilor este citirea moţiunii. PSD şi-a jucat cartea, moţiunea a încetat a mai fi un instrument, a devenit un buldozer cu ceas pentru Guvernul Tăriceanu, iar soneria alarmei este fixată pentru data de 3 octombrie. Rămâne de văzut dacă acest Guvern va cădea sub acţiunea lamei acestui buldozer sau frica de anticipate este prea mare în rândul parlamentarilor pentru a vota favorabil moţiunea. Sunt curios ce se întâmpla în lipsă de cvorum. Moţiunea se va reprograma sau nu? Pentru că şi amânarea pe motiv de lipsă de cvorum este o variantă ce îşi construieşte posibilitatea în jurul unei aplicaţii cu o probabilitate foarte ridicate.

Din această ştire am rămas cu o singură certitudine: fără PSD. Iată însă că preşedintele Traian Băsescu poate fi cu mult mai nuanţat. Ieri seară, la TVR replica a fost foarte mult îndulcită, fără PSD acum dar pe viitor PSD poate deveni “un partid cu care se poate lucra”. Astfel preşedintele lasă impresia că nu un personaj cu farmec de copil, aşa cum este preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană, este buba care supurează în cel mai important partid al momentului ci cei care înţeleg să conlucreze cu celelalte partide, gen Hrebenciuc şi Iliescu.
Nici eu nu-l am la suflet pe domnul Hrebenciuc, iar domnul Iliescu, după ce a rămas fără puterea de a acţiona, mi-a devenit chiar oarecum simpatic. Orice s-ar spune însă despre cele două personaje nominalizate de preşedintele ţării, fac mult mai multă activitate politică pentru PSD decât Mircea Geoană. Preşedintele Băsescu depăşeşte un pic statul de negociator dat de Constituţia României şi face o analiză care, teoretic, nici nu ar trebui să-l privească: "PSD a încercat, în 2007, să-şi externalizeze conflictele interne. Au conflicte majore şi sunt evidente din presă, le ştiu de la oameni politici din interiorul PSD, gruparea Ion Iliescu, gruparea Adrian Năstase, gruparea Mircea Geoană. (…) Acum a venit momentul trei. Momentul trei înseamnă că s-au epuizat înţelegerile Călin Popescu Tăriceanu - Ion Iliescu - Hrebenciuc şi se apelează la o înţelegere Băsescu - Geoană. Răspunsul meu este unul singur: Niciodată! Eu, dacă va cădea acest Guvern, voi încerca să refac dreapta, adică PNL-PLD-PD. (…) Este (PSD) doar un partid care nu poate fi adus la guvernare acum din diverse motive. Primul, şi cel mai important, este că nu poţi să aduci la guvernare un partid instabil în interiorul lui", a spus Băsescu, menţionând că i-a spus acest lucru şi lui Mircea Geoană când acesta a fost, săptămâna trecută, "împreună cu mai mulţi membri ai PSD", la Cotroceni. (…) Perspectiva PSD-ului este că dacă îşi face, până la alegeri, acea curăţenie de care este nevoie, să devină un partener fezabil de guvernare. (...), dacă scapă de ancorele lor din trecut, de a face politică gen Viorel Hrebenciuc, de a fi întotdeauna un adversar al evoluţiilor democratice, cum este Ion Iliescu, scăpând de oameni de acest tip, PSD-ul devine un partid cu care se poate lucra.”

Cea de a treia ştire relativă la preşedintele Băsescu este cea relativă la domnia sa vis-à-vis de depunerea moţiunii.

Băsescu: Năstase şi Iliescu vor să saboteze moţiunea
Adrian Năstase şi Ion Iliescu îşi fac socoteli greşite atunci când îşi pun problema să saboteze acţiunea preşedintelui PSD, adică moţiunea, în speranţa că vor reuşi să îl debarce imediat după eşecul moţiunii, a declarat, joi seara, la TVR, preşedintele Traian Băsescu.
Întrebat ce soartă crede că va avea preşedintele PSD, Mircea Geoană, dacă moţiunea nu va fi adoptată de Parlament, Băsescu a răspuns: "Eu cred că şi Adrian Năstase şi Ion Iliescu îşi fac socoteli greşite atunci când îşi pun problema să saboteze acţiunea preşedintelui PSD în speranţa că vor reuşi să-l debarce imediat după eşecul moţiunii. Deocamdată, Adrian Năstase nu are cum să revină în fruntea PSD, nu cred că are suficientă susţinere, o spus ca politician cu experienţă".
Potrivit acestuia, Mircea Geoană a încercat să-şi consolideze puterea făcându-le concesii lui Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc şi din acest motiv a ajuns să aibă incertitudini în partid şi probleme în a mobiliza toată formaţiunea.
"Mircea Geoană a încercat să-şi consolideze puterea făcând concesii lui Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc şi din acest motiv a ajuns unde a ajuns, cu incertitudini în partid şi cu probleme în imobiliza tot partidul", a declarat Băsescu.
El susţine că "soluţia" pentru Geoană este "fermitatea în interiorul şi în exteriorul partidului".

Dacă nu aş cunoaşte faptul că preşedintele Băsescu este un om care face planuri pe termen mediu şi lung, aş fi supus acţiunii terifiante de a crede că am un preşedinte atât de naiv. Am însă despre preşedintele Băsescu imaginea unui jucător al declaraţiilor. Această declaraţie nu a fost una făcută în grabă precum cea cu “am întâlnit şi armeni competenţi” ci una pregătită cu grijă. Hai să citim şi altfel această declaraţie. Cel mai mare duşman al PSD îi dă dreptate lui Mircea Geoană după întâlnirea de taină dintre cei doi la Palatul Cotroceni. Ghici ghicitoarea mea. Faţă de Geoană, partidul PSD ce politică va avea? Nu este normal ca PSD-iştii care răguşesc ţipând injurii la adresa întregului arbore genealogic al preşedintelui, aşa cum stă bine unui român care nu este de acord cu politica prezidenţială, să se simtă, măcar un pic, frustraţi? Eu cred că da. Şi uite aşa, lupta politică a grupului de la Cluj se finalizează curat şi frumos. Geoană şi Tăriceanu pleacă frumos şi artistic în tandem. Acum câteva luni, când sesizam începuturile luptei surde între cele două personaje şi grupul transpartinic de la Cluj, nu aş fi crezut că totul va dura atât de mult. Eu dădeam atunci termen pentru final de luptă cel mult o lună de zile. Ori “clujenilor” le plac planurile elaborate, cu efect pe termen lung şi evoluţie molcomă, ori puterea lor a început să pălească. Dacă este adevărată cea de a doua variantă, înseamnă ca vom asista în curând la un alt fel de artificii în politica românească. Prăbuşirea “clubului select de la Cluj” ar putea aduce în colaps întreaga politică românească, se vor tăia sforile, vor cădea şi auxiliarii, cei ca domnul Hrebenciuc… Toate acestea recomandă evenimentul drept ceva unic şi spectaculos. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, aşezaţi-vă comod în fotoliile dumneavoastră şi profitaţi de acest spectacol “performat” doar pentru domniile voastre. România va fi în cădere liberă pe timp indefinit, dar măcar bucuraţi-vă de spectacol.

fabula

---

(poveste)
Acum câteva zile cineva îmi spunea cu reproş: “Nu este nimic adevărat din ce spui tu acolo, este literatură fantastică pentru copii. Parlamentarii sunt pregătiţi să lupte pentru ideile lor, pentru binele României. Doar aparent se gândesc la binele lor. Acei oameni oneşti care sunt învinovăţiţi sunt de fapt victime intrare în vâltoarea jocurilor politice şi manipulărilor mârşave. Aşa că îţi spun, literatură fantastică de adormit copiii!”. Nici nu a terminat bine că mi-am adus aminte că nu am mai spus demult o poveste bună de adormit copiii. Aşa că… voi copiilor, adunaţi-vă în jurul meu şi închideţi ochii. Am să vă spun povestea…

Cum se rezolvă o problemă politică (Un caz de literatură fantastică, nu căutaţi realitate pentru că nu o să o găsiţi aici. Nici măcar asemănări cu realitatea. Doar fantezie, pură fantezie)

Mai întâi apare problemă. Preşedintele Traian Băsescu ameninţă Parlamentul şi Guvernul României că dacă nu este adoptată rapid trecerea la Votul Uninominal, va organiza un referendum care vă hotărî acest lucru.
Vor oare membri parlamentului să se treacă la votul uninominal? Desigur, răspunsul este nu. De ce? Pentru că ani de zile nu au ieşit în faţa cetăţenilor decât liderii de partid. Ceilalţi membrii de partid, aleşi pe liste de partid, parlamentari, primari, consilieri, nu au avut contact cu luminile promovării media.
De exemplu. Dacă ai fost ales pe lista din Mehedinţi şi te cheamă Eugen Nicolicea, nu a auzit nimeni de tine. Ce importanţă are că eşti un personaj important în Parlament, ditamai vicepreşedintele. Reclama doboară funcţia în cadrul alegerilor uninominale. Ce poţi face atunci, cum să împiedici votul uninominal măcar pentru un mandat. Observaţi voi copii că astfel de legi sunt împiedicate, de regulă, măcar pentru un mandat, pentru că şi parlamentarii se mai schimbă din când în când, cei noi, desigur, mai vor şi ei un mandat. Primul pas este, firesc, să-ţi apropii toţi parlamentarii care au aceiaşi problemă, indiferent de culoarea politică. Apoi trebuie să cauţi pe cei care se împotrivesc preşedintelui.
Dintre toţi aceştia, faci un grup de iniţiativă. Să zicem că selectezi de la partidul tău, PSD, pe Iordache Florin (nu mă întrebaţi cine e), Iorgovan Antonie, Ungureanu Vasile Ioan Dănuţ (un necunoscut cu nume lung). Mai selectezi apoi de la cei care îl iubesc pe preşedinte ca sarea în ochi, adică pe: Gheorghiof Titu Nicolae (un ilustru necunoscut publicului votant) şi Nicolai Norica de la PNL şi pe Gheorghe Funar, Jipa Florina Ruxandra, Mircea Costache (ultimi doi iarăşi necunoscuţi) de la PRM, în sfârşit, Vasilescu Gavrilă de la PC. Cu Nicolicea Eugen se fac 10. Şi acum avem 10 parlamentari care se gândesc: “Ce putem face?”, care ne sunt motivele. Desigur, într-o lume reală totul ar decurge destul de simplu. Grupul ar accepta că ţara asta chiar vrea vot uninominal şi ar spune “Asta este! Salutare şi respect pentru popor!”. Dar aici vorbim despre o lume a fantasticului unde nu se întâmplă chiar aşa. Şi atunci cel mai bun în legi dintre ei vine cu o idee… să modificăm legea referendumului. Dacă preşedintele nu poate organiza referendumul, atunci am scăpat. Uşor de zis, dar cum să laşi limuzina prezidenţială fără roţi când este păzită şi în mers? Şi atunci unul dintre ei, care ştie un pic de Constituţie şi, cu totul întâmplător, era acelaşi om cu cel bun la legi, a spus…
“Ei, hai să spunem că de fapt guvernul trebuie să organizeze referendumul, că e lăsată cam în aer. Şi atunci trebuie să aleagă el, Guvernul, data de desfăşurare şi nu el, preşedintele… Ce spuneţi colegi din PNL, cam după câte luni poate organiza Guvernul referendumul pentru votul uninominal, un an, doi…?”
Se zâmbea cu satisfacţie, totul era acum pe calea cea bună. Soluţia era excelentă. Ei nu se vor pronunţa împotriva votului uninominal ci vor dori respectarea referendumului ce va fi organizat de Guvern. De ce se provoacă aceste referendum? Simplu… este o problemă prea importantă pentru a fi lăsată… bla, bla, bla.
Să nu ne grăbim însă, să nu dăm prematur jarul din sobă calului costeliv din grajd. Întâi de toate motivele pentru propunerea legislativă.
La început o chestie de încălzire, se foloseşte formula clasică relativă la litera dar, mai ales, la spiritul legii… Cităm frumos art. 151, alin. 3, apoi art. 95, apoi art. 90.
Procedura de revizuire a constituţiei, articolul 151, (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
Suspendarea din funcţie a preşedintelui, articolul 95, (1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui. (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
Referendumul, articolul 90, Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

Am remarcat că articolul 90, cel despre care era vorba în acest moment, a fost lăsat mai la final, să fie mai nebăgat în seamă. Ce era în atenţie? Revizuirea Constituţiei şi demiterea preşedintelui României. Oare chiar atât de transparent trebuie să fie totul? De ce nu? Câţi dintre parlamentari chiar citesc aceste pagini. Şi ei au votul. La comisii, la Guvern, sunt cercetate mai atent astfel de cuvinte, dar ei nu au importanţă foarte mare.
La paragraful doi se face iar o referire la preşedinte, de data aceasta relativă la numărul voturilor necesar demiterii prin referendum.
La punctul 3 începe să devină interesant. “Legea în vigoare, interpretând în mod greşit prevederile art. 90 din Constituţie…”, o tonă de cuvinte care indică miraculos şi de nicăierea faptul că data trebuie stabilită de Guvern şi nu de preşedinte. Legea trecută, adică 3/2000, interpretează greşit Constituţia, dar amendamentul o interpretează bine. Am fost repede cum indexul pe document ca să văd greşeala. Rew, rew… până la art. 90. Este drept nu spune acolo preşedintele stabileşte data, dar nici Guvernul stabileşte data. De fapt nu spune nimic despre dată. Sunt un pic tulburat, caut lămuriri. Şi le găsesc. “În acest sens, iniţiativa legislativă de faţă face trimitere la instituţia mesajului, reglementată de art. 88 din Constituţie”. Aşa da. Care este articolul 88?
Mesaje, articolul 88, Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.
Aşa, şi? Păi ce legătură are asta cu ce discutam mai sus?
Uite că vine completarea: “Prin mesajul adresat Parlamentului, Preşedintele României are obligaţia de a arăta problema de interes naţional asupra căreia solicită organizarea referendumului. Asta zic ei, cei 10. Păi în primul rând că articolul acela cu pricina, adică cel cu numărul 90, nu spune nimic de mesaj, vorbeşte despre consultare. Să aibă justiţia celor 10 un alt înţeles pentru cuvinte? A devenit acelaşi lucru consultare cu mesaj? Consultare înseamnă ceva de genul… “prietene, ce spui frate, dau un referendum sau nu? OK, ţi-am aflat părerea, salutare!” Consultativ nu înseamnă şi nu implică un efect de obligaţie. Altfel nu ar mai cădea nici un tip de referendum în atribuţia preşedintelui, ar cădea în atribuţia Parlamentului.
Punctul 4 devine şi mai interesant. Nu m-am prins de la început unde bate, dar până la urmă am înţeles. “De asemenea, legea în vigoare în materia referendumului nu stabileşte ce se întâmplă în ipoteza în care referendumul presupune adoptarea sau, după caz, modificarea unor legi organice. Pentru a se elimina această lacună a legii, prin actuala propunere legislativă se stabileşte obligaţia Guvernului de a înainta, spre a fi adoptat în procedură de urgenţă, proiectul de lege corespunzător, în termen de maxim 30 de zile de la data de urgenţă.”. Păi care este problema lor, prin această lege se face un ciclu din care nu se poate ieşi decât cu ajutorul Guvernului. Cu alte cuvinte nu poţi adopta prin referendum o lege care să ţină de referendum. Ori ei vor de fapt să limiteze Constituţia prin lege. Să modifice cuvinte în constituţie adăugând în lege prevederea “conform Constituţiei şi prezentei legi”. De fapt înţeleg cu nu am înţeles nimic. Probabil acesta este şi interesul. Cu cât legea are un text mai confuz, cu atât mai interpretabil în spiritul ei definit de cel care enunţă şi mai puţin din litera ei care nu spune nimic clar.
Cel de al 5 punct spune, în sfârşit, ceva care are în sens, dar, hilar, începe cu “În fine”, adică dacă tot suntem aici, hai să facem şi asta.

Ce spune legea 3/2000
Art. 11. - (1) Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să îşi exprime voinţa prin referendum cu privire la probleme de interes naţional.
(2) Problemele care se supun referendumului şi data desfăşurării acestuia se stabilesc de Preşedintele României, prin decret.
(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului iniţiat de Preşedintele României urmează să fie exprimat, printr-o hotărâre adoptată în şedinţa comună a celor două Camere, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Art. 15. - (1) Obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc după cum urmează:
a) prin lege, în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, cu respectarea art. 147 alin. (3) din Constituţie;
b) prin hotărâre a Parlamentului, în cazul referendumului privind demiterea Preşedintelui României, cu respectarea art. 95 alin. (3) din Constituţie;
c) prin decret al Preşedintelui României, în cazul referendumului cu privire la probleme de interes naţional.

Eu nu pot să înţeleg în ruptul capului cum mai poate fi interpretat ceva, nici în literă, nici în spiritul legii. Poate dacă vin repede parlamentarii cu nişte pastă corectoare şi modifică pe şest Monitorul Oficial.
Dar să vedem mai departe. Mai întâi oficializarea, Adresa de înaintare. Apoi se face ciorna în Forma iniţiatorului. Şi aici începe bâlciul.
Se fac tot felul de limitări şi precizări menite să construiască o plasă prin care referendumul să fie îngrădit. Cu un mic artificiu pe la art. 3, revizuirea Constituţiei a fost scoasă de sub incidenţa preşedintelui.
În art. 5 se scade valoarea minimă de validare a procentului de participare de la 50%+1 la 30% şi se introduce ceva spectaculos şi de o nesimţitire crasă (De ce să mă feresc de cuvinte, doar suntem în mijlocul unei literaturi fantastice. Suprarealiste literatură aş adăuga):
“Referendumul naţional, prevăzut de art.90 din Constituţie, nu se poate organiza după declanşarea procedurii de revizuire a Constituţiei, potrivit art. 150 din Constituţie sau, după caz, a procedurii de suspendare a preşedintelui României, potrivit art. 95 din Constituţie.
Ce înseamnă asta. Că dacă preşedintele vrea să facă un referendum, oricând se poate declanşa o procedură de suspendare a preşedintelui sau de revizuire a Constituţiei şi preşedintele este legat de mâini şi de picioare. De ce nu poate întreba preşedintele poporul? Pentru că aşa vrea Parlamentului. De ce o avea Parlamentul frică de consultarea poporului într-o problemă de interes naţional? Nu sunt ei reprezentanţi voinţei poporului. Teoretic Parlamentul ar trebui să dorească cât mai des consultarea poporului. Eu aş declanşa un referendum la fiecare mărire de salariu parlamentar. Tare aş fi curios ce votează poporul suveran. Poate costă prea mult. “Nu există costuri prea mari pentru democraţie”, să parafrazez reacţia domnului Mircea Geoană atunci când i-am spus că un referendum pentru suspendarea preşedintelui reprezintă bani aruncaţi. De ce trebuie ca această consultare să nu se întâmple după declanşarea procedurilor…Nu văd nici o justificare. Orice s-ar spune este o prostie. Nimeni nu poate să spună că referendumul nu este justificat, iată de ce se tot făceau referiri la organizarea referendumului în conformitate cu prevederile acestei legi.
Şi ce se mai schimbă, se introduce cuvântul “dată” pentru a stabili prin conexiuni că nu preşedintele este cel care stabileşte data referendumului.
Se mai schimbă demiterea preşedintelui din majoritatea populaţiei în majoritatea celor care participa la vot, adică preşedintele putea fi demis înainte cu 50%+1 şi acum cu minimum 15%+1. Este aproape hilar.
Prin articolul 11 se umbla cu nesimţire (Nu mă feresc de cuvânt, de ce nu înţelegeţi că totul este o mică poveste pentru adormit copiii?!?!) şi se schimbă consultare din Constituţie cu cuvântul mesaj, pentru că aşa decizia Parlamentului nu mai este consultativă. Apoi preşedintele nu mai iniţiază parlament ci îl solicită. Este extraordinar, nu credeam că se poate întâmpla aşa ceva într-un stat de drept. Şi ca să fie absolut totul ideal, se mai introduce şi (4) care prevede clar că data este stabilită de Guvern şi nu de Preşedinte.
De la art. 12 se elimină complet ce anume reprezintă interes naţional dar, se introduce ceva în plus, anume c dacă referendumul presupune modificarea unei legi, aceasta va trebui aprobată de Parlament. Deja parcă trăiesc într-o lume de tratat ştiinţific care tratează tema nesimţirii absurde.
La articolul 14 se lărgeşte domeniul de propunere de referendum local la o treime de consilieri şi un sfert de alegători, cam cât au, fiecare dintre partidele ce propun legea, prin consiliile Bucureştilor.
La articolul 15 se radiază dreptul preşedintelui de a stabili prin decret referendumul şi se mută totul prin hotărâre de Guvern.
Încep să-mi doresc să se termine mai repede pentru că deja presiunea pe care o exercită indignarea asupra mea mă face să am senzaţii de vomă.
La articolul 40 se adaugă că urna mobila practic poate fi folosită pentru orice doreşte biroul electoral al secţiei de votare. La articolul 50 şi 51 se face singurul lucru justificat, adică se reactualizează faptul că nu mai exista închisoare contravenţională. Recunosc că nu am mai fost în stare să vad ce anume s-a schimbat exact la articolele 50 şi 51 pentru că am simţit permanent nevoia de a elibera stresul pe care l-am acumulat în stomac la celelalte articole.
Eu stau şi mă întreb dacă oamenii ăştia chiar pot face aşa ceva. Îmi amintesc de nişte porci care au rescris cu vopsea roşie toate legile Fermei Animalelor, o altă poveste bună (de adormit copiii).
Urmează Avizul Consiliului Legislativ. După greaţa de mai înainte simt un râs nervos cum îmi loveşte creierul ca un baros. Consiliul Legislativ avizează favorabil cu câteva observaţii de genul că nu trebuie să scrie “art.” ci “articolul”, că nu trebuie să scrie data nu ştiu cum…adică numai chestiuni de redactare.
Urmează Punctul de vedere al Guvernului. Nici nu-mi vine să mai desfac acest fişier. Este parcă prea mult. Trebuie să o fac însă, mi-am promis că duc acest demers la capăt. Ei bine, o surpriza plăcută. Desigur, nu s-a schimbat nimic esenţial în ceea ce priveşte pe preşedinte şi relaţia sa, practic închisă şi ferecată, cu organizarea unui referendum, dar tot sunt câteva elemente de… nici nu ştiu cum să le spun. Oricum nu se schimbă mare lucru.
Ultimul pas important înainte de votare, Avizele comisiilor. Avem trei avize negative:
Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului transmite avizul cu nr. 192-NEGATIV
Comisia pentru egalitatea de şanse transmite avizul cu nr. 118-NEGATIV
Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi transmite avizul cu nr. 951-NEGATIV
Desigur, se pune întrebarea ce anume înseamnă trei avize negative, de respingere, şi ce se întâmplă în acest caz. Absolut nimic. Aceste avize atrag atenţia că ceva nu e în ordine, asta e tot.

Desigur, voi copii vă întrebaţi ce anume m-a dus la această maladivă căutare pe analele (anale, adică consemnări istorice şi nu… ce faceţi, la ce vă gândiţi voi copii?) parlamentului. Acum am ajuns la articolul care mi-a provocat această curiozitate:

PD vrea să sesizeze CC în privinţa legii referendumului
Liderul democrat, Emil Boc, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că modificarea Legii referendumului, adoptată marţi de Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, este neconstituţională, PD studiind varianta contestării la Curtea Constituţională, dacă plenul Camerei va aproba amendamentul. Deputaţii din Comisia juridică au adoptat, marţi, un amendament al deputatului PSD Eugen Nicolicea la Legea referendumului, conform căruia dacă se stabileşte organizarea unui referendum naţional în aceeaşi zi cu alegerile, acestea se amână automat. Preşedintele PD, Emil Boc, a precizat că amendamentul votat Comisia juridică a Camerei Deputaţilor este neconstituţional. El a completat că democraţii "studiază" varianta contestării acestei modificări a Legii referendumului, dacă plenul Camerei Deputaţilor va menţine prin vot acest amendament. Potrivit liderului PD, modificarea Legii referendumului denotă "spaima faţă de votul uninominal" a partidelor care au fost de acord cu amendamentul. Emil Boc a declarat că amendamentul adoptat de Comisia juridică arată că acestor partide le este frică de momentul când vor fi nevoite să dea socoteală în faţa electoratului, prin vot uninominal. Deputaţii din Comisia juridică au adoptat, marţi, un amendament la Legea referendumului, conform căruia dacă se stabileşte organizarea unui referendum naţional în aceeaşi zi cu alegerile, acestea se amână automat. Amendamentul a fost propus de către deputatul PSD Eugen Nicolicea. Preşedintele Comisiei judirice din Camera Deputaţilor, Sergiu Andon (PC), a declarat că decizia membrilor comisiei de a accepta amendamentul deputatului PSD Eugen Nicolicea la Legea referendumului este "chibzuită". "Întâi a fost ideea de a nu se putea organiza alegeri simultam cu organizarea unui referendum. Propunerea care a fost votată se referă la faptul că, dacă se organizează referendum simultan cu alegerile, acestea din urmă se amână automat. Practic, se obţine acelaşi rezultat. Oricum, sunt prea multe războaie juridice în acest domeniu al referendumului. Până la urmă, trebuie să separăm apa de uscat", a mai declarat Sergiu Andon. Preşedintele Traian Băsescu a avertizat Parlamentul că, dacă Legea privind votul uninominal nu va fi adoptată până la 25 octombrie, va convoca referendum pe această temă în aceeaşi zi cu alegerile pentru Parlamentul European, programate în 25 noiembrie.

Nici nu ştiu dacă mai am puterea să trag cu ochiul ce anume a fost în ziua de marţi prin parlament. Hai să încerc totuşi.
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 septembrie 2007
Dezbaterea Proiectului de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2007 pentru completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (rămas pentru votul final)
Domnul Eugen Nicolicea:
................................................
Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2007 pentru completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.
Conform prevederilor din regulament, urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege.
Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului. Nu doreşte să intervină.
Dăm cuvântul reprezentantului comisiei raportoare. Nu doreşte să intervină.
Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni.
Conform prevederilor art. 118 din regulament, urmează să aprobăm timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege.
Rog reprezentanţii birourilor comisiilor raportoare să facă propuneri. Domnule preşedinte Andon, vă rog frumos să faceţi propunere pentru timpii de dezbatere în regim de urgenţă.
Domnul Sergiu Andon:
Clasicul 5 minute, domnule preşedinte, propunem.
Domnul Eugen Nicolicea:
Vă mulţumesc.
Este cineva împotrivă? Dacă nu, s-a adoptat acest timp de dezbatere.
Vă rog? Am fost înştiinţat acum de stafful tehnic că mai trebuia să vină un raport suplimentar, care nu a venit, fapt pentru care evident că îl vom aştepta şi nu mai discutăm acest proiect.
Până la ce punct, vă rog? Deci, poziţiile până la nr. 20, inclusiv din ordinea de zi nu au raportul suplimentar, prin urmare, le amânăm.
Trecem la poz. 21, este vorba de Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2007 pentru completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
Lege organică.
Nici la poz. 21 nu avem raportul.
................................................
Domnul Eugen Nicolicea:
................................................
Revenim la pct. 21 de pe ordinea de zi, Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2007 pentru completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
Acest proiect de lege l-am sărit, pentru că nu avea materialul aici.
Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.
Dacă din partea comisiei sesizată în fond doreşte cineva să ia cuvântul? Da. Domnul preşedinte Sergiu Andon.
Domnul Sergiu Andon:
Mulţumesc, domnule preşedinte. Nu atât că doresc, dar am înţeles că e musai să susţin raportul.
Suntem Cameră decizională.
Senatul a respins ordonanţa de urgenţă.
Consiliul Legislativ a avizat-o favorabil.
Noi am dezbătut-o în şedinţa din 11 septembrie, cu prezenţa reprezentanţilor autorizaţi ai Ministerului Reformei Administrative şi Internelor, în cvorum complet, şi am hotărât să supunem plenului, cu unanimitate de voturi a fost luată hotărârea, propunerea de adoptare a proiectului de lege, cu amendamentele admise, care, de fapt, amendamente admise, transformă legea de respingere, a Senatului, în lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă.
Face parte din categoria legilor organice.
Mulţumesc.
Domnul Eugen Nicolicea:
Dacă nu există obiecţii, rămâne pentru votul final.

Proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă adoptat de Camera Deputaţilor adoptare cu respectarea prevederilor art.76 alin.(1) din Constituţia României titlu: Proiect Legislativ privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2007 pentru completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului; rezultat vot pentru=211, contra=3, abtineri=0, nu au votat=2 (prezenti=216)

Am terminat povestea mea fantastică, în stadiul de copii sunt adormiţi parlamentarii, nu este nici o legătură cu realitatea, micile potriviri de locuri, instituţii, organizaţii şi de nume sunt pur întâmplătoare… Noapte Bună, copii!
Acum că au adormit cu minte de copii, deşi detest violenţa de orice fel, tare îmi vine să-mi dau jos cureaua groasă de piele, să pun pe genunchi toate personajele din povestea asta fantastică, inclusiv pe cei 211 care au votat conform conştiinţei lor, şi să le aplic o pedeapsă ca la mama lor acasă, să o ţină minte. Oare personajele au şi ele un supervizor care să le mai dea o corecţie din când în când? Parcă aud vocea de acum câteva zile… doar alegerile, doar alegerile. Ştiu şi asta, de aceea şi atâta frica de alegeri uninominale pe la “aleşii neamului”.

angulus rectus

---

(unghi drept)
Pe domnul Păcuraru l-am remarcat de foarte mult timp. Nu ştiu de ce nu mi-a inspirat însă niciodată încredere. De fapt era mai mult, simţeam cum îl resping, inexplicabil dar real. Îl priveam şi nu vedeam în el ceva deosebit dar, de câte ori apărea în discuţia amicală a bârfei numele de Păcuraru, mă trezeam strâmbând instinctiv din nas. Poate felul domniei de a vorbi, poate statura masivă de albă ca zăpada faţă de mărunţeii din jurul său… cine poate ştii. Am primit astăzi vestea cum că s-ar putea să poarte totuşi o vină în afacerea… nici nu mai conta restul, am simţit o uşurare. Nu mai simţeam vina de a nu plăcea un om cu aspect onest, liniştit şi bine crescut. Câtă laşitate zace în mine, nici măcar nu-mi pot asuma sentimentele negative. Vestea că domnul Păcuraru este totuşi om parcă m-a descărcat cu un declic. Brusc nu am mai simţit acea senzaţie care m-a urmărit atâţia ani. Mă uitam la domnia sa şi aş fi vrut să se descopere că nu este adevărat şi că întreg scandalul să aibă o justificare. Şi atunci atenţia mea s-a mutat spre domnul Dan Ilie Morega. Şi domnul Morega mi-a trezit o primă impresie, aceea de activist comunist. Când citeam cărţi pasajele în care apăreau activişti de partid, exact această imagine aveam despre ei, un stereotip. Faţa pătrată, o piele atârnândă ca o guşă, strânsă de gulerul tare şi cravata lată. Faţa proaspăt bărbierită, parcă şi simt mirosul de apă de colonie, părul rărit pieptănat pe o parte, perciunii albiţi, bărbia proeminentă, semn al protezei dentare, plus acea faţă care impenetrabilă în gândirea ei financiară. Statura masivă este îmbrăcată cu un costum elegant, curat şi călcat, dar foarte purtat şi cu urme de luciu pe genunchi şi coate. Ar mai fi de discutat şi despre servieta de piele, dar aici comuniştii nu au fost conservatori. Au înlocuit servieta cu geanta diplomat.
Bârfa spune că domnul Morega îşi trăia revoluţia printr-o unitate militară din Târgu Jiu ascuzându-se de cei care strigau pe lângă Jos Ceauşescu! şi Jos Morega! Primul partid a fost deci PCR. Apoi a urmat FSN, PDSR, ApR, iar PDSR, PNL Câmpeanu, PRM şi, în sfârşit, PNL.
Pe 13 ianuarie 2005, guvernul Tăriceanu l-a numit pe dl. Dan Ilie Morega în locul baronului Mischie. Cu numai câteva luni înainte, dl. Morega spunea lucruri fulminante despre alianţă de la tribuna PRM. Traian Băsescu atrăgea atenţie asupra lui Morega: "Dacă Morega se vrea un nou Mischie, înseamnă că Alianţa a pierdut o bătălie în Gorj. Avea ocazia să arate o alta faţa a politicii în Gorj după căderea lui Mischie"
Dan Ilie Morega este cercetat din aprilie de DNA pentru că ar fi cerut bani pentru alegerile europarlamentare.
Ilie Morega încearcă să supravieţuiască scandalului “bani pentru partid”. Scandalul sugera că banii publici au trecut miraculos, printr-o “greşeală de exprimare”, în buzunarul PNL. La acea vreme Tăriceanu s-a dezis de baronul de Gorj:
“Dacă vom constata că în casierie a intrat un singur leu din bani publici, eu voi propune excluderea din partid a dlui. Morega”
Abia ce urmează este interesant pentru ziua de azi. O înregistrare audio a unei şedinţe PNL Gorj dezvăluia că Morega cerea bani pentru partid liberalilor care deţineau funcţii în instituţiile deconcentrate din judeţ. Înregistrarea pomenea un medic Florin Mergea despre care se spunea ca ar putea avea probleme la concursul pentru postul de director al spitalului judeţean. Dacă în cazul celorlalţi se putea afirma că “banii” reprezintă cotizaţii la partid, medicul nu era membru PNL. Morega a răspuns liniştit la acuzaţii cu replica „ştiam că este membru“.

Din aceste date, pare destul de credibilă declaraţia domnului ministru Păcuraru cum că a fost sunat de Moregă pentru a interveni în vederea “înscăunării” unor clienţi politici. Pe de altă parte, DNA se pare că deţine o convorbire din care reiese intervenţia ministrului Păcuraru în favoarea unor beneficii pentru firma la care lucrează fiului săi, Mihnea Păcuraru. Am apelat la Google şi am dat de o firmă care are ca obiect de activitate organizarea cursurilor de perfecţionare profesională.
(…)F. SA este cel mai vechi centru de perfecţionare şi formare profesională din România. (…) Titlu Curs: Marketing şi management Durata: 5 zile Participanţi: personal cu funcţii de decizie la orice nivel, angajaţi ai departamentului de marketing, contracte, relaţii cu clienţi Descriere: marketingul în noul context concurenţial (…) Lectori: ec. Mihnea Păcuraru, (…)
Evident nu voi da şi datele de contact ale firmei, dar o puteţi găsi şi domniile voastre pe net.
Vinovat, nevinovat? Urma alege.

sal

---

(spirit)
Viaţa în angoasă, viaţa ca episod psihotic. O viaţă fără sfârşit, pentru că angoasa se prelungeşte în visele celor rămaşi supravieţuitori în coşmar. Am încercat să transpun în sunet senzaţia minţii mele în viaţa de zi cu zi, în percepţia fără de capăt. Multe lucruri mi-au parvenit istoric, probabil o să las şi eu multe în urmă. Cum lucrurile nu au un sfârşit decât la dispariţia completă a omului, va fi acolo şi ceva din mine. Vă prezint cele 4 sonorităţi din seria Psihotic.
Part I

Part II

Part III

Part IV

schola

---

(şcoală)
Se spune că libertate înseamnă să poţi să-ţi duci la capăt părerile. Uneori părerile diferitelor persoane sunt antagonice. De exemplu modelul pe care îl imaginează un părinte pentru copilul lui în perioada şcolară diferă radical de ceea ce vede copilul în aceiaşi perioadă.
Mai întâi părintele. El se gândeşte în primul rând la sănătatea copilului. Acest lucru înseamnă o hrană bună calitativ, haine călduroase şi rezistente, pacheţel la şcoală, cărţi, rechizite, o freză corectă, un aspect clasic şi convenţional, un telefon mobil pentru a putea şti în orice clipă unde anume este copilul, aşteptarea unor note foarte bune şi un rezultat şcolar demn de mândrie în discuţia cu străinii. După terminarea şcolii generale, a liceului, a universităţii, părintele vrea pentru copil o slujbă bine plătită, căsătorie, nepoţi, o casă într-un cartier civilizat al capitalei şi, de ce nu, o funcţie politică sau economică care să-l facă un părinte mândru. Dar până atunci, şcoală, meditaţii, nu suc acidulat, nu prea multe dulciuri pentru că strică dinţii…
Să ilustrăm gândurile părinteşti (desigur aici vorbim despre un montaj regizat şi nu de realitate):

De remarcat că femeia de serviciu, ca o ironie, nu mai ţinea minte teorema lui Pitagora dar ştia perfect notele cântecului.

Ce vor copiii? Copilul se gândeşte în primul rând să fie cool. Ce înseamnă asta. Foarte mult fast food, haine scumpe şi de fiţe, cipsuri de la chioşcul din colţ, o geacă cu vedere la buric în mijlocul iernii, o coafură cât mai ţipătoare şi în trend, un aspect cool şi preţios (scump) pline de gablonţuri, ştrasuri, clipsuri, percinguri, un telefon mobil cât mai “bengos” care face poze, are jocuri, are WAP sau orice altceva este nou, neapărat trebuie să găzduiască multe numere de telefon şi foarte mult credit. Trebuie să fie cât mai mic, cât mai nou şi cât mai uşor de manipulat înscrisurile SMS. Neapărat cu descărcare pe computer, dar nu cu fir, de preferat cu infrared sau Bluetooth. Bluetooth este folositor şi la sistemul de copiere prin telefon. Costisitor dar face. Aşteptarea de note de trecere de la “fraierii de profesori”, popularitate în liceu, cafteală, primul la cafteală, o gaşcă care “le-o dă” la toţi şi nu “o ia” de la nimeni, un caracter rebel, un limbaj articulat numai în zona înjurăturilor axate pe organul sexual masculin, fetele vor băieţi topiţi după ele, băieţii vor fete pe care să le înghesuie în WC-uri între două ţigări şi o sticla de bere. Hormoni, hormoni, hormoni. Chiul de la orele grele, ce sens are să te mai duci la cele uşoare, abandonul şcolar, bani, “vreau să am banii mei”, babacii fraieriţi, minciună, probleme, fraierii de poliţişti, proştii, înjurături despre morţii materni, o palmă, un pumn, un picior în gură, spitale, poliţie, distracţie, mai multă băutură, droguri, sex, băutură, distracţie, poliţie, fugit de acasă, am greşit, gaşca e de vină, nu mai fac, droguri, fugă de acasă, poliţie, sunt major(ă), vreau pe banii mei, loc de muncă, alt loc de muncă, alt loc de muncă, bani, geacă, cizme, nu mai am bani, blugi, droguri, sex, băutură, avort… Am obosit, nu mai pot continua.
Să ilustrăm gândurile “copilăreşti” (desigur aici vorbim despre un montaj neregizat şi aşa cum este şcoala în realitate):


Contribuţia boboacelor se limitează strict în a poza cu tricouri ude. Ataşat avem şi cum ar vrea băieţii să arate (“la toată lumea”) boboacele.


Şi bobocii au un preţ de acces în liceu. Ei trebuiesc învăţaţi de mici cui trebuie să dea ascultare. Părinţii sunt departe.


Aparent este o glumă. De fapt se aşteaptă şi cea mai mică reacţie din partea celui pălmuit pentru a începe adevărata bătaie. Cel pălmuit reacţioneză prudent şi se retrage.


În final să vedem cum arată şcoală pentru cei de dinafară, atunci când filmează părinţii şi nu elevii cu telefonul mobil. Observaţi cum “Alexandra” este jenată de mama ei iar mama aleargă după “doamna dirigintă” cu un buchet de flori.


Aş fi ales probabil cam 100 de astfel de filmuleţe. Ce sens are însă, aceiaşi concluzie multiplicată la infinit. Mă întreb daca realitatea mimează sexul şi violenţa din filme sau filmele cu sex şi violenţă au impact pentru că sunt asemenea realităţii. În aceste clipuri recunosc realitatea liceului în care am învăţat şi eu, atunci totuşi lipsea o nuanţă. Violenţa se exercita, dar nu bucura pe nimeni.

fides et opulentia

---

(credinţă şi putere)
Astăzi am fost absolut stupefiat citind aceste lucruri. Cred că le-am citit de cel puţin 10 ori pentru a mă asigura că nu este o înţelegere greşită din partea mea, o fantasmă provocată de lipsa cafelei în sânge. Redau ştirea exact aşa cum am citit-o din ziarul Compact (să fie oare aici mâna mogului Voiculescu?). Dacă nu este adevărată ştirea, rog să-mi fie iertată intervenţia, dacă este însă adevărată… Oare sunt singurul om normal din România pitorească, oare nu se sesizează nimeni de astfel de discriminări. Sau numai Băsescu discriminează în această ţară. Primarul Onţanu a discriminat o măturătoare stingându-i ţigara în palmă, în palma cu care îşi câştiga, de bine de rău, pâinea. Nici o autoritate nu se sesizează pentru vătămare corporală, deşi incidentul este filmat de o televiziune, o televiziune care la rândul ei nu spune nimic şi prezintă totul ca un banc grotesc. De această dată Domnul “George” Becali face o afirmaţie, pardon, proferează o ameninţare prin intermediul mediei, o ameninţare care încalcă, fără nici un fel de posibilitate de atenuare sau interpretare a înţelesurilor celor spuse, drepturile unei minorităţi. Nu mai vorbesc de eventualele încălcări de constituţie şi altor câteva legi în cazul când ar îndeplini aceste promisiuni în calitate de preşedinte.

Becali vrea sa izoleze homosexualii in cartiere speciale
PROMISIUNE: Preşedintele PNG-CD, George Becali, a declarat, sâmbătă, la Arad, ca în cazul în care va ajunge preşedintele României va desfiinţa cluburile pentru gay, iar pe homosexuali îi va izola la marginea oraşelor, în cartiere speciale. Becali nu este de acord cu legalizarea prostituţiei, pentru că acest lucru ar însemna "legalizarea păcatului". "Îi sfătuiesc să meargă la preot dacă au probleme cu capul, pentru că eu voi desfiinţa cluburile de homosexuali şi lesbiene", a declarat Becali. Partidul condus de Gigi Becali este situat pe locul al patrulea, după PD, PSD şi PNL, cu şanse de a intra în Parlament.

Ce-i pot spune domnului Becali, decât să nu se oprească aici. Să pună în cartiere marginale, speciale, şi pe cei care nu au maşini de lux (prea multe maşini în Bucureşti), pe cei care nu au încă 30 de ani (cei mai mulţi infractori au sub 30 de ani), pe cei care au peste 70 de ani (când traversează strada pe la Trecerea de Pietoni, durează prea mult oprirea, creşte consumul de benzină, este o măsură economică), pe cei care au biciclete, triciclete sau trotinete (un adevărat pericol pentru automobilele de lux), pe posesorii de ceas cu cuc (cucul face gălăgie noaptea), pe cei supraponderali (în astfel de vremuri sunt nepermise trimiterile la bunăstare), pe cei subponderali (ar crede turiştii că facem foamea aici în România) şi, în special, să fie marginalizaţi cei care nu mai au păr în cap (calviţia este o imagine dezolantă). Domnule Becalii, mai am şi eu o sugestie… să facem cartiere mărginaşe, sărăcăcioase şi muncitoreşti pentru ţăranii care au ajuns în Bucureşti şi se dau acum oameni cizelaţi dar miros a brânză în amestec cu apă de toaletă scumpă. Mai era parcă un fost viitor primar al Bucureştilor care vroia să pună bariere la intrarea în capitală pentru că sunt prea mulţi ţărani în tranzit prin Bucureşti. Mirosul “de ţăran” îmi întoarce viaţa pe dos.

De fapt nu, domnule Becali. Mirosul de ţăran este sfânt, domnule Becali. Sunt doar nişte personaje care înţeleg altfel tradiţia Românească, tradiţia creştină, sunt alţii care nu înţeleg la ce se referă politica şi puterea pe care o ai atunci când eşti în fruntea unui partid. Aveţi poate carismă, domnule Becali, aveţi poate fonduri, aveţi poate oameni care vă mătură calea pentru un ban… nu aveţi ştiinţă, domnul Becali. Ştiinţa, arta de a raţiona, nu se poate cumpăra. Nu vă cocoţaţi foarte sus pentru că de acolo veţi atinge pământul. Mai ştiţi ispitirea lui Iisus, mai ştiţi acea voce care îi şoptea… “Foloseşte-Te de Dumnezeu!”?

1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul.
2. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit.
3. Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini.
4. Iar El, raspunzand, a zis: Scris este: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu".
5. Atunci diavolul L-a dus pe aripa in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: "Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau".
7. Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau".
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si slava lor.
9. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti".
11. Atunci L-a lasat diavolul si iata ingerii, venind la El, Ii slujeau. Sfânta Evanghelie După Matei, Capitolul 4
Domnule Becali, adevărata esenţă a creştinismului nu este violenţa, nu este intervenţia brutală în viaţa aproapelui. Religia Domnului Iisus este una a iubirii. Maria Magdalena a fost şi ea o prostituată. Binecuvântarea poate intra în sufletul oricui. Nu faceţi diferenţe între oameni, nu gândiţi niciodată EU AM DREPTATE, pentru că sunt GIGI BECALI. Prima etapa a drumului către Dumnezeire este Smerenia. Degeaba vă folosiţi de avere ca să clădiţi Biserici Ortodoxe. Adevăratul ortodoxism nu stă în clădirea de ziduri ci în dărâmarea lor pentru a nu se interpune între oameni. Iubiţi oamenii, domnule Becali. Cei din jurul domniei voastre nu sunt slugi, ci fiinţe din carne şi oase şi sânge şi, mai ales, din suflet.
Dumneavoastră urcaţi în acest moment spre culmea stâncilor, dar nu va fi nimeni să vă protejeze la cădere. De ce? Pentru că “binele” făcut de Becali este unul străveziu, cu interes. Nu poţi dărui gândind că-ţi dovedeşti diligenţa în faţa lui Dumnezeu. Trebuie ca această dăruire să se facă cu smerenie, fără să aştepţi o recunoaştere. Domnul Iisus a spus celui bogat să lase totul şi să-l urmeze ca apostol. Adevărata încercare este să renunţi la tot ce ai şi nu la lucrurile de care te poţi lipsi.
Pentru că nu sunteţi încă în zona exprimării puterii politice, vă receptez drept un “civil” extravagant. Dacă ajungeţi însă în structurile puterii, nu mai va exista nici o scuză. Aşa că… trebuie să alegeţi, ori vă purtaţi civilizat, ori renunţaţi.
Am să dau, pentru conformitate, şi imaginea cu gestul barbar al primarului Onţanu.

Ghenizaret

---

Duminica a 18-a după Rusalii
- Pescuirea minunata -

Ev. Luca 5, 1-11

Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde, Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.

musicus et lyra, P.N.L.

---

(muzicant şi lira, P.N.L.)
Pentru a putea înţelege de ce Ludovic Orban este atât de inverşunat contra Preşedintelui Băsescu şi dar şi a PD în general, am derulat un pic istoria până acum câţiva ani. Cătând prin arhiva de ştiri a internetului am descoperit câteva nuanţele ale derulării politice care îmi scăpaseră la vremea respectivă.
Radu Berceanu a declarat, în cursul acestei dimineţi, pentru Radio Total, că Adriean Videanu este omul propus de PD pentru a fi candidatul Alianţei la funcţia de primar general al Capitalei. El va fi concurat pentru această postură de candidatul propus de PNL, Ludovic Orban.
De ceva timp Ludovic Orban a fost propulsat într-o poziţie de sacrificiu a PNL, fără ca acesta să-şi dea seama. Domul Orban este astăzi în poziţia purtătorului de stindard. El a devenit imaginea partidului (stindardul în sine) dar şi poziţia vulnerabilă (deţinerea stindardului te cam împiedică în luptă). Firea agresivă a domnului Orban nu este deloc compatibilă cu poziţia de imagine. Reacţia sa este mai mult decât tranşantă, este agresivă. Are tendinţa de a face declaraţii fără a respecta o poziţie oficială din partea partidului şi, cel mai important defect al zonei de imagine, îşi pierde uşor cumpătul devenind agresiv. În zona de reprezentare şi a imaginii nu-ţi poţi permite să-ţi pierzi cumpătul într-o conferinţă de presă. Ziariştii speculează lipsa de afinitate a domnului Orban şi rezonanţa acestuia cu agresivitatea zonei de conflict.
Din câte ce am înţeles eu din reacţiile şi direcţiile speculate de domnul Orban, acesta încă speră să fie candidatul ales pentru primăria generală a capitalei la viitoarele alegeri. De aici cred că este şi efortul de a ieşi în evidenţă cu tot felul de declaraţii, cu tot felul de acţiuni.
Privind la ştirile de azi, am observat trei declaraţii importante ale domnului Orban.

ieri, 17:17 - Orban: Ultimele evoluţii din politica românească stârnesc îngrijorări serioase la CE
ieri, 17:42 - Orban: Băsescu are atâta minte şi înţelege că nu se joacă cu găletuşa şi grebla în nisip
azi, 13:12 - Orban: Guvernul îşi asumă răspunderea pentru uninominal ca Băsescu să nu „paraziteze” euroalegerile

Aceste ştiri acoperă zona externelor, lovesc cu un limbaj nepermis atacului politic mai ales când vorbim de cel mai reprezentativ om al statului român, apoi se încheie cu o ştire internă de partid în ricoşeu direct cu o altă declaraţie anti-Băsescu. Un joc riscant şi, mai ales, gratuit. Vremea agresivităţii se pare că a trecut. Puţină lume mai aderă astăzi la politica celor care se exprimă agresiv la adresa adversarilor politici. Acum se poartă eleganţa şi diplomaţia. Lumea s-a cam săturat de scandalul politic, are nevoie de un mandat sau două de acalmie.
Parcă aud o voce cântând din gât răguşit şi tabacic:
"La noi la Brăila,
La tanti Elvira,
Uşor se câştigă lira..."
Să fie politica în aşteptarea lui Terente?

carmen et candela

---

(cântec şi lumânare)
Valeriu Sterian a fost un cântăreţ de muzică folk. S-a născut la Râmnicul Sărat pe 21 septembrie 1952. Îşi face studiile la Universitatea Bucureşti, fiind licenţiat în psihologie.

Debutează ca baterist în grupul Copiii Florilor în timpul liceului. Debutul oficial îl face, însă, în anul 1973 la Festivalul Primăvara Baladelor (unde primeşte Premiul pentru cel mai bun cântec - pentru piesa Nopţi - împreună cu Carmen Marin, în grupul Vali şi Carmen). În 1979 înfiinţează formaţia Compania de Sunet, care va avea turnee prin toată ţara, dar şi în Bulgaria, Ungaria, U.R.S.S., Polonia, Norvegia, Franţa, Marea Britanie, SUA. În anul 1993 înfiinţează studioul B'Inişor. Colaborează, de asemenea, cu alţi artişti: Alexandru Andrieş, Nicu Alifantis, Doru Stănculescu, Mircea Bodolan, Maria Gheorghiu.

Încetează din viaţă în anul 2000, răpus de cancer.

În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?

La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toţi banii pentru ţăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi

"Cânta la mare, pe o terasă la Mamaia, la Hotel Bucureşti, şi în fiecare seară terasa era arhiplină. Nu găseai un loc. Străinii îi spuneau chiar 'micul Dylan', lucru de care Vali era extrem de mândru" - Paul Grigoriu

"Valeriu Sterian era un profesionist, tot ce-ţi puteai dori in materie de cunoştinţe muzicale; a cântat alături de Joan Baez. Promova tinerele talente, dar era şi un iubitor de manifest, de protest." - Lucia Sterian

Discografie:
Muzică folk (Electrecord, 1977)
Antirăzboinică (Electrecord, 1979)
Veac XX (Electrecord, 1982)
Nimic fără oameni (Electrecord, 1989)
Nopţi (1990)
Vino, Doamne! (Compania de Sunet & Metropol Music, 1991)
S-a votat Codul penal (Compania de Sunet & Eurostar, 1992)
Evenimentul zilei... şi altele (Compania de Sunet, 1994)
Rugă (Compania de Sunet & Roton, 1998)
The very best of Valeriu Sterian (Fundaţia Phoenix, 2000)

Catapultam habeo. Nisi pecuniam omnem mihi dabis, ad caput tuum saxum immane mittam

---

(Am o catapultă. Dă-mi orice ai de valoare sau voi zbura o piatră enormă spre capul tău)

Dacă nu ar fi fost vorba de un eveniment tragic, poate că aş fi râs.
Citeam ştirile care lâncezeau, mai citeam cum domnul Marian Vanghelie are o reacţie interesantă şi spune câteva declaraţii favorabile lui Ion Iliescu şi, brusc, sunt lovit de următoarea ştire.

Orban îl critică pe Băsescu pentru morţii din Irak şi Afganistan
PITEŞTI / 13:03, 22.09.2007
Vicepreşedintele PNL Ludovic Orban a criticat, vineri, la Piteşti, lipsa de reacţie a preşedintelui Traian Băsescu faţă de incidentele din Afganistan şi Irak din ultima vreme, soldate cu morţi şi răniţi, susţinând că militarii români ar trebui retraşi chiar în lipsa unui anunţ al şefului statului.
"Am avut dreptate şi s-a ajuns aici, exact în locul unde eu am zis de multe ori că se va ajunge. Sunt teatre de război în care noi nu avem ce să căutăm. Nu înţeleg încăpăţânarea lui Băsescu de a menţine trupele în Afganistan şi în Irak. Eu ştiu că 80% dintre români sunt de acord cu retragerea acestora, dar Băsescu vrea să rămânem singurii militari de pe acolo. Pot să vă spun că România s-a integrat în UE, dar preşedintele nu", a declarat Ludovic Orban, citat de corespondentul MEDIAFAX.
Vicepreşedintele PNL a apreciat că militarii români ar trebui retraşi din zonele de conflict chiar dacă preşedintele Traian Băsescu nu a făcut un anunţ oficial în acest sens. Orban consideră că incidentul din Irak soldat cu un mort şi cinci răniţi este "un nou episod sângeros nedorit".


La început nu mi-am putut aminti daca domnul Ludovic Orban este ministru de externe sau al apărării naţionale. Apoi mi-am amintit că i-am văzut pantofii ciudaţi la o deschidere de drumuri neterminate. Mi-am spus cu revelaţie în simţiri, DOMNUL ORBAN E LA TRANSPORTURI!!!!!
Ce treabă are domnul Orban de la Transporturi cu militarii şi cu critica lui Băsescu? Ăaaaaa… păiiiii… a da, Ludovic Orban e la PNL.
Hmmm.
Eu de câte ori gândesc la ceva profund îmi fac în barbă un “hmmm!” prelung şi inteligent.
M-am gândit că poate domnul Orban confundă ministerele, poate nu ştie cu ce se ocupă Ministerul Transporturilor. Ba nu. M-am prins. Acea bombă artizanală se afla pe… ei da… pe drum, a făcut o gaură în drum şi... Asta e legătura.
Domnul, Orbaaaaaan! Ia citiţi ce scrie acolo pe uşa ministerului… bla, bla, bla… România. Lăsaţi şoselele din Irak, au poate şi eu un minister acolo pentru transporturi, o fi un om care să se gândească şi la drumurile lor. Vedeţi că mai sunt probleme cu drumurile noastre.
Cine ar putea face o asemenea confuzie de ţări, de ministere. Domnul Orban văd că a făcut o post-universitară, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative - studii postuniversitare la Facultatea de Ştiinţe Politice. Teoretic ar trebui să ştie, măcar din şcoală, cu ce se ocupă Ministerul Transporturilor, asta daca nu cumva acel cuvânt “transporturi” nu i-a spus nimic.
Apoi mi-a mai atras atenţia ceva, şi anume că domnul Orban susţine “că militarii români ar trebui retraşi chiar în lipsa unui anunţ al şefului statului”. Domnule Orban, eu nu cunosc legile ţării aşa de bine. Dacă aduci o critică şefului statului, e OK. Pe lângă ministru sunteţi şi simplu cetăţean, aveţi tot dreptul la libertatea cuvântului. Dacă însă susţineţi “că militarii români ar trebui retraşi chiar în lipsa unui anunţ al şefului statului”, asta deja miroase a subminarea puterii statului. Dumneavoastră instigaţi practic să nu se ţină seama de părerea preşedintelui într-o problemă care îl priveşte direct şi suprem. Nimeni nu poate hotărî mai sus de preşedinte în asemenea problemă decât poporul prin referendum sau tot poporul prin reprezentanţi săi parlamentari printr-o procedură extrem de complicată. Domnia voastră însă nu ţineţi seama de preşedinte, faceţi cum vă taie capul, da-ţii peste mâini lui Băsescu, că nu face ce el vrea în ţara asta, să facă ce vrea PNL-ul. Uite că nu se poate. Eu m-aş sesiza pentru subminarea puterii statale şi v-aş aplica un tratament preferenţial ca să fie o judecată pe cinste la aceasta reacţie a domniei voastre. La tribunal. Înţelegeţi nuanţele vorbirii? Ştiu eu pe cineva care sărea într-un picior că acelaşi preşedinte face discriminare.
Poate că se înţelege din asta că ţin partea preşedintelui Băsescu. Nu este deloc adevărat. Dacă este să stabilim adevărul, eu, ca om care nu sunt implicat în politică, nu am nici cel mai mic acces în zona militară, habar nu am care sunt adevăratele elemente. Cum aş putea avea deci o opţiune pro sau contra ceva ce nu cunosc şi nici nu pot cunoaşte. Sunt nevoit să merg pe mâna preşedintelui şi a celor din CSAT. Fac asta fără plăcere, pentru că ador să am o opţiune, să mă exprim personal asupra fiecărui probleme, chiar dacă este fără rost acea plăcere a mea. Am toată simpatia, consideraţia şi compasiunea faţă de familiile care au rămas fără un om, fără un ajutor material, fără iubirea unui membru important al familiei. Ştiu că astfel de drame sunt extraordinare. Totuşi vorbim aici despre soldaţi, ei nu s-au dus acolo să planteze flori, cum au făcut minerii în bucureşti la Piaţa Universităţii. Ei s-au dus într-o zonă de risc. Chiar dacă rolul lor nu este chiar combatant, astfel de riscuri trebuiesc asumate de câtre militari, aceasta este meseria. Dacă să exişti ca militar a însemna să stai acasă sub plapumă şi să te uiţi la televizor, am fi cu toţii militari. Numai cei curajoşi şi temerari fac însă pasul spre viaţa în primejdie. Pe timpuri militar însemna “sub scut sau pe scut”. Astăzi şansele de a supravieţui serviciului militar sunt destul de bune, dar nu se poate spune că nu există pericol, că securitatea este de 100%. Sunt alături de oricine înţelege să lupte pentru îmbunătăţirea situaţiei militarilor, pentru o tehnică militară mai bună, mai sigură, pensii, mâncare, condiţii de cazare, dar nu pot fi alături de cei care cer retragerea militarilor pentru că există victime şi pericol într-un teatru de război. O astfel de decizie trebuieşte luată la “rece” de către întreaga ţară prin reprezentarea ei la nivel de preşedinte ales şi CSAT. CSAT-ul, amintesc, este format, conform legii, din: preşedintele României, primul-ministru, ministrul Apărării Naţionale, ministrul Administraţiei şi Internelor, ministrul Afacerilor Externe, ministrul Justiţiei, ministrul Economiei şi Comerţului, ministrul Finanţelor Publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major General al Armatei Române şi consilierul prezidenţial pentru securitate naţională.

catapulta et missile, delaborare

---

(catapultă şi rachetă, delaborare)
Pentru o ţară care nu este în război cu nimeni, România are prea multe victime ale acţiunilor legate de armament. Între două explozii provocate de acumulări de gaze, îngrăşăminte pe bază de azotaţi şi vapori ai lichidelor combustibile, iată că s-a strecurat şi o ştire de explozie gravă de natură pirotehnică. Foarte greu găseşti informaţi în astfel de cazuri, ce este legat de armament este învăluit de o ceaţă groasă. Îndemnat de Viviană, am mers la articolul din ziarul Gândul.

Răniţilor de la Mija le-a fost mai frică de şomaj decât de moarte
de Robert VERESS | 21 SEPTEMBRIE 2007
Normele UE interzic distrugerea armamentului şi a muniţiei vechi, iar fabricile româneşti, fără comenzi, s-au reprofilat pe operaţiunile riscante de dezmembrare a proiectilelor scoase din uz
Cei patru răniţi în urma exploziei produse ieri dimineaţă, la fabrica de armament din Mija (Dâmboviţa), sunt victimele colaterale ale unei directive europene. Gheorghe Sora, liderul sindicatului Solidaritatea Metal, ne-a declarat că normele UE interzic distrugerea muniţiei şi a armamentului învechit, obligând producătorii să îl dezmembreze (delaboreze).
Astfel, se asigură locuri de muncă, se protejează mediul, se refolosesc o parte din componente şi se salvează materie primă scumpă (bronz, alamă etc.). Totul, cu preţul unor vieţi omeneşti.
România primeşte tot mai multe comenzi de delaborare de la producătorii europeni şi nu numai. Riscurile la care se expun muncitorii care lucrează la delaborarea muniţiei învechite sunt foarte mari, explică dl. Sora. Dar românii şi le asumă, pentru că nu au încotro, dacă vor să îşi păstreze locurile de muncă.
[…]
Explozia de ieri dimineaţă a fost cauzată, cel mai probabil, de scântei care au amorsat praful de puşcă al armamentului aflat în curs de dezamorsare (delaborare). Scânteile, zic specialiştii Romarm deplasaţi la faţa locului, au fost produse de un arc voltaic rezultat, se presupune, din frecarea accidentală a îmbrăcăminţii sintetice purtate de una sau mai multe victime. Acesta a fost şi scenariul accidentului de la fabrica de armament din Sadu (Gorj), produs în urmă cu doi ani şi soldat tot cu patru răniţi. Un accident mai vechi (de acum circa 7-8 ani), produs la fabrica de armament din Plopeni, a avut aceeaşi cauză.


Căutând, fără nici un succes, normele de protecţie a munci relative la această delaborare, cuvintele cheie au trezit în fratele mai mare Google multe ştiri interesante.

Armata Romană are în depozite o uriaşă cantitate de muniţie expirată, a recunoscut ieri, la bilanţul Ministerului Apărării, ministrul Sorin Frunzăverde. Muniţia expirată ar putea umple 1.500 de vagoane de tren. Ministrul ar fi trecut sub tăcere această problemă, dacă premierul Tăriceanu nu-l atenţiona public că muniţia trebuie distrusă urgent, pentru a nu risca în România o catastrofa ca în Slovacia, unde un depozit cu muniţie a făcut explozie, iar câteva sute de civili au fost răniţi. Ministrul Frunzăverde a răspuns că Armata Româna are, într-adevăr, un program de "delaborare" a muniţiei expirate şi că, pentru rezolvarea acestei probleme, a fost întocmit un proiect de act normativ care va fi înaintat Guvernului.


Este prea de tot. De unde acest cuvânt, de unde “a delabora”? Repede la DEX. DELABOR'A, delabor'ez, vb. I. Tranz. A demonta dintr-un loc instalaţiile, masinile si muniţiile devenite inutilizabile sau periculoase. - Din lat. delaborare.

Aha, deci se referă la lucruri periculoase. Am mai înţeles că vorbim aici de foarte mulţi bani, de foarte multe interese, de preferinţele pentru o firmă sau pentru altă firmă, de pericol, de statul de ţară de rang inferior… foarte multe am înţeles privind link-urile găsite de Google pentru “delabora”.
Să revin la articolul din Gândul. Un arc voltaic?!?! Nu-mi pot imagina cam ce fac aceşti muncitori. Nu-mi iese din minte acţiunea poliţiştilor curajoşi care dezamorsează bombe cu o secundă înainte de a exploda. Bănuiesc însă că acela este un specatacol. Îmi imaginez că minimele cerinţe în astfel de cazuri sunt echipamentul de protecţie şi acea legare la pământ împotriva energiei statice, legare obligatorie şi la cei care lucrează cu echipamente electronice. Este incredibil să se fi produs o scânteie dacă normele de protecţie a muncii au fost respectate. Astfel de piese de armament modern au, probabil, şi tot felul de circuite electronice. Pericolul unei descărcări accidentale, una arc voltaic prin condensatorii circuitelor electrice poate duce la fel de bine la explozie, nu e nevoie să se aprindă praful de puşcă. Dacă ar fi spus că s-a aprins de la o ţigară, poate că nu mi-aş fi bătut capul, aş fi crezut din capul locului.
Repet, nu am nici cea mai mică idee despre ce înseamnă astfel de dezmembrări. Nu ştiu nici măcar de ce se fac în condiţii de pericol. Probabil că dacă le arunci în aer nu prea poţi să ţi socoteala lor. Rişti să plece angajatul acasă cu o “amintire”. La dezasamblare e mai simplu, că trebuie să iasă piesele la număr. Nu cred nici o clipă povestea cu mediul şi economia de material. Dacă ar fi aşa, probabil că ar fim mult mai bine să nu se facă de la bun început. Iar nu cred că delaborarea acestor dispozitive este extrem de periculoasă. Nu-mi închipui că desface nimeni bombe dând cu ciocanul în ele amorsate. Mă gândesc că eu fost gândite astfel încât acestea să poate fi demontate atunci când expiră şi iar bănuiesc că există o tehnologie clară pentru a face acest lucru. Nu vine nici unul să facă experienţe după ureche, cum mai vedem prin filmele de acţiune că taie, la inspiraţie, firul albastru, roşu sau verde. Armamentul trebuie să fie, înainte de toate, sigur. Ce ar fi dacă o bombă ar exploda la un hop şi alături de ea întreg camionul plin de muniţii şi alături de camion o divizie întreagă. Şi totuşi ceva s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat vom afla poate de la cei implicaţi. Asta dacă armata nu-i va sili să-şi “piardă memoria”.

P.S.1 Am întrat pe site-ul Poliţiei Române cu scopul de a vedea ce reguli anume se cer la această dezmembrare de dispozitive explozibile. Am descoperit că Poliţia Română s-a supus unui test deosebit. (http://b.politiaromana.ro/index.php?lang=ro) A postat pe site-ul instituţiei un sondaj de opinie care să reflecte percepţia poliţiei de către populaţia care păşeşte în acel site. Am votat şi eu şi am obţinut următorul grafic. Nu e nevoie să spun că este firesc ca multe voturi de 5 puncte să fi fost date de poliţiştii care au intrat pe site-ul instituţiei lor.

Foarte triste rezultate, foarte tristă instituţie. Înţeleg că cetăţeanul percepe în majoritatea sa Poliţia Română ca pe o instituţie potrivnică nevoilor sale şi represivă în contactul său cu populaţia. Domnilor din Poliţia Română, poate ar trebui să arătaţi cetăţeanului că poliţişti sunt tot oameni, poate că ar trebui să patrulaţi mai mult prin cartiere dând bineţe celor de la domnia voastră din sector, vecinilor, vânzătorilor de ziare... Poate ar trebui să vă faceţi cunoscut şi să cunoaşteţi lumea, cetăţeanul să vă perceapă ca pe un vecin cumsecade la care poate apela când are o problemă. Poate că ar trebui să faceţi tot ce puteţi ca măcar cei care cresc acum să vă vadă ca pe nişte uniforme ale dreptăţii şi nu persoana care dă amenzi şi pune cătuşe.
Îmi amintesc despre un reportaj despre acei poliţişti londonezi cu caschete înalte şi ciudate. Ciudat, dar toţi londonezii spuneau despre aceşti poliţişti că îi fac să se simtă în siguranţa. Nimeni nu-i agresa pe poliţiştii de zonă, în condiţiile în care singura lor armă era acel baston care este şi azi asociat cu poliţistul.

Trecând peste sondajul de opinie, cine are curiozitatea, poate intra pe link-urile de mai jos pentru a vedea cam ce acte trebuiesc atunci când umbli cu arme şi muniţii. Există o constantă… taxa de licenţă conform legii nr. … Şi totuşi explodează, domnule!
http://b.politiaromana.ro/pdf/Documente_necesare_inregistrarii_unitatilor_cu_activitate_material_exploziv.pdf
http://b.politiaromana.ro/pdf/Legea_295_28_26_2004_privind_regimul_munitiilor.pdf

P.S. 2
La ora la care scriu aceste rânduri aud o ştire cum că a mai sărit în aer un Transportor Blindat care a călcat tot pe o mină artizanală şi că a mai murit un militar român din cauza tehnicii militare. Cine s-ar gândi că un Transportor Blindat este vulnerabil chiar în partea sa inferioară unde tabla este ca la Dacie 1300, după câţiva ani treci cu picioarele prin podea. Poate că ar fi trebui să se gândească cei care l-au proiectat.

fabrica machinatio-birotatio

---

(dispozitiv mecanism-bicicletă)
Politica ştie să smulgă evenimentele în folosul ei. Citeam în ziar ieri că de ziua Bucureştilor va fi un pelerinaj al motociliştilor. Mă bucuram de concordia pe care o provoacă evenimentul, destul de şters, dacă este să fiu sincer, al zilei Bucureştilor. Iată că fluxul de ştiri este un pic de o altă părere:

Peste o sută de motociclişti s-au adunat, joi seară, în Piaţa Constituţiei din Capitală, de unde au plecat în marş spre Arcul de Triumf, organizatorii dorind să atragă atenţia asupra numărului mare de accidente în care sunt implicaţi motociclişti.
Motocicliştii s-au adunat pe platoul din Piaţa Constituţiei, de unde au plecat în marş pe traseul Piaţa Constituţiei, Bulevardul Magheru, Piaţa Aviatorilor, Arcul de Triumf, unde au depus lumânări în memoria celor care au murit în accidente de motocicletă. Acţiunea a fost organizată de Prefectura Capitalei, cu susţinerea Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti, la iniţiativa Comunităţii Motocicliştilor din România.
Florin Ionescu, reprezentantul Comunităţii Motocicliştilor, i-a înmânat ministrului Cristian David un memoriu prin care îi cerea introducerea în Codul Rutier a culpei şoferilor de maşini implicaţi în accidente cu motociclişti, dar care nu sunt soldate cu victime.
Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, comisarul Christian Ciocan, prezent la eveniment, a spus că ar trebui să existe un respect reciproc în trafic şi din partea şoferilor de maşini, şi din partea motocicliştilor.

Este trist, sărbătorile sunt triste, evenimentele sunt triste, oamenii sunt trişti… totul este un etern depresiv. Am ajuns să devenim concordanţi în disperare. Hmmm, hai să înlocuiesc a concorda cu a ştimui. Nu, nu e bine…aaaaa… a conglăsui. Nici aşa nu e bine. A… a… ştiu, a consuna. Deci… Am devenit consunanţi numai in disperare. Mult mai bine.

cantamen et illusio

---

(farmec şi iluzie)
Am aşteptat analiza textului moţiunii cu două zile în plus faţă de ceea ce au hotărât cei de la PSD pentru data publicării. Sincer? Mi-a fost frică să nu se răzgândească, să mai adauge o virgulă, să înlocuiască un punct cu puncte de suspensie… câteva lucruri importante. Astăzi nu mai pot amâna. Am 24 de pagini scrise la un rând jumătate. Oricât ai fi de odihnit, este imposibil să nu aţipeşti pe un astfel de text molcom curgător. Iniţial am vrut să public tot textul acestei adevărate doctrine a PSD (în lipsă de una reală). Am să spicuiesc din ea pasajele mai… importante, pentru că este imposibil de pus pe un blog 24 de pagini.

După trei ani de la preluarea puterii de către alianţa portocalie şi la 6 luni de la instalarea guvernului Tăriceanu II, suntem astăzi în faţa unei opţiuni de conştiinţă: Demitem, prin vot, acest guvern incompetent, lipsit de sprijin politic in Parlament, şi deschidem calea spre o nouă formulă de guvernare, cu un nou program care să răspundă nevoilor României, susţinut de o majoritate parlamentară transparentă, SAU încurajăm, iresponsabil şi cu grave consecinţe asupra dezvoltării României, mersul către un model de societate neeuropean, către o societate profund divizată şi polarizată. Dorim să aducem stabilitate în ţară şi să punem capăt celor trei ani de conflicte politice succesive, care au generat ineficientă guvernamentală şi nelinişte socială SAU dorim să păstrăm un Guvern de amatori, incapabil să găsească soluţii pentru principalele probleme ale românilor.

Iată adevărata dilemă a PSD, iată de ce au întârziat atât această Moţiune. Deci este vorba despre “susţinerea unei majorităţi parlamentare transparente”. Mă întreb… cine susţine netransparent la această oră acest guvern dacă nu PSD. Este acesta un umor involuntar, sau o prostie voluntară? Există şi acel SAU care cuprinde o înşiruire de non-valori, gen societate neeuropeană, divizată şi polarizată. Aici PSD are dreptate. Guvernarea PSD a fost profund europeană, societatea era unită în cuget şi simţiri şi polarizată… Cam câţi poli are o societatea polarizată?

…avertismentul nostru dat în Parlament pe data de 3 aprilie: “până la urmă, singura soluţie va fi o maşină nouă" se concretizează prin această moţiune de cenzură.

Poate că lumea a înţeles advertisment, forma românească a englezescului advertise. Cred că toată lumea a înţeles că trebuiesc schimbate maşinile din parcul auto al Parlamentului şi Guvernului României. De ce oare exprimarea “de opoziţie” nu este clasică şi clară, cum ar fi tradiţionalul: HUOOOO!


Avem bani mai mulţi la bugetul de stat, dar nu o avem o politică de redistribuire echitabilă şi coerentă, ceea ce a condus la polarizarea puternică a salariilor.

Iar polarizare? Măi, trebuie să deschid DEX-ul că nu se mai poate. Uite domnule că are dreptate! Polarizare, care dobândeşte proprietatea de polaritate, adicălea de a avea poli opuşi, adicălea, şi intuiesc că aici e vorba de înţelesul filosofic şi nu de cel fizico-chimic, relaţii dintre contrariile care se exclud dar, totodată, se condiţionează. Profund rău. Deci… cum s-au polarizat salariile? Salariul mare de parlamentar este contrar şi condiţionat de salariul mic al celorlalţi bugetari? Dacă nu mi-ar fi lene, m-aş duce pe site-uri să caut cum anume au votat PSD-işti, pentru sau contra măririi salariilor parlamentare. Dar cum lenea învinge raţiunea…

Creşterea economică înregistrată nu este rezultatul unei dezvoltări sănătoase iar bunăstarea rezultată nu este împărţita echitabil. Ea nu se regăseşte în viaţa de zi cu zi a majorităţii cetăţenilor ţării, iar plusul de bogăţie creat se distribuie vădit inegal în societate. […]
In viziunea Partidului Social Democrat, situaţia politică şi socială trebuie schimbată urgent. Miza acestei moţiuni de cenzură nu este doar înlocuirea actualului guvern, ci schimbarea direcţiei de evoluţie a României, de la capitalismul oligarhic şi exclusivist la un model european de organizare a societăţii.

Oare de ce am impresia că PSD duce grija că România nu a ales destul de raţional oligarhia căruia să-i încredinţeze “banii de care nu are nevoie”. Desigur că piramida cu vârful Geoană va gestiona mai raţional banii desprinşi cu sudoare din bugetul de stat în drumul lor firesc spre buzunarele oligarhice.
Urmează o tonă de date statistice care demonstrează, negru pe alb sau gură şi microfon amplificat, cum că acest guvern ticălos nu a urmat calea sfântă a social democraţiilor europene. În masa compactă de admonestări ale miniştrilor în particular şi ale guvernului în general, iată că apare şi numele lui Băsescu, introdus tangenţial ca un apropo fin făcut urechilor de cârpă. Şi numele Băsescu începe să se tot repete…

Guvernul nu a făcut nimic pentru a corecta, în plan extern, iniţiativele personale ale preşedintelui Traian Băsescu, cu grave consecinţe asupra ţării şi imaginii ei. Guvernul nu s-a dovedit în stare să aplice Constituţia şi prevederile ei în ceea ce priveşte politica externă.

Spune Constituţia României despre Atribuţii în domeniul politicii externe exercitate de preşedintele României:
ARTICOLUL 91
(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.
Unde spune aici că onor Guvernul României are atribuţia de a corecta greşelile preşedintelui României? Oare înţelesul juridic al constituţiei este atât de ermetic încât eu nu înţeleg că acolo unde începe rolul preşedintelui, rolul guvernului deja s-a terminat? Cel puţin aici, la politică externă. Ceea ce văd însă este că Parlamentul României ratifică ce semnează preşedintele, înţeleg deci că parlamentul este cel care mai poate îndepărta, fie şi formal, greşelile preşedintelui. Cred că domnii PSD-işti încearcă să spună că Ministrul de Externe ar fi trebuit să se ducă după vizitele preşedintelui României şi să spune neoficial: “Hai, nu te supăra bre… aşa glumeşte Băsescu. Nu o lua în serios şi, mai ales, personal.”. Probabil că domnul Geoană ştie mai bine, dacă repara foarte mult după domnul Iliescu, deşi eu l-am văzut pe domnul Iliescu drept un foarte bun diplomat al României. Aceste “reparaţii” însă nu au nici o legătură cu Constituţia şi prevederile ei.
Nu comentez gafele preşedintelui Băsescu, şi eu am văzut cu ochiul liber câteva gafe, interne sau externe, dar de unde trebuie Guvernul să corecteze acţiunea preşedintelui… asta nu mai înţeleg.

România nu are, la acest moment, o politică externă pe măsura statutului ei de al şaptelea stat ca mărime, membru al Uniunii Europene: O ţară care să propună decizii şi să participe la decizii.

Al şaptelea ca mărime? Bănuiesc că nu vă referiţi la România din punct de vedere economic ci doar la mărimea teritoriului. Domnilor de la PSD, râde Vaticanul şi Luxemburgul de dumneavoastră dacă puteţi gândi atât de “non-european”.


Este nevoie de o schimbare radicală a modului de abordare a politicii externe româneşti, redefinit de profesionalism, ataşament faţă de interesul naţional şi responsabilitate pentru drumul european al ţării.

Aici mi-a plăcut foarte mult acel redefinit. Domnule Geoană, mai ales că acel redefinit sună foarte asemănător cu revenit la un guvern PSD, şi dacă aceasta va fost intenţia, trebuie să vă reamintesc cum că predecesorul guvern PSD era condus de domnul Adrian Năstase, un profesionist, chiar dacă a mai pierdut ceva din produsul găinilor de la Cornu. Domnul Geoană, la o adică, îl lăsaţi pe domnul Năstase iar la guvernare, puteţi să mai staţi un pic pe tuşă?

Există promisiuni ferme că moţiunea va fi depusă luni, se va aştepta 8 zile lecturarea ei, apoi se va supune votului. Mă întreb dacă această moţiune poate fi retrasă înainte de vot, adică dacă se mai poate face un mic şantaj între timp.
Iată două link-uri unde puteţi găsi integrala operei PSD-iste: Moţiunea "1000 de zile de haos. Sfârşitul guvernului de dreapta"
Versiunea Jurnalul Naţional, format DOC
sau
Versiunea HotNews, format PDF

negotium

---

(trudă)
Lovitură de graţie dată inflaţiei: Sindicatele cer mărirea salariul minim pe economie

Seceta plus “zvonul” creşterii pensiilor plus problemele şi schimbările de pe piaţa carburanţilor, au dus deja la modificări spectaculoase ale pieţei agro-alimentare şi ale pieţei energiei. Doar că venitul pensionarului încă nu a crescut… pensionarul mai are o şansă. Valoarea unui punct de pensie se calculează pe baza unui coeficient care nu poate fi mai mic de 30% şi mai mare de 50% din salariul mediu brut lunar, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din anul ieşirii la pensie. Dacă se constată abateri mai mari de 10% între salariul mediu brut lunar realizat faţă de cel prognozat, CNPAS, de comun acord cu Ministerul Muncii si Solidarităţii Sociale şi cu Ministerul Finanţelor Publice, va recalcula valoarea punctului de pensie pe baza unei noi prognoze a salariului mediu brut lunar. Deci, salarii mai mari înseamnă pensii mai mari. Salarii mai mari înseamnă însă şi creşterea inflaţiei. Banca naţională trebuie să rezolve însă un anumit procent al inflaţiei şi, posibil, să reuşească acest lucru. Creşterea salariilor ar însemna pe termen scurt soluţia.

Sindicatele au propus părţii patronale un salariul minim pe economie în 2008 de 700 de lei, acesta reprezentând, în opinia reprezentanţilor salariaţilor, minimum pentru ca o persoană activă să îşi poată acoperi cel puţin pragul de sărăcie, un acord final urmând să fie încheiat săptămâna viitoare. Vicepreşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS), Ovidiu Jurcă, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că partea sindicală a propus, săptămâna trecută, organizaţiilor patronale valoarea de 700 de lei pentru salariul minim pe economie, luând în considerare evoluţia economică şi angajamentul Guvernului privind creşterile salariale. "Aceasta este o recomandare a Parlamentului European, privind o salarizare decentă care să stimuleze păstrarea forţei de muncă în România şi oprirea depopularizării, în conformitate cu performanţele economice şi nevoile reale ale lucrătorilor, astfel încât să nu fie o diferenţă prea mare, bineînţeles păstrând proporţiile, între salarizarea din Uniunea Europeană şi cea din România", a precizat Jurcă. La rândul său, preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Iuliu HOSSU, a declarat, pentru MEDIAFAX, că unele organizaţii patronale consideră prea ridicat nivelul de 700 de lei pentru salariul minim. "Unii spun că este cam mult 700 de lei. Este prea mult poate în comparaţie cu nivelul salariului minim de 440 de lei din acest an, dar nu este prea mult faţă de necesităţi. Însă nici noi nu vrem să producem şocuri, că nu sunt bune la nimic", a afirmat Hossu. Liderul Cartel Alfa spune că o persoană activă trebuie să aibă cel puţin un venit care să acopere pragul de subzistenţă, altfel nu mai există motivaţia muncii. Preşedintele Cartel Alfa a mai spus că patronatele nu şi-au exprimat încă o opinie în legătură cu cererea sindicatelor, cerând răgaz două săptămâni pentru consultări. Săptămâna viitoare, cele două părţi se întâlnesc din nou pentru a negocia actul adiţional la Contractul Colectiv de Muncă, principalul punct fiind stabilirea nivelului salariului minim pe economie.

Domnii de la sindicate fac o confuzie între salariul minim pe economie şi salariul minim negociat.
Salariul minim pe economie este stabilit a fi 390 prin Hotărârea de Guvern nr.1825 din 21 decembrie 2006. Pe de altă parte, în urma negocierilor dintre partenerii sociali (adică şi sindicatele) s-a semnat contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2007-2010. Conform Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional (prescurtat CCMUN) pentru anul 2007-2010 este de 440 RON. Dar ce mai contează dacă se plăteşte impozit sau nu pentru un lider sindical. De fapt contează. Guvernul este de acord cu stabilirea în Contractul Colectiv de Muncă… a unor salarii cât mai mari. Cu cât mai mari salariile cu atât mai mari impozitele, cu atât mai mult colectările pentru sănătate, pensii... Statul nu are de ce să se plângă. Se va plânge patronatul care este nevoit prin lege să plătească foarte mult impozit, plus salarii mult mai mari decât ar putea să obţină în negociere directă. Salariul minim pe economie însă este o cifră pe care Guvernul o vrea cât mai mică. Un salariul minim pe economie mic face să crească suma impozitată.
Creşterea salariului minim negociat al CCMUN pare o soluţie salvatoare pentru Guvernului României. El va asigura natural creşterea pensiilor, şi a veniturilor populaţie… Este clar că în acest caz Guvernul va ţine partea sindicatelor. Să vedem dacă patroni nu vor protesta vehement şi mai ales dacă nu cumva sindicatele chiar cer creşterea salariul minim pe economie şi ştiu despre ce vorbesc. Să nu uităm că procentele descrise de coeficienti minimi de ierarhizare descrişi de CMUN 2007-2010, Art. 40. funcţionează în continuare, şi anume:
a) muncitori:
1. necalificati = 1;
2. calificati = 1,2;
b) personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. liceală = 1,2;
2. postliceală = 1.25;
c) personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
2. şcoala de maiştri = 1,3;
3. studii superioare de scurta durată =1,5;
d) personal încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de studii superioare = 2;

Să nu ne bucurăm… până la negocieri mai este moţiunea de cenzură.

clamo

---

(a striga în gura mare)
Totul a început de la o ştire pe care am auzit-o de la Mircea Badea, o ştire căruia nu prea i-am dat crezare, mai ales că venea de la un ziar care este pentru mine nu tocmai 100% credibil, CanCan, poate şi datorită interpretărilor date pozelor tip paparazzii. Ce spune ştirea…
… şeful statului i-ar fi cerut, ţipând efectiv, din nou lui Adriean Videanu să demisioneze din funcţia de primar general. Imediat după respectiva solicitare Videanu a intrat într-o şedinţă de urgenţă cu Vasile Blaga. Relaţia lui Videanu cu Băsescu a ajuns la cel mai scăzut nivel posibil, parte din cauza imaginii dezastruoase a primarului general, parte din cauza refuzului acestuia de a servi anumiţi clienţi politici ai preşedintelui.

Videanu respinge categoric “fabulaţia” presei cu privire la iminenta sa demisie, cerută sau nu de domnul preşedinte Băsescu Traian:
"Scadenţa mandatului meu în faţa cetăţenilor Capitalei va avea loc în luna iunie 2008. Nu am intenţionat niciodată să demisionez din funcţia în care am fost investit prin votul bucureştenilor."

Oricât de responsabil s-ar simţi preşedintele pentru faptul că a părăsit primăria capitalei chiar atunci când trebuia să înceapă să facă ceva, să ţipe imperativ la un personaj ales, să-i ceară demisia ca unui angajat pentru că simte cum se apropie de el imaginea negativă… foarte urât, foarte urât. Domnule preşedinte, clienţi politici? Dacă este adevărat, aş spune preşedintelui … mai faceţi şi ceva prezidenţial pe la Palatul Cotroceni, lăsaţi că are cine să se ocupe de primarul Bucureştilor. Dacă nu este adevărat, nu-i mai spun nimic preşedintelui.
Desigur că primarul Videanu este poate cel mai dezastruos primar al Bucureştilor din ultimii… dar cine mai stă să socotească astfel de perioade mari de timp. Senzaţia mea este că acest primar general nu a făcut decât un nesfârşit joc de imagine, un complex “faţa-ascunselea” cu plecări prin străinătate şi concedii interminabile şi costisitoare.
“Mă rog ţie, cine-i mizerabilul?”, ar fi zis nenea Caragiale.
Pe de altă parte, nu merita încă o cheltuială pentru câteva luni de mandat. Aş recomanda autorităţilor să pregătească cu atenţie dosarele, momentul se apropie. Dacă preşedintele Băsescu nu-l sprijină pe Videanu, nu văd cine să-l sprijine împotriva preşedintelui, chiar dacă le-a pus borduri la poartă palatului.

Ironia este că roata se întoarce. Prin mijlocul lui aprilie 2007, citeam o ştire uşor răsturnată:
Preşedintele executiv al PD, Adriean Videanu, îl sfătuieşte pe Traian Băsescu să nu demisioneze imediat după votul plenului, aşa cum anunţase şeful statului, deoarece preşedinţii celor două Camere îi vor comunica eventuala hotărâre de suspendare, abia după răspunsul pe care Parlamentul îl va primi de la Curtea Constituţională.

Poate că nu aş fi dat crezare, nici cât o bârfă între pensionare pe holul blocului, dacă nu aş fi legat această ştire de o alta, prezentată succint la Realitatea:
Democraţii se întrunesc în şedinţa Biroului Permanent. Este de aşteptat ca PD să definitiveze listele pentru alegerile euro-parlamentare, iar cap de listă să fie nominalizat Sorin Frunzăverde.
De asemenea, sunt în atenţie şi foşti euro-observatori: Monica Iacov Ridzi, Marian Jean Marinescu, Roberta Anastase şi Maria Petre.

Încep să se facă mutări în cadrul PD, partidul simte un vânticel de înnoire şi vechile răni se vor redeschide. Se simte un miros de lupta până la sânge în PD. Bila se învârteşte pe cercul ruletei, este momentul să se facă pariurile.

enodo complicatus

---

(a descurca obscur)
Aflat la Ploieşti (08:29, 18.09.2007), domnul Mircea Geoană redimensionează lupta politică din spatele moţiunii cu o declaraţie demnă de un mare premier: “Marţi Guvernul îşi poate pierde fundamentul şi baza juridică şi legală!”

Preşedintele PSD, Mircea Geoană, a declarat luni, la Ploieşti, că ordonanţa care reglementează organizarea şi funcţionarea Guvernului şi care va fi dezbătută, marţi, în Senat, are toate şansele să nu fie votată şi că, în consecinţă, Executivul nu va mai avea nicio bază juridică şi legală.
"Nu vă ascund faptul că, prin faptul că în Senat Ordonanţa care reprezintă legea de organizare şi funcţionare a Guvernului are toate şansele să cadă, începând de mâine (marţi, n.r.) vom avea un Guvern care nu mai are niciun fel de fundament şi bază juridică şi legală", a afirmat liderul social-democrat, citat de corespondentul MEDIAFAX.

Iată că dacă ai răbdare suficient de mult timp… guvernul va cădea şi singur. Cum să nu culegi apoi laurii victoriei, o tu Cezar al PSD-iştilor din întreaga lume? Cum să nu arăţi lumii întregi că numai la vederea moţiunii, la modul perfect de prezentare a sa, guvernul a preferat să se sinucidă în loc să fie umiliţi de acest act politic perfect, act ce nu a strâns şi nu va strânge nici măcar semnăturile propriului partid. Ceea ce nu ştie domnul ex-viitor prim ministru este că această bază juridică nu este o problemă foarte mare în cazul când parlamentul chiar nu vrea să dea jos guvernul. Parlamentul a acordat guvernului, în înţelepciunea sa, şi drept de ordonanţe. Şi atunci se va ajunge iar la problema moţiunii.

Geoană a mai spus că textul moţiunii de cenzură anunţată de PSD a fost finalizat şi că marţi Biroul Permanent Naţional al partidului "va acorda prima lectură în forma finală a moţiunii", urmând ca miercuri reprezentanţii PSD din toate judeţele să poarte discuţii pe textul moţiunii.

Domnul Mircea Geoană are talentul de a ajunge de râsul curcilor gestante. Sunt convins că liderul PSD nu-şi propune acest lucru, dar are ceva domnia sa care naşte bună dispoziţie. Mă gândesc la marii actori ai României care nu ar fi putut juca dramă, nu pentru că nu ar fi avut esenţa artistică necesară dramei, ci pentru că erau prea mult identificaţi cu râsul… Marin Moraru, Birlic, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu… Mi-e dor de aceşti actori.
Probabil că după discuţiile la nivel de judeţe vor urma iar modificări, apoi o a doua lectură… în 20 de ani textul moţiunii va ajunge un roman de succes introdus şi studiat în cărţile de istorie din întreaga lume.

Între timp, ni s-a adus aminte că domnul Mircea Geoană are şi un aghiotant. De multe ori mi s-a clădit impresia că aghiotantul este mult mai eficient politic decât şeful său. Aghiotantul Marian Vanghelie a atacat o victimă de proporţii mai mici decât un întreg Guvern al României: domnul Ministru Adomniţei.

"Ca să vedeţi că nu am un fix cu Adriean Videanu, pot să vă zic şi de ministrul Adomniţei că doarme. Spune că s-au cheltuit doar 18 la sută... dacă îmi spune formula după care a calculat, eu îi dau drepate. Dar eu vă spun că nu are toate datele. (...) D'aia vă spun: habar n-are. Este din pom şi a luat datele de la cineva. Are dreptate Traian Băsescu când spune că este corijent", a declarat primarul Marian Vanghelie, la inaugurarea sediului provizoriu al Liceului "Dimitrie Gusti".

Uite că domnul preşedinte Băsescu nu mai este chiar un duşman. Câteodată ura din interiorul clasei politice este o mască la fel de nenaturală ca şi cea a zâmbetului. Domnilor, zâmbiţi atunci când vă pregătiţi jungherul.

fumus et oculus

---

(fum şi ochi
Războiul PD-PNL se aprinde pe un nou front: Primăria Capitalei. Deocamdată este un război al declaraţiilor.

PNL a început ostilităţile prin acordarea unui cadou simbolic primarului general al Bucureştilor, domnul Adrian Videanu. Cadoul consilierilor PNL din CGMB a constat dintr-o bordură "de calitate superioară". S-a insistat asupra termenului de garanţie superior celor cu care edilul Bucureştiilor stabileşte graniţele trotuarelor oraşul. Înţelesul ironic al gestului este că bordura reprezintă un cadou-simbol, un semn de "recunoaştere a realizărilor în domeniul asfaltării".

„Traficul în Bucureşti este un coşmar. Aruncăm un miliard de euro la coş pe nişte lucrări făcute de mântuială", afirmaţia îi aparţine lui Antonel Tănase, liderul consilierilor PNL din Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Am fost puţin uimit de această ştire. De ce? Pentru că nu l-am putut localiza pe acest domn Antonel Tănase. Poate totuşi memoria îmi joacă feste din moment ce regăsesc numele de Antonel Tănase în Comisia de Cenzori a PNL. Probabil că este un om important pe care nu-l recunosc după nume sau domnul Antonel Tănase este o persoană nouă printre vocile PNL-iste. Eu, cel puţin, nu l-am sesizat până acum. Am căutat, firesc, un C.V. al domniei sale. Am găsit, neaşteptat, unul în engleză. De ce spun neaşteptat? Pentru că un Curriculum Vitae este cam latin pentru a-l face în engleză. Am să trec peste datele personale precum numărul de telefon de acasă şi adresa sa… am să trec direct la educaţie.
III. INTELECTUAL BACKGROUND EDUCATION
- High school - economic profile, graduated in 1990.
- Faculty: - University of Bucharest, Faculty of History, graduated in
1997.
- Courses, Specializations: - University of Bucharest, Master's degree in history, 1998.
- Chartered accountant- member of CECCAR
- Computer literacy: MS OFFICE (Word, Excel,
Access, Powerpoint), CIEL, WINMENTOR.
- Mother tongue: Romanian
- Driving license: B category
- Foreign languages: French, English, average level.
- Professional Fields in which I'm interested:
specialized institutions of credit, finances audit and
econometry.

Am observat cu mirare că domnul Antonel Tănase are un Master în Istorie dar activitatea sa se bazează pe cunoştinţele din liceu, adică contabilitatea. Mai mult, zona domniei sale de interes este tot în domeniul financiar.

IV. PROFESSIONAL CAREER
- Profession: chartered accountant, authorization no. 19…, Bucharest branch.
- Job; chartered accountant.
- Field of activity: finance-accountancy.
- Professional experience:
Chief accountant with the County Commission of Credit Cooperative of
GALATI, 1991-1992
Accountant, chief accountant with SC Salcioara SRL 1992-1998
Economic manager SC Comasig-ro SRL, 1999-2001
Finance manager SC Publiferom Advertising SRL, 2002
Since 2002 freelance chartered accountant
Significant collaborations: financial counsellor with Eurocmunicatii SA; auditor at Nauman foundation; tax consultant with Selectrom Italy SRL
V. PUBLIC POSITIONS
General counsellor with the City Hall of the Municipality of Bucharest
Secretary of the economic Commission-budget and finance of City Hall of the Municipality of Bucharest; Member of the Commission of the environment and civil-ecological education City Hall of the Municipality of Bucharest; Member of the Territorial Authority for Public Order, Bucharest.

De ce am tot dat acest citat nesfârşit din C.V. domnului Antonel Tănase? Pentru că, deşi este un candidat, nu-i aşa, nu prea am putut da de aceste informaţii cu uşurinţă. Mă întreb de ce? Poate că nivelul meu de experienţă nu este destul de ridicat şi informaţiile acelea există pe site. Eu nu am reuşit decât să găsesc declaraţia sa de avere. Am mai descoperit pe site-ul primăriei Bucureştilor, de altfel foarte bine realizat, şi o trimitere spre Biblioteca Metropolitană. De acolo am ajuns la Biblioteca Virtuală Metropolitană, o altă rană pe sufletul meu, rămasă exact în stadiul în care aceasta a fost deschisă, cu 9 autori.

Depăşind acest moment, are domnul consilier Antonel Tănase dreptate în ceea ce-l priveşte pe primarul general al capitalei? Desigur, activitatea domniei sale în postul de primar al Bucureştilor nu este de loc satisfăcătoare. Toate aceste proiecte faraonice sunt făcute fără a satisface mai întâi nevoile de bază ale bucureştenilor şi, mai ales, fără a gândi cum anume trăiesc cei care se mişcă prin Bucureşti în toată această perioadă a marilor prefaceri. Ironia consilierilor PNL este pe deplin justificată. Unde au fost ei însă până acum? De ce nu au făcut astfel de gesturi publice pe când se schimba prima bordură în Bucureşti. Acum este deja banul cheltuit. Noi toţi am văzut această “borduriadă” ca un mod de a câştiga bani pentru unele firme private, noi însă nu putem face nimic, nu avem posibilitatea de a strânge date pentru a dovedi ceva şi nu este treaba noastră să facem asemenea demers, dânşii însă, în calitate de consilieri, au toată puterea de a controla activitatea primarului şi de a-l opri să cheltuiască banii primăriei fără judecată. Ca de fiecare dată însă, domnii consilieri sunt mai întâi politicieni şi pe urmă angajaţi ai cetăţeanului. Denunţul făcut asupra primarului Videanu devine astfel şi un autodenunţ.

Ce spune în replică domnul Videanu? Domnul Videanu spune că aceşti consilierii PNL se consideră eliberaţi de angajamentele faţă de bucureşteni. Şi ce mai spune domnul primar?
"În calitate de Primar General, ales pe când reprezentam Alianţa D.A.(PNL-PD), le mulţumesc consilierilor generali ai PNL pentru că, atât timp cât şi-au menţinut angajamentele luate faţă de bucureşteni, au votat toate proiectele pe care le-am propus pentru reabilitarea infrastructurii Capitalei. Acum, înţeleg că se consideră liberi de angajamente şi pot declara orice, motiv pentru care nu voi comenta în niciun fel gestul de astăzi al Consilierilor Generali ai PNL".

Domnilor, de ce vă opriţi aici? De ce vă limitaţi la simple declaraţii? De ce nu daţi pe faţă totul şi apoi să vă invitaţi şi pe uşa care duce spre “organele” competente? Bucureştenii ar dormi mai liniştiţi dacă s-ar recupera parte din prejudiciul făcut din banii lor.

onus electricum

---

(încărcătură electrică)
Dorel Exista!
Nu s-a atestat încă prezenţa reală a lui Moş Crăciun. Iată însă că de ieri este atestată prezenţa lui Dorel din reclama la Coniacul Unirea. Să vedem mai întâi reclama:

Ştirea “Dorel există!” s-a răspândit cu viteza fulgerului. Desigur, pentru a nu crea panică, informaţia a fost disimulată printre ştirile obişnuite şi, mai ales, nu s-a pomenit nici o clipă de numele Dorel. Iată ştirea la Pro TV:
Un muncitor neatent a provocat o pană de curent în lanţ în Capitală
Muncitorul, care lucra astăzi (ieri, sâmbătă n.r.) pe un bulevard din capitală a tăiat un cablu electric. Mai multe cartiere şi spitale au rămas fără curent, la fel şi câteva garnituri de metrou. Bărbatul a fost rănit în explozia declanşată de scurtcircuit şi a avut nevoie de îngrijiri medicale.
Scurtcircuitul a lăsat fără curent patru zone din Bucureşti - Drumul Taberei, Militari, Grozăveşti şi Calea Griviţei. De asemenea mai multe garnituri de metrou au fost oprite.
Defecţiunea a fost remediată, iar metroul funcţionează normal pe toate liniile. O comisie de anchetă formată din poliţişti şi angajaţi ai societăţii Electrica investighează accidentul. Firma pentru care lucrează muncitorul responsabil de acest incident va fi dată în judecată pentru toate pagubele produse.

Dorele! Ia mai fă mă zzzzzzz…

manuscriptum

---

(manuscript)
Am observat că în ultima vreme tineri obosesc rapid atunci când este vorba de studiul “problemelor obişnuite”, în schimb sunt fascinaţi la nesfârşit de problematică “la modă”, de nişă. Evident că pentru înţelegerea fenomenelor locale ar fi necesară şi cunoaşterea elementelor de bază, aceasta este însă o altă poveste. Am căutat pe net câte ceva despre Manuscrisele de la Marea Moartă. Acest subiect este încă acoperit de mister, lucru de neînţeles având în vedere câtă lume s-a ocupat de elucidarea textelor cuprinse în manuscrise. Paşii foarte mici sunt cauzaţi probabil de lipsa de acces direct la documente. Poate că într-o zi aceste documente se vor găsi la îndemâna oricui în format digital.
Acum 50 de ani în câteva peşteri din deşertul Iudeii nu departe de ţărmul de nord-vest al Mării Moarte au fost descoperite întâmplător străvechi manuscrise religioase, texte în parte cu caracter canonic dar si apocrife, cunoscute astăzi sub denumirea de Manuscrisele de la Marea Moartă. Această descoperire a fost considerată cea mai importantă de acest fel, de la descoperirea în 1844 si în 1859 a tezaurului de manuscrise aflate în mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai.
Descoperirea primelor manuscrise în desertul Iudeii a fost pur întâmplătoare. În primăvara anului 1947 sau poate chiar 1945, nu se ştie cu precizie nici data nici împrejurările când a avut loc această descoperire epocală, beduinii din desertul Iudeii păşteau caprele si oile în regiunea Wadi Qurman. Un tânăr beduin, Mohamed eb-Dib (Mohamed Lupul) căutând o capră rătăcită de restul turmei a descoperit într-una din multele peşteri răspândite în zonă, nişte suluri din piele scrise în ebraică si care mai târziu s-au dovedit a avea o vechime de peste 2000 de ani.
De la descoperirea lor de către păstorii beduini manuscrisele au avut parte de o viaţă, am putea spune plină de aventuri, trecând de la un proprietar la altul, devenind obiecte de tranzacţie comercială sau lăsate în aşteptare pentru descifrare sau comercializare.
Evenimentele legate de aceste manuscrise se desfăşoară în jurul a trei instituţii situate în oraşul Ierusalim: mănăstirea siro-iacobită de rit monofizic (biserica siro-iacobită este o ramură a creştinismului care nu recunoaşte dogma oficială creştină despre dubla natura, umană şi divină, a lui Iisus, ci numai pe cea divină), Şcoala americană de studii orientale şi Universitatea din Ierusalim.
Astfel în 1947 câţiva păstori din tribul taamnirilor veniţi la Bethleem pentru a-şi vinde produsele şi a-şi cumpăra mărfurile necesare au oferit spre vânzare, unui anticar, câteva manuscrise pe pergamnet, pentru o sumă modestă. Acesta a refuzat şi atunci beduinii s-au adresat unui negustor care avea şi un atelier de cizmărie, pentru cumpărarea bucăţilor de piele. Acest negustor, Halila Iskander, cunoscut şi sub numele de Kando, fiind membru al comunităţii siro-creştine a realizat că se afla în faţa unor manuscrise vechi şi îl înştiinţează pe mitropolitul bisericii, Mar Atanasie, care era şi stareţul mănăstirii Sfântul Marcu. Acesta nu cunoştea limba manuscriselor dar şi-a dat seama cu sunt foarte valoroase pentru că ele proveneau din regiune Qurman, regiune nelocuită de secole, fapt ce oferea garanţia vechimii lor. Stareţul a vrut să ia legătura cu beduinii dar taamirii plecaseră.
Un timp nu s-a mai auzit nimic despre aceste manuscrise, dar Kando, negustorul a cărui prăvălie era căutată de beduini, a fost înştiinţat să-i anunţe pe păstori că stareţul era interesat de cumpărarea bucăţilor de piele.
Astfel s-a reuşit cumpărarea unora dintre aceste manuscrise, unele de către stareţul Atanasie iar altele, mai puţine de către profesorul Sukenik de la Universitatea din Ierusalim., în total şapte suluri.
Două dintre suluri cuprindeau fragmente ale aceluiaşi manuscris aşa-numitul Statut al comunităţii iar printre celelalte se afla textul complet al Cărţii prorocului Isaia. De pe un sul prost conservat oamenii de ştiinţă au descifrat numele Lamateh şi l-au intitulat Apocalipsul lui Lamateh, ca mai apoi după ce a fost desfăşurat şi restaurat să primească numele de Apocriful Genezei căci conţinea povestea înflorită a Cărţii Facerii din Biblie.
Profesorul Sukenik este cel dintâi care a publicat descrierea primelor manuscrise, în 1948 sub titlul Sulurile tăinuite. Prima ediţie integrală a textelor celor şapte suluri a apărut mult mai târziu, după moartea profesorului Sukenik, sub îndrumarea elevilor şi colaboratorilor săi care i-au continuat munca, în special a fiul său Ygal Yadin. Au apărut întâi descrierea primelor şase suluri în ebraică şi mai apoi al şaptelea în engleză, acestea fiind o mică parte a textelor cunoscute sub numele de “Manuscrisele de la Marea Moartă“.
În decursul timpului stareţul mănăstirii Sfântul Marcu, Atanasie, înţelegând valoarea adevărată a manuscriselor a continuat cercetarea peşterilor din deşert cu ajutorul oamenilor mănăstirii şi deşi a declarat că nu a mai găsit nimic, este posibil să fi găsit totuşi fragmentele ce lipseau din manuscrisele achiziţionate, precum şi alte materiale, pe care mai târziu le-a oferit spre verificarea competentă a specialiştilor, pentru a se convinge încă o dată de autenticitatea lor, dar declarând că aceste manuscrise au fost găsite în incinta mănăstirii. Era poate o măsură de protecţie, pentru ca acestea să nu intre în posesia statului pe teritoriul căruia fuseseră găsite.
Nu se ştie însă câte manuscrise s-au pierdut în perioada lungă a căutărilor de către păstorii seminomazi care nu ştiau să le mânuiască pentru a le proteja şi a nu le deteriora şi pentru care ele reprezentau doar o sursă de venit.
O bună bucată de vreme aceste căutări de noi manuscrise şi descifrări ale manuscriselor deja cunoscute au trenat deşi în zonă se găseau multe instituţii ştiinţifice specializate în filologie clasică şi studii biblice. O explicaţie ar fi frământările politice ce aveau loc în zonă şi apariţia celor două state noi, Iordania şi Israel care au împărţit în două oraşul Ierusalim şi astfel instituţiile s-au trezit despărţite unele de altele, comunicarea fiind îngreunată de problemele politice.
În anii care au urmat de la descoperirea primelor manuscrise au fost cercetate în jur de 300 de peşteri, naturale sau săpate de mâna omului; multe dintre acestea erau goale. În circa 30 de peşteri s-au găsit resturi de cultură materială de interes minor pentru ştiinţă dar în alte 11 peşteri din regiunea Qumran şi de la Wabi Murabb’at ca şi în ruinele mănăstirii Sfântul Sava s-au găsit depozite de manuscrise de valoare, achiziţionate fie de la beduini, fie de la negustori care le cumpăraseră de la păstorii taamiri.
În total au fost descoperite asemenea manuscrise (precum şi monezi şi alte obiecte) în jur de 40 000 fragmente reprezentând vestigiile a aproximativ 600 de cărţi, scrise în piele (pergament), papirus şi tablete de cupru în opt limbi şi dialecte, texte cuprinzând o perioadă de un mileniu (secolul al III-lea î.e.n. – secolul al VII-lea e.n.).
Cele şapte manuscrise din prima peşteră (achiziţionate în mare parte de stareţul Atanasie şi pe de altă parte de profesorul Sukenik) sunt însă printre cele mai importante.
La studierea manuscriselor descoperite în deşertul Iudeii au participat paleografi, arheologi, filologi istorici, cercetători ai artei antice, etc.
Compararea acestor manuscrise cu altele găsite cam în aceeaşi regiune, cu caractere asemănătoare, la fel de vechi, precum şi cu alte documente descoperite de-a lungul secolelor poate conduce la concluzia că manuscrisele ascunse în împrejurimile Mării Moarte de comunitatea din Qurman au fost scoase la diferite date, înşiruite de-a lungul secolelor. Se poate însă că nu fiecare descoperire să fi fost consemnată în scris şi nu toate au ajuns până în zilele noastre. Printre manuscrisele asemănătoare putem da exemplu manuscrisele descoperite în 217 în apropiere de Ierihon, de către Origene, teolog vestit al creştinismului primitiv, manuscrise conţinând o versiune greacă a Cărţii Psalmilor alături de alte cărţi în greacă şi ebraică, într-un vas de argilă şi scrisoarea mitropolitului Seleuciei, Timotheos, mitropolitului Sergios al Elamului în care arată o întâmplare asemănătoare cu cea din Qurman : descoperirea într-o peşteră, lângă Ierihon, de către nişte vânători, a unor cărţi, printre care peste 200 de psalmi ai lui David, unele versete ale Bibliei şi citate din Noul Testament.
Deci se pot trage două concluzii din descoperirile făcute. Una ar fi existenţa unei “secte a peşterilor“ în regiune Mării Moarte, dovezi în acest sens întinzându-se pe două milenii, ea fiind atestată în timpul domniei împăratului Augustus (anul 31 î.e.n – 14 e.n) apoi descoperirea lui Origene din anul 217 a manuscriselor din peşterile de lângă Ierihon, iar în anul 800 mitropolitul Timothes relatează despre descoperirea unor manuscrise într-o încăpere săpată în stâncă şi în fine descoperirea tot în vase de lut a manuscriselor din peşterile din regiunea Qurman, nu departe de Ierihon, a celebrelor Manuscrise de la Marea Moartă.
Altă concluzie este legătura care ar exista între comunitatea din Qurman şi secta karaimilor. Această ipoteză pare a fi confirmată de un manuscris din Qurmna care este o versiune mai veche a unui manuscris al karaimilor găsit într-o sinagogă din Cairo. Există asemănări evidente între ideologiile comunităţii din Qurman şi secta iudaică a karaimilor, care îşi spuneau Fii Bibliei, care a apărut în secolul al VIII-lea în Asia Mică, răspândindu-se apoi în Egipt, Spania, Crimeea, Caucaz, Lituania.
Numele de Qurman nu figurează în Biblie şi nici în vechea toponimie a Palestinei. Unii cercetători sunt de părere că acesta este traducerea arabă a denumirii ebraice Gomora.
Când au fost folosite prima oară peşterile din regiune nu se ştie. Este sigur că ele au fost abandonate în anul 70 în timpul răscoalei împotriva stăpânirii romane. În Iordania pe o terasă de marmură de lângă Marea Moartă s-au descoperit ruinele unei clădiri mari, cu multe încăperi, cu construcţii anexe, cisterne, apeducte, precum şi încăperi de copiat manuscrise. Numele arab al locului este Khirbet Qurman adică ruinele Qurman. S-au descoperit aici 1100 de amfore, în apropiere un cimitir cu 1000 de morminte, monede din perioada primilor procuratori ai lui Augustus şi până la izbucnirea răscoalei din anul 67. Se pune întrebarea cine erau locuitorii aşezării din regiunea Qurman. Probabil că aceştia nu locuiau tot timpul în peşteri ci numai în vremuri vitrege şi tot acolo îşi ascundeau şi manuscrisele în vase de lut. La mică distanţă de vechile clădiri s-a descoperit o peşteră artificială în care se aflau mii de fragmente de manuscrise în ebraică şi arameică, provenind de la 400 de cărţi, bibliotecă a comunităţii din Qurman. Autenticitatea acestor texte nu poate fi pusă la îndoială deoarece falsificarea lor ar fi imposibilă iar testele cu carbon 14 au dovedit vechimea lor.
Cel mai important manuscris îl constituie Statutul comunităţii (iniţial primise alt nume: Manual de disciplină). Fragmente ale aceluiaşi text, mai mult sau mai puţin îngrijite, au fost descoperite în mai multe peşteri ceea ce dovedeşte că reglementa viaţa comunităţii şi că era socotit deosebit de important dacă la ivirea unei primejdii fiecare căuta să-şi pună la adăpost propriul exemplar.
Statutul vorbeşte despre un întemeietor, obiect al veneraţie membrilor comunităţii, căruia i se spune “învăţător al dreptăţii“ sau “unicul Legiuitor“. Membrii comunităţii practicau unele ritualuri care se reîntâlnesc mai târziu la creştini, precum botezul şi masa sfântă. Cercetătorii au observat imediat asemănarea cu unele paragrafe din manuscrisul descoperit la Cairo denumit Documentul de la Damasc, document în care se vorbeşte de asemenea despre “Învăţătorul dreptăţii“.
Polemicile, discuţiile, interpretările, studiul manuscriselor de la Marea Moartă au continuat ani şi ani de-a rândul.
Problema cea mai aprig discutată a fost legătura dintre comunitatea din Qurman şi creştinismul primitiv. Aceasta deoarece există o serie de analogii, asemănări dintre practicile acestei comunităţi şi creştinismul primitiv. Asemănările dintre “Învăţătorul dreptăţii “ care a murit pentru ideile sale cu cel puţin 100 de ani înaintea lui Christos a suscitat discuţii care poate mai continuă. Oricum manuscrisele de la Marea Moartă au declanşat adevărate revoluţii în studierea Bibliei şi a Noului Testament.
Astfel descoperirea întâmplătoare a păstorului nomad a dus la discuţii pătimaşe legate de controversatele probleme din istoria religiilor: problema originii şi a izvoarelor creştinismului.
În cadrul acestor discuţii la care participă filologi, paleografi, arheologi, teologi istorici, publicişti de cele mai diferite nuanţe, şi pe măsura descifrării şi studierii textelor, a acumulării de material faptic s-au conturat trei direcţii: cei care pledează în favoarea legăturii indisolubile între manuscrisele de la Qurman şi literatura Noului Testament, clericii şi teologii ortodocşi care văd în interpretarea conţinutului manuscriselor o subminare a tezei fundamentale a religiei creştine privind esenţa divină a lui Christos şi unicitatea “revelaţie “sale şi a treia categorie adepţii aşa numitei orientări “liberale“ sau “istorice“ care se situează între celelalte două. “Creştinismul nu s-a născut din vid “ este premisa de la care pornesc aceştia din urmă. Orientarea acestora este limpede: ideologia creştina nu este originală, cum nu sunt originale nici organizarea socială şi ritualurile comunităţii creştine primitive. Caracterul specific al creştinismului este dat de esenţa divină a întemeietorului său şi fapta sa expiatoare.
Informaţiile furnizate de Manuscrisele de la Marea Moartă ilustrează nu numai mediul istoric concret şi atmosfera spirituală în care a luat naştere primele comunităţi creştine, dar aduc şi unele date noi cum ar fi cea a “Învăţătorului dreptăţii“ care nu este menţionat în vreun alt izvor cunoscut. De asemenea aceste manuscrise pun la dispoziţia cercetătorilor izvoare autentice pentru studierea mişcărilor social politice şi ideologice din Siria şi Palestina precum şi despre Iudeea.
Diferite ştiinţe şi discipline (filologia, lingvistica, paleografia, grafia şi tehnica scrisului, lexicul, sintaxa limbii vorbite în acea epocă, istoria şi evoluţia alfabetului, istoria dreptului practica juridică în Palestina, dreptul babilonian, dreptul egiptean, geografia şi toponimia ) găsesc în textele manuscriselor de la Marea Moartă teren de cercetare.
Dintre cele 40 000 de fragmente de manuscrise descoperite în regiunea Mării Moarte s-a publicat destul de puţin. Mare parte a manuscriselor se află poate încă în curs de descifrare şi editare şi nu este exclus să apară noi date despre primele comunităţi creştine.
Manuscrisele de la Marea Moartă îşi merită pe deplin aprecierea de cea mai importantă descoperire arheologică din perioada postbelică.

ancora

---

(ancoră)
Bunicul avea pe antebraţul stâng un tatuaj. Eram încă un copil şi deci fascinat de lucruri neobişnuite. Tatuajul era un simbol marinăresc, o ancoră, un desen relativ complicat, chiar dacă nu era nici pe departe la perfecţiunea celor de acum. Era probabil reproducerea unui model pe care îl mai văzusem “tatuat” cu roşu sau albastru pe pălăriile de plajă. Nu ştiu de ce o ancoră, bunicul meu a fost muncitor. Moda tatuajelor îmi însemnase bunicul probabil prin deceniul 1930. Acum tatuajul zăcea decolorat, cu o culoare albăstrui violetă de creion chimic, aproape trist şi ascuns de pielea în exces. Bunicul fusese un om sportiv la viaţa lui dar boala ia măcinat statura impozantă. Nu era pentru prima dată când vedeam un tatuaj. Mai văzusem câteva, tot pe oameni ieşiţi la pensie. Nu erau însă desene ci mesaje împotriva uitării: Maricica 1934.
După un timp bunicul a observat că mă holbam la tatuaj şi s-a ruşinat nu pic la gândul faptei de tinereţe.
“Nepoate, precis te gândeşti să faci şi tu unul… vezi tu, astfel de fapte le faci cu plăcere la tinereţe, dar te însoţesc întreaga viaţă, precum păcatul. Când îmbătrâneşti, nu mai sunt atât de plăcute ca la tinereţe. Şi nu le mai poţi şterge.”
Când eram eu copil nu exista încă tehnologia de ştergere a unui tatuaj. Singura modalitate era să-ţi tai pur şi simplu pielea tatuată lăsând în urmă o cicatrice urâtă. Parcă încă aş mai vrea un tatuaj, dar cuvintele bunicului mi-au rămas adânc încrustate în minte. De atunci mă gândesc că ceea ce fac ar putea să-mi provoace ruşine la bătrâneţe şi mă feresc de ruşine precum necuratul de tămâie.

Citeam ieri în ziarul Compact:
Milioane de fani vor bilete la Led Zeppelin
Peste 20 de milioane de fani s-au inregistrat pentru a obtine un bilet la unicul concert de reunire a legendarei trupe de rock Led Zeppelin, care va avea loc pe 26 noiembrie, la Arena O2 din Londra. Biletele vor fi alocate prin tragere la sorti si doar 20.000 din cei inscrisi vor putea participa la concert. Organizatorii i-au rugat pe fani sa aiba rabdare si fac toate eforturile pentru a putea acoperi cererea imensa de bilete.

Pentru cei mai tineri dintre domniile voastre, trebuie să citez câte ceva din wikipedia. Fără înţelegerea importanţei trupei comentariul meu nu are nici un sens.

Led Zeppelin a fost o formaţie de muzică rock din Marea Britanie, fiind considerată unul dintre cele mai cunoscute, respectate, novatoare şi născătoare de inspiraţie grupuri muzicale ale secolului 20. De-a lungul timpului a abordat diverse stiluri pornind de la muzica rock, excelând în crearea de piese memorabile în toate aceste stiluri, blues rock, hard rock, heavy metal, folk rock, dar încorporând adesea în multe din cântecele lor porţiuni muzicale dintre cele mai diferite genuri ale muzicii universale.
Led Zeppelin a avut o componenţă unică de patru membri de-a lungul timpului. Cei patru muzicieni sunt: Jimmy Page (chitară, mandolină, Theremin), Robert Plant (voce, muzicuţă), John Bonham (tobe, percuţii, voce) şi John Paul Jones (chitară bas, orgă electronică, melotron, blockflöte, mandolină).
Începând cu 1968, anul formării lor, Led Zeppelin au fost inovatori muzicali în mod constant, dar în acelaşi timp, nu au pierdut niciodată nici pulsul publicului şi nici grupul imens de iubitori din toată lumea. Deşi sunt mai ales cunoscuţi pentru pionieratul lor în genurile hard rock şi heavy metal, cei patru muzicieni au introdus constant elemente de blues, rockabilly, reggae, soul, funk, muzică celtică, muzică indiană, muzică arabă, folk, pop şi chiar muzică din America Latină, respectiv muzică country în compoziţiile lor.
După mai bine de 25 de ani de la hotărârea de a încheia activitatea muzicală datorită morţii tragice a lui John Bonham din 1980, muzica formaţiei Led Zeppelin continuă să fie ascultată cu mare plăcere, să se vândă foarte bine şi să exercite o influenţă importantă asupra muzicii rock contemporane. Grupul a vândut peste 300 de milioane de albume în întreaga lume, incluzând 110 milioane de albume vândute doar în Statele Unite ale Americii.
La vremea când formaţia Yardbirds s-a desfiinţat (prin iulie 1968), Jimmy Page a rămas cu numele trupei, cu un contract de înregistrări, dar şi cu o serie de angajamente neîndeplinite. Astfel a apărut formaţia New Yardbirds, prin intermediul căreia chitaristul dorea să efectueze un turneu în Peninsula Scandinavă. Trupa a fost primită cu apatie si indiferenţă de publicul britanic, astfel membrii fiind nevoiţi să traverseze oceanul, unde, după editarea albumului de debut, dobândesc în scurt timp consacrarea, fiind recunoscuţi drept cei mai de seamă „succesori artistici” ai fostului grup Cream, în care a activat si Eric Clapton (chitară, vocal). Simultan, cei patru „zep” constituiau principalii rivali ai formaţiei Jeff Beck Group.
Pe acest prim album, considerat de specialişti „sofisticat dar plin de energie”, se regăseau două piese importante: Communication Breakdown şi Dazed and Confused. Al doilea LP a constituit, bineînţeles, o augmentare în plan componistic si interpretativ a debutului, incluzând si bine-cunoscuta Whole Lotta Love. Chiar dacă al treilea album (Led Zeppelin III) a avut la bază stilul hard rock, el a inclus piese de folk, cum ar fi Friends, Gallows Pole, Bron-Y-Aur Stomp, dar şi o superbă piesă de blues minor, Since I’ve Been Loving You.
După aproximativ un an, pe al patrulea album apărea viitorul hit internaţional Stairway to Heaven, una dintre cele mai reuşite înregistrări ale grupului. Următorul album, Houses of the Holy, editat în anul 1973, demonstrează dorinţa formaţiei, de acum cu o popularitate uriaşă în întreaga lume, de a explora cât mai multe si mai diverse stiluri, plecând de la rock-ul plin de vigoare la reggae, pseudo-soul, până la baladele folclorice. Având parte si de un impresar competent, Peter Grant, formaţia şi-a consolidat o reputaţie stabilă în rândul publicului iubitor de muzică rock.
Această reputaţie nu s-a datorat numai activităţii neîntrerupte şi a fidelităţii componenţilor faţă de grup, ci şi a simplului fapt că Led Zeppelin nu a apărut niciodată pe micul ecran (bineînţeles, în afară de muzicalul The Song Remains The Same), de asemenea neavând nici un disc single oficial. Trupa şi-a concentrat exclusiv eforturile în realizarea unor L.P.-uri şi în domeniul apariţiei pe scena concertelor publice. Astfel, formaţia tindea să editeze câte un album o data la 18 luni - un timp mai mult decât suficient pentru a cizela fiecare piesă cu grijă. Planificându-şi cu discernământ fiecare turneu, fiecare concert, formaţia Led Zeppelin îşi dozează astfel apariţiile - pe disc, sau pe scenă -, încât ele să constituie evenimente muzicale aşteptate cu interes crescând, de către o audienţă care creştea continuu numeric. Asemenea grupului Who, Led Zeppelin realizează combinaţia perfectă a grupul de trei instrumente cu al vocii solistice.
În anul 1974, formaţia si impresarul său întemeiază casa de discuri „Swan Song” sub auspiciile firmei „Atlantic Records”. Coloana sonoră a filmului The Song Remains The Same este constituită în principal din piesele albumului The Song Remains The Same editat în anul 1976. Albumul In Through The Out Door, a fost, din păcate, ultima realizare a grupului în componenţa iniţială, deoarece, în 1980 moare bateristul John Bonham. În memoria acestui uriaş şi virtuoz muzician, formaţia înregistrează albumul Coda, cu ajutorul bateristului Kenny Jones, de la Who.
Led Zeppelin, însă, deja nu mai există, membrii principali ai trupei, Jimmy Page şi Robert Plant, urmând să înceapă fiecare cariera solo.
Cum poate o trupă de începuturi în muzica rock să suscite interes după atâta timp? Iată de ce mi-am amintit de spusele bunicului. Începuturile în muzica rock (şi probabil în orice curent muzical) nu au fost comerciale, nu au vizat formula succesului de casă. Iată că, paradoxal, acest non-comercial a dus la vânzări uriaşe în timp şi la trecerea interesului spre noile generaţii. Non-comercialul s-a dovedit extrem de vandabil. Muzica bună făcută acum îşi găseşte public peste foarte mulţi ani, după cum şi acum se ascultă muzica clasică veche de o sută, două sute sau trei sute de ani. Totul este să faci lucruri de care nu-ti va fi ruşine niciodată. Aceste lucruri vor rezista istoriei şi modei de moment. Câte dintre trupele care sparg topurile cu ascensiunea lor rapidă vor continua să existe după 50 de ani, după 20 de ani, după un an…
Ce legătură are acest lucru cu politica?, o să mă întrebaţi. Tatuajul şi muzica nu au o legătură directă, modelul transformării istorice însă da. Câţi dintre oamenii politici reuşesc să se gândească la cum va fi interpretat gestul lor peste 50 de ani, la acel rând pe care istoria îl va publica în analele sale. Această ceartă continuă îngreţoşează istoria. Poate ar trebui publicate toate jocurile de culise ale politici româneşti pentru ca politicianul român să se ruşineze atunci când va veni vremea.
Şi mai trist este că alături de aceşti politicieni, vârfurile ridicate din pleava celor veroşi şi nesimţiţi, regăsim mulţi oameni oneşti care îi adulează şi îi apără.
Manipularea maselor ar trebui să fie cea de a unsprezecea interdicţie morală.

amplifico

---

(explozie)
De ce sar în aer blocurile?
Era un banc absolut sinistru.
Un paraşutist se urcă în cursa aeriană specială de ora 17. Este prima oară când sare de la 2000 de metri. Se îmbărbătează repetând în gând că nu este mare diferenţă între saltul de la 2000 de metri şi ceea ce a făcut până atunci. Căzut pe gânduri, vede brusc becul verde şi se aruncă în gol. După ce a sărit îşi dă seama că a uitat să se echipeze cu paraşuta. 2000 metri este o distanţă mare, are mult timp să mediteze, vede toată viaţa înaintea ochilor... Când mai avea 500 de metrii până la impact se trezeşte brusc lângă el cu o altă persoană fără paraşută…
“Eşti tot cu cursa de la ora 5?”
“NUUU! Eu sunt cu explozia de la 5:25!”

Ştirile dimineţii au fost dominate de tragedia exploziei de la Zalău. La ora la care am preluat ştirea de la MEDIAFAX nu se aflaseră încă numărul exact al morţilor şi răniţilor.


Explozie puternică la un bloc din Zalău: doi morţi şi opt răniţi
ZALĂU / 11:58, 14.09.2007

O puternică explozie s-a produs, vineri dimineaţă, în jurul orei 8, la un bloc din cartierul Dumbrava al oraşului Zalău (Sălaj), în urma deflagraţiei provocate de o acumulare de gaze, mai multe persoane fiind prinse sub dărâmături, iar dintre acestea două au murit şi alte opt au fost rănite.
Una dintre persoanele care a murit este o fată de 14 ani, iar cealaltă este tânărul de 20 de ani care fusese căutat peste trei ore sub dărâmături. Sora fetei de 14 ani, în vârstă de 12 ani, are şanse minime de supravieţuire, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Este vorba de un bloc cu patru etaje, situat la o sută de metri de o staţie de benzină din cartierul Dumbrava. Deflagraţia s-a produs în urma unei acumulări de gaze, la parterul blocului, în momentul în care oamenii au aprins lumina. Pereţii apartamentelor de la parter s-au prăbuşit, iar plafonul etajului unu a căzut şi el.
Echipe ale ISU Sălaj încearcă să îndepărteze molozul, punându-şi propriile vieţi în pericol, structura blocului fiind afectată, iar clădirea putându-se prăbuşi în orice moment.
Locatarii blocului, dar şi oameni din împrejurimile acestuia spun că s-au făcut reclamaţii la EON Gaz încă de acum doi ani potrivit cărora de la subsolul blocului, dar şi în afara imobilului, mirosea puternic a gaze. Ultima sesizare a fost joi seara, dar nici o echipă a EON Gaz nu s-a deplasat să vadă despre ce problemă este vorba, au mai spus oamenii.
[…]
Pe de altă parte, viceprimarul oraşului Zalău, Dorel Labo, a precizat că cele 19 familii care locuiau în blocul care stă să se prăbuşească în urma exploziei produse vineri dimineaţă vor fi mutaţi într-un hotel şi în cinci garsoniere ale primăriei şi, la nevoie, într-un bloc ANL aflat încă în construcţie. Viceprimarul a mai spus că Primăria va solicita fonduri de la Guvern pentru ajutorarea familiilor afectate în urma exploziei.
Procurorul Rodica Vaida Pece, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a declarat că la locul accidentului vor veni echipe de anchetă şi de la Bucureşti şi că vinovaţii vor trebui să plătească.
Directorul Inspectoratului de stat în Construcţii, Dan Ardelean, a declarat că blocul va trebui demolat controlat, prin implozie deoarece structura de rezistenţă este grav afectată, iar o eventuală prăbuşire necontrolată a imobilului ar pune în pericol şi celelalte blocuri aflate la mai puţin de 50 de metri de locul exploziei.
Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 14.09.2007 la ora 09:09

A câta explozie este aceasta? Cine mai ştie, au fost atât de multe… De fiecare dată lumea este cutremurată de tragedie, de fiecare date firmele prestatoare sunt profund îndurerate, de fiecare dată autorităţile se ocupă, gestionează situaţia. În fapt nu se întâmplă nimic altceva decât o piesă pentru sinistru şi funcţionari dirijată de autoritate. Aici vorbim de bani şi unde este vorba de bani apare şi indolenţa. Aud parcă o voce spunând că este mai ieftin să repari decât să schimbi periodic ţevile. Replica era dată de un reprezentant de regie la întrebarea “De ce nu schimbă regiile, ce au de schimbat subteran, înainte de a se repara străzile? De ce se aşteaptă terminarea aşternerea bitumului pentru a sparge imediat ei covorul asfaltic?” Este vorba de gropi, maşini stricate, nervi, accidente, pierderi de vieţi umane… dar la ei tot acest “deranj” se transformă în “ceva mai bine”. “Vreţi să vă mărim preţul la livrarea utilităţilor? Şi aşa suportăm noi fluctuaţia preţului energiei pe piaţa internaţională…”. Îmi şi imaginam pe amărâţii aceia de lucrători în regii care aduc bani de acasă numai pentru cinstea de a lucra şi a aduce bucurie cetăţeanului. Până să vină cu bani de acasă, şi-au construit nişte palate din marmură pe post de casierii iar venitul unui director de regie face salariul preşedintelui să pară conţinutul unui portofel de bătrân CAP-ist înainte de venirea factorului poştal cu pensia pe luna în curs.

Ce rămâne de spus, condoleanţe pentru familiile îndurerate. Sper că-şi vor înfige mâinile în gâtul indolenţilor. Ţin pumnii celor răniţi.
Aş mai aplauda Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, oamenii care ne sunt aproape întotdeauna şi se pun în pericol pentru a salva pe alţii, oameni care rămân, cam de fiecare dată, anonimi.
Aş arăta obrazul celor de la EON Gaz. Centrul de Relaţii Clienţi Zalău,
Adresa: Str. Corneliu Coposu nr. 103, Cod Poştal – 450141, tel 0260.660364, fax 0260.660362. Coordonator: Hîrdou Daniel
Eu aş cere şi părerea ANPROGAZ (Asociaţia Naţională Profesională din Sectorul Gazelor Naturale) relativă la acest accident, sunt convins că are cunoştinţă de câteva subtilităţi ale afacerilor EON Gaz.

Dacă Primăria Zalău va face ce a spus că face, aş saluta operativitatea cu care a mişcat lucrurile. Tare mi-e teamă însă că atunci când evenimentul mediatic se va stinge, promisiunile de locuinţă vor fi uitate. De la promisiune şi până la deblocarea fondurilor, de la actele întocmite şi până la finalizarea locuinţelor… calea este foarte lungă.

Mai rămâne o singură întrebare, “cine trebuia să controleze că EON Gaz nu aruncă oraşul în aer?”. Bine că nu a sărit în aer benzinăria.

erudio

---

(a instrui)

O schiţă în 6 acte: Totul pentru învăţământ

Actul I
Comisia prezidenţială pentru educaţie îi prezintă lui Băsescu raportul
Membrii Comisiei prezidenţiale pentru educaţie s-au întâlnit, joi, cu preşedintele Traian Băsescu, pentru a-i prezenta concluziile raportului legat de problemele învăţământului.
La prezentarea concluziilor raportului participă, pe lângă şeful statului, membrii Comisiei prezidenţiale în frunte cu fostul ministru al Învăţământului Mircea Miclea, preşedinte al comisiei, precum şi consilierul prezidenţial pentru educaţie şi cercetare, Cristian Preda.
Preşedinţia anunţase, săptămâna trecută, că dezbaterea raportului va fi publică, însă miercuri, potrivit unui comunicat de la Cotroceni, la prezentarea raportului au fost admise doar oportunităţi de imagine. În cele din urmă, la întâlnirea dintre preşedinte şi membrii comisiei au avut acces pentru fotografii şi imagini doar fotograful şi cameramanul oficial.
Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 12.07.2007 la ora 13:10
Orice om politic care se respectă întrevede în acest raport o ţintă politică care poate satisface nevoia continuă de tensiune. Ca şi pensiile, învăţământul este o cauză sigură, cine poate vorbi împotriva nevoii de învăţământ? Calitatea specială a învăţământului românesc s-a cam preschimbat din renume în acuză. Secretul, un lucru mic care nu apare în nici un raport, este bine ascuns. Acest secret este însă un lucru evident. Nu legile, nu sistemul, nu examenul face învăţământul să devină real ci cel ce predă împreună cu cel ce învaţă. Calitatea învăţământului a scăzut rapid şi a ajuns la un nivel minim pentru că tinerii care învaţă astăzi sunt departe de tinerii de acum 20 sau 30 de ani. Astăzi nu mai sunt mari diferenţe dintre tineretul occidental şi cel românesc. Aceiaşi “libertate” în exprimare, aceleaşi discuţii fără sfârşit la telefonul mobil, acelaşi limbaj minimal, aceiaşi dorinţă de a “face bani”, acelaşi dezinteres faţă de intelect, aceiaşi violenţă tâmp exprimată ca un principiu al independenţei. “Carpe diem” scris pe frontispiciul gândirii. Ceea ce este însă cumplit din punctul de vedere al celor care au trecut de perioada de tinereţe, este că aceşti tineri au perfectă dreptate. Viaţa ne demonstrează, mai mult cu fiecare zi care trece, că aceşti tineri reuşesc mai mult în viaţă decât cei “şcoliţi” dar timizi într-o lume a saltului la jugulară. Desigur, dacă privim pe la vârfurile conducerii româneşti, vedem tot felul de doctoranzi, licenţiaţi în mai multe facultăţi, toate acele lucruri care impresionează într-un C.V. Dar realitatea financiară începe să se transfere de la cunoaştere la experienţă şi “tupeu de borfaş”(termen din folclorul hip-hop). Nu ar trebui să ne mirăm că tineretul se orientează la abandonul şcolar. El identifică practic oportunitatea, adevărata oportunitate aducătoare de venit, şi se îndreaptă încrezător spre ea.
Sfârşitul actului I

Actul II
Băsescu: Sunt universităţi care eliberează doctorate pe bandă rulantă
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi, la prezentarea raportului despre educaţie, că în România sunt universităţi care eliberează doctorate pe bandă rulantă, "ca într-o secţie de uzină, în locul excelenţei şi a inovaţiei fiind astfel cultivate mediocritatea şi compilaţia".
Băsescu a prezentat celor peste 150 de participanţi la dezbaterile pe tema raportului privind educaţia, diagnosticul creionat în raport.
Şeful statului a menţionat că o soluţie pentru problemele sistemului românesc de învăţământ este "diferenţierea sistemului şi concentrarea resurselor". În acest context, el a amintit că, potrivit raportului, în SUA doar 3% din cele 4.000 de universităţi au statut de centre de cercetare intensivă, doar 13% acordă doctorate şi în doar 50 dintre acestea sunt elaborate şi susţinute peste 50% din tezele de doctorat.
"La noi toată lumea produce doctorate. Sunt unele universităţi care eliberează doctorate pe bandă rulantă, ca într-o secţie de uzină. În locul excelenţei şi a inovaţiei sunt cultivate astfel mediocritatea şi compilaţia", a spus Băsescu. El s-a referit şi la "însemnătatea deosebită a educaţiei timpurii".
Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 12.07.2007 la ora 16:40
Foarte corectă observaţia. Începutul acestui învăţământ plătit oferă o egalitate a recunoaşterii între cei bine pregătiţi şi cei prost pregătiţi. Asta nu poate duce decât la blamarea tuturor. Domnul preşedinte se apropie însă spre o zonă periculoasă atunci când vorbeşte despre sistemul american. Deja aici argumentaţia se rupe. De ce? Pentru că americanii în universităţi practică meserii. Au fonduri, au cercetare, au rezultate, se autofinanţează. E cu totul altceva. Într-o universitate americană, studentul participă la cercetarea practică, învaţă şi aplicaţia de super-specializare. La noi e un pic diferit. La noi există o zonă de studiu românesc, studentul învaţă şi cercetează cărţi deja scrise, face un rezumat din mai multe cărţi, întreabă în stânga şi dreapta câte ceva şi a născut o teză de doctorat. Pe undeva am rămas tributarii unei idei de economisiri de fonduri până la limita disfuncţionalităţii. Dar dacă ar fi bani, dacă s-ar schimba ceva…
Sfârşitul actului II

Actul III
Băsescu acuză calitatea învăţământului românesc
Ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate: aşa este învaţământul românesc, spune chiar Traian Băsescu.
Şeful statului a făcut aceste afirmaţii la prezentarea raportului comisiei prezidenţiale, privind politicile educaţiei. Raportul prezintă în termeni negri situaţia învăţământului românesc. Sistemul e învechit şi lipsit de eficienţă. Traian Băsescu s-a pronunţat pentru alocarea a şase procente din PIB pentru educaţie ca o condiţie necesară pentru schimbarea situaţiei. Preşedintele a militat pentru un învăţământ obligatoriu şi gratuit de 13 ani şi a combătut sistemul paralel al meditaţiilor.
Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 12.07.2007 la ora 20:20
Iar corect şi logic. Şase procente din PIB, excelent. Şapte?!?!, şi mai bine. 13 ani de învăţământ obligatoriu, extraordinar. Cea mai dinamică instituţie românească de 17 ani încoace este Învăţământul. Datele problemei s-au schimbat aproape în fiecare an. Se dă licenţă, nu se dă licenţă, când capacitate, când maturitate, când bacalaureat, când manuale facultative, când 12 ani, când 10, când 8, când… 13? Când la stat, când la primărie, când la… Cine mai ştie toate aceste schimbări. Nici un rezultat vizibil. Ce mai rămâne de schimbat? Să pompăm bani. În ce pompăm aceşti bani… asta este atribuţia guvernului şi a parlamentului să stabilească. Dar este învăţământul o prioritate pentru România? Preşedintele spune că da, chiar ameninţă pe ceilalţi politicieni că trebuie să fie o prioritate, rezultatul referendumului dă şi el, într-un fel cam străveziu. ceva dreptate preşedintelui. Dar ceilalţi?
Sfârşitul actului III

Actul IV
Geoană îi propune lui Băsescu un Pact Naţional pentru Educaţie
Preşedintele PSD Mircea Geoană i-a adresat, miercuri, preşedintelui Traian Băsescu o scrisoare pe tema Pactului Naţional pentru Educaţie, propunând ca acest pact să fie susţinut de un acord politic, "asumat de pe poziţii egale, de către toţi semnatarii săi".
Scrisori similare au fost adresate liderilor partidelor parlamentare şi neparlamentare interesate de realizarea acestui pact.
"Partidul Social Democrat consideră că avem nevoie de o largă dezbatere naţională care să se desfăşoare într-un cadru neutru, la cel mai înalt nivel şi care să reunească toate partidele politice, preşedintele României şi primul ministru, alături de reprezentanţi ai societăţii civile", afirmă Geoană în document.
El mai arată că PSD consideră că principalul angajament pe care participanţii politici la Pactul Naţional pentru Educaţie trebuie să şi-l asume este ca toate guvernele României din următorii 10 ani să aloce un procent de minim 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare.
Liderul PSD consideră că propunerea şefului statului de stabilire a educaţiei drept prioritate naţională nu intră în conflict cu "nevoia de solidaritate între generaţii".
"Pensionarii au contribuit deja la bugetul ţării în perioada în care au muncit şi sunt implicaţi în educaţia copiilor noştri. Sunt cei care ne duc copiii la şcoală în fiecare dimineaţă, le dau «cei şapte ani de acasă» şi merită, cu siguranţă, o viaţă mai bună", spune Geoană, referindu-se la legea de majorare a pensiilor, iniţiată de PSD şi aflată la Preşedinţie pentru promulgare.
Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 18.07.2007 la ora 17:30
Preşedintele avertizase că mărirea pensiilor va afecta celelalte priorităţi ale României, printre care a nominalizat învăţământul şi sănătatea. Chiar şi cineva de pe la Ministerul de finanţe a îngăimat că bugetul nu este de cauciuc să se întindă la nesfârşit. Domnul Geoană, susţinător înfocat al pensiilor, spunea tare la televizor că domnul Tăriceanu să-şi cheme la ordine miniştrii şi să scoată banii pentru pensii, că doar de aia e guvern. Domnul premier Tăriceanu a răspuns aşa de bine domnului Geoană încât toată lumea a rămas cu impresia ca PNL-ul a dat majorarea pensiilor.
La această gaură în buget s-a mai adăugat o altă realitate şi anume că foarte multe fonduri deblocate spre Ministerul învăţământului, respectiv spre şcoli, au rămas nefolosite şi se vor întoarce înapoi la buget. Acest semn arată că metoda alocării de bani nu este suficientă. Este nevoie de mai mult… de mai mult timp, mai multă consultare.
Sfârşitul actului IV

Actul V
Băsescu: Sistemul de educaţie nu poate fi schimbat peste noapte
Sistemul de educaţie nu poate fi schimbat peste noapte, fiind nevoie de identificarea soluţiilor de creştere a performanţelor sale, iar apoi de un consens politic care să permită reformarea acestuia, susţine preşedintele Traian Băsescu.
Şeful statului participă, joi, la lucrările Comisiei prezidenţiale pentru Educaţie, care au loc la Cotroceni. Comisia condusă de fostul ministru al învăţământului Mircea Miclea a eloborat un raport în care a identificat problemele sistemului naţional de educaţie, urmând să transpună concluziile acestuia într-un proiect de lege de reformare a învăţămîntului.
La începutul lucrărilor, Băsescu a spus că cea mai mare greşeală care se poate face este elaborarea rapidă şi neunitară a unor legi care să "întoarcă pe dos", aşa cum s-a mai întâmplat, sistemul de învăţământ.
"Sistemul de învăţământ nu poate fi schimbat peste noapte. E mare, bine vascularizat în teritoriu", a spus Băsescu.
El consideră că o schimbare de substanţă a sistemului nu se poate face decât cu pregătire, cu o dezbatere publică.
Băsescu a menţionat că doreşte ca lucrările Comisiei să se desfăşoare depolitizat, urmând ca după ce sunt identificate soluţiile pentru reformarea sistemului, să se pună problema consensului politic naţional care să permită aplicarea lor, prin adoptarea legislaţiei necesare.
Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 13.09.2007 la ora 13:45
“Când vrei să îngropi ceva, fă o comisie”. Nu mai ştiu din cine e citatul, dar cât bine au fost spuse aceste cuvinte, cu adevărat rupte din realitatea românească. Începe să miroasă a “înfrângere” înainte ca lupta cu îmbunătăţirea învăţământului măcar să fi început. Nu cred nici măcar o secundă că învăţământul românesc poate fi reformat plecând tot de la sistemul comunist al reperelor fixe şi al unui sistem uniform de examene. Să fiu în locul preşedintelui Băsescu aş fi apelat la nişte filosofi şi profesori, simpli profesori fără funcţii administrative, care să modeleze un alt învăţământ cu materii la alegere şi nelimitat în timp. Sunt convins că un procent important va renunţa la şcoală, pe de o parte, dar sunt convins ca va exista şi un procent important care vor face şcoală până la adânci bătrâneţe. Eu cred că România nu are nevoie de mai mulţi bacalaureaţi. Angajatorii reali nu prea fac diferenţa între absolvenţii de 8 clase, 10 clase, 12 clase şi bacalaureaţi atunci când ceea ce oferă este salariul minim. Eu cred că România are nevoie de mai mulţi intelectuali, oameni adânc implicaţi în procesul gândirii, nu atât într-un act de acumulare culturală sau ştiinţifică. Excelenţa nu se face prin învăţare ci prin preocupare. Desigur, fiecare dintre noi are o soluţie, este inevitabil… cu cât mai multe capete, cu atât mai bine.
Sfârşitul actului V

Actul VI
Băsescu: Ne propunem ca pactul pentru educaţie să fie semnat cu partidele până la sfârşitul anului
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi, după şedinţa Comisiei prezidenţiale pentru educaţie, că membrii comisiei îşi propun ca pactul privind educaţia să fie semnat cu partidele politice până la sfârşitul acestui an.
Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 13.09.2007 la ora 16:20
Ultimul act. Naţiunea română preocupată în ansamblul ei de învăţământ. Un învăţământ sănătos înseamnă că România va deveni producătoare de cultură, de plus valoare culturală şi economică, cp România va fi recunoscută valoric, că România va fi un reper, ceea ce înseamnă că România nu va dispărea într-o lume comunitară… Iată şi adevăratul şi curatul naţionalism. Hmmm, un vis frumos.
Experienţa celor 17 de politică postdecembristă mă face să cred că nu se va întâmpla nimic. Se va umbla un pic pe la sistemul de examene, soluţia va fi schimbată într-un an, maximum doi… asta e tot. Eventual se vor mai mari un pic salariile, nu foarte mult pentru a nu provoca inflaţie.
Sfârşitul actului VI şi al schiţei.

Vă mulţumesc pentru că aţi avut răbdare să citiţi până aici, vă mulţumesc mai ales (sunt cu un interes civic) pentru că urmează o rugăminte. Folosiţi datele puse la dispoziţie de Institutul pentru Politici Publice dâns clic pe link-ul:
http://www.ipp.ro/cummuncescparlamentarii/fisa_completa.php?tip=deputati&id_parlamentar=318

Folosiţi adresele de email ale parlamentarilor şi numerele de telefon pentru a exprima ceea ce doriţi domniile dumneavoastră pentru Învăţământul românesc. Sunt publice, sunt special pentru domniile voastre. Emailul este în plus şi gratis. Aveţi aici toţi parlamentarii României. Exprimaţi o părere logică, argumentată şi coerentă. Nu vă lungiţi prea mult, pentru că nu veţi fi citiţi. Amintiţi delicat că aşteptaţi răspunsul conform legilor în vigoare, emailul este echivalent cu o scrisoare oficială, cu un memoriu. Evitaţi anonimele, nu cred că are ce să vi se întâmple, suntem o ţară liberă. Cuvintele populaţiei reprezintă vocile zeilor, sunt poruncă pentru oamenii politici. De ce? Desigur pentru că vin alegerile. Profitaţi de aceasta perioadă pentru a vă impune punctul de vedere. Acum contaţi, acum puteţi atrage atenţia. Folosiţi acest prilej pentru a vă face auziţi! M-aş bucura dacă aş vedea la ştiri că un val de civism a lovit politica românească la încheieturile sale. Nu fiţi dezamăgiţi daca nu primiţi răspuns. Insistaţi. Cu cât sunt mai mulţi cetăţeni care insistă cu atât veţi fi luat mai în serios.

mutare

---

(schimbare)
În ziua de azi toată politica duce la PSD. Pozitiv sau negativ? Ce mai contează cât timp PSD este popular.
Ziarul Curentul face în sfârşit o analiză completă a situaţiei PSD în frunte cu “liderul” Mircea Geoană.
Social-democraţii nu ar mai depune moţiunea dacă liberalii le-ar propune intrarea la guvernare şi ar accepta să introducă în programul de guvernare proiectele PSD. Cât despre noul Guvern, în condiţiile în care actualul Cabinet va cădea, PSD ar susţine un guvern democrat.
Uite că iese planul la suprafaţă. Nu ştiu de ce a fost atât de mult ţinut ascuns când, de fapt, era evident ce se urmărea cu această moţiune. Uite însă că minoritarul guvern PNL s-a cam liniştit relativ la depunerea moţiunii şi nu se mai înfricoşează că va rămâne pe drumuri.
Arama pe faţă
Preşedintele PSD, Mircea Geoană, a spus pe nume planurilor partidului pe care îl conduce. Invitat marţi seara la emisiunea 100%, liderul social-democrat a recunoscut că moţiunea de cenzură este un instrument de presiune asupra PNL pentru intrarea PSD la guvernare. Întrebat despre posibilitatea ca PSD să renunţe la depunerea moţiunii de cenzură în cazul intrării la guvernare, preşedintele social-democrat, Mircea Geoană, a spus marţi seară că partidul său ar accepta invitaţia PNL şi ar face uitată moţiunea de cenzură. "Am spus că suntem interesaţi să avem un guvern mai puternic, cu o susţinere parlamentară şi cu proiectele noastre incluse în acest program de guvernare. Răspunsul este DA", a spus Geoană.
Parcă îl am şi acum în faţă pe domnul Titus Corlăţean când spunea că PSD exclude intrarea la guvernare alături de PNL pentru că doctrina liberală nu poate susţine în nici un fel programul PSD. Politica este schimbătoare… să fac o parafrază la libretul din Rigoletto:
Politica e mobile
qual piuma al vento
muta d'accento
E di pensiero.
Sempre un amabile
Leggiadro viso,
In pianto o in riso
È menzognero.
Sprijin subteran
Cât despre formula doi, în care guvernul cade şi ar trebui să se formeze o nouă majoritate parlamentară, Geoană a spus că PSD ar fi de acord să negocieze cu PD.
Să mai spună cineva că politica nu e sempre un amabile. O colaborare între PSD şi PD iar părea de neconceput acum câteva zile. Este tulburător cât de mobile este această politică.
Mai exact, liderul PSD a spus că ar susţine un guvern democrat, însa din opoziţie. "Pentru susţinerea unui guvern, da (am sta de vorba cu PD, n.r.). Pentru participarea în comun la guvernare, probabil că este o situaţie mai delicată, pentru că exista o tensiune foarte mare între electoratele noastre şi există o rivalitate destul de mare", a spus liderul PSD.
O apropiere? Desigur. Această situaţie îmi aduce aminte de vremurile în care un viol se rezolva amiabil cu căsătoria dintre victimă şi agresor. Dar nu se termină aici…
Apropiere de Basescu
În completare la posibilitatea unei colaborări PSD-PD, Geoană a spus că social-democraţii găsesc interesante unele dintre proiectele agreate de şeful statului, Traian Băsescu, şi că acestea ar putea fi o bază solidă de cooperare între pesedişti şi democraţi. "Preşedintele Traian Băsescu a spus acum câteva luni de zile că este interesat sa găsească o majoritate în România, în Parlament, care să sprijine câteva proiecte. Întâmplător, câteva din proiectele pe care le-a propus Domnia Sa sunt proiecte pe care şi noi le-am susţine: pactul pentru Educaţie - pe 10 ani de zile să dăm 7% sau 6% pentru Educaţie, Cercetare, formare permanentă, capital mare. Deci se pot găsi elemente...", a adăugat preşedintele PSD.
Recunosc, eu am pus în italic acel să dăm.
Parcă citesc o scenetă de Ion Luca Caragiale, parcă trăiesc în fantastic! Dar ceea ce trăiesc eu acum este lumea văzută prin ochelarii roz ai domnului Mircea Geoană. Realitatea este alta.
Flit
PD susţine că moţiunea de cenzură nu este altceva decât un instrument de şantaj la adresa PNL pentru obţinerea de bani şi funcţii. Senatorul PD Radu Berceanu a spus că "e complet incoerent ce zice domnul Geoană", fiindcă "atunci când PNL a venit cu braţele deschise, au refuzat", iar referitor la susţinerea unui Guvern PD, Berceanu le-a transmis pesediştilor că "depuneţi o moţiune şi discutăm". "Jocul ăsta de glezne este numai în defavoarea lor, ceea ce nu poate decât să mă bucure", a adăugat fostul ministru al transporturilor.
PNL: Nu, punct!
PNL exclude orice fel de colaborare cu PSD. Întrebat dacă în urmă declaraţiei lui Geoană, liberalii ar accepta cooptarea PSD în Guvern, vicepreşedintele PNL, Puiu Hasotti, a răspuns extrem de iritat că liberalii exclud orice negociere cu PSD pe marginea moţiunii sau intrarea PSD în Guvern. "Nu! Nu, punct! Aici nu se poate comenta nimic. Să introducă moţiunea!", a spus nervos Hasotti.
Domnule Geoană, nu mai speriaţi pe nimeni. Sunteţi un bărbat politic deposedat de virilitate. Ceea ce faceţi acuma este acţiunea unui băieţel. Ar trebui să vă consolaţi la gândul că nu veţi primi nici un post în guvern. Toate sunt ocupate, inclusiv cel de femeie de serviciu. Insistând asupra acestei situaţii nu faceţi decât să vă afundaţi si mai tare.
Trupele din partid
Referitor la taberele din PSD pro şi contra introducerii moţiunii de cenzură, Mircea Geoană a spus că Ion Iliescu, Miron Mitrea şi Adrian Nastase "vor să vadă ce o să se întample după (căderea Guvernului, n.r.)". Din aceeaşi tabară mai face parte şi Sorin Oprescu. De cealaltă parte, "sforarul" PSD, Viorel Hrebenciuc, vrea depunerea moţiunii de cenzură. În ciuda divergenţelor din partid, Geoană a anunţat că marţea viitoare, după ce vor avea loc consultările cu toate partidele, va mai avea loc o şedinţa a Comitetului Executiv al PSD, pentru a fi prezentat şi validat textul moţiunii, iar miercuri va fi depus la Parlament.
Îl felicit pe Ionel Dâncu pentru acest articol din Curentul, 13 Septembrie 2007
Dar nu se termină totul aici. Lucrurile sunt cu mult mai împrăştiate politic. Să căutăm mai îndeaproape în spatele uşilor întredeschise ale PSD.
Textul moţiunii, finalizat
Textul moţiunii de cenzură a PSD a fost finalizat în prima parte a şedinţei de miercuri a departamentelor de specialitate cu conducerea partidului, desfăşurată la sediul social-democrat de pe strada Ion Ionescu de la Brad, a declarat secretarul general al PSD, Titus Corlăţean. ”Textul este practic finalizat. Au fost incluse în text câteva pasaje din sugestiile făcute la ultima şedinţă a Biroului Permanent şi alte câteva ale şefilor departamentelor de specialitate. Este un text cu o critică solidă, cu argumente, a guvernării de dreapta din ultimii trei ani”, a spus Corlăţean. Cronica Romana, 13 Septembrie 2007
Deci de aceea nu a strâns domnul Mircea Geoană semnături pentru moţiune. Mi-ar veni să râd dacă nu ar fi de plâns. Eu cred că toate aceste manevre sunt simple mutări de temporizare. Pe de o parte arată electoratului câtă grijă are PSD să întocmească actele politice, pe de altă parte arată “partenerilor” de joc politic că este un motiv pentru care nu a fost depusă moţiunea la timp, PNL deci ar trebui să se teamă în continuare. În ultimul rând, domnul Geoană are argumentul acceptului Biroului Permanent în faţa parlamentarilor grupului PSD.
Nu toată lumea trăieşte într-o altă Lume a Minunilor în care PSD este condus de Mircea Alice Geoană. Există acolo un om serios, poate singurul, un nume asupra căruia atrăgeam şi atrag în continuare atenţia: Domnul preşedinte al Senatului, Nicolae Văcăroiu.
Preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, i-a ameninţat, ieri, pe senatorii care au absentat de la lucrările plenului comun sau nu au participat la vot că li se va tăia indemnizaţia de şedinţă.
Văcăroiu i-a solicitat secretarului Senatului, social-democratul Ilie Sârbu, care a făcut apelul nominal în vederea votului secret, cu buletine, “să noteze cu atenţie” absenţii, pentru că intenţionează să ia masuri împotriva celor care au lipsit nemotivat. Unii senatori PSD s-au declarat, însă, convinşi, ulterior, că Văcăroiu nu-şi va pune în aplicare ameninţarea, nefiind prima data când se pune problema luării unor masuri drastice pentru asigurarea cvorumului la vot.
Jos pălăria excelenţă. Nea Nicu, fie vorba între noi… ăştia nu stau în banii de la salariu din Senat. Nu le lua din bani, pune-i la colţ pe coji de nucă şi bate-i cu linia la palmă. La cei mai colţoşi, da-le cu cantul liniei, să simtă nesimţiţii.
Ultimul punct de interes al PSD, dar nu cel din urmă, este situaţia fostului premier Adrian Năstase. Iată ce spune online-ul 9am:
Băsescu a decis întrunirea unei comisii speciale, care s-a constituit pentru a analiza sesizările cu privire la începerea urmăririi penale a lui Adrian Nastase.
Comisia a fost instituită în urma solicitării Procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de a se începe urmărirea penală a fostului premier Adrian Năstase, care este acuzat în dosarul Zambaccian pentru fapte de corupţie.
Ştefan Deaconu, Marius Iosif, Laura Ştefan, Ştefan Iancu si Gabriel Niţă, (mulţi de Ştefan domnule! nota mea) vor avea prima reuniune în data de 17 septembrie a.c., ora 10.00, la Palatul Cotroceni, informează NewsIn.
DNA a solicitat constituirea comisiei, în urma verdictului de neconstituţionalitate pe care l-a dat Curtea Constituţională pe 5 iulie. Aceasta decizie a ţinut cont de caracterul discriminatoriu cu care ar fi anchetaţi de către procurori, foştii şi actualii miniştri.
Din punct de vedere legal, pentru DNA, constituirea comisiei este singura cale de acces şi de reluare a dezbaterilor în ceea ce priveşte acuzele care i se aduc lui Adrian Năstase.
Domnul Adrian Năstase este în creştere în PSD, mulţi văd în el un înger salvator, un înger care va scoate partidul de păr deasupra apei ca să mai respire din când în când. Se preconizează o revenire Iliescu-Năstase care să preia conducerea şi să ducă partidul afară din mocirla actelor politice geoaniene.
Ce spune domnul Adrian Năstase? Domnul Adrian Năstase este un pic revoltat, poate că este şi un pic îndreptăţit la revoltă de jocul acesta care nu se mai termină odată cu alb sau negru. Să citez chiar cuvintele sale citite pe blogul domniei sale:
Să vă scriu despre sesizarea făcută de Daniel Morar la Traian Băsescu, pentru a marca atacurile teroriste de la 11 septembrie? Data trecută, a ales mai bine - 4 noiembrie 2005 - deschiderea festivă a dosarului Zambaccian cu ocazia aniversarii zilei de naştere a preşedintelui (astăzi am o stare de spirit optimistă, aşa că am ţinut seama de observaţiile domnului Mangu). Daca aş scrie sau aş vorbi despre subiectul asta ar însemna să vă jignesc inteligenţa. James Bond spunea că atunci când un lucru se întâmplă prima dată, se numeşte întâmplare, când se întâmplă a doua oară, se numeşte coincidenţă iar când se întâmplă a treia oara, se numeşte rea voinţă. Probabil că el nu ştia sau nu voia să numere mai departe. Eu mă aflu deja în al treilea an de hărţuire politică şi dosarele termopane reloaded nu mă mai impresionează. Sper ca nici pe voi.
Frumos spus, cu simţire. Mai puţin m-a impresionat citatul din James Bond, acest Confucius al acţiunii. Viitoarele citate vor fi oare din Scooby Doo sau din Albă ca Zăpada. Domnule Adrian Năstase, aţi început bine această postare cu Edmond de Goncourt. Trebuie să recunosc că am fugit la fratele mai mare al internautului, domnul academician Google. Am găsit un citat interesant din Edmond de Goncourt: “Genialitatea este talentul unui om care este mort.”, să ne ucidem deci învăţaţii pentru a fi geniali. Sunteţi profesor domnule Năstase? Aproape imediat am mai găsit încă un citat care parcă s-ar potrivi cu această ocazie, “Râsetul este intonaţia minţii. Există feluri de a râde care au sunetul monedelor contrafăcute.”. În ziua de azi moneda calpă se aude în fâş fâş de hărtie, parcă se potriveşte şi mai bine.
Dar lucrurile se leagă şi mai departe. Reamintesc că la un moment dat domnul Mircea Geoană spunea că PD şi cu PSD egal love. Undeva, cândva… poate este ceva adevăr aici. De ce? Pentru că în Cotidianul avem un articol interesant, foarte interesant. Şi acest articol deschide o mică lumină şi asupra oportunităţii Dosarului Zambaccian. Să vedem ce spun ziariştii Diana Lazar, Cristian Şutu în paginile Cotidianului:
Condiţia PD pentru o colaborare cu PSD: 'Să ceară scuze'
Toata lumea vorbeşte despre prevederea statutară a PD potrivit căreia se interzice o colaborare cu PSD. Atât liderii PSD, cât şi cei ai PD invocă aceasta interdicţie, însă nimeni nu pare să ştie exact despre ce este vorba. În Statutul PD nu există nici o astfel de prevedere. Există o singură menţiune, destul de neclară, referitoare la PSD, dar nu în statut, ci în Programul politic al PD intitulat „România prosperă, România democrată”. Documentul, adoptat în 2005, spune aşa: „Evoluţia Partidului Democrat, ca partid popular situat la centrul spectrului politic, elimină orice ambiguitate, orice posibilă comparaţie doctrinară şi orice colaborare cu Partidul Social Democrat”. După cum se poate observa, prevederea este destul de neclară şi face mai degrabă referire la ideologia partidului, şi nu la politica de alianţe.
Stimată doamnă şi stimat domn. Este neclară pentru domniile voastre, ei, cei care au făcut documentul, ştiu ce şi unde au îndesat cuvinte. Sensul acestui rând era clar: PSD câââhhhh! Dacă acum o pot da “la întors”… poate că da. Dar sunt convins că electoratul va sancţiona acest aranjament. Eu, dacă aş fi în electoratul PD, aş sancţiona imediat o alianţă cu PSD.
Mai sus, în acelaşi document, autorii Programului politic fac dese trimiteri la guvernarea Năstase (2000-2004), de unde rezultă că adversitatea PD era faţa de PSD aflat sub conducerea lui Adrian Năstase. Totodată, în Programul politic al PD se vorbeşte şi despre PRM. Acolo însa textul este foarte clar: „Partidul Democrat nu poate stabili relaţii politice cu acest partid”. Pe de alta parte, documentul democraţilor prevede ca „PD va avea însă relaţii de dialog şi de colaborare cu toate partidele politice democratice pentru atingerea unor obiective de interes naţional”.
Deci PD-ul are ce are cu Adrian Năstase! Iată cum se leagă asta de discursul lui Mircea Geoană contrar intereselor lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase şi alte câteva persoane care îi tot dau găuri în barca sa prim-ministerială. O întâmplare? Parcă îmi vine şi mie să-l citez pe domnul Bond. Acum îmi dau seama că bond în engleză înseamnă acele obligaţiuni bancare… Câte potriveli. Dar mai e nu pic de articol, să nu-l lăsăm să aştepte.
Vasile Dâncu, fost vicepreşedinte al PSD, susţine că documentul celor de la PD „e făcut inteligent” pentru că lasă loc de interpretări. „Acest enunţ e mai degrabă metaforic. Vorbeşte de evoluţia PD ca partid de dreapta, fapt care nu-l mai face compatibil cu PSD, ca partid de stânga. De altfel, chiar Emil Boc a declarat recent că acest paragraf nu poate constitui un obstacol şi că el poate fi eventual eliminat. Pentru mine, asta înseamnă că documentul respectiv nu e o piedică în calea unei colaborări cu PSD”, afirmă Vasile Dâncu.
Cum de a nimerit în acest articol şi unul dintre membrii Grupului de la Cluj? Din ce a zis domnul Vasile Dâncu nu prea am înţeles dacă grupul transpartinic de la Cluj s-a înţeles să aprobe sau nu o legătura PD-PSD. Poate că încă nu s-a negociat încă nimic, poate că va fi o telenovelă cu veşnicul “va urma”.
Ce vor de fapt democraţii cuplului Boc-Băsescu. Ne spune sintetizat ziarul Cronica Romană, 13 Septembrie 2007:
Priorităţile democraţilor: consolidarea PD şi modernizarea României. Preşedintele democraţilor, Emil Boc, a explicat, ieri, că formaţiunea pe care o conduce are doua priorităţi: modernizarea României şi consolidarea internă a partidului, transmite corespondentul Rompres.
”Modernizarea înseamnă realizarea procesului de descentralizare şi oferirea de competente reale spre administraţiile locale şi de a da decizia unde autoritatea este cea mai aproape de cetăţean”, a spus Boc, ieri, într-o conferinţă de presă.
El a afirmat că este extrem de necesară şi debirocratizarea, precum şi schimbarea unor proceduri administrative vechi de peste 17 ani, care nu fac altceva decât să încurce cetăţenii şi să justifice menţinerea unor funcţionari în anumite posturi. ”Dacă vrei să completezi o cerere pentru impozitul maşinii îţi trebuie doctorat, atât este de complicat formularul. Este necesară o revizuire totală a procedurilor administrative pentru flexibilizarea instituţiilor. Acum acestea răspund intereselor funcţionarului, nu cetăţenilor”, a explicat liderul democrat. Potrivit lui Boc, în acest plan de modernizare a României intră şi refacerea infrastructurii, precum şi o atenţie mai mare acordată procedurilor de accesare a fondurilor structurale.
Foarte frumos, mai ales pasajul cu descentralizarea. Domnule Boc, să nu faceţi însă descentralizarea gândind desfiinţarea unor departamente şi înfiinţarea a de două ori mai multe servicii. Cetăţeanul ar trebui să se adrese unui singur ghişeu cu actele pentru buletin şi atât. Orice alt act este eliberat prin instituţiile statului, deci actele sunt la stat. Nu le mai cereţi de la cetăţean. Când cumperi maşina, faci un act care ajunge la stat, pentru că altfel nu ar fi înmatriculată. Ar trebui să vină direct calculul total al impozitului la cutia poştală. Maşini, case, terenuri, proprietate intelectuală, scutiri de impozite… Şi nu numai impozite ci şi avize şi toate actele care ocupă o camera întreagă într-o firmă. Cetăţeanul plăteşte o tonă de hârtii eliberate de stat care sunt necesare numai şi numai statului. Este o scurtcircuit logic.
Mai era de scris şi despre faptul că “Udrea vrea alt premier” dar, dacă nu există şi poza blondă şi sexy ataşată la ştire, cred că ştirea a pierdut 99% din importantă devenind banală. Termin deci aici mica epopee a cuvintelor politice.

Unus Vir Qui Curo Ecclesiae Orthodoxae

---

(un bărbat care conduce Biserica Ortodoxă)
Poată că nici alegerile nu au ţinut poporul român într-atât cu sufletul la gură. Nici unul dintre noi nu prea îi cunoaştem pe cei desemnaţi drept “candidaţi”, dar îi văd pe cei din jurul meu cum aşteaptă cu sufletul la gură desemnarea unui învingător. O fire practică a organizat pariuri pe cel desemnat câştigător. Fiecare “candidat” are o cotă. Desigur, discutam aici de favoriţi, putem urmării alegerea Patriarhului României asemenea unei curse de cai.
Până acum a fost un război al declaraţiilor, astăzi se va desemna însă câştigătorul.
Marii Duhovnici ai României alcătuiesc portretul moral al viitorului Patriarh. Părintele Laurenţiu crede în iluminarea viitorului Patriarh şi că acesta trebuie să fie iubit de Dumnezeu, părintele Arsenie Papacioc crede în smerenia celui ce va fi ales, părintele Serafim Man crede că se va alege cel ce este răspunsul rugăciunilor, părintele Teofil crede că va veni un continuator al Prefericitului Patriarh Teoctist, părintele Vartolomeu aşteaptă ca alegerea să fie făcută de Duhul Sfânt, părintele Proclu crede cam acelaşi lucru cu părintele Vartolomeu, dar invocă Duhul Sfânt în a nu alege prost, părintele Ioan consideră că actul de alegere nu este decât un gest care consfinţeşte voia lui Dumnezeu, în sfârşit, părintele Teofil îşi spune rugăciunea “Doamne, ajută-mă să pui ştampila unde trebuie”.
Deci se votează cu stampilă! Poate că există şi un B.E.C. al acestor alegeri.
Aparent s-ar forma impresia că nimeni nu ştie pe cine să voteze. Adevărul este că pe la vârfurile ei Biserica Ortodoxă Română nu este numai evlavioasă ci şi politicoasă. În cadrul Bisericii nu vorbim de aceiaşi politică care se face şi se desface prin România de 17 ani de zile. Aici putem vorbi de o altfel de politică, mult mai perfidă, o politică făcută în numele Bunului Dumnezeu. Fiecare preot îşi aduce într-un astfel de moment de piedicile pe care le-a simţit şi el atunci când şi-a dorit o funcţie mai înaltă. Apoi se fac şi acele planuri piramidale… daca este ales sfinţia sa, atunci se va elibera locul pentru… şi poate iau eu locul rămas vacant acolo… Fiecare îşi vânează propria oportunitate. Feţele “mai puţin bisericeşti” care participa la alegeri din partea laicilor, vor probabil neapărat să propulseze într-o astfel de funcţie “omul lor”. Aici discutăm de un alt fel de război, mai pe faţă, dar ascuns din punct de vedere mediatic.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române îşi va exercita conducerea peste:
- Şase mitropolii în ţară cu 10 arhiepiscopii şi 16 episcopii, 170 de protopopiate, 11 146 de parohii şi 2351 filii şi un număr de 14 035 preoţi şi diaconi;
- În jurul graniţelor României şi în Diaspora, în jurisdicţia Patriarhiei Române funcţionează 3 mitropolii (Mitropolia Basarabiei, Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord şi Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale), 1 arhiepiscopie (Arhiepiscopia Ortodoxă Română în America şi Canada) şi 2 episcopii (Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria cu sediul la Gyula şi Episcopia Ortodoxă Română a Vârşeţului).
- 35 seminarii teologice liceale (4 monahale) cu 6625 elevi.
- 2 şcoli postliceale teologico-sanitare cu 407 de elevi;
- 14 şcoli de cântăreţi bisericeşti cu 609 elevi.
- 11 facultăţi de teologie şi 4 departamente incluse în cadrul altor facultăţi cu 4 specializări: Teologie pastorală, Teologie didactică, Teologie socială, Artă sacră
- 332 preoţi ce asigură asistenţa religioasă în spitale şi în instituţii de ocrotire socială, 78 în armată, 21 în Unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, 36 în penitenciare.
- 279 instituţii de asistenţă socială proprii Bisericii Ortodoxe Române (91 pentru copii, 32 pentru vârstnici, 95 de cantine şi brutării sociale, 37 cabinete medicale şi farmacii sociale, 23 centre de diagnostic-tratament şi centre de asistenţă pentru familii în dificultate).
- în 2006, numărul celor care au beneficiat de programele sociale ale Bisericii a fost de peste 268 511 de persoane şi familii, iar bugetul cheltuit de eparhiile Patriarhiei Române pentru opera social-caritativă a fost de peste 37 181 129,86 lei (aproximativ 11 000 000 euro).
- viaţa liturgică şi de cult în slujba credincioşilor ce se desfăşoară în 15.116 locaşuri de cult parohiale şi filiale.
- în anul 2006 s-a pus piatra de temelie şi au început lucrările la 166 de noi lăcaşuri de cult, la 1.066 au continuat lucrările de construcţie, au fost finalizate lucrările la 285 de biserici nou construite, 135 de biserici au fost sfinţite, la 596 de lăcaşuri de cult au continuat lucrările de reparare, consolidare şi restaurare, au fost pictate 281 de biserici, iar la 342 biserici a fost restaurată pictura;
- există 187 capele în spitale, 108 în unităţi militare, 36 în penitenciare, 86 în unităţi de învăţământ şi 92 în aşezăminte de ocrotire socială în instituţiile bugetare.
- 5 reviste periodice şi publicaţii centrale;
- 111 reviste şi publicaţii eparhiale, reviste şi publicaţii parohiale şi mânăstireşti;
- 52 de titluri de carte teologică religioasă, de istorie şi spiritualitate publicate în Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
- 335 titluri de carte teologică religioasă, de istorie şi spiritualitate publicate de cele 26 de edituri eparhiale;
- 275 muzee şi colecţii muzeale;
- 42 centre zonale de ocrotire şi depozitare pentru obiecte de patrimoniu cultural bisericesc.

Impresionant! Încep să cred că nici măcar statul român nu are atâtea mijloace de influenţă asupra poporului. Sau poate nu-mi dau eu seama de dimensiunile acestor cifre relative la o ţară întreagă… tot ce se poate.

Dar să ne reîntoarcem la realitatea imediată: Cotele de câştig îl dau ca favorit pe Bartolomeu, cu 1,80, urmat de Daniel, cu 1,85. Cine pariază pe un alt nume, nespecificat, are o cota de câştig de 4"!. Aceasta este o ştire pe care o difuzează cotidianul România liberă.
Să vedem cine sunt cei doi candidaţi.
Mitropolitul Clujului, ÎPS Bartolomeu Anania
Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, IPS Bartolomeu Anania, a declarat, ieri, pentru „Evenimentul zilei” ca, daca majoritatea ierarhilor care compun Sfantul Sinod al Bisericii Orotodoxe Romane va cere sa candideze pentru scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, el se va supune.
„Niciodata nu am cerut ceva”
„Raman consecvent declaratiei mele publice ca nu voi candida pentru scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. In lumina neasteptatului fenomen recent, prin care o parte din trupul Bisericii imi cere imperativ sa candidez, declar ca nu o voi face, dar ca raman consecvent pozitiei mele de o viata, in sensul ca niciodata nu am cerut ceva pentru mine, dar intotdeauna m-am supus Bisericii in ceea ce ea mi-a cerut.
In 1993, pe cand ma aflam retras la Manastirea Varatec in cel de-al unsprezecelea an de pensie si cand Biserica m-a chemat in scaunul de arhiepiscop al Clujului, m-am supus. Daca acest fenomen se va repeta la 12 septembrie 2007 si Biserica, prin majoritatea reprezentantilor ei legiuiti, adica Sfantul Sinod si Colegiul Electoral Bisericesc, il va chema pe batranul ostean sub acelasi drapel, dar la o cota mai inalta si mai bantuita de furtuni, aceeasi constiinta a datoriei ma va obliga sa ma supun”, ne-a declarat IPS Bartolomeu.
Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a nascut in anul 1921 in localitatea Glavile Pitesteana, judetul Valcea. In perioada 1933-1941 a fost elevul Seminarului Central si a obtinut diploma de Bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucuresti.
In anul 1948, IPS Bartolomeu a absolvit cursurile Academiei Teologice „Andreiana” din Sibiu. Viata religioasa a inceput-o insa in anul 1942, cand a fost tuns in monahism la Manastirea Antim din Bucuresti. A urcat treptele ierarhiei bisericesti foarte repede: in acelasi an a fost hirotonisit ierodiacon, 1943 - diacon la manastirile Polovragi si Baia de Aries, 1947 - staret la manastirea Toplita. In 1948 a fost numit intendentul Palatului Patriarhal din Bucuresti, iar in 1949, inspector peste invatamantul bisericesc.
In 1958 a fost arestat de regimul comunist si condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru uneltire impotriva ordinii socialiste, fiind acuzat de activitate legionara inainte de 23 august 1944. Dupa eliberarea din inchisoare, IPS Bartolomeu a indeplinit diferite functii la Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din Statele Unite. Din anul 1993 a fost numit Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, iar din anul 2006, mitropolit al nou-infiintatei Mitropolii a Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.
Dupa 1990, Bartolomeu Anania a fost acuzat de generalul Ion Mihai Pacepa in memoriile sale, publicate la New York, in 1988, ca a fost agent al Directiei de Informatii Externe. El a declarat ca „nu stiu ce l-a facut pe celebrul autor sa interpoleze in cartea sa o asemenea inventie pe cat de grosolana pe atat de prosteasca.
Deocamdata nu-i pot atribui decat semnificatia unei diversiuni - inabila, de altfel -, menita sa-i tina ascunsi pe adevaratii agenti. Cand ma voi hotari sa-mi scriu memoriile, il voi invita pe domnul Ion Pacepa sa ma ajute la acest capitol; eventual, cu ajutorul tribunalului”. De atunci, iata, au trecut atatia ani, si nici ca Pacepa a aparut, nici ca vreun document de arhiva l-ar fi confirmat.
Recent, Mitropolitul Bartolomeu a refuzat sa se prezinte la CNSAS. „Ca fost detinut politic, refuz sa cred ca „invitatia” CNSAS, care, practic, il someaza pe un om cu numeroase raspunderi publice sa se prezinte de urgenta pentru „audiere” la data precisa si ora fixa, poarta in ea rezonanta sinistrelor vremi cand puteam fi scos din celula oricand, ziua sau noaptea, si purtat prin bezna ochelarilor negri spre a fi audiat de catre anchetatorii Securitatii”, a replicat ierarhul. Evenimentul Zilei, Mihai Soica, 6 Septembrie 2007
Mitropolitul Moldovei, ÎPS Daniel
Pentru susţinerea Bisericii Ortodoxe, dar şi a misiunilor filantropice, Daniel a ştiut să facă afaceri profitabile. A început cu o fabrică de lumânări şi s-a extins într-un centru expoziţional şi de conferinţe în Iaşi, un ocol silvic la mănăstirea Neamţ, o tipografie, dar şi activităţi turistice în zonă.
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei are 600 de angajaţi numai în centrul administrativ, iar în toată arhiepiscopia Iaşilor numărul lor depăşeşte 3.000. "Multitudinea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de MMB după 90 nu ar fi fost posibilă fără munca, dragostea biserică şi curajul vizionar al mitropolitului Daniel", spune Constantin Sturzu, purtător de cuvânt la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
Mass media l-a numit mogul de presă, pentru că mitropolia pe care o conduce deţine un ziar, un post radio şi are chiar o licenţă de televiziune. Apropiaţii spun însă că Daniel a intuit nevoile bisericii şi a înţeles că aşa poate promova mai bine valorile ortodoxiei.
Postul de radio acoperă 75% din teritoriul ţării şi are 26 de staţii. Este cea mai importantă reţea media ortodoxă din lume, spun cei care lucrează acolo. "Nu e o afacere, e o investiţie a bisericii ortodoxe române, pentru a fi un radio pentru sufletul ascultătorilor şi nu e o investiţie din care se aşteaptă un profit imediat, în plan lumesc, ci se aşteaptă, în primul rând, mântuirea cât mai multora dintre ascultătorii noştri", spune Ciprian Apetrei, director Radio Trinitas.
Institutul Cultural-Misionar Trinitas mai are o editură şi un magazin virtual on-line. Profitul merge în numeroase proiecte filantropice sau sociale. La ora actuală, sunt 12 birouri de asistenţă socială în arhiepiscopia Iaşilor, din 2003 s-a înfiinţat fundaţia Solidaritate şi speranţă, care actualmente are şapte filiale în trei judeţe ale arhiepiscopiei.
"ÎPS este un om cu capacitate de muncă extraordinară, un profesor de teologie şi, în acelaşi timp, un monah care a căutat, prin activitatea pe care o desfăşoară la mitropolia Iaşilor să facă o legătură între spiritualitate, teologie şi prezenţa bisericii în societate", spune Nicolae Dascălu, director Institutul Cultural-Misionar Trinitas. Realitatea TV

Altădată se spunea... "Fie ca cel mai bun să învingă!", fie că se numeşte Daniel, fie că se numeşte Daniel. Tare mi-e teamă însă că dacă Dumnezeu şi Iisus s-ar întrupa şi ar intra printre alegători, votanţii, cuprinşi de febra alegerilor, i-ar arunca pe uşă afară. De foarte mult timp cei pe care i-am simţit cu adevărat buni s-au stins.

Proprium humani ingenii est odisse quem laeseris II

---

(Este înscris în natura umană să urăşti o persoană de la care ai primit injurii. Episodul 2)
La început am vrut să scriu despre războiul la vârf în PSD, despre faptul că fostul preşedinte, Ion Iliescu este ameninţat că pierde funcţia de lider la Senat, semnal evident că actualul preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană, nu mai are soluţii şi va pierde curând scaunul său de şef. Iată un exemplu perfect de om care-şi doreşte mai mult şi cade cu rapiditate la ultimul nivel. Şi aici mă refer şi la fosta eleganţă a domnului Geoană. Dar parcă m-am săturat să tot scriu despre Mircea Geoană. Am găsit un subiect secundar.
Uneori se întâmplă lucruri incredibile. Avem o ţară, o naţiune şi… să vină cei de la political correctness. Cum avem o naţiune? Păi…şi minorităţile naţionale? Este o discriminare! Eu propun să începem cu măcelărirea constituţiei. Nu spune ea chiar în începuturile ei “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”. Cum adică NAŢIONAL, să se pună multinaţional, de ce atâta discriminare?
Recidivă la discriminare. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îi va deschide preşedintelui Băsescu un dosar pentru aprecierea 'în sfârşit, vad şi eu un armean bun'. Preşedintele Băsescu a făcut, din nou, o declaraţie prin care discriminează cetăţeni romani. De data aceasta, pe cei de etnie armeană. Concret, printre altele, dorind să-i mulţumească doctorului Mircea Ghemigian, medic primar la Secţia de chirurgie endocrinologică a Institutului Parhon, roman de origine armeană, cel care l-a operat la glanda tiroida, Băsescu i-a spus "în sfârşit, văd şi eu un armean bun", după care a corectat şi a spus "un armean competent". ZIUA s-a adresat, pentru a afla o opinie despre aceste declaraţii, membrilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Conform Corinei Comşa, vicepreşedinte al CNCD, Consiliul va deschide, începând de astăzi, un nou dosar pe numele lui Băsescu, după cel referitor la cazul jurnalistei Andreea Pana.
În ce fel de lume bolnavă trăim. Cine poate crede că un om, nu mă refer la preşedinte, în general, orice om, ar putea să facă, cu intenţie, o remarcă discriminatorie faţă de cel care l-a operat şi, mai ales, în momentul în care îi mulţumeşte acestuia. Tare aş lua eu la rând articolele celor de la Ziua şi să selectez articolele discriminatorii.
Se poate interpretă drept discriminatoriu? Desigur, nimeni nu poate nega asta. Poate însă că domnul Băsescu făcea o remarcă politică, atingând pe ministrul Varujan Vosganian, îl însuşi cu nişte discursuri aprinse împotriva altei minorităţi (nu spun care), cu ataşamentul de non-performant şi incompetent. Ori poate se referea la un anumit antrenor de fotbal căruia i se spune Armeanu'... ori poate că a vrut să facă un compliment care a ieşit pe dos. Se întâmplă. Oameni buni o să ajungem să nu mai spunem nimic pentru că se va interpreta pe dos. Şi atunci se vor interpeta fluieratul şi clipitul.
Hai să ne obişnuim cu faptul că aşa vorbeşte preşedintele ales tot de noi, exact aşa cum este, neobişnuit cu purtarea fracului de concert. Nu ne place? Punem altceva la vot data viitoare. Cât timp o să ne mai ţinem de prostii?

verba volant, littera manet

---

(vorba zboară, înscrisul rămâne)
Aş fi vrut un alt subiect pentru ziua de azi. Dar nu pot să ignor că majoritatea capetelor de afiş merg spre moţiunea domnului Mircea Geoană şi spre căderea PSD.
Geoană îi acuză de sabotaj pe oponenţii săi din PSD. Mircea Geoană îi acuză pe Iliescu, Nastase, Ponta, Mitrea de "sabotaj" şi anunţă că "PSD se va scutura de balastul care nu-i face cinste". Un singur senator a semnat moţiunea PSD: Mircea Geoană. Şansele ca moţiunea de cenzură să fie înregistrată azi la Parlament sunt minime. Vasile Dâncu: 'Geoană execută un penalty în minutul 90'. Într-un interviu acordat Evenimentul Zilei, Vasile Dancu, unul dintre liderii grupului de la Cluj, apreciază că nedepunerea sau amânarea depunerii sine die a moţiunii ar fi o adevarată înfrângere.
Aproape ascuns, un alt titlu de senzaţie cu origine parlamentară: Lustraţie prin vorbe. Parlamentarii s-au grăbit să voteze, de pildă, majorarea propriilor salarii şi pensii, dar pentru lustraţie n-au avut timp.
Mircea Geoană a descoperit brusc că a rămas singur în partid. Spuneam acum ceva timp de acei ochelari roz prin care domnul preşedinte Geoană vede totul frumos colorat. S-a întâmplat un accident de lumină gri. Domnul Geoană s-a uitat împrejurul său şi a văzut că nu este nimeni lângă el. Probabil a simţit un fior de singurătate, s-a speriat şi a chemat câţiva ziarişti să-i ţină de urât. “M-au lăsat singuuuur!”.
"Cei care propun analize ar trebui sa se uite în oglinda.
Dacă este să vorbim de analize, atunci vom analiza şi cine sunt principalii generatori ai imaginii noastre negative. Vom analiza şi cine sunt oamenii compromişi, cu imagine de corupţi, care nu mai au ce să caute în prim-planul politicii. Mai sunt unii, voci izolate, care au adus imense deservicii de imagine PSD şi care acum trag din toate părţile în partid, găuresc barca doar pentru a-şi îndeplini un interes personal: acela de a-i bloca lansarea şi de a se salva pe ei înşişi din mal"
E drept că şi partidul semnalizează stânga şi face dreapta. Domnul Geoană tot caută în instrucţiunile de folosire date de Ion Iliescu o dată cu cârma partidului şi nu găseşte o referire la clipitul beculeţelor de direcţie. Poate că domnul Geoană ar trebui să întrebe un marinar mai experimentat despre cum se cârmeşte pe timp de furtună un partid.
O spune în primul rând Cristian Diaconescu, purtătorul de cuvânt al partidului: „Nu. Nu cred ca se depune mâine (azi - n.r.). Vom discuta în BPN liniile directoare ale documentului“. Nici vicepreşedinţii PSD Ilie Sîrbu şi Rodica Nassar nu cred că textul moţiunii va fi înregistrat azi. „Nu cred că se depune luni. Probabil, pe 12 septembrie. Se mai discută o dată chestiunea politică“, susţine Ilie Sîrbu, fără a preciza la ce se referă când spune „chestiune politică“.
Ce părere are însă un exilat temporar din PSD, un exilat pe probleme de imagine? Domnul Vasile Dâncu, paradoxal, nu a părut prea afectat de lovitura dată de o parte a conducerii PSD în frunte cu domnul primar Marian Vanghelie şi preşedintele Mircea Geoană şi a revenit aproape cu nepăsare încleştându-şi mâna de fier a baronatului de Cluj în destinele social democrate.
Vasile Dâncu spune despre depunerea moţiunii: Nu a fost o greşeală. Poate că trebuia făcută cu două luni mai repede, când toată lumea aştepta asta de la PSD, sau poate trebuia pregătită prin negocieri şi prin comunicare publică, dar şi comunicare internă. A fost singura breşă pentru ca PSD să redevină un actor politic major în România.
Ce părere are domnul Vasile Dâncu despre propunerea lui Viorel Hrebenciuc: o coaliţie de guvernământ PSD-PNL valabilă timp de şase ani?
Dă imaginea de alternativă, dar este un drum înfundat. Liberalii nu pot face coaliţii cu noi şi sunt foarte oneşti, ne spun asta în fiecare zi.
Ei fac din antipesedism o dimensiune identitară în ultimul deceniu, dar ei sunt şi singurii care ar avea probleme cu firavul lor electorat dacă ar face coaliţii cu PSD.

Şi pentru că tot am vorbit de PNL, să vedem cum mai stăm cu legea lustraţiei, o lege atât de agitată încât nu prea îşi mai găseşte locul în mapa parlamentului şi încearcă să sară afară din când în când. Noroc că se găseşte câte o mână care să închidă repede mapă şi să ascundă zglobiul proiect de lege.
Legea lustraţiei a devenit “prioritară” o dată cu venirea la putere a liberalilor. Să nu uitam că una din camerele parlamentului, Camera Deputaţilor, are un liberal, un lider liberal, la vârful ei, domnul Bogdan Olteanu. A ajutat acest lucru cu ceva proiectul de lege? Până acum nu. Au trecut 18 ani de la revoluţia din decembrie 1989, 18 ani în care Legea Lustraţiei ar fi avut un rost. Au trecut doi ani de când acest proiect de lege a fost depus în Parlamentul României. Lucrurile au căpătat un nou val de energie tot la Timişoara, locul de început al Revoluţiei din Decembrie. Acolo s-a semnat o platformă-program de centru dreapta susţinută de lideri ai PNL, PNT-CD, AP şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile. Lucrurile păreau a merge pe un făgaş normal, mai ales că premierul Tăriceanu declara chiar un uşor entuziasm cu privire la această lege: "Proclamaţia de la Timişoara este un act civic, a fost o iniţiativa luată la nici trei luni de la căderea comunismului şi reprezintă o expresie concentrată a reformei morale pe care timişorenii au propus-o, este baza Legii lustraţiei şi cred că avem, astăzi, încă nevoie de o lege a lustraţiei care să se bată cu lumea comunistă anterioară.” Ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, a declarat că este nevoie de Legea Lustraţiei dar şi de Legea Arhivelor, altfel "nu vom şti cine trebuie lustrat". Gheorghe Ciuhandu, primarul oraşului Timişoara, spune că amânarea aceste legi reprezintă "dovada că există şi acum comunism în România". Între două declaraţii, praful se aşează pe această lege.

genus

---

(popor)
Credinţa este legată de naţiune?
Pe de o parte este firesc ca cei născuţi să urmeze majoritar religia părinţilor. Acest lucru poate duce la o corespondenţă între teritoriu şi aria de răspândire a unei religii. Se poate face o hartă a religiilor dominante. Pe de altă partea, religia ar trebui să implice o alegere a căii spre adevăr şi nu o dezvoltare impusă.
Nici biserica ortodoxă nu răspunde acestei nevoi de a alege. Botezul, actul ritual al apartenenţei, este făcut, de obicei, la o vârstă în care nu putem vorbi de o acceptare. De altfel botezul se face prin interpuşi, prin naş, cel care vorbeşte pentru cel botezat. Un lucru foarte interesant este prezenţa naşilor chiar atunci când cel botezat ajunge la o vârstă matură, o vârstă la cere putem vorbi şi de maturitatea deciziei. Aceasta este însă o altă discuţie. Dacă libertatea de alegere este un element foarte evident şi nu mai trebuie dezvoltat, să vedem ce argumente se aduc stabilirii unei corespondenţe teritoriale, naţionale.
Am luat exemplu stabilirea legăturilor între Ortodoxie şi Naţionalism formulată de părintele Dumitru Stăniloae. Domnia sa identifică în conştiinţa naţională trei elemente componente. Mai întâi vorbeşte de conştiinţa de sine, conştiinţa că acţionezi ca individ legat la o comunitate. Este adevărat. Omul este o fiinţă eminamente socială. Valorile sociale sunt strâns legate de naţionalitate. Apoi vorbeşte de conştiinţa apartenenţei la un neam. Şi aici este adevărat. Ca prim impact social, întotdeauna un membru al societăţii este strâns legat de “adevărul” istoric deţinut de acea societate, tradiţii, elemente etnografice. De cele mai multe ori, societăţile diferitelor naţiuni au “adevăruri” istorice diferite, lucru care se interpune mutaţiilor internaţionale. În cel de al treilea rând, părintele Stăniloae identifică sentimentul de răspundere faţă de cei ce sunt din acelaşi neam cu tine. Şi aici este exprimat un adevăr. Consecinţă directă a celorlalte două elemente, în adaus cu valorile de sânge ale familiei, este nevoia de a apăra domeniul social din care te-ai format cu sentimentul că îţi aperi însuşi identitatea.
Mai spune părintele Stăniloae că ceea ce ţine un popor legat este religia, organizarea ca stat este urmare a coagulării populaţiei în jurul bisericii.
Să începem cu ultima afirmaţie. Ar putea fi adevărată dacă nu am lua drept exemplu chiar ţara noastră şi nu s-ar transforma într-un contra-exemplu al statului dominat şi definitivat de cercul religios format în jurul populaţiei. Putem vorbi de o zonă importantă din Ardeal care este preponderent Catolică, putem vorbi de fraţii noştri din republica Moldova, care sunt de acelaşi sânge cu noi, avem aceiaşi Biserică, dar sunt un stat diferit. Astfel de afirmaţii îndeamnă doar la prima vedere la unitate, în realitate par a duce la segregare. Celelalte trei argumente în vederea construirii unei conştiinţe naţionale au dreptate relativ la stabilirea sentimentului de apartenenţă, dar nu leagă această apartenenţă de credinţă. Atunci când credinţa vine pe cale maternă sau prin educaţie, ea nu este o credinţă aleasă ci impusă. Practic individul legat social şi naţional de o comunitate este învăţat să respecte anumite ritualuri şi moduri de manifestare. Credinţa se manifestă nu direct ci prin intermediul acelor ritualuri. Putem vorbi despre credinţă atunci când sunt îndeplinite ritualurile? Este greu de spus. Rar credinţa se manifestă prin ritualuri. Biserica nu mai este pilonul principal de păstrare a credinţei şi rânduielilor. Atunci când în familie este necesară repetarea unui ritual, forma acestuia este luată prin viu grai de la cei mai în vârstă. Biserica capătă un rol secundar. La nivel naţional nu va mai exista conştiinţa actului sacru ci acea nevoia de a face un act învăţat de la bunici. Încărcătura simbolică se pierde astfel, actul sacru devenind un ritual păgân. Cu toţi am văzut o văduvă care tămâiază o pomană, mormântul soţului… are ia conştiinţa versetului din Exodul 30:37,38 din Biblie?
"Tămâie, alcătuită în felul acesta, să nu vă faceţi pentru voi: sfinţenie să vă fie ea pentru Domnul. Cine îşi va face asemenea amestec, ca să afume cu el, sufletul acela se va stârpi din poporul sau".
Se pot aduce astfel multe dintre obiceiurile transmise folcloric care şi-au pierdut înţelesul lor sacru, deşi filonul lor biblic este evident. Dar nu este locul aici.
Cea mai importantă caracteristică care combate caracterul naţional al religiei este însă libertatea alegerii credinţei. Acest lucru a dus la apariţia de intermediari între credincioşi şi Dumnezeu. Pentru ca dialogul cu Dumnezeu se face astăzi prin intermediul icoanelor, al pereţilor bisericii, al unor acte de ritual făcute la repezeala şi, nu în ultimul rând, prin intermediul preoţilor plătiţi pentru actul religios făcut. Desigur, preotul are rolul său, el trebuie însă să ajute contactul dintre Dumnezeu şi credincios şi nu să fie intermediar. De sute de ani însă preoţii preferă să păstreze misterul asupra serviciului religios, poate de teamă că a desface tainiţele credinţei înseamnă pierderea privilegiilor.

harmonia

---

(sunete potrivite)
Luptele pentru vioara Stradivarius au luat sfârşit. A fost un concurs cu un singur concurent, a existat un câştigător. Cum era de aşteptat, a câştigat cel care a concurat. Numele celui care va reda viaţa viorii Stradivarius este Alexandru Tomescu. Acesta şi-a reamintit că în discuţiile sale cu celebrul violonist Ion Voicu a discutat despre vioară. Probabil că pe atunci a cânta la o astfel de vioară era un vis, visul i s-a împlinit. Valoarea tânărului violonist este atestată şi de multe premii conţinute de biografia sa. În ceea ce priveşte concursul, violonistul a avut întreaga vară la dispoziţie să pregătească cele cinci categorii de lucrări din repertoriul de concurs, însumând patru ore. Tomescu a interpretat lucrările, la vioara sa şi nu la Stradivarius, timp de o jumătate de oră. Alexandru Tomescu a confirmat şi el caracterul special al concursului, mai ales că era singurul concurent. El a declarat: "A fost foarte greu pentru că, faţă de alte concursuri, nu am cântat fragmente, ci am cântat piesa integral".
În comisia concursului s-au regăsit membrii ai juriului de la secţiunea de vioară a Concursului Internaţional "George Enescu".
Finalul? De azi putem căuta afişele care conţin numele Alexandru Tomescu pentru a putea asculta un Stradivarius.

februa

---

(purificări)
Am observat, dinspre media şi întreaga populaţie, o confuzie aproape generală relativă la expresia “Dumnezeu să-l ierte” şi “Dumnezeu să-l odihnească în pace!”.
Încerc să lămuresc pe scurt această confuzie.
La decesul unui om se spune “Dumnezeu să-l ierte!”. Sufletul decedatului se consideră că trăieşte printre oameni timp de 40 de zile. În tot acest timp se spune “Dumnezeu să-l ierte!” sau “Bogdaproste!”, cuvânt provenit din slavă, Bogu da prostiti, şi care înseamnă Dumnezeu să-i ierte (pe morţii tăi), mai ales atunci când se primeşte ceva pentru sufletul celui răposat. Abia după 40 de zile sufletul se înalţă, asemeni cu Iisus. Acest moment este, de obicei, marcat de o masă comemorativă rituală numită Pomenirea de 40 de zile sau Slujba de ridicare a Panaghiei. După 40 de zile se foloseşte expresia “Dumnezeu să-l odihnească în pace!”. De obicei preotul invitat să celebreze o slujbă anume de Pomenire, va delimita această schimbare spunând la sfârşitul slujbei: “De acum vom spune Dumnezeu să-l odihnească!”. Există o excepţie, daca decedatul este prunc, sub vârsta de 7 ani, caz în care se spune direct “Dumnezeu să-l odihnească!”.
Desigur, sunt lămuriri aduse de un laic. Dacă greşesc, rog să fiu corectat de cel care ştie mai bine. Comentariile vă aşteaptă.

Fiţi alături de măicuţe

---

Ce se întâmplă dacă nici o autoritate nu ajunge în timp util la Tecuci ca să ajute la scoatere noroiului din curţile oamenilor? Ajung Măicuţele de la Schitul din Buciumeni. Poate că ar trebui să punem câte o măicuţă şi în fotoliul de prim-ministru şi în tronul de preşedinte şi în scaunul de parlamentar. Poate că bunul simţ ar scăpa România. În România măicuţele sar mereu în ajutorul aproapelui… poate ar trebui să sărim şi noi în ajutorul lor.

forensis et maris

---

(masculin şi viril)
De ce nu au somn românii
Elena Udrea mai sexy decat Elena Basescu. Zece doamne de pe scena politicii romanesti au intrat in cursa pentru titlul de cea mai sexy femeie politician.
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor. Haideţi să nu ne mai exprimăm politic la vot. După câte se vede politica românească trebuieşte consumată profesionist, alături de diferite obiecte erotice. "Frumoasele" din politica românească, Raluca Turcan (PLD), Elena Udrea (PD), Elena Basescu (PD), Olguta Vasilescu(PRM), Daciana Sarbu (PSD), Roberta Anastase (PD), Lavinia Sandru (PIN), Anca Boagiu (PD), Corina Cretu (PSD) si Oana Zavoranu (PRM), să meargă în campanie electorală cu un biciuleţ de piele să ne biciuiască… am fost obraznici… ahhh.
Poate că o să existe clasamente care să ocolească imaginea oamenilor politici şi să exprime mai mult eficacitatea lor în bunăstarea acestei ţări. Prea punem suflet să apărăm un nume pe baza strictă a carismei sale. Ce ar fi fost cele două Elene fără domnul preşedinte Băsescu? Oare frumuseţea Elenei Băsescu ar fi fost remarcată, oare Elena Udrea ar mai fi fost vânată de fotoreporteri pe plajă, la mare?

litteratura

---

(scrisul literelor)
8 septembrie a fost proclamată, de către UNESCO, Ziua Internaţională a Literaturii. Această zi se celebrează din 1966. Ea este menită să sublinieze importanţa literaturii asupra persoanei, a comunităţii şi a societăţilor. Puţină lume mai sesizează faptul că prezentul comportament social este o reflectare a unui act literar, fie că vorbim de scrieri de “genul” Manifestului Comunist, fie că vorbim de literatura beletristică, fie că vorbim de Biblie sau alte scrieri religioase. Toate acestea sunt născute dintr-o gândire mondială, toate acestea mişcă motoarele uriaşe ale umanităţii.
Se estimează că 781 milioane de adulţi trăiesc fără să aibă nici un fel de legătură cu literatura. Se estimează mai mult de 103 copii care nu au acces la scoală, implicit nu au acces la un banal scris sau citit. Eu cred că aceste numere (781 şi 103) sunt foarte mici. Nu cred că se contabilizează dezinteresul faţă de literatură chiar după terminarea unui liceu sau universităţi.

sine die et loco

---

(indefinit în spaţiu şi timp)
Am aflat de la MEDIAFAX:
Dosarul Zambaccian, amânat pentru octombrie.
Instanţa supremă a decis, vineri, amânarea pentru 11 octombrie a judecării dosarului Zambaccian, în care fostul premier şi soţia sa sunt acuzaţi de fapte de corupţie, judecătorii constatând că un alt acuzat din proces a fost citat la o altă adresă.
Instanţa supremă este aşteptată să dea o decizie ca urmare a reprimirii dosarului după ce, la începutul lunii iulie, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de fostul premier Adrian Năstase privind răspunderea ministerială.
Avocatul lui Adrian Năstase, Gheorghe Diaconescu, explica, după pronunţarea Curţii Constituţionale, că judecătorii instanţei supreme pot hotărî ori încetarea procesului penal, ori trimiterea cauzei la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), pentru îndeplinirea condiţiilor privind sesizarea legală care au determinat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 23, alineatele 2 şi 3 din legea 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.
Alte voci spun însă că decizia Curţii Constituţionale nu ar trebui să aibă efect asupra dosarelor care au fost deja soluţionate şi trimise în judecată, ci să producă efecte numai pentru viitor.
Fostul premier Adrian Năstase a declarat, vineri, că decizia Curţii Constituţionale este o palmă puternică dată Monicăi Macovei, fost ministru al Justiţiei, care la începutul anului 2005 a început o vânătoare de vrăjitoare.

Nu aş vrea să dărâm elanul oratoric al domnului Adrian Năstase, dar ce legătură are dosarul în sine şi, mai ales Monica Macovei, cu decizia Curţii Constituţionale. Curtea Constituţională a decis că nu s-au respectat anumite proceduri şi termeni, atâta tot. Poate că datele din dosar ar trebui să îngrijoreze sau nu. De multe ori am fost întrebat de ce nu mă aprind prea tare relativ la politicienii care bagă mâna în bugetul tării. Nu am decât un singur răspuns: "În România zilei de azi, aşa ceva este inevitabil. Doar cei de mare clasă sunt cinstiţi." Mă deranjează mult mai tare că există oameni geniali care zac în mizerie decât că cineva aflat la putere fură din "avutul obştesc". Eu nu ştiu dacă domnul Adrian Năstase a făcut o mică afacere din faptul că s-a aflat la putere, aştept ca justiţia să se pronunţe. Ştiu însă că aceste metode de evitare a procesului au o cauză. Uneori avocatul face nişte pase magice asupra clienţilor să-i pentru a-i încuraja să creadă că "aşa este mai bine", când de fapt acţiunile colaterale nu reprezintă decât mijloace de creştere a onorariului. Un om nevinovat nu are nevoie de tergiversări, un avocat cinstit nu va cere niciodată o amânare. Şi totuşi se întâmplă; este o bucurie generală când se obţine o amânare, deşi cheltuielile de judecată cresc simţitor. Este aşa de greu să priveşti de pe margine totul şi să vezi şi dincolo de ceaţa justiţiei…

inverto

---

(a răstălmăci)
Dan Voiculescu a demisionat din Senat. Presedintele PC Dan Voiculescu a anuntat, astazi, ca demisioneaza din Senat pe motiv ca nu si-a putut respecta angajamentele fata de electorat, din motive independente de vointa sa. Dan Voiculescu a anuntat anterior ca va demisiona din Senat, daca nu va reusi sa obtina sprijin politic pentru promovarea proiectelor sale referitoare la prelungirea contractelor chiriasilor din casele nationalizate, reducerea TVA-ului pentru produsele alimentare, fondul de solidarizare pentru pensonari si neimpozitarea profitului reinvestit. El nu a obtinut sprijin din partea premierului si nici din partea UDMR, iar anuntul a fost facut dupa consultarile cu liderul PSD, Mircea Geoana.

Am crezut că este unul dintre puţinele cazuri de bun simţ în politica românească. M-am mirat. Venea dintr-o direcţie pe care nu o intuiam. Apoi comentariul a alunecat firesc spre dosarele de PP (cum prescurtează dl. Ticu Dumitrescu colaborarea cu serviciul Securităţii Statului ca Poliţie Politică) şi am început să înţeleg. "Decizia CNSAS nu a afectat…". Aici este deci buba. A demisionat pentru a nu se face mare tam-tam când vor veni deciziile de la tribunal. Când vocea prezentatoarei a lunecat spre "Dan Voiculescu a mai menţionat că demisia sa din Senat nu echivalează cu retragerea din viata politică şi că se va implica mai mult în activitatea partidului… alegeri europene… va reveni în Senat.", nu a mai fost nici un dubiu. Tare aş fi vrut şi eu un semn de decenţă în politica asta românească, măcar o dată.

Luciano

---

Luciano a învins şi viaţa. Rămas bun, dragul meu!
http://en.wikipedia.org/wiki/Luciano_Pavarotti

monogrammus

---

(conturat)
Cotroceniul adăposteşte şi altceva decât preşedinţi.
În perioada 25 iulie - 30 septembrie 2007, Muzeul Naţional Cotroceni ocroteşte o expoziţie de pictura: "In gradina Palatului Cotroceni". Prima ediţie a organizării unui astfel de atelier de creaţie a fost acum 5 ani. Proiectul are la bază dorinţa de a susţine arta artiştilor contemporani. Putem vorbi acum despre promovarea unor noi tendinţe pe plan naţional în domeniul peisajului. Sălile Muzeului Naţional Cotroceni s-au completat cu numele unor artişti în evidentă creştere de valoare, precum:
Angela Popa Bradean,
Bogdan Vladuta,
Dan Palade,
Horea Pastina,
Ilie Boca,
Mariana Macri,
Marilena Murariu,
Marin Gherasim,
Silvia Cambir,
Traian Bradean,
Vasile Chinschi,
Vasile Craita Mandra,
Vitalie Butescu şi alţii.

admodum

---

(aproximativ)
Cine iubeşte sondajele de opinie?
Presedintele Basescu si democratii raman in continuare lideri in increderea electoratului. 42% din romani ar vota cu PD in cazul in care duminica viitoare s-ar organiza alegeri parlamentare, potrivit unui sondaj realizat, in perioada 8-15 august, de IMAS. Democratii sunt urmati de PSD cu 17%, PNG (13%), PNL (12%) si PRM (5%), in timp ce UDMR si PLD sunt cotate cu 4%, respectiv 3% in increderea respondentilor. Potrivit sondajului, 22% din cei chestionati si-au exprimat neparticiparea la vot sau indecizia pentru alegerile parlamentare. Seful statului se afla in fruntea clasamentului increderii in personalitatile politice cu 54% din aprecierile pozitive ale alegatorilor. El este urmat de presedintele PNG, George Becali, cu 37%, si presedintele PLD, Theodor Stolojan, cu 28%. Atat liderul PSD, Mircea Geoana, cat si premierul Calin Popescu Tariceanu sunt creditati de 20% din cei chestionati. Romania Liberă, Miercuri 05 Septembrie 2007
Citeam sondajele de opinie ale IMAS, sondaje preluate de absolut toate ziarele, şi priveam uimit cum la încrederea în personalităţi politice suma procentelor ajunge la 244%. Mi-am spus că ceva nu este tocmai corect. Priveam cum cei ce faceau analiza erau speriaţi de procentele mari dar nu făceau "unu plus unu egal doi". Am luat atunci sondajul IMAS direct de la sursă. Am constatat că lucrurile stau puţin altfel, întrebarea nu era "în cine aveţi mai multă încredere" ci "câtă încredere aveţi în fiecare dintre cei puşi pe listă". Astfel, personalităţile nu mai intrau într-o competiţie adevărată. Deci… Încrederea în principalele personalităţi politice. Câta încredere aveţi în următoarele personalităţi publice? Ce spune sondajul de opinie? Că, de exemplu, 28% dintre intervievaţi consideră că au foarte multă sau destul de multă încredere în domnul Stolojan. Am înţeles acum. Nu ne sunt prezentate însă unele date edificatoare, cum ar fi cât la sută dintre persoane nu au încredere în nici un reprezentant al clasei politice. Dar acest lucru se poate aproxima. Avem 13 personalităţi, maximul de procente ar fi 100 la fiecare… deci 1300 per total. Adunând procentele "de bine" de la fiecare obţinem 244… după un calcul mic, obţinem că 1056 au o părere "asa si asa", proastă sau foarte proastă despre oamenii politici în totalitatea lor. Ceea ce înseamnă că populaţiea are o părere bună şi foarte bună despre 18,77% din clasa politică şi pentru 81,23% din clasa politica are o părere "aşa şi aşa", proastă şi foarte proastă. Parcă se mai apropie de realitate.
Domnilor de la partide!!! Se îngrijorează cineva? N-ai să vezi…

Immo

---

(dimpotrivă)
Ştirile despre moţiunea de cenzură trebuie neapărat citite în paralel cu ştirea despre Laura Andreşan care preferă sexul în trei.
Pesedistii isi sapa propria motiune şi adora sexul in trei. Ion Iliescu insista: n-ar fi o dovada de slabiciune ca PSD sa se ferească sa afirme ca cel mai tare satisface sexul in trei, cu un barbat si cu o alta femeie. Ii prieste mediul erotic foarte bine, fiind una din sursele sale de venit, dar in schimb spune ca Parlamentarii PSD se reunesc astazi intr-o sedinta considerata ca fiind foarte importanta. E prima reuniune a deputatilor si a senatorilor pesedisti pentru sesiunea parlamentara de toamna. Se asteapta luarea unei decizii privind faptul că PSD nu poate sub nici o forma sa joace in filme porno. „Mi-am inceput viata sexuala cu putin inainte de a implini 18 ani, cu un domn. Acum am 26, deci am ceva experienta“, spune Ion Iliescu despre depunerea motiunii de cenzura impotriva guvernului Tariceanu. Ion Iliescu a reluat ieri opinia sa cu privire la oportunitatea depunerii in acest moment a unei motiuni de cenzura. Simbata, la Mamaia, Iliescu a afirmat ca a incercat de toate in materie de amor : „Ma las prada momentului, starii mele de spirit si a partenerului. Nu fac sex in functie de loc sau de o pozitie anume, dar pot spune ca ador sexul in trei“. Ieri, presedintele de onoare al PSD a revenit cu precizari: „Nu mergi la intimplare cu o motiune care nu are sanse sa primeasca voturile necesare“, a spus Iliescu, citat de MEDIAFAX.

Aş putea merge cu gluma la nesfârşit, dar e prea trist. Este trist că Ion Iliescu ştia despre destrămarea PSD din clipa în care spunea Congresului PSD, "Aveţi grijă pe mâna cui daţi partidul!". Asta nu l-a împiedicat să susţină prostioarele copilăreşti ale domnului Mircea Geoană. Interesant mi se pare că domnul preşedinte Geoană nu observă deloc realitatea. Este aproape imposibil de crezut aşa ceva. Parcă are nişte ochelari roz ce îi filtrează realitatea. OK, ţi-ai dorit o funcţie şi acum o ai, ţi-ai transformat capriciul în realitate, dar de ce nu asculţi de cei care au dovedit pricepere în a ridica partidul acolo unde e, de ce a trebuit ca grupul Geoană se teleporteze, cu un şut care a însemnat, nu un pas înainte, ci unul în cădere liberă, duetul domnilor Iliescu şi Năstase. Iată că Domnul preşedinte Mircea Geoană şi grupul lui de pseudo-elite este într-o cădere mai mult decât liberă, adică forţată. Acum se află iarăşi în dreptul domnilor Iliescu şi Năstase… măcar acum ar putea să accepte sfaturilor lor, sfaturi lor competente. PSD nu mai are decât o singură şansă, aducerea domnilor Iliescu şi Năstase acolo unde le este locul, vârful PSD, şi organizarea unui Congres extraordinar care să schimbe actualul vârf de piramidă. Ceea ce face însă domnul Mircea Geoană în acest moment este să îndepărteze cu grăbire pe toţi cei care îi stau împotrivă. Valul de epurări şi suspendări a coborât şi în rândurile tinerilor TSD-işti care au avut curajul de a înota în inversul curentului general generat de Mircea Geoană.
Şi celelalte partide par sub influenţa substanţelor stupefiante. Pe mine mă stupefiază oricum gândirea lor. Am să ofer exemplu un mic strop dintr-o mare de… hai să zic uimire:
Alianta surpriza: PRM – PC. Presedintii PC si PRM, Dan Voiculescu si, respectiv, Corneliu Vadim Tudor s-au intalnit astazi la biroul de la Senat al liderului PRM. Dupa discutii, Corneliu Vadim Tudor a declarat ca va oferi sprijin proiectelor PC, iar cele doua partide vor forma si o alianta, de moment. Cei doi au anunta si ca vor alege si sutine un guvern de tehnocrati.
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor. S-a dat liberi la perversiunea politică.

Immobilis

---

(nemişcat)
Cum se vede un act populist? Actul populist este, cu mici excepţii, o nişă a momentului potrivit fără a fi de fapt o intenţie reală. El ţine de modă, de reacţia partenerului de joc politic sau, în anumite condiţii, de o eventuală reacţie pozitivă a unui grup important de electorat. Care este cel mai important "trend" al momentului? Internetul. Ce trebuie neapărat să facă un politician atunci când simte că pierde atenţia populaţiei tinere? Desigur, un lucru cu impact. În Internet un lucru cu impact este o postare care poate fi găsită pe Google, Yahoo sau Alltheweb, adică un site, un joc şi, foarte actual, un blog. Principalii oameni politici îşi fac deci site-uri. Acestea sunt relativ ieftine (trebuie să plătească pe cineva care să-l realizeze) şi nu prea necesită actualizare decât foarte rar. Uneori aceste site-uri oferă posibilitatea de a trimite un email către titular… nu mi s-a întâmplat niciodată să primesc un răspuns deşi, slavă Domnului, am trimis destul mesaje oamenilor politici, şi nu obişnuiesc să trimit mesaje injurioase ci mesaje, sper eu, pertinente. Mai nou este la modă blogul. Un blog însă nu este un site, de un blog trebuie să te ocupi zi de zi. Indiferent dacă politicianul plăteşte un om pentru a întreţine în locul lui blogul sau însuşi domnia sa doreşte întreţinerea cu admiratorii, sau cu cei care nu-l admiră chiar aşa de tare, cineva trebuie să posteze ceva zilnic şi, foarte important, în concordanţă cu comentariile, trebuie să ofere şi răspunsuri atunci când întrebările sunt importante. Nimic nu este mai supărător decât un site sau un blog abandonat. Dispare orice urmă din seriozitatea cu care ai credita un om politic. Atunci când un site este de informare, abandonarea este posibilă pentru că uneori nu mai există mai multă informaţie de introdus. În cazul unui om politic informaţia există aproape zilnic, doar a ajuns undeva unde trebuie să muncească, nu-i aşa? Nimic nu este mai neinspirat decât această abandonare a unui mijloc de informare. Ca politician te poţi folosi de un site pentru a "umfla" lucrurile făcute şi a le da o importanţă foarte mare. Trecând în fiecare zi pe site agenda de lucru, nu numai că pari un om important, dar pari şi un politician transparent. Cum ar fi să treci pe un blog: "Astăzi pe la orele 17:00, m-am întâlnit cu preşedintele Băsescu la Golden Blitz (aici nu e CNA care să vâneze reclama) şi am discutat despre necesitatea unui referendum relativ la votul uninominal. Am fost de acord cu preşedintele că o astfel de lege ar trebui votată printr-un referendum deoarece este prea importantă pentru simpla părere a unor senatori şi deputaţi…". Un site abandonat dă impresia că acel politician nu a mai făcut sau nu face nimic de foarte mult timp. "Praful" virtual de pe site se transformă material într-un praf de pe viaţa politicianului. Aparent televiziunea oferă o imagine dinamică a vieţii politice… cel ce citeşte însă un site are brusc o imagine de ansamblu, pe mai multe luni, chiar ani, iar imaginea de "părăsire" este foarte dezolantă. Iată de ce un mic moft menit să crească sondajele ajung până la urmă să se întoarcă ca un bumerang. Exempli gratia, să dăm şi câteva exemple.
Să începem cu blogul domnului Băsescu. Acesta a înfiinţat un blog aproape cu tematică, foarte dezabantajant, şi anume cu tema recentului referendum de suspendare a preşedintelui.

Observăm că blogul nu conţine decât două mesaje.
Primul mesaj:
Traian Basescu
25/04/2007 22:27
Multumesc tuturor celor care au intervenit pe forum, pro sau contra mea. Important este ca va pasa de viitorul Romaniei. INDIFERENTA AR FI CEA MAI REA! Imi propun sa revin zilnic printre voi, sa cunosc parerile voastre si sa incerc sa raspund intrebarilor voastre.
Cel de al doilea mesaj:
Traian Basescu
27/04/2007 21:44
Dragii mei, multumesc ca sunteti alaturi de mine. Libertatea voastra de exprimare a deranjat, iar din acest motiv site-ul este atacat in mod constant. Obiectivul acestor atacuri este sa opreasca discutiile voastre, sa ne inchida gura. Nu trebuie sa va lasati descurajati, nu trebuie sa-i lasati sa va cenzureze canalele de comunicare! Exprimati-va parerile in continuare atat pe acest site cat si pe alte blog-uri si forumuri. In Romania sunt aproximativ 30.000 de blog-uri, aratati-le ca voi aveti puterea!

Da. Exprimaţi-vă puterea… în mai puţin de 400 de caractere, la cât este limitat blogul domnului Băsescu.

Cel de al doilea exemplu este blogul domnului Mircea Geoană. Media de postare a mesajelor pentru domnul Geoană este de cam două mesaje pe lună. La comentarii, mulţi cititori îi cer părerea relativ la evenimente actuale… nici un răspuns în timp util. Îmi pare că sunt mereu alţi cititori… foarte puţini rezistă nemişcării.
Ultimele două postări ale domnului Geoană sunt comentarii relative la moartea Patriarhului Teoctist şi a regretatului Florian Pittiş. Mesajele sunt atente şi sensibile dar prea la fel cu restul mesajelor din presă… parcă ar fi copiate de acolo. Poate ar fi fost nimerit să istorisească, pe larg, o întâmplare legată de fiecare dintre personalităţi. Cât de rău este să deschizi un blog şi să te întâmpine doua mesaje de condoleanţe. Ar fi trebuit (iarăşi acest josnic şi ingrat "trebuie") să se aşeze ceva deasupra, indiferent ce, ca să îndulcească imaginea. Poate e doar părerea mea.

Cel de al treilea şi ultim exemplu este blogul domnului Cosmin Guşe. Dl. Cosmin Guşe este foarte dezordonat cu economia blogului său. Postează 3 mesaje într-o lună pentru ca apoi să sară o lună jumătate… Nimic organizat, nimic previzibil. Textele sale sunt incisive dar ciudate unui cititor din afară. Parcă comunică frustrări colegilor de partid ce cunosc dedesubturile lucrurilor:
"Noul ministru al Educatiei, Cristian Adomnitei, si-a prezentat recent o parte din propunerile de reforma. S-au discutat prea putin in presa, desi problema e extrem de importanta."
Ce reformă, ce anume este important acolo, ce presă? Care este problema adevărată… Dl. Cosmin Guşă continuă cu un citat din dl. Ministru şi încheie, tulburător:
"Nu ar fi necesara o consultare si cu autoritarile locale? Voi ce credeti? "
Când am citit pentru prima dată m-au bufnit râsurile-plânsurile. Guvernul, parlamentul discută o lege… o lege a învăţământului care va afecta milioane de copii, generaţii întregi… Dl. Guşă se întreabă dacă ar trebui discutat şi cu … primăriile ?!?! Nu domnul Guşă, ar trebui discutat cu acei pe care nu-i întreabă nimic absolut nimic… cu poporul ăsta plătitor de taxe. Despre educaţia lui se vorbeşte. Aş fi vrut ca cei din Guvernul României care se ocupă cu această lege să cheme nişte elevi, nişte părinţi de elevi, măcar nişte profesori cu experineţă. Nici un alt domeniu al ţării acesteia nu a fost schimbat atât de des ca domeniul păstorit de Ministerul Învăţământului. Aproape în fiecare an regulile s-au schimbat, copii sunt derutaţi, profesorii nici nu mai ştiu despre ce e vorba, programele se schimbă, se schimbă şi materia. Credeţi că e aşa uşor pentru un profesor să tot schimbe manualele acestea alternative, să tot schimbe modul de a preda informaţiile ce trebuie să ajungă la elev, credeţi că e plăcut ca un elev care a avut o problemă şi nu a trecut clasa să găsească în spatele său o cu totul altă realitate care îi dă existenţa peste cap? Poate ar fi necesară un articol în Constituţie care să bată în cuie legile din anumite domenii, cum este învăţământul sau domeniu taxelor, pentru 10, 20, 50 de ani. Poate exagerez un pic lucrurile cu acest număr de ani, dar o fac ca să fiu înţeles. Este absurd să porneşti un lucru mergând pe o idee judicios formată şi să observi pe parcurs că cineva ţi-a modifica premisele.
Închei cu un sigur şi simplu mesaj: "Domnilor din politica românească, nu mai începeţi lucruri pe care nu le puteţi duce la bun sfârşit!"

laevus dextrosum

(din stânga spre dreapta)
Vroiam să scriu câte ceva despre deschiderea festivalului George Enescu. Dar am fost foarte dezamăgit de calitatea slabă a interpreţilor în contradicţie cu elogierea lor peste măsură, de faptul că "vocea" acoperea până la suprimare orchestra, o orchestră micuţă şi departe de dimensiunile şi valoarea nevoii, de faptul că nu s-a îngrijit nimeni să aducă şi un cor atunci când era nevoie de el… nici nu vreau să mă mai gândesc. Preşedintele social-democraţiilor originale, Mircea Geoana, i-a invitat pe democraţi la masa negocierilor. PSD şi PD egal love? Cum să nu aibă domnul Mircea Geoană pregătit un răspuns atât de simplu: "modelul german de guvernare, acolo unde social-democraţii si creştin-democraţii conduc Germania împreună… Nu mă pot să abţin să-l întreb pe domnul Geoană dacă există o asemănare între calea doctrinară a PSD-ul românesc (care doctrină?!?!?!)
şi cea a social-democraţilor germani. Oricum nu înţeleg de ce PD-ul lui Boc este creştin si democrat… parcă aceia erau de la PNŢ. Cred că domnul Geoană s-a săturat să-i aibă alături pe PNL-ul acesta imposibil atât de "neobrăzat" încât nu răspunde comenzilor politice din partea manipulatului conducător S.-D.-ist. Este mult mai bun un fost coleg FSN, care mai este şi prin PPE (Partidul Popular European)… abia acum pricep unde bate domnul Geoană, PPE este la originea sa construit pe un model creştin-democrat. Deja m-am lămurit şi totul pare firesc. Domnul Mircea Geoană a aflat faptul că din moţiune va pierde oricum, eu i-am spus-o pe aici prin bloguri de când a gândit s-o depună, pe ea, pe moţiune… ar mai fi avut timp să o facă pierdută pe seama interesului naţional de stabilitate politică. Soluţia corectă ar fi fost sprijinirea moţiunii PD, din păcate cineva a vrut neapărat în fruntea Guvernului României. Dacă Tăriceanu ar fi căzut cu moţiunea PD şi în loc de referendum, nu s-ar fi ajuns cu siguranţă la alegeri anticipate. Iată însă că acum sunt mulţi grei în PSD care trăiesc teama de a pierde un an de "huzureală" parlamentară, pentru că la viitoarele alegeri uninominale nu mai au nici o şansă. Iată că sunt şi alte partide aflate în opoziţie care nu acceptă nici ele o perioadă prelungită de instabilitate, lucru firesc în contextul scăderii popularităţii lor.
Ca să ne şi amuzăm un pic, un lider, sau oarecum lider, al PSD, Victor Ponta, afirmă că "partidul său e în situaţia pe care o indică Meleşcanu: De rahat". Aşa băieţi, daţi drumul la vidanjă!
Oamenii de ştiinta speră să poată amplasa pe Luna un fel de "biblioteca a civilizaţiei umane", care să conserve realizările speciei noastre in cazul in care pe Pământ s-ar petrece un eveniment cataclismic care să ne anihileze, scrie săptămânalul german "Der Spiegel". Mă gândeam să trimită pe Lună, alături de integritatea moştenirii umane, şi liderii politici ai omenirii. Nu de alta, dar nu ar mai avea loc nici un fel de cataclism care să ducă la anihilarea speciei umane şi a vieţii în general. Probabil nu-i trimit pe lună de frică să nu se bată cu cărţi sau, doamne fereşte, să nu care cumva să se apuce să le şi citească. Atunci ar fi un dezastru planetar sau satelitar, că luna e satelit... hmmm, cum să spun... lunar, tot nu e bine că se înţelege altceva... selenar(iacătă că am reuşit).
În altă ordine de idei (cu totul alta decât oportunitatea distrugerii guvernării Tăriceanu), citesc în Gândul o informaţie care îmi dă de gândit. Spicuiesc un pic:
Experţii contabili „aproape au finalizat” expertiza dispusă în dosarul „Flota”, ei având de încheiat anumite activităţi, motiv pentru care nu sunt în măsură a prezenta raportul, iar termenul a fost prelungit până la 24 septembrie. Expertiza financiară dispusă de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) în dosarul „Flota” – în care este inculpat şi şeful statului, Traian Băsescu – avea ca termen de finalizare 2 iulie.
Ulterior, termenul s-a prelungit până la 31 august, iar ieri procurorii au decis amânarea pentru 24 septembrie, ca urmare a concluziei experţilor. Surse judiciare susţin că în luna septembrie se vor prescrie o parte din faptele penale pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
Să aibă ceva de-a face guvernul cu justiţia? Să aibă de a face căderea guvernului cu provocarea unei alte întârzieri? Desigur că nu. Oare faptul că preşedintele Traian Băsescu a semnat, decretele de eliberare din funcţie a patru şefi de secţii şi adjuncţi din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cărora le încetase mandatul… are vre-o legătură cu Dosarul Flota… desigur că nu… oare chiar nu putem să trăim decât cu astfel de insinuări?

"Reason is our soul's left hand, Faith her right." - John Donne

(Raţiunea este mâna stângă a sufletului; credinţa este mâna dreaptă)
Iisus pune baze noi pentru biserică.
"Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui." (Matei 16:18)
Care este baza noii biserici? Învăţătura transmisă de apostoli, de fiecare dintre ei. Poate că definiţia cea mai frumoasă ale noilor baze, întoarcerea la cuvântul care creează, este dată de Apostolul Pavel lui Timotei.
"Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţă şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus." (Timotei2 1:13)
Este ca şi când aş asista la o cheie de boltă inedită menită să încheie înţelesurile aşezate în rânduri. Desigur, cuvântul "dreptar" poate că a suferit alterări ale sale. Dar ce este el azi? Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcţii, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafeţelor plane ori pentru trasarea drumurilor. Rigla pentru drum drept, echerul pentru, echerul având în esenţa laturile sale aşezate ortogonal… iată trimiterea la ortodoxism.
Dar despre ortodoxism ce putem spune? Ortodox înseamnă drept-credincios sau drept-măritor. Adică? Ortodox este acela care poartă în sufletul său dreapta credinţă în Dumnezeu, care se închină după cuviinţă lui Dumnezeu şi care traieşte după poruncile Lui. Ortodoxia este deci învăţătura de credinţă cea "dreaptă", cea adevărată, de închinare şi de trăire, învăţătură dată lumi de către Dumnezeu aleşilor Săi din poporul evreu. Ortodoxismul înseamnă deci singura cale spre adevăr. Ce înseamnă însă cuvinte sănătoase. Trebuie să gândim "cuvinte" ca pe ceva născător de abstract, de simbol, un înţeles în înţeles. Atunci înţelesul lui sănătos este clar: "care nu este atins de nici o stricăciune; care este în bună stare; întreg, intact; solid, rezistent, bine consolidat, cu prestigiu; durabil; intangibil, care nu este alterat moraliceşte; cinstit, onest, corect, salubru, înţelept, bun, cu (sau de) bun-simţ; potrivit, indicat, recomandabil, serios, temeinic."
Principala îndatorire este de a păstra nealterat cuvântul şi sensul lui, apoi vine obligaţia preoţească. Pericolul vine de la cei care nu primesc o dată cu cuvântul şi harul de a-l păstra, harul este garanţia corectitudinii interpretării:
"Pentru ca mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în desert şi înşelători" (Tit 1:10)
De ce este la noi "biserica adevărată"? Pentru că am stat în confluenţa culturilor religioase. Poporul nostru are o legătură puternică faţă de popoarele din răsărit, a păstrat credinţa creştina în forma pe care a primit-o. Spiritualitatea este bine echilibrată de dualitatea latină şi răsăriteană în echilibru însuşit ca atare şi, totodată conservat. De aceea mă aştept ca Biserica Ortodoxă să evolueză astfel încât să ajungă la înţelegerea pântecului primar din care s-au născut credinţele. Rolul Biserici Ortodoxe ar trebui să fie aflarea acelui nucleu comun tuturor şi unirea la o singură credinţă. Pentru că eu nu pot să cred că noi toţi nu ne exprimăm credinţa în aceiaşi direcţie dar cu cuvinte şi înţelesuri diferite.

Tribute for Pavarotti

Site oficial: http://www.lucianopavarotti.com/


Înainte de a vorbi despre Luciano Pavarotti, trebuie să spun părerea mea despre el, dincolo de cariera sa. Am să încep spunând că este negreşit un om de geniu. Sunt convins că ar fi putut învinge în orice alt domeniu al artelor dar, fiind influenţat de familie, a ales muzica. Este un geniu special, pentru că a dublat genialitatea, talentul natural, cu o muncă istovitoare, o seriozitate excepţională şi o autodisciplină ieşită din comun. Luciano Pavarotti face parte dintre puţinii oameni despre care nu am auzit absolut nimic "de rău". Părerea mea este că beneficiază de o relaţie permanentă cu Dumnezeu într-u sfinţenia sa. Este la o vârstă înaintată, nu tocmai bine cu sănătatea, dar acest lucru nu se vede. Am să fiu egoist şi am să-i urez să ne ajute cu harul şi personalitatea sa foarte mulţi ani de acum încolo; nu e timpul încă de a renunţa, mai avem multă nevoie de el.

Luciano Pavarotti s-a născut în Modena, Italia, în anul 1935. A început cariera muzicală în corul din Modena, alături de tatăl său, un iubitor pasional de muzică de operă. Debutul său a venit in 1961, alături de opera Reggie Emila. Succesul pe care l-a avut aici a condus la foarte multe angajamente în întreaga Italie şi apoi în lume. Debutul său american a fost în 1965 în producţia Lucia di Lammermoor.
În 1972 Pavarotti ajunge la Metropolitan Opera în La Fille de Regiment. Primirea călduroasă din partea audienţei îl vă aduce pe culmile consacrării.
Asocierea sa cu Decca Records va duce la o colecţie de arii şi recitaluri, concerte live, antologii ale cântecelor italiene şi neapoletane.
A continuat cu apariţii frecvente la televiziune, în documentare, în talk-show-uri. Cea mai mare popularitate a avut-o în ciclul "The Three Tenors" (cei trei tenori), alături de José Plácido Domingo Embil şi Josep Carreras Coll, alţi doi imenşi muzicieni.
De atunci Pavarotti a însemnat un nume menit să spargă audienţele. În iunie 1993, 500 de mii de fani l-au putut urmării în priză directă la Great Lawn of New York's Central Park. Alte câteva milioane l-au urmărit la televizor.
Cea mai mare popularitate a avut-o în ciclul "The Three Tenors" (cei trei tenori).
În iunie 1993, 500 de mii de fani s-au adunat pentru a-l asculta la
Marele om a ştiut să întoarcă succesul său către alţi tineri interpreţi aflaţi la început de carieră. El a participat la aşa numitele "master classes" prin conservatoarele întregii planete. Studenţii îndrumaţi de el au avut la rândul lor succes în întreaga lume.
Nu este posibil să vrei să-l cunoşti pe Pavarotti, opera sa, şi să nu fi pătruns de personalitatea sa radiantă, de dragostea sa pentru viaţă, de acea modalitate magnifică de a trece în altă lume, dumnezeiască, atunci când cântă cu vocea lui de aur, cum spuneam, nu este posibil să nu fi mişcat de toate acestea şi să fi, la rândul tău, o persoană mai bună, cu o minte mai bună, cu o inimă mai bună.
În ultimul timp, Luciano Pavarotti are o sănătate precară. Stau cu gândul alături de el în fiecare zi. Privesc şi ascult înregistrările lui, descopăr de fiecare dată ceva nou, o latură nouă a personalităţii lui… dar, chiar cuprins de aburul acelei fericiri pe care numai revelaţia ţi-o poate da, nu pot să nu mă gândesc cât de săracă ar fi lumea fără el.
Actor:
1. Pagliacci (1994) (TV) .... Canio
2. Don Carlo (1992) (TV) .... Don Carlo
3. Elisir d'amore, L' (1992) (TV) .... Nemorino
4. Ballo in maschera, Un (1991) (TV) .... Riccardo
5. Tosca (1990) (TV) .... Cavaradossi
6. Fledermaus, Die (1990) (TV) .... Party's Guest
7. Trovatore, Il (1988) (TV) .... Manrico
8. Bohème, La (1988) (TV) .... Rodolfo
9. Maria Stuarda (1988) (TV) (voce) .... Leicester
10. Bohème, La (1986) (TV) .... Rodolfo
11. Ballo in Maschera, Un (1986) (TV) .... Gustavo III
12. Aida (1985) (TV) .... Radamès
13. Idomeneo (1983/I) (TV) .... Idomeneo
14. "Live from the Metropolitan Opera" .... Idomeneo
- Idomeneo (1983) Episod TV .... Idomeneo
- Der Rosenkavalier (1982) Episod TV .... Cântareţul Italian
- Rigoletto (1981) Episod TV
- L'Elisir d'Amore (1981) Episod TV .... Nemorino
- La Bohème (#1) (1977) Episod TV .... Rodolfo
15. Ernani (1983) (TV) .... Ernani
16. "Verdi" (1982) .... Duke of Mantua in 'Rigoletto'
17. Yes, Giorgio (1982) .... Giorgio Fini
18. Rigoletto (1982) .... Il Duca di Mantova
19. Rigoletto (1981/II) (TV) .... Duke of Mantua
20. "Live from Lincoln Center"
- Dame Joan Sutherland, Marilyn Horne and Luciano Pavarotti in Recital (1981) Episod TV
- Luciano Pavarotti and Dame Joan Sutherland in Recital (1979) Episod TV
21. Elisir d'amore, L' (1981) (TV) .... Nemorino
22. Aida (1981/II) (TV) .... Radamès
23. Ballo in maschera, Un (1980) (TV) .... Riccardo, Count of Warwick and Governor of Boston
24. Tosca (1978) (TV) .... Mario Cavaradossi
Sa jucat pe sine insuşi:
1. "Taff" .... Pe el insuşi (1 episod, 2007)
2. "Turin 2006: XX Olympic Winter Games" (2006) (mini) TV Series .... Pe el insuşi
3. "Newsnight" .... Pe el insuşi (1 episod, 2005)
4. Zu & Co Live at Royal Albert Hall (2004) (V) .... Pe el insuşi
5. "Arena" .... Pe el insuşi (1 episod, 2004)
6. "Dans la lumière" .... Pe el insuşi (1 episod, 2003)
7. "Wetten, dass..?" .... Pe el insuşi (2 episoade, 2000-2003)
8. "Parkinson" .... Pe el insuşi (1 episod, 2003)
9. The Royal Variety Performance 2003 (2003) (TV) .... Performer
10. Pavarotti canta Verdi (2002) (TV) .... Tenor
11. Pavarotti & Friends 2002 for Angola (2002) (TV) .... Tenor
12. The Kennedy Center Honors: A Celebration of the Performing Arts (2001) (TV) .... Pe el insuşi (Honoree)
13. Pavarotti & Friends for Afghanistan (2001) (TV) .... Tenor
14. "Mundo VIP" .... Pe el insuşi (3 episoade, 1996-2000)
15. "Brigitte & Friends" .... Pe el insuşi (1 episod, 2000)
16. Pavarotti & Friends for Cambodia and Tibet (2000) (TV)
17. "The Rosie O'Donnell Show" .... Pe el insuşi (1 episod, 1999)
18. Michael Jackson and Friends: A Concert for Kosovo's Children (1999) (TV) .... Pe el insuşi
19. "Behind the Music" .... Pe el insuşi (1 episod, 1999)
20. Pavarotti & Friends 99 for Guatemala and Kosovo (1999) (TV) .... Pe el insuşi
21. "Saturday Night Live" .... Pe el insuşi - Musical Guest (1 episod, 1998)
22. Pavarotti & Friends for the Children of Liberia (1998) (TV)
23. Enrico Caruso: Voice of the Century (1998) (TV) .... Pe el insuşi
24. The 3 Tenors, Paris 1998 (1998) (TV) .... Pe el insuşi
25. Céline Dion: Let's Talk About Love (1998) (TV)
26. Pavarotti's Triumphant Return to Wales (1997) (TV) .... Pe el insuşi
27. The Three Tenors at Giants Stadium (1996) (TV) .... Self
28. The James Levine 25th Anniversary Gala (1996) (TV) .... Pe el insuşi
29. Pavarotti & Friends for War Child (1996) (TV) .... Tenor
30. Pavarotti: My World (1995) (TV) .... Pe el insuşi
31. Pavarotti & Friends Together for the Children of Bosnia (1995) (TV) .... Tenor
32. The 3 Tenors in Concert 1994 (1994) (TV) .... Tenor
33. Pavarotti Plus! Sixth Edition (1994) (TV) .... Tenor
34. The Vision: The Making of the 'Three Tenors in Concert' (1994) (TV) .... Pe el insuşi
35. Pavarotti & Friends 2 (1994) (TV) .... Tenor
36. "Late Show with David Letterman" .... Pe el insuşi (1 episod, 1993)
37. The 1993 World Music Awards (1993) (TV) .... Pe el insuşi
38. Pavarotti in Paris (1993) (TV) .... Pe el insuşi
39. Pavarotti and the Italian Tenor (1992) (TV) .... Pe el insuşi
40. Pavarotti & Friends (1992) (TV) .... Tenor
41. The 100th Telecast: Pavarotti Plus! Live from Lincoln Center (1991) (TV) .... Tenor
42. Carreras Domingo Pavarotti in Concert (1990) (TV) .... Tenor
43. Distant Harmony (1987)
44. Luciano Pavarotti: Gala Concert (1987) (V) .... Pe el insuşi
45. Pavarotti in Concert at the Madison Square Garden (1987) (V) .... Pe el insuşi
46. The Twelfth Annual People's Choice Awards (1986) (TV) .... Pe el insuşi
47. Metropolitan Opera Centennial Gala (1983) (TV) .... Pe el insuşi
48. Pavarotti & Friends (1982) (TV) .... Pe el insuşi
49. The 53rd Annual Academy Awards (1981) (TV) .... Pe el insuşi - Co-Presenter: Best Original Song
50. A Christmas Special with Luciano Pavarotti (1980) (TV) .... Pe el insuşi
51. "Omnibus" .... Pe el insuşi (1 episod, 1980)
52. Pension Fund Benefit Concert (1980) (TV) .... Pe el insuşi
53. "Live from Lincoln Center" .... Pe el insuşi (2 episoade, 1978-1980)
54. "The Tonight Show Starring Johnny Carson" .... Pe el insuşi (1 episod, 1979)
55. Messa da Requiem von Giuseppe Verdi (1967) .... Tenor

Pavarotti - Nessun Dorma
Luciano Pavarotti - Ave Maria - Schubert
James Brown & Pavarotti
Pavarotti & Barry White - My first, my last, my everything
http://www.youtube.com/watch?v=TvLtEHONp3Y
Queen + Luciano Pavarotti - Too Much Love Will Kill You
Sepultura & Pavarotti _ Roots Bloody Roots
Pavarotti and friends - Nessun Dorma
The3tenors-Carreras-Domingo-Pavarotti--Nessun Dorma
Pavarotti - Nessun Dorma 2 (observaţi la sfârşit cât de greu îşi revine din concentrare)
Pavarotti & Bono (U2) - Miserere
Una furtiva Lagrima - Pavarotti
Pavarotti & Bono (U2) -- Ave Maria (Live)
Pavarotti & Ricky Martin - Vento
Lou Reed and Luciano Pavarotti Perfect Day 2001
Mariah and pavarotti "hero"
Pavarotti and Friends - All For Love
Luciano Pavarotti & Meat Loaf - Come Back To Sorrento (Live)
Luciano Pavarotti & Bryan Adams - 'O Sole Mio (Live 1994)
'O SOLE MIO Pavarotti and Bryan Adams
Andrea Bocelli and Luciano Pavarotti Medley
Miss Sarajevo-Bono, Brian Eno,Luciano Pavarotti
Pavarotti & Liza Minelli - New York,New York
Spice Girls feat. Pavarotti Viva Forever
Luciano Pavarotti & Giorgia - Santa Lucia Luntana
Luciano Pavarotti - Celeste Aida
The Cranberries - Dolores O'Riordan - Ave Maria - Pavarotti
Darren Hayes & Luciano Pavarotti - O Sole Mio
We are the World - Pavarotti and Friends
Pavarotti early performance of boheme clip.
Pavarotti & Friends - Guantanamera
Jon Bon Jovi & Pavarotti - Let it Rain
Pavarotti Vesti La Giubba - I Pagliacci
Sutherland / Pavarotti - Lucia
Luciano Pavarotti singing "Granada" by Lara
Luciano Pavarotti & Zucchero - Cosi Celeste (Live 1995)
Pavarotti E lucevan le stelle
EROS RAMAZZOTTI & LUCIANO PAVAROTTI
Pavarotti - Una Furtiva Lagrima -L'Elisir d'Amore, Donizetti
Luciano Pavarotti
David Zucchero + Luciano Pavarotti - Miserere
Luciano Pavarotti Il Gladiatore
Luciano Pavarotti
Alex Britti, Joe Cocker & Pavarotti
Pavarotti - Recondita armonia - Tosca, Puccini
Luciano Pavarotti & Michael Bolton - Vesti La Giubba (Live)

Pavarotti masterclass
Pavarotti masterclass 001
Pavarotti masterclass 002
Pavarotti masterclass 003
Pavarotti masterclass 004