traditio

---

(tradiţie)
Revelionul, trecerea dintre ani, reprezintă din ce în ce mai puţin semnificaţia străveche a renaşterii. Acum totul este o sărbătoare comercială, filme repetate pentru a o suta oară la televiziune, “raporturi de activitate”, rememorări, mese festive, cheltuieli, garderobă nouă, cheltuieli… “Unde faci revelionul?”… întrebări întrerupte de sute de colindători care aleargă după nişte bani, fără nici un interes faţă de realitatea istorică a colindelor, fără cunoaşterea semnificaţiilor ancestrale
Dincolo de mercantilismul exuberant şi festivismul plin de şampanie şi beteală, ultima zi din an mai trezeşte încă în mediul rural mândria unor tresăriri ale amintirilor româneşti trecute din generaţie în generaţie încă dinainte de atestarea românismului.
Putem vorbi de forme ceremoniale specifice româneşti sau zonale, manifestări ale umanităţii care ne face diferiţi în această lumea a noii aşezări mondiale: Plugusor, Urat, Urătura de Sfântul Vasile, Buhai, Plug, Plugul Mare, Plugul flăcăilor etc. Indiferent de formă, esenţa mesajului este legată de renaşterea vieţii, de rodnicia câmpurilor, belşugul dorit al roadelor în toamnă şi de condiţia de sănătate pentru cei cărora le este destinată urarea.

Începutul zilei e marcat de Pluguşorul copiilor. Cu colindul Pluguşorului umblă numai băieţii strânşi în cete de la 3 persoane până peste 15 persoane. Cei mici încep a colinda de dimineaţă. Sunt îmbrăcaţi în haine groase, au căciula împodobită cu panglici lucitoare şi colorate. Pocnesc din bicei şi zgâlţâie clopoţei legaţi cu busuioc de câte o mică lopăţică. Primii colindaţi sunt rudele şi vecinii. Zgomotul arată veselie şi larmă. Cel mai important obiect urlător este buhaiul, un obiect uşor de făcut. Se ia pur şi simplu o putinică de lemn căruia i se desface fundul. În loc de fund se pune o piele de oaie găurită în centrul cercului gurii de putinică pentru a trece pe acolo o şuviţă de păr de cal, ca de arcuş, fixată cu un căluş din lemn. Pentru că mugetul buhaiului să fie puternic, mâinile trebuiesc udate cu borş. Buhaiul seamănă cu un muget de bou, biciul şi talanga tot de la vite sunt venite. Nu se ştie exact ce a fost mai întâi, Pluguşorul sau buhaiul. Personal aş paria totuşi pe Măria sa buhaiul. Copii care însoţesc pluguşorul intra în curţile oamenilor gospodari şi urează în faţa ferestrelor casei. Unul dintre ei este cel care spune textul pluguşorului, de cele mai multe ori versificat. Melodia Pluguşorului este însoţită de buhai şi întreruptă la intervale regulate de pocnet de bice şi clopoţei, “Mânaţi măi! Hăăăăi hăăăăi!”. Răsplata pentru urătură este pentru fiecare un măr, sau nuci, covrigi, prăjituri de casă, colăcei. Foarte rar se oferă şi câte un ban, dar eu consider că este în afara tradiţiei.
Textul Pluguşorului nu este unic. El diferă de la o zonă de altă, uneori este adaptat pe loc de urător funcţie de cel în ograda cui este. De obicei textele nu sunt foarte ample, dar textul exprimă ceremonial o oda închinată ţăranului arat şi semănat, secerat şi treierat, la măcinatul grâului, cernutul făinii şi făcutul colacilor, sunt evocate toate dificilele munci ce trebuiesc efectuate de plugarii satelor dar, totul este proiectat într-un univers mitic, din care nu lipsesc încrederea şi optimismul în capacitatea omului de a depăşi prin puterea mintii sale, toate obstacolele.

“Plugul mare” sau "Plugul Flăcăilor" este mai la lăsarea întunericului. La urarea Plugului Mare iau parte grupuri de persoane tinere şi mature. Este răspândit mai ales în Moldova şi, mai puţin, în Oltenia şi Muntenia. În Moldova Plugul este însoţit uneori şi de muzicanţi. Urarea ia aspect de act ceremonial. Urătorii sunt solemni şi însoţesc cu mândrie Plugul tras de boi (doi sau patru) ori, mai rar, cai. Tinuta lor este de zi de sărbătoare: Cămaşe brodată, iţari albi, brâu roşu, chimir, cizme, pieptar, suman sau cojoc. Căciula neagră sau brumărie de miel tânăr legată cu mici panglici cu mărgele şi steble de iederă şi busuioc, mănunchi din care e bine să furi un mic fir dacă eşti fată şi vrei să ai noroc. Plugul în sine este însă obiectul central al alaiului. El este împodobit cu brazi, uneori, mai sărac, cu un singur brad, alteori până la 12 brazi (cum se întâmpla prin Ialomiţa) şi cu panglici colorate din mătase sau hărtie, covirgei, mere rumene, ciucuri de lână. În vârful plugul se leagă un ştergar brodat (iată că ştergarul pătrunde peste tot în viaţa ceremonială a românului). Prin Muntenia se obişnuieşte construirea unui fel de rastel pentru covoare, ţesături ornamentale, care să dea un aspect mai pregnant ceremonial. Plugul este tras de doi sau patru boi, mai rar cai, animale împodobote şi el la înâlţimea momentului cu colaci împletiţi spânzuraţi de coarne şi ştergare brodate şi iederă pe resteul plugului. După ce primesc încuviinţarea gazdelor de a ura, conducătorul cetei începe a rosti poezia Pluguşorului. Recitarea se face în acordurile muzicale ale fluierului şi buhaiului. Pocnetul bicelor lungi şi al harapnicelor, clinchetul clopoţeilor şi zurgălăilor întrerup din când în când urarea. Ca şi în cazul versiunilor interpretate de copii, urarea Pluguşorului aduce în atenţie aceeaşi activitate agricolă, practicată în condiţii mitologice.
Foarte important este că la sfârşitul urături se trage o brazdă adâncă în ogradă. Această brazdă este ritualul menit recoltelor îmbelşugate conform credinţei legate de perpetuarea şi regenerarea lumii vegetale, acum în pragul unui nou început, când fiecare gest capătă valoare.
Alături de Pluguşor şi Plug, pe această perioada anului mai sunt şi jocurile cu măşti: "Capra", "Ursul", "Căiutii", "Frumosii", "Urâtii". Deja discutăm în acest caz de o dimensiune spirituală care depăşeşte graniţa pământului şi se îmbogăţeşte mai mult celest, cosmic. Vatra satul devine acel perimetru sacru care dă dimensiunea sacră a oficierilor marilor ritualuri de purificare. Noapte trecerii dintre ani este menită să fie în afara normalităţii, nu are voie să doarmă deoarece este noaptea împăcărilor i a "tuturor nebuniilor", menite a anula "ordinea existentă" pentru a instaura "legea armoniei universale". Fără egal, datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti practicate în Moldova, sunt reiterări ale simbolurilor străbechi ale umanităţii, de multe ori cu înţelesuri pierdute.
Măştile şi costumaţiile ceremoniale, firul vieţii, se nasc din mitologia spaţiului ţării noastre precreştine conglomerată cu dimensiunea spirituală creştină.
Jocul caprei este Întruchiparea fantastică a unor arhaice zeităti ale vegetaţiei. Ea poartă diferite denumiri funcţie de zonă, dar este evident că vorbim de acelaşi izvor al tradiţiei: "Capra" (Moldova), "Brezaia" (Muntenia), "Cerbul" (Bucovina) şi "Turca" (Transilvania). Capra este o apariţie în obiceiurile de Anul Nou ca simbol al fertilităţii şi fecundităţii, legând teritoriul românesc de antichitatea greacă şi de civilizaţiile orientale. De exemplu, în Tibet Capra era considerată mesagerul divin care revarsă asupra pământului şi a vitelor, rodnicia şi belşugul, iar în cultul lui Dionysos, bacantele, preotese ale lui Bahus, se îmbrăcau în pieile iezilor sacrificaţi, convinse fiind că astfel vor dobândi vitalitatea, prolificitatea şi exuberanta, specifice acestui animal.

Jocul măştii jocului de Capră este astăzi, în oricare dintre zonele tării, un act pantomim al purtătorului de mască cu trimitere la moartea şi reînvierea Caprei, ipostazele semnificative ale străvechiului simbol al vegetaţiei. Jocul Caprei este un dans frenetic care se execută de sute de ori în fiecare casă colindată.
Fastul este însoţit de misterul măştii de Capră este rezultatul unui sincretism plastic născut din ingeniozitatea asocierii insolite a celor mai diverse categorii de materiale, investite de gândirea magică, cu virtuţi simbolice; de a concretiza în planul comunicaţiei vizuale, sensul simbolului întruchipat de mască.

Ţin minte că eram copil şi am trăit îngrozit viziunea caprei. Priveam priveliştea botului clămpănind şi sutele de panglici multicolore şi în mintea mea masca căpăta dimensiuni fantastice, dimensiuni care m-au urmărit până acum la fiecare pas. Capul Caprei este cioplit din lemn, cu maxilarul inferior mobil, pentru a "clămpăni". Este acoperit cu blană (de obicei de ied sau iepure). Coarnele ce îi împodobesc fiinţa pot fi realizate artizanal sau pot fi naturale. Între coarne se realizează fantastice (stranii) compoziţii decorative din mărgelele fetelor şi basmalele acestora, panglici şi ciucuri policromi, oglinzi, beteală, iederă, busuioc, flori artificiale şi naturale etc. Strălucitor şi fascinant, capabil să reflecteze lumina şi să alunge întunericul şi frigul, apariţia declară un război în apărarea verdelui vegetal.

Trupul Caprei este şi el destul de spectaculos. Este confecţionat dintr-o ţesătură (poate un covor mai mic sau o bucată de pânză, re regulă roşie) peste care se cos alte elemente de podoaba, nelipsitele ştergare şi batiste brodate (Suceava), bete (bata este o cingătoare îngustă şi lungă, ţesută din lână de diferite culori.) femeieşti cu mărgele (Bacău), spic de stuf (Botoşani, Iaşi), blăni de capră (Vrancea, Mehedinţi), cordele din pânză sau hârtie colorată (Neamţ, Giurgiu). Orice ornament este însă bine venit.

Jocul ursului, puternic, violent, imprevizibil şi uneori chiar crud, ursul este un animal venerat încă din cele mai vechi timpuri; cultul Ursului îl regăsim atestat la geto-daci, însuşi numele lui Zamolxis fiind legat de blana acestui animal. În mitologia românească, Ursul este investit cu multiple virtuţi protectoare, terapeutice şi meteorologice. Jocul cu măşti de Urs simbolizează moartea şi reînvierea naturii. Etalarea de forţă, vitalitate şi dibăcie în mişcări din Jocul Ursului este extrem de spectaculoasă în Moldova. Măştile costum sunt realizate fie din însăşi blana animalului, jupuită împreună cu capul ursului, fie din blană de oaie sau din paie (funii răsucite şi cusute pe un costum de haine mai vechi). Varietatea modalităţilor de realizare a măştii de Urs este destul de mare, bucurându-se de o atenţie specială în Bucovina. Cetele de Ursi pot fi independente dar, de regulă, ele alcătuiesc un nucleu ceremonial în cadrul grupurilor complexe de mascaţi. Jocul propriu-zis al Urşilor (2-4-8) este condus de un "ursar" (personaj fără mască, îmbrăcat cât mai bizar şi cu un coif pe cap) care îi îndeamnă să se mişte în ritmul tobelor, bătute în ritmuri tot mai alerte.

Jocul căiuţilor este diferit ca manifestare de cel al ursului. Animal de fală cu înţeles special, dar şi trăgător de elită, calul este expresia unui simbolism extrem de bogat şi complex în mitologiile universale. Ecouri ale acestor convingeri arhaice se regăsesc şi în obiceiurile practicate de Anul Nou în Moldova, Muntenia şi nordul Dobrogei. Structura acestui ceremonial aduce în atenţie prestigiul călăreţului ca mesager al vitalităţii, forţei şi tinereţii mereu învingătoare. Dansul flăcăilor care poartă măştile de Căiuţi este plin de dinamism, virtuozitate şi gratie exprimând acea legătură indestructibilă care se stabileşte între om, capabil să conducă animalul şi cal, care intuind voinţa omului, îi anticipează gândurile; "Purtându-l ca gândul". Este cunoscută încrederea omului în cal. Deşi nu se ştie unde şi când a fost domesticit pentru prima dată calul, când a început să fie folosit la tracţiune sau pentru călărie (se pare că în India, brahmanii au folosit pentru prima dată calul pentru călărie) vorbim probabil de mai multe de zece mii de ani. Cu toate acestea şi astăzi mai circulă poveşti despre cai speciali. Tradiţional calul mitic este dual, animal dar cu atribute speciale de om. Grecii credeau că aceste animale veneau din mare, fiind o creaţie a zeului marii, Poseidon. Este posibil ca această legendă să se fondeze pe faptul că mai toţi caii erau aduşi la ţărm de către navele care transformau cavaleria care a cucerit Creta în jurul anului 2000 înainte de Hristos. Centaurul, jumătate om, jumătate cal, poate este reprezentarea unul cavaler călare, văzut pentru prima data. Calul înaripat, Pegasus, apare şi el în mitologia greacă, reprezentând un mod prin care Poseidon a încercat să le indice oamenilor sursele de apa proaspătă. Se ştie că acei cai sălbatici care bat cu copita în pamatul arid, simt instinctiv sau empiric, că există o sursă de apă. Chinezi au avut propria lor versiune a centaurului, Thing-Ling, cea mai înţeleaptă dintre fiinţe şi, desigur, jumătate om, jumătate cal. În timpul legăturii de început al calului cu omul, calul a fost întotdeauna asociat cu înţelepciunea, puterea si utilitatea. Inorogul (numit unicorn în România), animal fabulos cu corp de cal, cu cap de cerb şi cu un corn în frunte care are proprietatea de a vindeca orice rană, este pomenit chiar şi în Scripturi.

Dar să revenim la obicei. Ţinuta feciorilor care "Joacă Căiuţii" este bazată, fie pe costumul tradiţional de sărbătoare al zonei, fie pe o vestimentaţie care sugerează uniforme militare de epocă. Remarcabile prin coeficientul de creativitate, prin originalitatea soluţiilor plastice, măştile de Căiuţi sunt adevărate "cărţi de vizită" ale celor care le lucrează (motive specifice zonale). Capul şi gâtul căluţului sunt sculptate în lemn, într-o maniera naturalistă, fiind apoi acoperite cu pânză roşie sau neagră şi cu nenumărate elemente de podoabă: mărgele, oglinzi, beteală, ciucuri din lâna, panglici etc. Pentru a putea fi cât mai bine ţinut în timpul jocului, capul are un harnaşament din curele de piele sau din brâe femeieşti ţesute, care se trece pe după capul purtătorului. Masca se asamblează pe purtător: capul se fixează într-o covată scobită la mijloc sau între 2 obezi (colaci din lemn) care se acoperă cu covoare sau o fustă din pânză albă sau neagră. Cele mai spectaculoase măşti de Căiuţi pot fi admirate în judeţele: Botoşani, Suceava, Neamţ, Bacău, Vaslui, Ialomiţa şi Tulcea.

Măştile animale sunt însoţite de obicei de Urâţii. În cadrul obiceiurilor practicate de Anul Nou în Moldova, sub acest nume se identifică acele grupuri de personaje mascate care însoţesc Capra, Ursul, Căiuţii, Jienii, fără a avea o structură ceremonială proprie. Urâţii alcătuiesc un fel de cete independente care merg înaintea alaiului, având rolul de a capta asistenţa şi de a crea buna-dispozitie. La adăpostul măştilor şi al costumaţilor rituale Uraţii fac tot felul de şotii şi ghiduşii: fugăresc fetele şi nevestele, se bagă prin casă şi caută pe sub paturi şi prin oalele cu mâncare, se caţără prin copaci etc. Prin intermediul măştilor, ei întruchipează cele mai diverse ipostaze ale umanului: Moşii, Babele, Uncheşii, Negustorii, Jidanii, Ţiganii, Turcii, Doctorii, Pădurarii, Dracii etc.

Fiecare dintre aceştia încântă, fascinează şi contrariază prin insolitul soluţiilor plastice adoptate în rezolvarea ţinutei ceremoniale. Cele mai urâte şi respingătoare racile ale caracterului uman sunt imortalizate în postura caricaturală.
Vergelul este un beţişor de care se leagă în mănunchiuri firele urzelii pe sulul războiului de ţesut, dar şi o petrecere care se face la ţară în seara de Crăciun sau în ajunul Anului nou, în cursul căreia se încearcă, prin mijloace magice, să se afle viitorul celor prezenţi cu ajutorul unor beţişoare (de unde şi numele). La cumpăna dintre ani, în Transilvania, Banat şi în Moldova fetele şi feciorii care doresc să-si afle ursitul (viitorul soţ) se strâng la o casă numai de ei ştiută, pentru a face "Vergelul". Gazda trebuie să fie aleasă dintre gospodarii "buni de gură" deoarece ea va face şi oficiul de a "proroci viitorul" fiecărui participant, în aşa fel încât să nu lipsească ironia şi umorul. Într-un vas cu apă sau sub străchini, fetele şi feciorii depun câte un obiect personal: mărgică, inel, nasture, pieptene, pâine, ban, piatră etc. Vergelatorul începe să amestece semnele puse într-o cofă zicând:
"Cine sună?
Luncile,
Cu giuncile.
Văile,
Cu oile.
Verigelu cu fetili!
Semnele din acest vas
Sa va fie tot de tras,
De tras sort de bucurie,
Din anul ce o să vie.
Scoate-ti semn si-mi spune drept,
Mâine care an să 'ncep?".

Sensul obiectelor scoase este descifrat diferit de la o zonă la alta. Inelul este semn că persoana se va căsători în acel an, cu un soţ frumos, "tras ca prin inel". Banul este semnul bogăţiei. Pieptenul nu-i semn prea bun: viitorul soţ va fi cam "colţos" şi va veni de peste o pădure. Piatra este cel mai rău de aflat deoarece este semn că persoana va mai rămâne, ca piatra, tot necăsătorit. După ce fiecare şi-a identificat semnele, gazda aduce vin şi tinerii încep să petreacă noaptea Revelionului cu joc şi voie bună.
În Bucovina, oamenii sunt vestiţi pentru tradiţii, în special cele legate de Anul Nou. În toate satele, cetele de flăcăi se pregătesc pentru urături, iar gospodarii aşteaptă să apară "Ursul", "Capra", "Bunghierii", "Căiuţii", "Malanca", "Jienii".
"Mascaţii", aşa după cum le spune toată lumea, îşi pregătesc din timp recuzita. Jocurile practicate cu prilejul sărbătorilor de iarnă sunt diferite în satele din nordul Moldovei. La Zamostea, ca şi la Zvoriştea sau la Vîrful Cîmpului, jocul căiuţilor reprezintă cel mai îndrăgit dans din alaiul tradiţional. Jocul este condus de către un dresor numit comis, care dirijează dansul prin pocnituri de bici. Strigăturile şi fondul muzical, alămurile şi bătăile de tobe completează frumuseţea spectacolului.
Dacă acest fel de manifestare ne duce cu gândul la arhaice practici magice de alungare a maleficului, "Pluguşorul", alt obicei, este strâns legat de mitul fertilităţii. Vorbe frumoase, de prosperitate şi belşug ştiu să spună meşteşugit cetele din Şcheia, Cajvana, Bosanci, Mihoveni, Drăguşeni sau Mălini. Probabil că nu există român care să nu cunoască pluguşorul.
La Şoldăneşti, o suburbie a Fălticeniului, cei 800 de localnici duc cu ei, prin generaţiile tinere, obiceiurile de altădată. Jocul ursului şi al caprei, Banda lui Jianu fac apel la costume speciale şi măşti. Cetele sunt primite bine de toţi gospodarii, însă urătorii au pregătită o strigare şi pentru cei care îşi ţin porţile ferecate: "Verzi bureţi pe pereţi/Pîn’ la an să n-ajungeţi" sau "Vă lăsăm un sac de draci/De la moara din Ciorsaci!".
Pe urători îi vom reîntâlni astăzi, pe unii în variante moderne, de "oraş", unde tradiţiile sunt uşor deformate, pe alţii în străvechi costume populare, păstrate cu sfinţenie în sipetele gospodăriilor ţărăneşti. Şi toţi ne vor aduce, prin cântecele lor, pace în suflet şi bucurie pentru încă un an.
Asemănător divinităţii, timpul se naşte anual, întinereşte, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare, pentru a renaşte după alte 365 de zile. Ideea înnoirii timpului supravieţuieşte în calendarul popular. Interesant este că această tradiţie s-a “infiltrat” oarecum şi în sinaxar. Pomenirea sfinţilor tineri este la începutul anului pentru sfinţii tineri (Sfântul Vasile, Dragobete, Sângiorz), la mijlocul anului sunt maturi (Sfântul Ilie, Sfânta Maria), iar ultimii sărbătoriţi sunt, fără excepţie, bătrâni (Moş Nicolae, Moş Ajun, Moş Crăciun).
Tradiţia spune că în noaptea Anului Nou, spiritele se întorc printre cei vii.
Prin multe obiceiuri şi credinţe se exprimă la început teama, dezordinea şi haosul, iar după miezul nopţii de Revelion, optimismul, veselia, ordinea şi echilibrul. Cele mai importante obiceiuri sunt sacrificiul ritual al porcului, prepararea alimentelor rituale din grâu (colaci, turte) şi din carne de porc (piftie, cârnaţi), credinţa că se deschid mormintele şi spiritele se întorc printre cei vii, abundenţa ospeţelor şi petrecerilor. Periniţa, strigătul peste sat, bilanţ nocturn, în auzul tuturor, pentru ceea ce a fost bun sau rău în anul care se încheie şi colindele cetelor de feciori sunt obiceiuri la fel de importante. Nu pot lipsi de la sate stingerea luminilor în noaptea de Revelion (ce simbolizează întunericul şi haosul desăvârşit), aprinderea luminilor, care simbolizează naşterea, credinţa deschiderii cerului, arderea comorilor şi vorbitul animalelor, încercarea norocului, aflarea ursitei, întocmirea calendarului şi împăcarea pricinilor. Prin Sorcova se încearcă alungarea spiritelor malefice, prin zgomote, iar Pluguşorul reprezintă începerea simbolica a lucrului.
Prima zi a Anului Nou este patronata de Sfântul Vasile. Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre primii patriarhi ai Constantinopolului, cel care a avut un rol esenţial în delimitarea ritului răsăritean, al ortodoxiei, de cel apusean. În prima zi a anului nou, ziua Sfântului Vasile, se cânta colinde specifice şi se împart daruri, mai mult simbolice. În unele zone, de Sfântul Vasile, copiii şi tinerii pleacă cu Pluguşorul ca rit precreştin de fertilizare, de invocare a spiritelor bune în casa şi în gospodăria celui "urat". În ziua de Sfântul Vasile, cerul este deschis şi se considera ca rugăciunile sunt mai eficiente, dar şi că magia are mai mulţi sorti de izbândă. Din aceste motive, în a-ceasta zi a anului li se prezice fetelor viitorul. Pentru aceasta, în vechime, se foloseau mai multe tehnici de ghicit, cele mai cunoscute fiind cea cu ajutorul cărţilor şi cea cu oglinda. De asemenea, pentru ca fata sa-si viseze ursitul, ea trebuia să-şi pună sub limba, înainte de a se culca, puţin busuioc. La sate se coace şi acum pâine pentru toata familia, şi se "citesc" evenimentele din anul abia început (prin felul în care se rupe pâinea, prin studierea norilor sau a felului în care bate vântul) şi se încearcă deducerea sorţii rudelor şi prietenilor.

Oferit de doamna Karina Ozarchevici

(Maxim Vasiliu - Plugusorul)

Palatul Cotroceni - COMUNICAT DE PRESĂ

---

Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat astăzi, 31 decembrie a.c., Decretul de promulgare a Legii pentru aprobarea Bugetului de Stat pe anul 2008.

Politic Corect

Jaan Kross (1920-2007)

---

Poet estonian, eseist şi novelist, în special cunoscut pentru nuvelele sale istorice, în ciuda formei poetice a continutului. Personajele centrale ale lui Jaan Kross sunt în general neobişnuite, observatori atenţi sau puternic idealiste, care au întotdeauna la îndemână problema compromisului dintre valorile personale, credinţa personală şi realităţile de zi cu zi, realităţi ale istoriei şi politicii.
Jaan Kross s-a născut în Tallinn. Tatăl său, care purta acelaşi nume Jaan, era un meşter strungar. Mamă sa, Pauline Kristine (Uhlberg) Kross era fata unui fierar. După ce a absolvit Jakob Westholm Grammar School, Kross s-a înscris în 1938 în cadrul Universităţii din Tartu unde a studiat dreptul şi apoi a lucrat ca lector de drept internaţional. Poezia s-a dezvoltat ca un hobby. A publicat în reviste şi apoi, după câteva decenii, în Voog ja kolmpii (1971). În 1940 s-a căsătorit cu Helga Pedussaar, fără a fi însă o căsătorie fericită. Căsnicia sa s-a terminat cu un divorţ.
Opera sa:
Söerikastaja, 1958
Tuule-Juku, 1963
Kivist viiulid, 1964
Viimane korstnapühkija, 1964 (xu Ellen Niit, animaţie produsă de Tallinnfilm, regizor Elbert Tuganov)
Lauljad laevavööridel, 1966
Muld ja marmor, 1968 (cu Ellen Niit)
Vihm teeb toredaid asju, 1969
opera libretto: Barbara von Tisenhusen, 1969 (compusă de Eduard Tubin, pe baza unei novele scrise de Aino Kallas)
screenplay: Kolme katku vahel, 1970 (film regizat de Virve Aruoja)
Neli monoloogi Püha Jüri asjus, 1970
Michelsoni immatrikuleerimie, 1971
Mardileib, 1971 (animaţie, produs de Tallinnfilm, regizat de Heino Pars)
Voog ja kolmpii, 1971
Klio silma all, 1972 - Kleion silmien alla
Mardileib, 1973
translator: Vier Monologe Anno Domini 1506, 1974
Kolmandad mäed, 1975 - Kolmannet vuoret
Taevakivi, 1975
opera libretto: Cyrano de Bergerac, 1976 (compusă de Eino Tamberg)
Keisri hull, 1978 - The Czar's Madman
Keisarin hullu
Libretul operei Reigi õpetaja, 1979 (compusă de Eduard Tubina, pe baza unei novele scrise de Aino Kallas)
Kolme katku vahel I-IV, 1970-1980
Uppiniskaisuuden kronikka, 1970, regizor Virve Aruoja
Kajalood, 1980
Ülesõidukohad, 1981
Vahelugemised, 1968-82
Rakvere romaan, 1982 - Pietarin tiellä
Professor Martensi ärasõit, 1984 - Professor Martens' Departure Vastutuulelaev, 1987 - Vastatuulen laiva
Wikmani poisid, 1988 - Wikmanin pojat mini serie de televiziune 1995, regizata de Vilja Palm
Silmade avamise päev, 1988 - Silmien avaamisen päivä
Väljakaevamised, 1990 - Syvyydestä
Tabamatus, 1993 - Kuningasajatus
Järelehüüd,1994
Mesmeri ring, 1995 - Mesmerin piiri
The Conspiracy & Other Stories, 1995
Kogutud teosed. 9. kd.: Wikmani poisid, 1998
Omaeluloolisus ja alltekst, 1998
Paigallend, 1998 - Treading Air - Paikallaanlento
Tahtamaa, 2001
Kallid kaasteelised, 2003 - Rakkaat kanssavaeltajat
Novellid 1-12, 2004
Draama, 2005

O listă destul de lungă pentru scriitorul, poetul şi traducătorul eston citat în mai multe rânduri ca posibil câştigător al Premiului Nobel pentru literatură.
El s-a stins pe 27 decembrie 2007, după-amiază, la Tallinn, oraşul său natal, la vârsta de 87 de ani.

El a tradus în estonă Shakespeare, Balzac şi Zweig.
Capodoperele sale sunt "Keisri hull" (Nebunul ţarului, 1978), "Kolme katku vahel" (Between Three Plagues, 1970) şi "Professor Martensi ärasõit" (Plecarea profesorului Martens, 1984).
O viaţă tumultoasă. Pentru că a rămas fidel idealurilor sale, Kross a ispăşit şase luni de închisoare sub ocupaţia nazistă, în 1944, apoi a fost deportat, în perioada 1946 - 1954, de regimul comunist sovietic, în Gulagul siberian.
Primul său roman tradus în limba franceză în 1990, "Nebunul ţarului" ("Le fou du tzar"), a obţinut Premiul pentru cea mai bună carte străină. În această carte, Kross spune povestea imaginară a unui colonel din timpul domniei ţarului Alexandru I (secolul al XIX-lea), care, victimă a supravegherii poliţiei şi revoltat, este declarat nebun.
Preşedintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, a afirmat, într-o declaraţie dată publicităţii după moartea scriitorului, că acesta a fost printre cei care au permis prezervarea identităţii naţionale a estonilor şi care şi-a pregătit concetăţenii pentru a profita de şansa de a-şi recăpăta independenţa.
De curând a apărut şi la noi o carte excepţională, "Aerul zgomotos" de Jaan Kross. Kross reconstituie povestea vieţii lui Ullo Paerand, descriind ultimii ani ai Republicii Estonia, Tallinnul din timpul războiului şi, în final, anii '80. Partea cea mai fascinantă a nuvelei este descrierea vieţii din palatul Toompea la finele anilor '30, precum şi zilele guvernului condus de Otto Tief.
Dumnezeu să-l ierte!

Jerzy Kawalerowicz

---

Jerzy Kawalerowicz este născut în Polonia în oraşul Gwozda (Gwozdziec), acum parte a Ucrainei, la data de 19 ianuarie 1922.
A făcut Institutul de film în Cracovia.
Căsătorit cu actriţa Lucyna Winnicka.

A început ca asistent de regie şi scenarist (’46-’51), prima producţie în care a fost co-regizor alături de Kazimierz Sumerski a fost în 1952. Nu multe premii: Pentru Night Train a luat premiul Evrotecnica la Venice Festival în 1959, pentru Mother Joanna of the Angels a luat Silver Palm la festivalul de la Cannes în 1961, pentru President’s Death a luat în 1977 Silver Bear la Berlin Festival.
Cele mai importante filme pe care le-a regizat sunt:
Quo Vadis? (2001)
Za chto? (1996)
Bronsteins Kinder (1991)
Jeniec Europy (1989)
Austeria (1983)
Spotkanie na Atlantyku (1980)
Smiers prezydenta (1978)
Maddalena (1971)
Gra (1968)
Faraon (1966)
Matka Joanna od aniolów (1961)
Pociag (1959)
Prawdziwy koniec wielkiej wojny (1957)
Cien (1956)
Pod gwiazda frygijska (1954)
Celuloza (1954)
Gromada (1952)

A mai colaborat la regia filmelor:
Czarci zleb (1950)
Stalowe serca (1948)
Ostatni etap (1948)
Zakazane piosenki (1947)
Jutro premiera (1946)

Nu este o problemă simplă să-l înscrii precis pe Jerzy Kawalerowicz sub gravitaţia unei anumite etichete sau curent. Este destul de întortocheat şi totul la el se bazează pe noi experimente. Filmele lui sunt neobişnuite şi atent pregătite. Între proiecte au fost pauze foarte lungi în care regizorul acumula cu atenţie diferite materiale dintr-o largă paletă de interese care apoi se împletesc atent în film. Tocmai de aceea nu foarte mulţi regizori pot realiza asemenea dimensiune a lucrurilor, amănunte care dau realism filmelor dar şi o profundă dimensiune psihologică, de la desfăşurarea cronologică la drama politică.
Leitmotivul unei lucrări semnate Kawalerowicz este emoţia. După marea desfăşurare epică din Faron, realizatorul de film se reîntoarce spre inim şi psihologic.
Death of a President (Moartea unui preşedinte) este un film pur politic, o dramă documentară, relativă la asasinarea preşedintelui Gabriel Natutowicz.

Sunt multe de spus despre Jerzy Kawalerowicz, din păcate acum la timpul trecut. Poate mai trebuie să adaug că domnia sa este considerat unul dintre principalii iniţiatori ai şcolii de film poloneze. A fost preşedintele de onoare al Asociaţiei cineaştilor polonezi.
Aflat la vârsta de 85 de ani, a murit pe 27 decembrie în urma unei hemoragii.

Cuvioasa Teodora cea din Cezareea

---

Cuvioasa Teodora a schimnicit în Mănăstirea Sfintei Ana, ce se cheamă Reghidion. A trăit pe vremea împăratului Leon, tatăl lui Constantin Copronim. Era de neam strălucit şi cinstit. Pe tatăl ei îl chema Teofil, cu dregătoria patrician, iar pe mama ei Teodora. Mama ei, vreme de mulţi ani, şi-a plâns sterpăciunea şi ruga pe Dumnezeu şi pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu să-i dăruiască un copil. Şi a primit har din cer. Iar harul l-a primit prin mijlocirea Sfintei şi dreptei Ana, maica Născătoarei de Dumnezeu. După ce s-a născut copila şi s-a făcut mai mare, a fost dusă în biserica Sfintei Ana şi primită în mănăstire ca un dar dumnezeiesc. Stareţa mănăstirii a crescut-o în frică de Dumnezeu şi a învăţat-o Sfintele Scripturi. Şi vieţuia bine, cinstita copilă. Dar vicleanul demon n-a suferit să fie călcat în picioare de o copilă. A îndemnat pe Leon împăratul, luptătorul împotriva lui Dumnezeu, să o dea de soţie fiului sau Hristofor, pe care-l făcuse cezar. A smuls-o deci cu sila şi cu tiranie din mănăstire şi a silit-o să vină la Constantinopol, s-a făcut nunta şi i s-a gătit camera de nuntă. Acesta a fost gândul lui Leon. Dar Dumnezeu, Ca altădată, a spăimântat pe egipteanul ce se pornise ca un turbat asupra Sarei, Dumnezeu, Care a făcut să fie biruit Tiridat de fecioara Ripsimia, Dumnezeu a păzit-o nepângărită şi pe aceasta de legătura cu logodnicul. Pe neaşteptate sciţii au pornit cu război împotriva imperiului în partea de apus a împărăţiei şi în grabă a fost trimis mirele să se împotrivească barbarilor. Mirele a căzut în cea dintâi bătălie. Când curata mieluşea Teodora a aflat, a luat, fără să ştie cineva, din palat, aur, argint, mărgăritare, haine scumpe, s-a suit într-o corabie şi s-a întors la mănăstire, bucurându-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Când s-a aflat de fuga ei, al doilea fiu al celui cu numele de fiară, adică al lui Leon, s-a dus la mănăstire, dar a găsit-o tunsă călugăriţă şi îmbrăcată în haine zdrenţuite. Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu a lăsat-o în pace. Şi aşa a aflat Cuvioasa Teodora tihna şi slobozenie deplină.
Atât de mult îşi chinuia trupul că i se vedeau prin piele încheieturile oaselor. Hrana ei era o bucată mică de pâine, la două sau trei zile şi altceva nimic. Avea o singură haină, şi aceasta de păr. Patul ei era acoperit pe deasupra cu o cergă de păr, iar pe dedesubt aşternute pietre; şi aşa dormea. De multe ori priveghea nopţi întregi. Şi nu s-a mulţumit numai cu aceste nevoinţe schimniceşti, ci şi-a legat trupul cu lanţuri de fier. Atât de mult i-au măcinat lanţurile mădularele, încât era plină de răni. Şi aşa strălucind vreme de foarte mulţi ani cu fel de fel de virtuţi, s-a mutat la viaţa cea fericită.
*//*
SFANTA EVANGHELIE DUPA MATEI
CAPITOLUL 2
Magii de la Rasarit. Fuga in Egipt. Irod ucide pruncii. Intoarcerea din Egipt si asezarea in Nazaret.
13. Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida.
14. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt.
15. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".
16. Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si, trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi.
17. Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
18. "Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt".
19. Dupa moartea lui Irod, iata ca ingerul Domnului s-a aratat in vis lui Iosif in Egipt,
20. Si i-a zis: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului.
21. Iosif, sculandu-se, a luat Pruncul si pe mama Lui si a venit in pamantul lui Israel.
22. Si auzind ca domneste Arhelau in Iudeea, in locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo si, luand porunca, in vis, s-a dus in partile Galileii.
23. Si venind a locuit in orasul numit Nazaret, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin prooroci, ca Nazarinean Se va chema.

Politic incorect 2

---

Preşedintele Traian Băsescu a trimis spre reexaminare Parlamentului Statutul deputaţilor şi senatorilor. Aceştia însăşi nu au dorit să-şi reexamineze nici un fel de privilegiu şi a respins reexaminarea. Iată că statul s-a reîntors la Preşedinţie şi a fost promulgat de Traian Băsescu.
Actul normativ stabileşte drepturi speciale de pensionare pentru parlamentari. Traian Băsescu cerea ca parlamentul să reexamineze următoarele aspecte: vârsta de pensionare a parlamentarilor să nu fie de 63 de ani ci de 65 iar perioada de cotizare să nu fie de 30 de ani ci de 35.
Devenită deja o practică, cererea de reexaminare a preşedintelui a mai fost analizată de senatori şi deputaţi în şedinţă comună, însă din cauza neîntrunirii cvorumului necesar pentru respingerea sau adoptarea proiectului, votul a fost reprogramat.
Basescu va media discuţiile Guvern-sindicate la începutul lunii ianuarie pe tema amendamentelor la Legea bugetului de stat pe 2008. În cadrul întâlnirii, vor fi discutate propunerile confederaţiilor, este de părere preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu. Această afirmaţie este făcută de liderul sindical după întâlnirea cu preşedintele Traian Băsescu. “Preşedintele a promis ca va semnala problematica aceasta. Nu s-a pronunţat oficial asupra unei decizii în ceea ce priveşte legea, pe care a primit-o abia ieri.”
Această amânare este permisă de Constituţie, preşedintele are la dispoziţie 20 de zile pentru a o analiza. Liderii sindicali i-au cerut lui Traian Băsescu să nu promulge Legea bugetului de stat pe 2008 în forma aprobată de Parlament. Rămâne de văzut dacă planul reîntoarcerii în parlament a legii cu propunerile de amendamente propuse de sindicate va duce la bun sfârşit acest demers şi că totul nu este o pierdere de timp.
Această politică a “ciupiturilor” este în concordanţă cu românul. Acesta strânge bani tot anul pentru a-şi cumpăra cât mai multe de mâncare şi băutură pentru Crăciun şi Anul Nou, de sărbători mănâncă şi bea ca să “se simtă bine” şi pe urmă stă prin spitale bolnav de atâta bogăţie.

Oscar Peterson, la revedere!

Oscar Peterson a fost unul dintre cei mai mari pianişti ai tuturor timpurilor, Un pianist cu o tehnică fenomenală la acelaşi nivel cu idolul lui, Art Tatum. Viteza de execuţie a lui Oscar Peterson, dexteritatea, abilitatea sa de swing la oricare tempo, a fost remarcabilă. Foarte potrivit în grupuri mici, sesiuni de jam şi ca acompaniator, Oscar Peterson îşi arată adevărata valoare atunci când execută solouri neacompaniate. Stilul său original nu cade în nici un fel de formă clasică. Ca şi Erroll Garner şi George Shearing, modelul său distinctiv s-a format între 1945 şi 1950, situându-se între swing şi bop. Peterson a fost criticat de-a lungul anilor din cauza interpretării bogate. El nu şi-a schimbat stilul din anii '50 deşi a înregistrat un număr foarte mare de albume. Asemeni lui Johnny Hodges şi Thelonious Monk, Peterson a preferat îmbogăţirea stilului său şi nu trecerea la ceva mai modern.
Ca adolescent a cântat cu Johnny Holmes' Orchestra. Între anii 1945 şi 1949, a înregistrat 32 de selecţii în Montreal. În 1949 este descoperit de Norman Granz şi este prezentat de acesta la un concert de Jazz în Philharmonic. În 1950 înrefistrează mai multe duete cu Ray Borwn şi Major Holley la bass. Primul hit este versiunea sa le melodia Tenderly. În 1952 formează un trio împreuna cu Barney Kessel şi Ray Brown. ceva mai târziu, Kessel va fi înlocuit de Herb Ellis. Trioul Peterson-Ellis-Brown Trio "explodează" pe piaţa jazz-ului în anii 53-58. Ellis părăseşte trupa în 1958 şi este înlocuit temporar de Gene Gammage apoi pemanent de Ed Thigpen
În această formulă pianul este regele trupei şi domină sonoritatea grupului.
Versiunile ulterioare ale grupului mai cunosc pe toboşarii Louis Hayes (1965-66), Bobby Durham (1967-70), Ray Price (1970) şi bassişti Sam Jones (1966-70) şi George Mraz (1970).
De-a lungul anilor, pianistul a adunat un număr enorm de înregistrări.
2007 What's Up?: The Very Tall Band
2006 Way I Really Play [Hybrid SACD]
2006 Travelin' On [Hybrid SACD]
2006 On the Town with the Oscar Peterson Trio [Japan]
2006 Mellow Mood [Hybrid SACD]
2006 Action [SACD]
2005 Tristeza on Piano [Anniversary Edition]
2005 At the Concertgebouw [Japan]
2004 Affinity [Japan Bonus Tracks]
2003 Vancouver 1958
2002 This Is Oscar Peterson [Bonus Tracks]
2002 Tenderly [Just a Memory]
2000 Trio [Japan 2000]
2000 Trail of Dreams: A Canadian Suite
2000 Quartet, Vol. 1
1999 Very Tall Band: Live at the Blue Note
1999 Summer Night in Munich
1998 Trio [Japan 1998]
1998 Tenderly
1998 Oscar and Benny
1998 Night Train [Japan Bonus Tracks]
1997 Tribute
1996 Oscar Peterson Meets Roy Hargrove and Ralph Moore
1996 Oscar in Paris
1995 Oscar Peterson-Stephane Grappelli Quartet
1995 Oscar Peterson Christmas
1995 More I See You
1994 Vienna Concert
1992 1953 Live
1990 Tribute to My Father
1990 Saturday Night at the Blue Note
1990 Romance (The Vocal Styling of Oscar Peterson) [Japan]
1990 Oscar Peterson Trio Set
1990 Live at the Blue Note
1990 Legendary Oscar Peterson Trio Live at the Blue Note
1990 Last Call
1990 Encore at the Blue Note
1988 Very Tall Band
1986 Time After Time
1986 Oscar Peterson with Harry Edison & Eddie Vinson
1986 Live
1983 Two of the Few
1983 Tribute to My Friends
1983 If You Could See Me Now
1982 Oscar Peterson Big 4 in Japan '82
1982 Freedom Song
1982 Face to Face
1981 Royal Wedding Suite
1981 Nigerian Marketplace
1980 Personal Touch
1980 Live at the North Sea Jazz Festival 1980
1979 Skol
1979 Silent Partner
1979 Night Child
1979 Digital at Montreux
1978 Timekeepers
1978 Paris Concert
1978 London Concert
1977 Trio in Transition
1977 Time Keepers
1977 Montreux '77 (Oscar Peterson Jam)
1977 Montreux '77 (Oscar Peterson and the Bassists)
1976 Porgy and Bess
1975 Oscar Peterson et Joe Pass ? la Salle Pleyel
1975 Oscar Peterson Big 6 at Montreux [PolyGram]
1975 Oscar Peterson Big 6 at Montreux
1975 Oscar Peterson & Jon Faddis
1975 Oscar Peterson & Clark Terry
1975 Montreux (1975)
1974 Satch and Josh
1974 Peterson/Gilles
1974 Oscar Peterson & Roy Eldridge
1974 Oscar Peterson & Harry Edison
1974 Oscar Peterson & Dizzy Gillespie
1974 Jousts
1974 In Russia
1974 Giants
1973 Trio [1973]
1973 Oscar Peterson Featuring Stephane Grappelli
1973 In a Mellow Mood
1973 Good Life
1971 Reunion Blues
1971 Last the Trio
1971 In Tune
1971 Great Connection
1970 Walking the Line
1970 Two Originals: Walking the Line & Another Day
1970 Tristeza on Piano
1970 Tracks [Anniversary Reissue]
1970 Tracks
1970 Oscar's Choice
1970 Another Day
1969 Motions & Emotions
1969 Hello, Herbie
1968 Way I Really Play
1968 Soul-O!
1967 Travelin' On
1967 On a Clear Day (You Can See Forever)
1967 Mellow Mood
1966 Soul Espan?l
1965 With Respect to Nat
1965 Oscar Peterson Plays for Lovers
1965 Eloquence
1965 Canadian Concert of Oscar Peterson
1965 Blues Etude
1964 We Get Requests
1964 Oscar Peterson Trio Plus One
1964 Oscar Peterson Trio Plays
1964 Live in Tokyo 1964
1964 Easy Walker
1964 Canadiana Suite
1964 Action
1963 Oscar Peterson & Nelson Riddle
1962 West Side Story
1962 Something Warm
1962 Put on a Happy Face
1962 Night Train
1962 Live at the London House
1962 Bursting Out with the All-Star Big Band!
1962 At the Opera House
1962 Affinity
1961 Very Tall
1961 Trio [1961]
1961 Sound of the Trio
1960 Music from "Fiorello!"
1960 Carnival
1959 Swinging Brass with the Oscar Peterson Trio
1959 Oscar Peterson Plays the Vincent Youmans Songbook
1959 Oscar Peterson Plays the Richard Rodgers Song Book
1959 Oscar Peterson Plays the Jimmy McHugh Songbook
1959 Oscar Peterson Plays the Irving Berlin Song Book
1959 Oscar Peterson Plays the Harry Warren Songbook
1959 Oscar Peterson Plays the George Gershwin Song Book
1959 Oscar Peterson Plays the Duke Ellington Song Book
1959 Oscar Peterson Plays the Cole Porter Songbook
1959 Oscar Peterson Plays 'Porgy and Bess'
1959 Jazz Soul of Oscar Peterson
1959 Jazz Portrait of Frank Sinatra
1959 Harold Allen Songbook
1958 Thoroughly Modern Twenties
1958 Roy Eldridge, Sonny Stitt and Jo Jones at Newport
1958 Oscar Peterson Trio with David Rose
1958 Oscar Peterson Plays 'My Fair Lady'
1958 On the Town with the Oscar Peterson Trio
1958 Night on the Town with the Oscar Peterson Trio
1958 At the Concertgebouw [1958]
1957 Soft Sands
1957 Oscar Peterson Trio with the Modern Jazz Quartet
1957 Oscar Peterson Trio And...
1957 Modern Jazz Quartet and the Oscar Peterson Trio
1957 Louis Armstrong Meets Oscar Peterson
1957 At the Concertgebouw
1956 Oscar Peterson Trio [Clef]
1956 Oscar Peterson Trio at the Stratford Shakesperian Festival
1956 At the Stratford Shakesperean Festival
1955 Romantic Mood
1955 Oscar Peterson Plays the Count Basie Songbook
1955 At Zardi's
1954 Oscar Peterson Plays Harry Warren
1954 Oscar Peterson Plays Harold Arlen
1953 Oscar's (Oscar Peterson Plays the Academy Awards)
1953 Oscar Peterson Sings
1953 Oscar Peterson Plays Vincent Youmans
1952 Trio Set
1952 Stage Right
1952 Romance (The Vocal Styling of Oscar Peterson)
1952 Pastel Moods by Oscar Peterson
1952 Oscar Peterson, Vol. 2
1952 Oscar Peterson Trio at JATP
1952 Oscar Peterson Quartet, No. 1
1952 Oscar Peterson Quartet
1952 Oscar Peterson Plays the Jerome Kern Songbook
1952 Oscar Peterson Plays Richard Rodgers
1952 Oscar Peterson Plays Irving Berlin
1952 Oscar Peterson Plays George Gershwin
1952 Oscar Peterson Plays Duke Ellington
1952 Jazz at the Philharmonic: The Oscar Peterson Trio Set
1951 Oscar Peterson Plays Cole Porter
1951 Nostalgic Memories by Oscar Peterson
1950 Tenderly [Verve]
1950 Oscar Peterson Plays Pretty
1950 Oscar Peterson Piano Solos
1950 Oscar Peterson Collates, No. 2
1950 Oscar Peterson Collates, No. 1
1950 Oscar Peterson at Carnegie Hall
1950 Keyboard Music by Oscar Peterson
1950 Evening with Oscar Peterson Duo/Quartet
1950 Evening with Oscar Peterson

Clody Bertola

Nici nu am terminat bine cu Nelu Oancea că aud şi despre Clody Bertola. Se va mai opri undeva această serie neagră?
Îmi iau informaţia dintr-o prezentare parcimonioasă din Cinemagia, făcută de Razvan Boboc:
Actrita Clody Bertola a incetat din viata
Devenita celebra pentru rolurile memorabile de teatru si film, Clody Bertola, a incetat din viata, la varsta de 94 de ani. S-a nascut la 12 august 1913, la Bucuresti iar cariera ei se leaga de cea a Teatrului Bulandra, la care se adauga rolurile de la Teatrul de Comedie, Teatrul National din Bucuresti si Teatrul Mic. Clody Bertola a facut roluri antologice in numeroase filme romanesti: "Profetul, aurul si ardelenii" (1978), "Ciprian Porumbescu" (1972), "Facerea lumii" (1971), "Felix si Otilia" (1972) sau "Ciulinii Baraganului" (1958).
Liviu Ciulei a spus despre Clody ca a fost "cea mai mare actrita" cu care a lucrat vreodata iar Lucian Pintilie a apreciat-o ca fiind "fecioara exemplara, intruchipare scolaresc-exemplara de cumintenie, spiritualitate si puritate".
Corpul neinsufletit al actritei a fost depus la capela catolica a Cimitirului Bellu, iar slujba va avea loc luni, la Crematoriul Uman Vitan Barzesti.
Găsesc exact acelaşi text semnat de Doinel Tronaru în Evenimentul Zilei, printr-un link îndepărtat şi pierdut al rezumatelor de pe Pulsul Zilei, pagină unde trona un titlul mare şi vechi ca interes: Cauta stiri : Iulia Sâmbotin - film porno star-ul BCR Alba. Nu ştiu cine căutase aşa ceva încât a ajuns în căutarea Google, dar observ în treacăt că ştirea este de interes, are foarte multe voturi. În treacăt mă gândesc la acest popor şi la preocupările lui.
Mai găsesc un text, aproximativ în aceleaşi dimensiuni, pe site-ul oficial al Teatrul Tineretului Piatra Neamt, care cita la rându-i un articol pierdut din România Liberă:
O actrita intrata in legenda - Clody Bertola la 90 de ani
(Bucuresti, 12.08.2003)
Nascuta la Bucuresti pe 12 august 1913, Clody Bertola a absolvit cursurile Conservatorului de Arta Dramatica si a avut o exceptionala cariera teatrala la Teatrul Bulandra, scena care a consacrat-o si unde a obtinut cele mai mari succese. Emil Botta, marele coleg si poet, o numea "o regina a contrastelor". Cine a vazut-o in "Ioana d'Arc" sau in "Elizabeta, regina Angliei", alaturi de alt genial interpret - Toma Caragiu, nu o va uita niciodata. Lucian Pintilie spunea despre Clody Bertola: "Fecioara exemplara, intruchipare scolaresc exemplara de cumintenie, spiritualitate si puritate - iat-o peste ani, scandalizand Bucurestiul burghez si mitocanesc prin libertinajul ei". In cinematografie actrita nu a prea avut noroc. Doar cinci filme in 20 de ani. Primul film a fost, in 1957, co-productia romano-franceza "Ciulinii Baraganului", in regia lui Louis Daquin. Au urmat "Facerea lumii" de Gheorghe Vitanidis, Felix si Otilia" de Iulian Mihu, in 1971, apoi "Ciprian Porumbescu" de acelasi Vitanidis, in 1972, si "Profetul, aurul si ardelenii" de Dan Pita in 1977. Cariera actritei a fost amplu evocata in volumul "La vie en rose" de Ludmila Patlanjoglu. Modelul vietii si al unei cariere teatrale stralucite reprezentat de marea actrita ramane mereu viu. La multi ani, Clody Bertola!
Angello, tiranul Padovei actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Anna Karenina actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Apus de soare actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Banda de magnetofon actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Bătrânul actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Cadavrul viu actor
premieră: Teatrul Naţional de Televiziune
Casa inimilor sfărâmate actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Ciuleandra actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Fata fără zestre actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Gin Rummy actor
premieră: Teatrul Naţional de Televiziune
Învierea actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Maşina infernală actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Mica suită a aşteptării actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Moartea unui comis voiajor actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Moliere actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Pădurea spânzuraţilor actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Pescăruşul actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Sfârşit de veac în Bucureşti actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Un cuib de nobili actor
premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Mă simt obosit, derulez banda Google şi citesc "a încetat din viaţa", "a încetat din viaţă", "a încetat din viaţă"... cât de puţine lucruri cunoaştem despre noi! Simt cum ochii îmi joacă în umbre şi apăs cu mose-ul butonul PUBLISH POST. Mă simt inutil.
Nicolaevici Ostrovski - Fata fara zestre
Clody Bertola
George Calboreanu
Emil Botta
Geo Barton
Grigore Vasiliu-Birlic
Adaptare: Radu Beligan
Producător: Vasile Manta
Regizor: Radu Beligan

NELU OANCEA

---

Am plecat de la un mesaj al lui Ion Adrian. Spunea domnia sa...
"Imi pare rau ca trebuie sa anunt si eu un deces si anume al unui om deosebit, care a fost scriitorul Nelu Oancea, inmormantat azi la cimitirul Bellu."
Recunosc că nu este un nume cunoscut minţii mele. Am aflat că a fost editor şi poet. Am încercat să caut o poezie, un fragment măcar, şi nu am găsit nimic. Probabil funcţionează zicala cu cizmarul desculţ. Am dat de un discurs al domniei sale ţinut cu ocazia întâlnirilor Porto Franco:
“Eu am intrat acum intr-o perioadã in care mã gândesc mult mai mult la ceea ce nu am fãcut. Probabil cã nu sunt singurul, nici primul nici ultimul om care, la o anumitã vârstã, parcurgând inapoi un drum, isi dã seama ce n-a fãcut pentru el, dar si ce n-a fãcut pentru altii. Ceea ce s-a fãcut, s-a fãcut, Dumnezeu a fost darnic si ceea ce n-am reusit sã fac sunt lucruri pe care uneori nici nu pot sã mi le explic, nici nu pot sã gãsesc o motivatie serioasã. Iatã, acestea ar fi lucrurile care mã frãmântã acum si, cinstit vorbind, mai putin ceea ce am fãcut, pentru cã n-am fãcut singur: au fost imprejurãri, oameni care s-au dãruit, când am avut noroc, când n-am avut, dar important e sã ne gândim si la ceea ce nu am putut sã facem. Nu motivatia conteazã, important este cã am o asemenea listã - a lucrurilor pe care nu am reusit sã le fac. Am pierdut o parte din viatã aici, in orasul in care m-am si nãscut. Nu-mi pare rãu de ce am trãit aici, pe meleagurile copilãriei se intâmplã multe lucruri. Eram atât de tineri si priveam cu haz toate sicanele care ni se fãceau in anii aceia. Am ajuns la Bucuresti la douã zile dupã ce am aflat cã urma sã fiu trimis disciplinar in Vrancea, deci am fugit, cu alte cuvinte. Dar lucrurile s-au asezat si important este cã ajungi, dupã ani, sã gândesti la literaturã, la artã in general, intr-un anumit fel, te uiti si la ce ai fãcut tu si la ceea ce fac altii, te gândesti la permanenta asta a Dunãrii pe care Dumnezeu probabil cã ne-a dat-o tocmai ca sã avem cât de cât ideea unei permanente, dacã n-o putem avea cu permanenta dumnezeirii si a lumii in care probabil cã vom poposi, mãcar sã o avem aici, unde avem ochi si urechi sã o vedem si sã o auzim. Probabil cã si ideea de curgere ne-a fost lãsatã ca sã realizãm cã totul e in miscare, indiferent ce vrem sã credem sau nu. Pãrerea mea este cã nu existã om sã nu aibã o sãmântã bunã in el. Cred cã pe unii destinul ii ajutã sã isi gãsescã scopul, altii il mai rãtãcesc, nu stiu dacã cei care il rãtãcesc sunt vinovati pentru ceva, nu cred, dar in ultimã instantã cam asta ar fi ceea ce poate la ora actualã cultura, in general, sã spunã omului: cã fiecare are ceva anume de fãcut si trebuie sã gãseascã acest ceva. Uneori, drumul pânã la a te cunoaste pe tine insuti este enorm de greu. Asta cred cã trebuie, la ora actualã, cultura sã facã. Doresc tuturor scriitorilor din Galati si de oriunde sã continue ceea ce fac, pentru cã este o boalã dulce, o boalã dumnezeiascã”.
Apoi am găsit un mesaj.omagiu din partea scriitorilor gălăţeni:
"A plecat la Domnul, acum, în clinchetul Sărbătorilor de iarnă, un Om minunat, poetul NELU OANCEA.
Fiu al Galaţiului, mentor al multor promoţii de poeţi şi prozatori români, între care gălăţenii l-au preocupat în mod deosebit (a debutat şi promovat peste 20 de autori locali), Nelu Oancea a debutat el însuşi ca poet propus de marele Nichita Stănescu cu volumul "Roata", "În aşternerea văilor", "Întoarcerile", până la "Păsări apocrife", poezia lui Nelu Oancea a cunoscut o spirală lirică salutată prompt de critica la zi.
În martie a.c., Nelu Oancea a împlinit 70 de ani, fiind sărbătorit aşa cum se cuvine de revista "Porto-Franco", în a cărei redacţie era.
La finele lui septembrie, Nelu Oancea recita şi depăna gânduri şi amintiri la Tg. Bujor ca invitat de onoare la Festivalul Naţional de poezie "Grigore Hagiu".
De acum, Nelu Oancea va recita şi va dialoga în câmpia lirică din albăstreala Cerului cu ceilalţi scriitori români plecaţi, unii, de timpuriu, la Domnul.
Poet important al promoţiei 70, Nelu Oancea a fost, totodată, un editor de elită (la editura Tineretului, apoi la Editura Eminescu) până la pensionare.
Prin plecarea sa în Câmpiile Elizee, literatura română contemporană, scrisul şi scriitorii gălăţeni pierd nu numai o personalitate poetică, pierd un Om deosebit şi un Prieten adevărat.
Amintirea lui NELU OANCEA va rămâne veşnic vie, în inima noastră. Suntem alături de familia îndurerată!"
Realizez brusc că Nelu nu vine de la Ion ci de la Nicolae. Încep să găsesc poezii.

ARHEOLOGIE

Mi-e teamă, Petre, că va fi fost cineva
Pe care nu l-am făcut eu.
Iată, număr morţii
Şi sunt mai mulţi decît cei care-au murit.
Priveşte osul cel galben,
Cel fără de capete...
Doamne, zise apostolul,
Acesta este Dumnezeu
De mai dinaintea lui Dumnezeu,
Şi ne încurcă.
(Nicolae Oancea, Întoarcerile, Editura Eminescu, 1970)

Ploaia, fluviul şi mandolinele

Auzeam un cîntec pe o terasă,
pe un fel de terasă, într-o barcă, la Dunăre,
într-o barcă acoperită ca o terasă de dans,
pînza de corabie, viu colorată,
roşie, galbenă, verde,
şi mandolinele,
ploaia, fluviul şi mandolinele…
un cîntec, dealtfel, foarte trist,
cînd tremura în vînt pînza aceea,
culcată şi tînguitoare,
ca steagul uni regat cotropit,
mie arătîndu-se,
prinţ moştenitor în bejenie,
să nu uit, să nu iert,

să nu mai trăiesc liniştit
niciodată.
(Nicolae Oancea, Păsări apocrife, Editura Cartea Românească, 1988)

Ritual

Te voi purta la noapte, cum din ochii inchisi
mai stiu sa zbor pasari,
alba pasare as sa te duc, dincolo
de ce stiu numai gandindu-ma,
amintindu-mi.
Si, pentru ca vei fi neadevarat, drumurile
te vor lasa
si te vor lasa adevarurile altora.

Te voi duce intr-un larg de pustiu,
de altceva,
de cruda inchipuire a ochilor
si bine are sa fie
ca ne-a fost dat.

Fara stirea ta te vei face un drum,
ca intr-o moarte,
o moarte a altcuiva, pe care trebuie sa o vizitezi,
sa o strabati cu ochii in toate partile,
sa pipai, sa mirosi totul si asta
facandu-te ca stii totul,
ca nu esti multumit pentru acel
care va veni sa petreaca aici
moartea lui.

El va veni plecand prin inec, vei spune,
si atunci, atunci, le vei striga tu,
unde sunt iazurile
si malurile abrupte?...

Sau nu vei striga
pentru ca ei nefiind,
totul se va-ntelege si-n liniste,

in moartea lui nici nu trebuie sa
locuiasca un altul,
nici nu trebuie sa atinga un altul
ceea ce e de atins,
pentru ca aerul ar prinde miros de strain
si cel asteptat ar ocoli semnul...

Pentru aceasta si tu te vei duce neadevarat
si vei fi doar pasare, ca sa nu fii om
si vei fi abur, ca sa nu fii
de tot pasare,
si eu te voi gandi numai,
ca nici abur sa nu fii.

Te voi purta la noapte, cum din ochii inchisi
ma stiu sa zbor pasari,
alba pasare am sa te duc, acolo
unde sunt pregatit sa imi asez viata,
aceasta moarte neasezata.

Nu va fi nimeni, cum nici tu
nu vei fi decat ochi,
si vei pleca mai departe daca iarba
nu va fi de tot inverzita,
daca nu vei zari inimi albe plutind
pe acuri adanci - de-o fi
sa mor pentru inima - si care batand
vor spumega apele si le vor face rauri
si le vor face sa curga prin bataile lor...

Cat mai mult si mai departe sa ratacesti,
tot cautand, tot nemultumindu-te
si eu te voi hrani din inchipuire
si ma voi sfarsi astfel
precum paianjenii care
si-au dat trupul
intreg desirandu-l
hrana firelor prin care sa traiasca.
(Nicolae Oancea, Roata, Editura Porto-Franco 1997)


Si daca

Iata, sunt in valea in care
soparlelor rupte
le cresc alte capete si
e un semn de vesnicie
acesta.

Si pietre cad din muntii pamantului
de se naste vremea
caderii lor.

Creste iarba si ne umplem
de viata fiecarui fir de iarba.

Cat timp e, doamne,
pe un bulgare de pamant,
daca bulgarele se rostogoleste
si se face o roata
si daca roatei ii dau petalelele
si mirosul a umple pamantul
si nemarginirea....
(Nicolae Oancea, Roata, Editura Porto-Franco 1997)

Lamentatia povestitorului batran

Nici n-o sa vina balaurul,
Apa se risipeste,
Podul se risipeste
Si ma intunec povestind.

Iata, numele tau,
Carnea si viul fapturii
Cum se ingroapa
In steaua de apa
Din cerul gurii.

Iesi, Fat-Frumos, din poveste,
Caci va muri
cel care te povesteste...
(Nicolae Oancea, Roata, Editura Porto-Franco 1997)

Amintire posibila

Jura ca am mai fost si inca
Pe un alt taram - femeie, barbat,
Pana n-or incepe sa planga
Ingerii pe care i-am lepadat.

Jura ca ne-am iubit pe o rara
Piatra care cadea luminand,
Si tu erai mai tarzie c-o vara
Si eu mai cazand...
(Nicolae Oancea, Roata, Editura Porto-Franco 1997)


În sfârşit dau şi peste o scurtă notă biografică:
În prima zi a primăverii anului 1937, se năştea la Galaţi Nelu, cel de al treilea copil (şi ultimul) al familiei Vasile şi Marina Oancea.
În oraşul natal urmează şcoala generală şi cursurile Şcolii Medii Tehnice Veterinare - ce funcţiona în incinta localului Liceului "C. Negri" - apoi, la Bucureşti, Facultatea de Filologie a Universităţii, pe care o absolvă în anul 1960.
Revine la Galaţi unde funcţionează ca secretar literar la Teatrul de Stat (1960 - 1961), ca şef al metodiştilor la Biblioteca "V.A. Urechia" (1961-1962) şi la Casa Regională a Creaţiei Populare (1962-1964) - unde se ocupă, în special, de editarea singurei publicaţii culturale din acea vreme ce apărea la Galaţi, "Pagini dunărene". Din anul 1964 se mută la Bucureşti, unde funcţionează în cadrul Casei Centrale a Creaţiei Populare (1964-1966), apoi ca redactor la Editura Tineretului (din 1966), la Editura pentru Literatură (din 1968) şi la Editura Eminescu (din 1970) - unde după 1989 a fost redactor-şef şi director.
Din postura de editor s-a zbătut şi a reuşit să promoveze, în plan naţional, creaţia literară a scriitorilor gălăţeni, propunând şi editând parte din cărţile unora dintre aceştia. În ceea ce priveşte creaţia proprie, aceasta începe să se manifeste prin debutul, cu versuri, în ziarul local "Viaţa nouă", în anul 1951, colaborând, mai târziu, cu poezie, critică şi eseuri la "Pagini dunărene", "Tânărul scriitor", "Viaţa studenţească", "Amfiteatru", "Luceafărul", "România literară", "Contemporanul", "Viaţa Românească", "Ateneu", "Ramuri", "Porto-Franco" ş.a. Debutul editorial se produce în anul 1968, cu volumul "Roata". Au urmat volumele "Întoarcerile" (1970), "În aşternerea văilor" (1974), "Poeme" (1985), "Păsări apocrite" (1988) şi selecţia de autor "Roata" (1997) - scoasă de Societatea Scriitorilor "C. Negri" şi Editura Porto-Franco din Galaţi, la a 60-a aniversare. În prezent autorul definitivează un volum de eseuri. Volumele sale au fost bine primite de critică. De asemenea, scriitorul Nicolae Oancea este prezent în principalele lucrări de referinţă: "Antologia poeziei româneşti", "Dicţionarul general al literaturii române"

Textul era scris la cea de a 70 aniversare a lui Nelu Oancea. După moarte viaţa se transformă în simplu vis.

Politic incorect

---

Bugetul este "un pic" reţinut.
La început Traian Băsescu a făcut ce trebuie, a promulgat Legea de abilitare a Guvernului să emită ordonanţe, a promulgat şi Bugetul Asigurărilor Sociale pe 2008, dar nu a promulgat Bugetul de Stat.


Legea de abilitare a Guvernului să emită ordonanţe în perioada vacanţei parlamentare permite Guvernului să emită ordonanţe pentru înfiinţarea serviciilor de îngrijire şi educaţie a copiilor în timpul zilei, pentru modificarea legii combaterii violenţei în familie, a legii privind instituirea indemnizaţiei pentru activitatea de liber profesionist, artiştilor interpreţi sau executanţi.Se mai aşteaptă ca să avem nişte Ordonanţe ale Guvernului României în domenii ca: protejarea monumentelor istorice, modificarea legii privind publicitatea la produsele din tutun, modificarea legii programului naţional de schi în România, salarizarea personalului din sectorul sanitar, a personalului militar, majorări salariale ale personalului din sectorul bugetar pe 2008. Parlamentul a mai stabilit ca Executivul să stabilească ordonanţe şi în domeniul salarizării personalului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.
Cea de a doua lege promulgată de preşedintele Traian Băsescu este Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe 2008.
Pe site-ul preşedinţiei s-a afişat următorul comunicat:
“Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat vineri, 28 decembrie a.c., decretul de promulgare a Legii Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat.
În timpul discuţiilor avute astăzi, la Palatul Cotroceni, cu liderii centralelor sindicale, aceştia au ridicat o serie de obiecţii privind politica economică şi socială a guvernului, solicitând intervenţia preşedintelui României.
Preşedintele României va media între Guvern şi sindicate în cadrul unei întâlniri la Palatul Cotroceni în data de 7 ianuarie 2008, ora 11.00, întâlnire convenită şi cu primul ministru.”

Pe de altă parte, Legea bugetului de stat pe 2008 şi cea a Bugetului asigurărilor sociale au primit votul Parlamentului în şedinţa în plen din 20 decembrie. Ambele legi au fost trimise la promulgare în 22 decembrie. Iată că bugetul de stat este un pic amânat. Până când? Limita este de 20 de zile de la primirea acestuia. Deci 22, 23, 24… tic-tac… pică într-o miercuri.
Ora exactă a politicii din România se dă la mica înţelegere dintre puterile statului. Noi auzim strigătul cocoşului, vedem limbile cronografului, dar nu sesizăm mecanismele care fac totul să se mişte LIVE.

Quisque est faber suae fortunae

---

(Fiecare este artizanul propriului destin)
O lege a atracţiei funcţiona în diferite cazuri, fie că vorbim de sarcini electrice, de fenomen magnetice, de magnetismul sexual... Există o lege a atracţiei şi în politică, aş numi-o legea parvenirii. Înscrie-te în partidul din care poţi trage mai multe foloase. Soarbe-i energia, foloseşte-te de relaţii, cheltuieşte-i banii, fă trafic de influenţă şi apoi urcă mai sus, la alt partid.
Spunea un cântec, “de-aceia vai, ce nu-şi dau seama, spre care rai mai mică-i vama”. Majoritate politicienilor ştiu exact drumul energie minime spre raiul alegerilor. De exemplu preşedintele PNG Vrancea, Constantin Buză, şi vicepreşedintele organizaţiei, Fevronia Stoica, s-au înscris, joi, în PNL, susţinând că împreună cu ei vor trece la PNL aproximativ 2.000 de membri ai PNG. Cine să stea însă să numere fiecare dintre membri PNG. Partidul nu este o turmă datoare liderului local, mai ales într-un partid ca PNG cu lider unic şi irevocabil. Peste Constantin Buză şi Fevronia Stoica nu prea se vede patina PNG-ului. Sunt membri care s-au înscris la începutul acestui an în PNG, după ce mai mulţi ani au fost membri ai PSD, pe listele căruia ambii au fost aleşi senatori. Pentru PNG a fost o soluţie de a avea reprezentate interesele în Parlament, pentru ei a fost o problemă de cine dă mai mult. Constantin Buză a deţinut… hai să evit cuvântul deţinut, are prea multe conotaţii negative. Constantin Buză a fost şi prefect al judeţului înainte de 2004, nu ştiu cine l-a susţinut în această poziţie. Pot spune că PNG-ul a “achiziţionat” bine acest personaj cunoscător al lucrurilor prin judeţ şi, probabil, cu oarecare relaţii.
Cine este “achizitorul” PNL pentru cele două personaje? Probabil preşedintele PNL Vrancea, nimeni altul decât Nini Săpunaru, care a confirmat că fostul prefect Constantin Buză şi Fevronia Stoica s-au înscris în PNL.
"Atât Buză cât şi Stoica s-au înscris în PNL. Astăzi am perfectat această înscriere, iar împreună cu domnul Buză mai vin şi 2.000 de membri ai PNG". Nini Săpunaru s-a arătat însă sceptic că domnul Constantin Buză va pune mâna pe funcţia de prim-vicepreşedinte al filialei PNL, dar a precizat că Buză şi Stoica vor face parte din Biroul Permanent Judeţean al partidului.
Din partea PNG, o linişte lungă. Secretarul general al PNG Vrancea, Dorin Ciulină, a spălat informaţia de argumente. "Nu ştiam de această plecare şi nu pot face prea multe comentarii. Nu am avut nici o discuţie în contradictoriu cu domnul Buză".

Ştirea adevărată nu are legătură cu micul trafic de membrii la nivel de organizaţii teritoriale. Vorbim aici de un fenomen românesc: Traseismul politic. Politica nu mai înseamnă de foarte mult timp doctrină sau apărarea intereselor unei anumite clase. Partidele politice sunt diferenţiate mai întâi de lideri si apoi de procentul parlamentar şi puterea de la centru şi din teritoriu. Astfel PSD care practic a câştigat alegerile în 2004, este astăzi nu mai puternic ci absolut jumulit de membrii săi din teritoriu.
Să revin la exemplu luat mai sus. Buză şi Stoica au fost membrii ai PSD şi au trecut la PNG într-un moment în care sondajele anunţau intrarea partidului lui Becali în Parlament. Dacă acest lucru era posibil, desigur rolul lor era privilegiat şi s-ar fi putut strecura prin cei minim 6% obţinuţi după redistribuire. Ei au părăsit corabia lui Gigi Becali şi au trecut la PNL, după ce au constatat că PNG nu trece pragul electoral de 5 %.
Constantin Buză a fost membru PSD şi a deţinut funcţii importante, cum ar fi cele de senator şi prefect al judeţului Vrancea. Nemulţumit că nu i s-au dat pe tavă funcţii (ceea ce era de aşteptat, PSD fiind în opoziţie), Buză a părăsit PSD şi a trecut la PNG. Deşi foarte proaspăt în partid, în luna februarie 2007 a fost numit preşedinte al PNG Vrancea, de către secretarul general al PNG, Dorin Ciulină. Iată însă că vestea nu a fost tocmai plăcută pentru membrii care ţin în spate organizaţia de Vrancea. Obişnuiţi seismic, încă de la instalare Constantin Buză a cunoscut contestaţiilor membrilor PNG. Principalul reproş era cercetarea DNA. Cu toate acestea, Buză a rămas în funcţie, centrul trecând peste organizaţia locală, şi a promis că va face din PNG Vrancea o organizaţie puternică. Pate că organizaţia a fost puternică dar o fisură a făcut fâsss. Între timp a adus-o în PNG şi pe Fevronia Stoica, fost membru al PSD Vrancea şi senator în mandatul 2000-2004. Organizaţia PNG Vrancea sub conducerea lui Buză a fâsâit până la 4 procente la alegerile europarlamentare din 25 noiembrie.
Buză a început să măture ograda PNG Vrancea de concurenţa periculoasă.
După fâsul electoral europarlamentar, Constantin Buză şi Fevronia Stoica se alătură unui alt fost deputat PSD, Cătălin Popescu, care s-a “orientat” direct la PNL. Cătălin Popescu este membru în Consiliul de Administraţie al Companiei de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, între 6 şi 7 mii de angajaţi. De la drumuri nu putem vorbi că mai curge un bănuţ, curge de-a dreptul. “Se pare că” (mint ziariştii, mint şi eu) venitul lunar al domnului Cătălin Popescu este de aproximativ 400 milioane de lei vechi. Calitatea de membru în Consiliul de Administraţie a fost obţinută cu ajutorul aceluiaşi “naş”, domnul Nini Săpunaru, acelaşi care i-a momit şi pe ceilalţi doi foşti PSD-işti, foşti PNG-işti.

A observat cineva că prin “transferul de partid” nu se face şi un transfer de personalitate, sau măcar un transfer de poziţie. Pleci dintr-o poziţie de vârf, ajungi pe o poziţie de vârf, imediat inferior, dar tot în vârf. De aceea oligarhia se conservă, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. În timp, pătura de potenţaţi începe să se înverzească albind de la mucigai.

Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.

Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.

Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.
(Flori de Mucigai - Tudor Arghezi)

Pe final, aş dori să vă prezint cum decurge o interpelare parlamentară pentru a prezenta un caz de incompatibilitate. Cel ce face acest demers, domnul Willian Gabriel Brânză, are parcă un nume predestinat, un fel de William Tell mioritic.


Răspunsul lui Vasile Blaga, pe atunci Ministru de Interne:

sacerdos

---

(preot)
Ziua de Crăciun, a fost găsită potrivită de Mitropolitul Vladimir al Ucrainei pentru a redeschide conflictul în Patriarhia Rusiei şi cea a României. Substanţa conflictului o constituie activarea celor trei eparhii în Republica Moldova şi Ucraina. Mitropolitul Vladimir, şeful unui biserici aflate în subordinea Patriarhiei Ruse, numeşte acest gest al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) “neprietenesc” şi “nemotivat”.
Mitropolitul Vladimir acţionează ca un diplomat-politician. “Ceartă” acţiunea BOR şi afirmă că "în mod evident, un pas în direcţia dezbinării, spre incitare la sentimente separatiste". Şi mai afirmă Mitropolitul Vladimir că "teritoriul canonic al unei Biserici Ortodoxe naţionale coincide cu graniţele naţionale ale acelei ţări" şi că "toţi ucrainenii ortodocşi din România sunt membri ai BOR şi toţi romanii din Ucraina sunt membri ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Cine este nemulţumit de acest lucru?".
Declaraţia Mitropolitului Vladimir urmează, firesc, reacţia Bisericii Ortodoxe Ruse şi a Sfântului Sinod de la Moscova, care era la rându-i împotriva eparhiilor româneşti de la Balti, Dubasari si Cantemir, care aparţin de Mitropolia Basarabiei şi "submineaza unitatea ortodoxa".
Discuţiile dintre Bisericile Ortodoxe au ajuns la preşedintele R. Moldova, Vladimir Voronin. Acesta are puterea de a anula înregistrarea Mitropoliei Basarabiei, cu riscul încălcării unei decizii a CEDO (curtea Europeană a Drepturilor Omului). Motivul pentru care domnul Voronin ar face asta este destul de întemeiat, vrea să elimine posibilitatea apariţiei între România şi Moldova un alt conflict de tip Kosovo.

Cum mitropolitul Vladimir nu este prea cunoscut aici, am extras din ediţia de Moldova a VIP Magazin:
PASTORUL SPIRITUAL A SUTE DE MII DE ORTODOCŞI
În anul 2000 Mitropolitul Vladimir a fost ales membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, după care şi-a extins cu mult autoritatea asupra conducerii laice a R. Moldova. Activitatea sa din ultimii ani este marcată de mai multe fapte de pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Sfântul Munte Athos din Grecia, de restaurarea Mănăstirii Căpriana, de vizite anuale la Ierusalim, de unde aduce, la Înviere, focul miraculos de la Mormântul Mântuitorului.
În fiece duminică, la liturghii, întru sănătatea şi tăria lui păstorească înalţă rugăciuni zeci şi sute de mii de ortodocşi moldoveni, pentru care el e faţa bisericească cea mai cinstită în acest stat.
Iar Mitropolitului Vladimir i-a fost încredinţată o putere deosebit de mare - de a păstori sufletele creştinilor uniţi în cea mai numeroasă comunitate religioasă de pe teritoriul R. Moldova. Ortodoxia rămâne principala religie: conform datelor ultimului recensământ al populaţiei, creştini ortodocşi se autoidentifică patru din cinci cetăţeni. Deşi după dobândirea independenţei, pe teritoriul R. Moldova a fost reactivată şi Mitropolia Basarabiei, aflată în supuşenia Patriarhiei Române, comuniunea bisericească cea mai mare rămâne Mitropolia Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei Ruse.
Primele două părţi din viaţa Mitropolitului Vladimir, pe numele de mirean Nicolae Cantarean, nu au fost legate de Moldova. După ce şi-a satisfăcut serviciul militar la Flota Mării Negre, în 1973 devine ipodiacon la catedrala Adormirii Maicii Domnului din Smolensk, Rusia. A slujit în această eparhie până în anul 1981, promovând câteva însemnate demnităţi bisericeşti. După absolvirea Seminarului Teologic din Moscova, N. Cantarean se întoarce la Cernăuţi, slujind ca paroh al catedralei Sf. Nicolae. La 29 noiembrie este tuns călugăr şi ia numele Vladimir, iar în 1989 termină Academia Teologică din Moscova. La 21 iulie 1989 arhimandritul Vladimir este înălţat în demnitatea de episcop al Chişinăului şi al Moldovei, peste un an este promovat arhiepiscop, iar din 1992 se autointitulează "Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove".
Venirea Mitropolitului Vladimir la cârma Bisericii Ortodoxe din R. Moldova a coincis cu apusul ateismului sovietic şi cu renaşterea impetuoasă a vieţii religioase şi bisericeşti. În prezent, pe lângă faptul că păstoreşte viaţa spirituală a enoriaşilor săi, mai administrează o întinsă gospodărie bisericească: peste două mii de biserici, circa 40 de mănăstiri de călugări şi de maici şi schituri, Academia Teologică din Chişinău cu un Seminar Teologic, o editură, un centru de pelerinaj, o bibliotecă, diverse frăţii creştine şi asociaţii bisericeşti.
ÎPS VLADIMIR
mitropolit al Chişinăului şi Întregii Moldove
Vârstă: 55 de ani
Data şi locul naşterii: 18 august 1952, s. Colencăuţi, raionul Hotin, regiunea Cernăuţi, Ucraina
Studii: În 1970 absolveşte Şcoala tehnico-profesională din satul natal; în 1989 – Academia Teologică din Moscova
Merite: Medalia Cuviosului Serghie de Radonej, Diploma de onoare a Prezidiului Fondului Păcii din URSS (1979), Ordinul Sf. Stanislav, Academician de Onoare al Academiei Internaţionale de Cadre de pe lângă UNESCO, ordinul Sf. Kneaz Vladimir, gr. II
Pe de altă parte am găsit informaţii pe www.bbc.co.uk
Biserica Moldovei critică 'năvălirea' României
Alexandru Canţîr, corespondent BBC la Chişinău
Clerul Mitropoliei Chişinăului şi Întregii Moldove, subordonată canonic Patriarhiei Ruse, a reacţionat dur faţă de reactivarea în Republica Moldova a trei eparhii din cadrul Mitropoliei Basarabiei, subordonată canonic Patriarhiei Române.
La o "adunare a preoţilor şi mirenilor" din cadrul Episcopiei de Bălţi şi Făleşti au fost formulate acuzaţii fără precedent la adresa Bisericii Ortodoxe Române.
Cei circa patru sute de participanţi la reuniune – una dintre altele cu aceeaşi temă desfăşurate în diferite regiuni - s-au adunat, după cum a declarat Prea Sfinţitul Marchel, Episcop de Bălţi şi Făleşti.
"...Ca să spunem părerea noastră, să ne exprimăm mai bine zis refuzul, protestul nostru ferm împotriva invaziei, nu mă tem de acest cuvânt, sau năvălirii României asupra ţării noastre, Republica Moldova care are şi ea Biserica sa autonomă şi este independentă şi suverană."
Mirenii şi preoţii care au vorbit ulterior s-au pronunţat la fel de ferm şi emoţional, urmând îndemnul Episcopului Marchel.
"Ajunge! Ajunge cu cei care se dau cu minte ageră şi doar doresc cu mâini fragede să construiască pe spatele nostru o Românie Mare. Nu va fi aşa," a spus preotul Ioan Pelin.
Protoiereul mitrofor, secretarul episcopal la Episcopia de Bălţi şi Făleşti, Petru Ciunciuc, şi-a ilustrat luarea de atitudine cu citate dintr-un interviu al şefului statului, dar şi cu terminologie medicală.
"Preşedintele Ţării, domnul Vladimir Voronin a dat o critică, Hotărârii Sinodului BOR... Iată ce ne vorbeşte Domnia sa: 'Implicarea Biseriicii Ortodoxe Române în Republica Moldova prin deschiderea a trei episcopii este un act de agresiune contra creştinilor din Republicii şi contra Bisericii Ortdoxe şi noi nu vom rămâne indiferenţi faţă de asta.' Aşa vorbeşte Preşedintele Ţării Moldovei. Mitropolia Basarabiei este ca o boală de cancer care şi-a dat metastaze în tot organismul..."
În final asistenţa a votat, în unanimitate, o Declaraţie citită de Episcopul de Bălţi şi Făleşti.
"Această hotărâre care doar se acoperă cu idealuri sfinte nutreşte în sine deszbin
atât în Biserică, cât şi în rândul mirenilor. În felul acesta, cred ei, şi începe unirea atât de mult râvnită de unii politiceni, ambiţiile cărora calcă chiar şi pe cele mai preţioase valori ale neamului moldovenesc – suveranitatea, independenţa şi integritatea ţării."
"Regretăm de asemenea şi faptul adoptării unei hotărâri lipsite de responsabilitate a slujitorilor Bisericii Române care şi ei, la rândul lor, încalcă canoanele apostoliceşti amestecându-se în treburile altui stat cu mitropolie autonomă, justificându-se cu practica regimului nazist condamnat cu toată stricteţea la procesul din Nurenberg. Ne miră mult şi primitivismul politic românesc...."
În declaraţia finală se mai spune că Sinodului BOR i se cere nu numai să-şi revizuiască, ci să-şi anuleze deciziile privind episcopiile reînfiinţate.
"Este greu de înţeles unde vede Mitropolia Moldovei o invazie a Bisericii Române în Republica Moldova. Reactivarea celor trei episcopii a fost o necesitate deoarece sunt episcopiile istorice sufragane ale Mitropoliei Basarabiei." a spus preacucernicul diac Andrei Deleu, şeful Cancelariei Mitropoliei Basarabiei.
"Şi-apoi la ultima rundă de dialog dintre Biserica Română şi cea Rusă s-a menţionat ca nici o Mitropolie să nu înfiinţeze episcopii. Dar din păcate Mitropolia Moldovei a creat episcopii şi a numit episcopi peste episcopi."
"Deci, crearea episcopilor de către Mitropolia Moldovei, structura locală a Patriarhiei Moscovei este posibilă, iar reactivarea episcopiilor istorice ale Mitropoliei Basarabiei este o 'invazie' Sunt lucruri care se contrazic..."
Între timp, s-a anunţat că problema jurisdicţiei Bisericii Ortodoxe Române în Republica Moldova ar urma să fie discutată în curând la Sofia de către reprezentanţii Patriarhiei de la Române şi celei Ruse, după ce Biserica Rusă şi-a exprimat nemulţumirea faţă de reactivarea celor trei episcopii.

Dincolo de aceste conflicte de interese, există însă o convieţuire armonioasă la nivel de credincios. De exemplu, cultul Crestin de Rit Vechi (Biserica Lipoveneasca) cuprinde credincioşii ortodocşi ruşi veniţi în Ţările Române, începând cu prima jumătate a secolului 18, ca urmare a persecuţiei şi terorii dezlănţuite de Biserica Ortodoxa Rusă şi autorităţile ruseşti, pentru ca nu au fost de acord cu reformele în ritualul cultului iniţiate de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului 17. În timpul perioadei de persecuţie, o parte dintre membrii mişcării împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria, Suedia, Prusia, Moldova, Dobrogea, iar cu timpul au ajuns şi în America de Nord, Manciuria şi chiar in Australia.
Primele comunităţi de lipoveni din România sunt cele din satele Lipoveni (1724) şi Manolea (1743), ambele în judeţul Suceava; s-au constituit apoi comunităţile din Sarichioi, Jurilovca si Slava Rusa, toate din judeţul Tulcea.
Din punct de vedere organizatoric, la 28 octombrie 1846 ia fiinţa Mitropolia de Rit Vechi de la Fântâna Alba (Bucovina de Nord), primul ierarh fiind mitropolitul Ambrozie, fost anterior mitropolit al Bosniei şi Herţegovinei.
Alegerea lui Ambrozie ca mitropolit a marcat constituirea comunităţilor creştine de rit vechi într-o Biserică autonomă ce cuprinde toţi credincioşii de rit vechi din Europa, America si Australia. Succesorii lui Ambrozie (Kiril, Arcadie etc.) au purtat titlul de mitropolit, fiind recunoscuţi conducători spirituali ai tuturor credincioşilor creştini de rit vechi din lume, statut şi recunoaştere ce şi le menţin şi astăzi.
La 28 iunie 1940, datorită ocupării Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietica, mitropolia creştinilor de rit vechi se muta de la Fântâna Alba la Brăila, unde funcţionează şi în prezent, cu prerogative de conducere spirituală asupra tuturor coreligionarilor din lume.
Credincioşii creştini de rit vechi se considera păstrătorii "adevăratei credinţe ortodoxe" şi a vechilor rânduieli tradiţionale ale Bisericii Ortodoxe, păstrează calendarul pe stil vechi, iar serviciile religioase le oficiază în limba slavonă. (http://www.geocities.com/Athens/Delphi/5647/rel43.htm)
Biserica Ortodoxă Română şi Rusă clamează nevoia de îndrumare spirituală. De ce ţine neapărat Biserica Ortodoxă Română să intre pe teritoriul rus, de ce ţine neapărat Biserica Ortodoxă Rusă să împiedice acest lucru? Nu cred că are nici o legătură cu credinţa ci mai mult cu parte economică a lucrurilor.
Aş vrea să reamintesc celor care se află la vârful Bisericilor Ortodoxe că iubirea de aproapele este principala cerinţă a oricărei biserici creştine. Poate că preasfinţiile lor au uitat să se umilească atunci când servesc pe Dumnezeu şi pe oameni, au uitat că Iisus s-a aplecat şi a spălat picioare aproapelui său. Dacă preasfinţiile lor nu-şi înţeleg rolul pe care trebuie să-l aibă în lume şi îşi construiesc o cetate de stăpânitori deasupra tuturor, poate că ar trebui să plece şi să redevină simpli călugări. Nu uitaţi preasfinţiile voastre, modelul pe care l-aţi ales atunci când aţi intrat în Biserică nu este cel al negustorului sau al starului de televiziune ci cel al Mântuitorului. Fiţi alături de El. Lepădaţi dragostea de bogăţie şi serviţi omul, învăţaţi umilinţa şi smerenia. Nu pângăriţi credinţa celor care cred cu tot sufletul lor în Biserică cu o politică de forţă.

Sfantul si intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan

Cu nevointa buna te-ai nevoit, intaiule Mucenice al lui Hristos si Apostole, si paganatatea tiranilor ai vadit; caci cu pietre fiind ucis de mainile celor fara de lege, cununa din Dreapta cea de sus ai luat, si catre Dumnezeu ai glasuit, strigand: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta.

Facandu-se oarecand, intrebare, intre saduchei, farisei si elini, despre Domnul nostru Iisus Hristos, unii zicand ca este prooroc, altii ca este inselator, altii ca este Fiul lui Dumnezeu, fericitul acesta, intai Mucenic si Arhidiacon Stefan, a stat intr-un loc inalt si bine a vestit si a marturisit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos. Si a zis: "Barbati frati, pentru ce s-au inmultit rautatile voastre si este tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul acela care crede si nu se indoieste de Iisus Hristos, ca El esle Cel ce a plecat cerurile si S-a pogorat pentru pacatele noastre, Care s-a nascut din Fecioara cea sfanta si curata, aleasa, mai inainte de intemeierea lumii. Acesta neputintele noastre le-a luat si bolile noastre le-a purtat. Ca pe cei orbi, i-a facut sa vada, pe cei leprosi, i-a curatit, dracii i-a gonit si pe toti ne-a mantuit".

Iar ei, auzind aceasta, se certau cu dansul, graind impotriva. Si, hulind pe Domnul cel propovaduit, l-au dus pe Stefan la adunarea sfatului, la arhierei, ca nu puteau sta impotriva intelepciunii si duhului care vorbea, precum scrie la Faptele Apostolilor.

Si au adus martori mincinosi, care au zis: "Noi l-am auzit pe acesta graind cuvinte de hula impotriva Templului si a Legii si, ca Iisus Nazarineanul va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise". Si pe cand il invinuiau, cei din sobor au vazut fata lui Stefan stralucind, ca o fata de inger.

Si, umplandu-se de ravna, Stefan a adus impotriva lor cuvant de mustrare, precum odinioara Ilie, zicand catre dansii: "Oameni tari in cerbicie si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea va impotriviti Duhului Sfant; cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi". Iar ei, auzindu-l si neputand suferi, s-au pornit cu nespusa manie si scrasneau cu dintii asupra lui. Dar, cautad la cer, Stefan a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta slavei si a zis: iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 7, 56).

Si, astupandu-si urechile, necredinciosii s-au aruncat asupra lui, l-au scos afara din cetate, si-l ucideau cu pietre, pe cand el se ruga pentru dansii, zicand: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta". Si, acestea zicand, a adormit.

Sangele Mucenicilor este totdeauna o samanta care aduce roade. La uciderea lui Stefan, era un tanar, care pazea hainele ucigasilor Mucenicului. Se numea Saul si el se invoise la uciderea ce se facea. Dar iata, rugaciunea si sangele lui Stefan au biruit in taina si acest Saul, dupa ce s-a intalnit cu Domnul, pe drumul Damascului, s-a facut Sfantul si marele nostru Apostol Pavel, Sangele Mucenicilor totdeauna lucreaza biruintele Domnului.

Soborul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.

Despre fuga în Egipt a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu:

După ce Irod a dat poruncă să fie tăiaţi toţi pruncii din Betleem, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt". Şi a fugit în Egipt Născătoarea de Dumnezeu cu Pruncul şi cu Iosif, pentru două pricini: întâi ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu"; a doua, ca să se închidă gura ereticilor. Dacă Maica Domnului n-ar fi fugit cu Pruncul în Egipt şi ar fi fost prins Pruncul şi ucis, atunci s-ar fi împiedicat mântuirea oamenilor; iar dacă ar fi rămas în Palestina şi n-ar fi fost ucis de Irod, şi ar fi scăpat tocmai pentru ca să poată împlini mântuirea oamenilor, atunci mulţi ar fi socotit că a purtat o nălucă de trup şi nu trup adevărat, iar ereticii fără de Dumnezeu ar fi îndrăznit să zică: "Dacă ar fi purtat trup, ar fi fost ucis de sabie; dar dacă n-a fost ucis, înseamnă că nălucire este naşterea Lui". Pentru aceasta a fugit în Egipt, ca sa sfarâme idolii de acolo şi să mântuiască toată lumea în vremea mântuitoarei Răstigniri şi învieri.

Există în tradiţia Bisericii noastre rânduiala ca, în ziua următoare marilor praznice, să cinstim persoanele a căror slujire este legată de praznicele respective. Dacă încă trăim bucuria Naşterii în ieslea din Betleem a Pruncului Iisus, cu siguranţă că avem în noi şi icoana celei care a fost aleasă de Dumnezeu să fie vas şi chivot cu totul sfânt pentru Fiul Omului - Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria.

„Sobor în limbajul bisericesc înseamnă „adunare de oameni", iar sărbătoarea de astăzi are o dublă semnificaţie: pe de o parte, suntem chemaţi toţi creştinii să o cinstim după cuviinţă pe Maica Domnului, aici, pe pământ; pe de alta parte, să ne amintim că nu numai noi, oamenii, o cinstim ci - mai mult decât noi - o cinstesc îngerii din ceruri şi toţi sfinţii.

Suntem chemaţi, aşadar, la o împreună-prăznuire a Maicii Domnului, vocile noastre unindu-se cu glasurile îngerilor şi ale sfinţilor, cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu cinstim o pământeancă oarecare, ci aducem cuvenita închinare celei care este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii", celei căreia Arhanghelul Gavriil i-a spus: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu intre femei!" (Luca 1,28).

Hristos S-a născut din Sfânta Fecioara Maria, a trăit printre noi, ne-a învăţat ca nimeni altul, S-a răstignit, a murit pentru păcatele noastre, a înviat, biruind moartea, şi S-a înălţat la ceruri, de unde iarăşi va veni cu slavă să judece viii şi morţii. Acolo, la ceruri, a luat-o şi pe Maica Sa, pe tron de împărăteasă. De acolo ea mijloceşte pentru fiecare dintre noi: şi pentru cei ce o cinstesc, şi pentru cei ce o batjocoresc. Plânge pentru păcatele noastre şi pentru durerile noastre, plânge când vede că nu răscumpăram vremea, ci o irosim zadarnic, nelucrând aproape deloc pentru suflet. Ne apără de primejdii, ca Maică a tuturor şi se bucură, împreună cu toţi sfinţii, când vreunul dintre pământeni intră în ceata drepţilor. Pe ea o cinstim astăzi, rugând-o din inimă să mijlocească şi mai departe pe lângă Fiul ei Cel născut în Ieslea din Betleem pentru noi, fiii ei cei păcătoşi. Amin.

Urbi Et Orbi

---

(De la Roma către lume)
Sancti Apostoli Petrus et Paulus: de quoroum potestate et auctoritate confidimus ipsi intercedant pro nobis ad
Dominum.
Amen.
Precibus et meritis beatæ Mariae semper Virginis, beati Michaelis Archangeli, beati Ioannis Baptistæ, et sanctorum Apostolorum Petri et Pauli et omnium Sanctorum misereatur vestri
omnipotens Deus; et dimissis omnibus peccatis vestris, perducat vos Iesus Christus ad vitam æternam.
Amen.
Indulgentiam, absolutionem et remissionem omnium peccatorum vestrorum, spatium verae et fructuosae poenitentiæ, cor semper penitens, et emendationem vitae, gratiam et consolationem Sancti Spiritus; et finalem perseverantiam in bonis operibus tribuat vobis omnipotens et misericors Dominus.
Amen.
Et benedictio Dei omnipotentis, Patris et Filii et Spiritus Sancti descendat super vos et maneat semper.
Amen.

Për shumë wjet Pashkët.
Христос възкресе.
Christos uvaskrós.
Sretan Uskrs!
Kristus vstal z mrtvých.
Zalig Pasen! Ik wil mijn hartelijke dank tot uitdrukking brengen voor de fraaie bloemen uit Nederland voor de Paasmis op het Sint Pietersplein.
May the grace and joy of the Risen Christ be with you all.
Felician Paskon en Kristo resurektinta.
Kristus on surnuist üles tyusnud.
Siunattua Pääsiäistä.
Le Christ est ressuscité. Sainte fête de Pâques ! Que pour vous ce mystère soit source de bonheur et de paix profonde.
Euch allen ein gesegnetes und frohes Osterfest! Der Friede und die Freude des auferstandenen Herrn sei mit Euch.
Krisztus feltamadott.
Selamat Paskah.
Beannacht na Cāsga dhuibh go lēir. Buona Pasqua a voi, uomini e donne di Roma e d’Italia! Il messaggio di speranza, di fraternità e di pace, che ogni anno in questo Giorno santo si rinnova con vigore, giunga agli abitanti dell’amata Nazione italiana, e rechi, soprattutto alle famiglie, la gioia e la serenità del Signore risorto.
Dominus meus et Deus meus!
Priecīgas lieldienas.
Linksmų Šzventų Welykų.
Frou a geseent Ouschteren.
Христос Воскресна.
Arahaba Tratry Ny Paka.
L-Ghid it-tajjeb.
Nga mihi o te Aranga ki a koutou.
ХРИСТИЙН ДАХИН АМИЛАЛЫН БАЯРЫН МЗНД ХУРГЗЕ!
Maligajang pagkabuhay ni Kristo.
Chrystus zmartwychwstał.
Uma Páscoa feliz com Cristo Ressuscitado.
Lachi Patrači!
Cristos a ínviat.
Христос Воскресе.
Ia manuia le Efeta.
Chrystus z mortwych stanył.
Христос васкрсе!
Radostné veľkonočné sviatky.
Blagoslovljene velikonočne praznike.
Os deseo a todos una buena y feliz fiesta de Pascua, con la paz y la alegría, la esperanza y el amor de Jesucristo Resucitado.
Heri na baraka zangu kwa sikukuu ya Pasaka kwenu wote.
Glad Pàsk.
Paskalya bayramini kutlarim.
Христос Воскрес!
Mù’ng lé phuc sinh.

nuntius

---

(mesaj)
Crăciun fericit şi La Mulţi Ani! Îţi doresc din tot sufletul să fii fericit şi să ai mult noroc în dragoste!
Merry Christmas and a Happy New Year! With all my heart I wish you happiness and lots of luck in love!
Feliz Natal e Feliz Ano Novo! Do fundo do meu coração lhe desejo felicidade e muita sorte no amor!

Cu ocazia Crăciunului, au fost transmise mesaje din partea preşedintelui, premierului şi patriarhului.

Crăciunul este întâi de toate o sărbătoare creştină şi este sărbătorit deopotrivă de ortodocşi sau de catolici. Urările de bine şi colinda s-au împletit cu mesajul mai marelui Bisericii Ortodoxe Române.
"În noaptea de 31 decembrie 2007 spre 1 ianuarie 2008 şi în ziua de Anul Nou să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu (Te-Deum) pentru binefacerile primite de la El în anul care a trecut şi să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună şi folositoare din anul nou în care intrăm. Sperăm că toate acestea ne vor ajuta să zidim duhovniceşte Biserica din suflete şi să sensibilizăm mai mult pe toţi credincioşii dornici să ajute la construirea noii Catedrale Patriarhale, numită şi Catedrala Mântuirii Neamului, mai ales după ce în data de 29 noiembrie 2007 a fost sfinţit locul pentru construirea acesteia", se arată în pastorală. "Avem nădejdea că dorinţa Patriarhilor României şi mai ales a vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist se va împlini cât mai curând. Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne arată iubirea nesfârşită şi minunată a lui Dumnezeu Tatăl pentru lume, iubire arătată în fiul său cel veşnic, Iisus Hristos care din iubire pentru oameni a devenit om, a coborât pe pământ ca pe noi pământenii să ne înalţe la ceruri", a transmis ÎPS Patriarhul Daniel.

Şi preşedintele Traian Băsescu, şi premierul Călin Popescu Tăriceanu, au adresat şi ei mesaje de Crăciun.
"Crăciunul este pentru noi toţi o sărbătoare a generozităţii şi a speranţei. Mai mult ca oricând, astăzi suntem îndemnaţi să redescoperim sensul profund al solidarităţii umane.
Celor pentru care Naşterea Domnului este o sărbătoare a iubirii lui Dumnezeu şi a fraternităţii umane, doresc să le adresez toate gândurile mele pline de respect şi de preţuire.
Spiritul Crăciunului, care ne însufleţeşte în aceste zile, înseamnă deopotrivă să ne bucurăm alături de cei dragi şi să dăruim celor care au nevoie de noi. Să facem din bucuria sărbătorilor o sărbătoare a demnităţii şi a fraternităţii noastre!
Cu acest prilej, doresc tuturor românilor din ţară şi de pretutindeni belşug, pace, fericire şi multe împliniri!", a susţinut Traian Băsescu.

"Vreau ca românii să se simtă la ei acasă la fel de bine ca în orice ţară din Europa: o ţară modernă, o ţară civilizată, o ţară îmbelşugată. Doresc tuturor la mulţi ani şi sărbători cu bine", a spus Călin Popescu Tăriceanu.

Ce bine ar fi ca de mâine poporul român să aibă parte de concordie.

† D A N I E L
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITOR AL CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR
HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

"Iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David." (Evanghelia după Luca 2,10–11)

Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este vestită de îngeri ca bucurie mare pentru mântuirea oamenilor. Vestea Naşterii lui Hristos în Betleemul Iudeii este adusă oamenilor de către îngerii din ceruri, pentru că Cel ce Se naşte într-o iesle dintr-o peşteră de sub pământ este Acela prin Care şi pentru Care au fost făcute cerul şi pământul (cf. Coloseni 1, 16), Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc.
Sfântul Evanghelist Luca ne spune că vestea Naşterii lui Hristos, adusă păstorilor de la Betleem de îngerul Domnului, a fost însoţită de slava Domnului care a înconjurat pe păstori în timp ce îngerul a stat lângă ei (cf. Luca 2, 9). Aşadar, vestea Naşterii Domnului se face deodată prin cuvânt ceresc şi prin vedere cerească, prin slove rostite şi slavă privită, pentru că Dumnezeu-Cuvântul Cel nevăzut cu ochii trupeşti, necuprins cu mintea şi cu privirea şi neatins cu mâna, Se face Om văzut cu ochii, ascultat cu urechile, înţeles cu mintea şi atins cu mâinile. De ce? Pentru ca să ne dăruiască nouă oamenilor, limitaţi şi trecători, slava Lui cea nemărginită şi veşnică. Să ne ridice la sfinţenia Lui pe noi cei căzuţi în păcat. Să ne dăruiască viaţă veşnică nouă celor muritori. Să ne înveţe ascultarea smerită şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu pe noi cei neascultători şi nerecunoscători. Stăpânul lumii Cel atotputernic şi preaslăvit de îngeri S-a făcut om sărac şi slujitor smerit pentru ca pe noi să ne elibereze din robia lăcomiei după cele materiale şi din tirania orgoliului şi a slavei deşarte. Cel ce Se naşte veşnic din Dumnezeu-Tatăl, fără mamă, Se naşte în timp din mamă fără tată, ca să fie deodată Fiul unic al Tatălui ceresc şi fiul unic al Fecioarei. Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc a luat chip de Copil, născut din mamă pământeană, fără tată pământean, pentru ca să ne înveţe pe noi pământenii să căutăm neîncetat şi să iubim pururea pe Tatăl Cel veşnic, Făcătorul cerului şi al pământului. Hristos coboară din ceruri pe pământ, ca pe noi pământenii să ne înalţe la ceruri. Iubirea Lui smerită este spaţiul libertăţii şi înălţării noastre prin iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Hristos Domnul S-a făcut purtător de trup pământesc, ca pe noi să ne facă purtători de Duh Sfânt ceresc. El S-a făcut Om, ca pe noi oamenii să ne îndumnezeiască prin har. Fiul preaslăvit al lui Dumnezeu S-a făcut Fiul smerit al Omului, ca pe noi oamenii să ne înalţe la demnitatea şi slava de fii duhovniceşti ai lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, prin cuvintele: "Şi celor câţi L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut" (Ioan 1, 12 – 13). Hristos a coborât din ceruri şi S-a născut într-o peşteră, în interiorul pământului, ca pe noi oamenii să ne înalţe în interiorul Împărăţiei cerurilor.
Acesta este înţelesul adânc al slavei Domnului arătată păstorilor de la Betleem, când îngerul Domnului le-a vestit Naşterea smerită a lui Hristos – Mântuitorul. De ce a fost vestit El ca Mântuitor? Pentru că mântuirea înseamnă unirea omului păcătos şi muritor cu Dumnezeu Cel sfânt şi veşnic viu. Hristos Se naşte ca Mântuitor ca să vindece oamenii de păcat şi de moarte şi să-i facă părtaşi vieţii veşnice.
La Naşterea lui Hristos, cerul se uneşte cu pământul, iar îngerii se bucură împreună cu păstorii, pentru a ne arăta nouă taina mântuirii oamenilor în Biserica lui Hristos, în care Liturghia săvârşită pe pământ de păstorii sufleteşti ai turmei cuvântătoare se uneşte cu Liturghia cerească săvârşită necontenit de către îngeri în ceruri, după cum se spune chiar în rugăciunile Sfintei Liturghii (Rugăciunea dinainte de începerea Sfintei Liturghii şi rugăciunea dinainte de intrarea cu Sfânta Evanghelie prin Uşile împărăteşti). În acest sens, Sfântul Evanghelist Luca ne spune că, la Naşterea Domnului, împreună cu îngerul binevestitor s-a mai arătat păstorilor şi "mulţime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" (Luca 2, 13-14). De ce îngerul Domnului a binevestit păstorilor de la Betleem Naşterea Domnului Hristos în timpul nopţii? Pentru că păstorii erau în stare de veghe sau de priveghere. În acest înţeles Evanghelia ne spune că păstorii "făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor" (Luca 2, 8). Întrucât păstorii erau obişnuiţi cu veghea de noapte pentru a păzi oile, ei priveau mai mult decât alţi oameni înălţimea şi întinderea cerului şi preţuiau taina luminii care risipeşte întunericul. Păstorii de pe câmp, nefiind robiţi de grijile şi de petrecerile lumeşti din cetate, înţelegeau mai bine legătura dintre cer şi pământ, dintre darurile cerului şi viaţa pământenilor. De aceea, când Se naşte Hristos – Lumina lumii, "Păstorul şi Păzitorul sufletelor noastre" (I Petru 2, 25), păstorii, cu ochi veghetori, cu minte şi inimă trează, primesc cei dintâi vestea Naşterii Mântuitorului lumii. După plecarea îngerilor, păstorii de pe câmp au mers la Betleem şi după ce au văzut cu ochii lor Pruncul născut în iesle (cf. Luca 2, 16), aşa după cum le-a vestit lor mai înainte îngerul Domnului (cf. Luca 2, 12), ei au devenit, la rândul lor, vestitori ai bucuriei Naşterii Domnului Hristos. Evanghelia spune: "Şi grăbindu-se, (păstorii) au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori (...) Şi s-au întors păstorii slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese" (Luca 2, 16–18 şi 20).
După cum odinioară îngerii şi păstorii turmelor de oi de la Betleem au vestit Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos "cu bucurie mare", ca fiind o minunată lucrare cerească împlinită pentru mântuirea oamenilor, aşa şi astăzi, în Biserica Ortodoxă, copiii şi tinerii, asemenea îngerilor, şi preoţii păstori ai comunităţilor de creştini, asemenea păstorilor de la Betleem, vestesc în Ajunul Crăciunului Naşterea Domnului, cântând troparul praznicului şi arătând icoana slavei Naşterii Domnului, din casă în casă, iar apoi se întorc la Casa Domnului, în biserică, să slăvească şi să laude împreună, cu mare bucurie, taina Naşterii Domnului, iubirea milostivă şi minunată a lui Hristos pentru oameni.

Dreptmăritori creştini,
Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost vestită de îngeri ca fiind bucurie mare pentru tot poporul, pentru că ea este bucuria mântuirii. Iar pentru că vestea aceasta a mântuirii adusă de îngeri oamenilor a fost primită cu credinţă, ea a rodit atunci bucurie mare în sufletele credincioşilor şi rodeşte şi acum bucurie din an în an. Iată de ce Sărbătoarea Naşterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei pe care ne-o dăruieşte nouă Dumnezeu-Tatăl în Fiul Său, Hristos-Mântuitorul, prin lucrarea Sfântului Duh, în Biserică şi în sufletele credincioşilor.
Întrucât Hristos Domnul este izvorul bucuriei depline şi netrecătoare (cf. Ioan 17, 13), legătura vie cu El, prin credinţă puternică, rugăciune fierbinte şi fapte bune, aduce bucurie în viaţa Bisericii şi în sufletele credincioşilor. Această bucurie a credinţei în Hristos şi a iubirii statornice faţă de El este numită de către Sfântul Apostol Pavel "bucurie în Domnul" (cf. Filipeni 4, 4). Ea este roadă a Duhului Sfânt în sufletul omului credincios şi iubitor de Hristos şi de semeni (cf. Galateni 5, 22) şi arvună a bucuriei veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17). Această bucurie, ca prezenţă a harului lui Hristos în sufletul omului luptător cu păcatul şi cu greutăţile vieţii, nu piere nici în vreme de încercare (cf. II Corinteni 6, 10; 7, 4; I Tesaloniceni 1, 6; 2, 19), ci, dimpotrivă, creşte când cel credincios suferă pentru Hristos şi pentru Biserică (cf. Coloseni 1, 24; Evrei 10, 34; 12, 2; Iacov 1, 2; 1 Petru 4, 13). Bucuria credinţei se intensifică şi se statorniceşte prin rugăciune fierbinte, prin pocăinţă şi iertare de păcate, prin eliberarea de patimi, prin cuvântul bun şi prin fapta cea bună, prin viaţă curată şi iubire sfântă. Ea devine bucurie deplină a celor ce înaintează pe calea sfinţeniei. Când Sfânta Biserică a lui Hristos cheamă pe toţi oamenii la mântuire, ea îi cheamă la această bucurie deplină în Hristos - Izvorul bucuriei veşnice. Când Hristos-Domnul vine în lume, Prunc născut în multă smerenie, îngerii vestesc păstorilor bucurie mare. Când Hristos -Domnul Cel răstignit înviază din morţi, El însuşi întâmpină pe cale femeile mironosiţe cu salutarea: Bucuraţi-vă! Când Hristos Cel înviat din morţi Se înalţă întru slavă la ceruri, El făgăduieşte că va fi cu cei ce cred în El, în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor (cf. Matei 28, 20), iar ucenicii trăiesc cu "bucurie mare" (Luca 24, 52) adevărul făgăduinţei lui Hristos şi al prezenţei Lui în ei, prin lucrarea Duhului Sfânt, Mângâietorul (cf. Ioan 15, 26; 16, 13-14).
Bucuria credinţei sau bucuria creştinilor în Hristos -Domnul este vestită de Sfântul Apostol Petru, ca bucurie a mântuirii, plină de har şi lumină: "pe El (pe Hristos), fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preaslăvită, dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor" (1 Petru 1, 8-9).
Bucuria credinţei ca bucurie a mântuirii oamenilor şi ca bucurie a vieţii veşnice în Hristos a fost prevestită de profeţii Vechiului Testament, mai ales de profetul Isaia (Isaia 9, 2; 35, 1; 44, 23; 49, 13; 61, 7, 10; 65, 14; 66, 10). Ea este trăită ca bucurie sfântă a vieţii creştine de Sfinţii Apostoli şi de Biserica lui Hristos de-a lungul veacurilor şi se dăruieşte deplin celor mântuiţi, drepţilor şi sfinţilor în Împărăţia lui Dumnezeu, după cum se spune în cartea Apocalipsei (18, 20; 19, 7). Bucuria credinţei, ca bucurie a prezenţei lui Hristos -Domnul în sufletele oamenilor care cred în El şi Îl iubesc pe El, creşte pe măsura tăriei credinţei noastre, a rugăciunii noastre, a dorinţei de sfinţenie şi a faptelor bune pe care le săvârşim. Bucuria credinţei s-a făcut roditoare de-a lungul veacurilor în predica Sfinţilor Apostoli, în mărturisirea jertfelnică a sfinţilor mucenici, în lupta pentru apărarea dreptei credinţe a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, în zelul pastoral al preoţilor de parohie şi în rugăciunea necontenită a monahilor şi monahiilor din mănăstiri, în creşterea copiilor şi a tinerilor în dreapta credinţă, în mulţimea bisericilor şi a catedralelor, în mulţimea aşezămintelor filantropice înfiinţate de creştini, în mulţimea operelor de artă creştină, dar mai ales în frumuseţea sărbătorilor şi a cântărilor bisericeşti ortodoxe, precum şi în frumuseţea colindelor şi a datinilor populare româneşti, inspirate de credinţa creştină. Toate acestea sunt străbătute şi luminate de bucuria iubirii milostive şi a slavei neînserate a Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.
Toate slujbele Bisericii ca lucrări de mărturisire şi de preaslăvire a lui Hristos, ca răspuns al iubirii noastre la iubirea Lui milostivă şi mântuitoare, sunt izvor de bucurie şi veşminte ale bucuriei. De asemenea, rugăciunile zilnice pe care le săvârşim cu credinţă şi evlavie acasă sau la locul de muncă sunt izvor de bucurie. Toate cuvintele bune pe care le rostim şi faptele bune pe care le săvârşim cu dragoste şi smerenie spre folosul semenilor noştri în familie, în Biserică şi în societate sunt izvor de bucurie, pentru că ele sunt semne luminoase ale credinţei noastre în Hristos şi ale iubirii Lui sfinte lucrătoare în noi prin harul Sfântului Duh.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
În viaţa noastră de fiecare zi, dar mai ales în aceste zile de sărbătoare, să oferim celor din jurul nostru daruri şi semne ale bucuriei. Să aducem bucurie în casele şi în sufletele în care se află tristeţe şi singurătate, boală şi sărăcie, suferinţă şi înstrăinare. Să răspundem iubirii nemărginite a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor cu fapte ale iubirii noastre frăţeşti, ştiind că adevărata credinţă este "credinţa lucrătoare prin iubire" (Galateni 5, 6). Să nu uităm în rugăciunile noastre şi în semnele iubirii noastre frăţeşti de Crăciun şi de Anul Nou nici pe fraţii noştri români care se află departe de ţară şi de casă.
În noaptea de 31 decembrie 2007 spre 1 ianuarie 2008 şi în ziua de Anul Nou să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu (Te-Deum) pentru binefacerile primite de la El în anul care a trecut şi să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună şi folositoare din anul nou în care intrăm.
Cu bucurie, vestim tuturor că, începând cu data de 27 octombrie 2007, de Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, Patriarhia Română are un post de radio, Radio Trinitas, un post de televiziune, Trinitas TV, şi un cotidian, Ziarul Lumina, ca urmare a bunei colaborări misionare dintre Patriarhie şi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Aceste mijloace noi de comunicare şi de misiune în societate împreună cu agenţia de ştiri formează Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române. Sperăm că toate acestea ne vor ajuta să zidim duhovniceşte Biserica din suflete şi să sensibilizăm mai mult pe toţi credincioşii dornici să ajute la construirea noii Catedrale Patriarhale, numită şi Catedrala Mântuirii Neamului, mai ales după ce în data de 29 noiembrie 2007 a fost sfinţit locul pentru construirea acesteia. Avem nădejdea că dorinţa Patriarhilor României şi mai ales a vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist se va împlini cât mai curând.
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou – 2008 şi Botezului Domnului, vă adresăm tuturor calde şi părinteşti urări de pace şi sănătate, fericire şi ajutor mult de la Dumnezeu în tot lucrul bun şi folositor, dimpreună cu tradiţionala urare "La mulţi ani!"
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!
Al vostru către Hristos -Domnul rugător,
† D A N I E L
ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

MESAJUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
adresat românilor cu ocazia Crăciunului
(24 decembrie 2007)

„Dragi români,
Crăciunul este pentru noi toţi o sărbătoare a generozităţii şi a speranţei. Mai mult ca oricând, astăzi suntem îndemnaţi să redescoperim sensul profund al solidarităţii umane.
Celor pentru care Naşterea Domnului este o sărbătoare a iubirii lui Dumnezeu şi a fraternităţii umane, doresc să le adresez toate gândurile mele pline de respect şi de preţuire.
Spiritul Crăciunului, care ne însufleţeşte în aceste zile, înseamnă deopotrivă să ne bucurăm alături de cei dragi şi să dăruim celor care au nevoie de noi. Să facem din bucuria sărbătorilor o sărbătoare a demnităţii şi a fraternităţii noastre!
Cu acest prilej, doresc tuturor românilor din ţară şi de pretutindeni belşug, pace, fericire şi multe împliniri!”

Gheorge Dinică

Astăzi s-a născut Hristos şi Gheorghe Dinică.
Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, Bucureşti) este unul din cei mai mari actori români din toate timpurile. A debutat ca actor în filmul „Străinul” în anul 1963 şi a jucat în peste 60 de filme. Adesea, critica l-a asemuit cu Robert de Niro, comparaţie de care Gheorghe Dinică nu se declară deloc încântat. „Ce legătură are Robert de Niro cu mine? Eu am studiat şi jucat în România”, a menţionat actorul. Din 2006 este căsătorit cu Gabriela Georgeta.
Filmografie
* Străinul (1963)
* Comoara din Vadul Vechi (1964)
* Procesul alb (1965)
* Golgota (1966)
* Maiorul şi moartea (1967)
* Columna (1968)
* Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
* Neînfricaţii (1970) - serial TV
* Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971)
* Felix şi Otilia (1971) - avocatul Stănică Raţiu
* Bariera (1972)
* Cu mâinile curate (1972) - Lăscărică
* Explozia (1972)
* Dincolo de nisipuri (1973)
* Ştefan cel Mare-Vaslui 1475 (1974)
* Ilustrate cu flori de câmp (1974)
* Filip cel bun (1974)
* Fraţii Jderi (1974)
* Zidul (1974)
* Nemuritorii (1974)
* Nu filmăm să ne amuzăm (1974)
* Un comisar acuză (1975) - legionarul Paraipan
* Evadarea (1975)
* Mastodontul (1975)
* Prin cenuşa imperiului (1975)
* Cuibul salamandrelor (1976)
* Marele singuratic (1976)
* Osânda (1976)
* Premiera (1976)
* Trei zile şi trei nopţi (1976)
* Acţiunea „Autobuzul” (1977)
* Doctorul Poenaru (1977)
* Trepte spre cer (1977)
* Drumuri în cumpănă (1978)
* Revanşa (1978) - comisarul Paraipan
* Totul pentru fotbal (1978)
* Bietul Ioanide (1979)
* Ultima noapte de dragoste (1979)
* Lumini şi umbre (1979-1982) - serial TV
* Reţeaua S (1980)
* O lume fără cer (1981)
* Concurs (1982)
* De ce trag clopotele, Mitică? (1982) - Nae Girimea
* Întunericul alb (1982)
* Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)
* Râdeţi ca în viaţă (1983)
* Secretul lui Bachus (1983) - Gheorghe Cercel
* Un petic de cer (1983)
* Eroii nu au vârstă (1984) - serial TV
* O lumină la etajul zece (1984)
* Zbor periculos (1984)
* Vară sentimentală (1985)
* Cuibul de viespi (1986)
* Secretul lui Nemesis (1986) - N.M. Siseanu
* Figuranţii (1987)
* Să-ţi vorbesc despre mine (1987)
* Momentul adevărului (1987)
* Lacrima cerului (1987)
* Casa din vis (1991)
* Divorţ din dragoste (1991)
* Cel mai iubit dintre pământeni (1992)
* Liceenii în alertă (1992)
* Patul conjugal (1992)
* Priveşte înainte cu mânie (1992)
* Balkans, Balkans (1993)
* Oglinda – începutul adevărului (1993)
* Această lehamite (1993)
* Chira Chiralina (1993)
* Crucea de piatră - ultimul bordel (1993) - tovarăşul Puzderie
* Craii de Curtea veche (1995)
* Terente – regele bălţilor (1995)
* Faimosul Paparazzo (1999)
* Manipularea (2000)
* Patul lui Procust (2001)
* Război în bucătărie (2001)
* După amiaza unui torţionar (2001)
* Filantropica (2001) - Pavel Puiuţ
* Turnul din Pisa (2002)
* Examen (2003)
* Dulcea saună a morţii (2003)
* Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR
* Aleodor Împărat (2004)
* Magnatul (2004)
* Orient Express (2004)
* Sindromul Timişoara - Manipularea (2004)
* Omul grăbit (2005) - Franţa
* Vânătoarea (2005)
* White Palms (2006) - Ungaria
* Tinereţe fără tinereţe (2006)
* Comisarul Moldovan (2008)

Trei păstori

Naşterea Domnului - Crăciunul

Evanghelia dupa Matei 2, 1-12

"Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor."

TROPARUL NASTERII DOMNULUI:

Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostiintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie.


Nasterea Cea dupa trup a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos

Stihuri:

Priveste, iubitorule de intelepciune,
Ce lucreaza Domnul pentru tine
Se naste din Fecioara, mai presus de fire,
Spre a noastra a tuturor innoire
Ca alt mai mare lucru nou faptura n-a vazut
Ca Fecioara Maria pe Dumnezeu L-a nascut.

Vazand iubitorul de oameni Dumnezeu ca neamul omenesc este asuprit de diavolul, S-a milostivit si a trimis pe Arhistrategul Sau Gavriil sa zica celei de Dumnezeu Nascatoare: "Bucura-te cea plina de dar, cu tine este Domnul". Si cand Maria Fecioara a zis ingerului: "Iata, roaba Domnului sunt, faca-se mie dupa cuvantul tau", indata Domnul nostru Iisus Hristos, adica Cel facut om, Fiul si Cuvantul cel vesnic al lui Dumnezeu, S-a zamislit in cinstitul si preacuratul ei pantece, prin puterea Duhului Sfant. Iar daca s-au implinit noua luni de la zamislirea ei, a iesit porunca de la cezarul August sa se inscrie toata lumea, fiecare in cetatea sa de nastere. Deci, a plecat si Iosif, ocrotitorul Domnului, dimpreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu ca sa se inscrie in Betleem, amandoi fiind din casa si din neamul lui David. Si era vremea sa nasca Fecioara si, nefiind salas, din pricina multimii oamenilor veniti sa se inscrie, au intrat intr-o pestera saraca. Si acolo, Fecioara a nascut, fara de stricaciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos si L-a infasat ca pe un prunc si L-a pus in ieslea dobitoacelor, pe Ziditorul tuturor, Cel ce venise sa ne mantuiasca pe toti de pacatele noastre.

Pomenirea inchinarii magilor

Se afla, pe vremea lui Moise, in pamantul chaldeenilor, un oarecare vrajitor cu numele Valaam si proorocind multe, a spus si aceasta: "Stea din Iacov va rasari si va zdrobi stapaniile lui Moab". Deci, avand ceilalti vrajitori de dupa el asemenea proorocie, o spuneau, ca pe o predanie, la toti inteleptii si imparatii lor si asa a ajuns ea pana la acesti trei magi din vremea Evangheliei. Si ei luau seama cand avea sa se vada asemenea stea. Deci, vazand ei, ca niste cititori in stele ca Steaua lui Hristos nu-si facea, drumul, precum celelalte stele, de la rasarit catre apus, ci de la miazazi catre miazanoapte, au cunoscut ca aceasta inseamna nasterea unui mare imparat. Si, urmand steaua, au aflat pe Hristos Domnul si, cazand, I s-au inchinat Lui si I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna si asa, cu porunca ingerului, s-au intors in tara lor, neabatandu-se pe la Irod.

Ca Irod intaiul, fiind de alt neam, imparat in Israel, era tare iubitor de stapanire si mult se temea de pierderea imparatiei sale si de Mesia, Cel fagaduit, prin Prooroci, imparat al iudeilor. Iar cei trei crai, cand au venit si au intrat in Ierusalim, intrebau cu indrazneala despre imparatul ce se nascuse, aratand ca, prin stea, erau povatuiti sa vina acolo. Atunci Irod, trezindu-se si nedumirindu-se, a chemat pe carturari si i-a intrebat: "Unde zice Scriptura ca se va naste Hristos?" Iar ei i-au spus: "In Betleemul Iudeii". Deci, a chemat pe crai si, cu viclesug, le-a zis lor: "Mergand, cercetati despre prunc si, daca il veti afla, instiintati-ma si pe mine, ca si eu, mergand, sa ma inchin lui". Iar aceasta a zis-o Irod, ca sa afle unde este pruncul si sa-l ucida. Si Irod, vazand ca magii s-au intors in tara lor, nesocotindu-l, s-a maniat si a poruncit a se ucida toti pruncii din Betleem si din toate hotarele lui precum Evanghelistul arata, vrand a ucide si pe Pruncul, Cel ce toate le tine. Dar s-a inselat, luptandu-se cu Dumnezeu si cu cele proorocite despre Dansul, ca, trimis fiind inger de la Dumnezeu, Iosif, Pruncul si Maria, mama Lui au scapat din mana lui Irod si au fugit in Egipt. Iar in tirania lui, Irod s-a facut ucigasul a paisprezece mii de prunci nevinovati, omorati de el pentru Hristos. Si de aceasta tiranie a lui a aflat toata lumea, toata imparatia Romei; pana si cronografii greci, in scrierile lor, au aratat aceasta. Iar August Cezarul, cand a auzit ca Irod a ucis pe prunci si impreuna cu ei si pe fiul sau, a zis: "Mai bine este sa fie cineva porc al lui Irod, decat fecior al lui". Caci idumeu fiind, Irod, pe porci nu-i manca, nici nu-i ucidea.

Cuvant de invatatura la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos

Apropiati-va fratilor, si ascultati cu intelegere, ca vreau sa va arat si sa va spun puterea si cinstea zilei de astazi, intru care s-a facut cercetarea si innoirea neamului omenesc.

Traim in aceasta zi sfanta, fapta cea mai adanca a lumii; ascuns in pruncul Iisus, Dumnezeu se face om, ca pe oameni sa-i indumnezeiasca. Ca din inceput, omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dar de ce fapta aceasta de cercetare a omului, din partea lui Dumnezeu? Noi nu uitam, fratilor, ca viata noastra, viata fiecarui om dintre noi, inchide o sfasietoare taina. Neascultarea de Dumnezeu a stramosului Adam si inselaciunea cea din inceput a diavolului, ne-au prins pe toti in lantul pacatului, a stricaciunii, a ratacirii, a dobitociei. Si asa, prin invidia diavolului si prin neinfranarea fiecaruia din noi si a tuturor laolalta, am cazut din slava lui Dumnezeu si ne-am lipsit, impreuna cu Adam, de hrana cea sfanta a Raiului, si in stricaciune si in viata lovita de moarte ne nastem toti pe lume. Si aceasta ne-a fost deajuns.

Ci, dupa ce ne-a vazut pe noi vrajmasul, goliti de slava lui Dumnezeu, a inceput cu si mai mari inselaciuni sa surpe pe oameni, vrand sa ne instraineze cu totul de Dumnezeu, prin razboaie, prin furtisaguri, prin desfranari, prin inchinari la idoli; si gandul lui este, ca la urma, sa ajunga sa ne faca pe toti, adevarati vrajmasi ai lui Dumnezeu.

Dar, preamilostivul Domnul nostru n-a mai putut suferi ca sa ne vada pe noi cazuti, in atata prapastie de rele si de nenorociri. Si n-a uitat ca fapturile mainilor Lui suntem, ci, plecand cerurile, S-a pogorat pentru cercetarea noastra. Si ce a facut? La plinirea vremii, Domnul nostru Dumnezeu s-a ascuns intr-un trup de prunc, in pantecele Maicii Domnului, adica in trup omenesc S-a imbracat, vrand, ca din acest trup, ca un soare ascuns dupa un nor, sa lumineze si sa indumnezeiasca pe om, cu a Sa lumina, cu a Sa dumnezeire. Si cu scutece se infasa Cela ce infasura rotundul pamantului cu nori. Si in ieslea dobitoacelor S-a culcat, Cela ce se odihneste pe umerii heruvimilor de-a pururea, ca sa ne scape pe noi de viata cea dobitoceasca. Si, iata, Cel nevazut, ca Dumnezeu, S-a facut vazut, ascuns in trup de om. Cel nepipait, S-a facut pipait; Fiul lui Dumnezeu, Se face fiu omului. Fara sa se schimbe ca Dumnezeu, om cu trupul Se face, desavarsit Dumnezeu si om desavarsit. Ba inca si trupul fiecaruia din noi il face trup din trupul Lui, si os din oasele Lui. Imprumuta de la noi trupul nostru omenesc si ne aduce, in schimb, impartasire din viata firii Lui de Dumnezeu.

Si asa, ascunzandu-si dumnezeirea, cu trupul Sau de om, se pogoara El in cautarea noastra. Si, afland oaia cea pierduta, adica toata omeneasca framantatura, o ia pe umerii Sai si la Tatal ceresc o duce si, facand pace cu El, ne da iarasi intrare libera la Izvorul cel dumnezeiesc al vietii celei fara de moarte si ne plamadeste din nou, cu har dumnezeiesc, biata noastra fire de oameni, firea noastra, care ajunsese pierduta in lume cea fara de nadejde a mortii, a stricaciunii, a patimilor si a dobitociei pacatului.

Ca puteri de viata sfanta si dumnezeiasca ne da, in adevar, Domnul Hristos, Omul-Dumnezeu, prin cuvantul Lui, prin moartea Lui pe cruce si prin Invierea Lui, prin trupul si sangele Lui din Sfanta Impartasanie; intr-un cuvant, prin toata aceasta milostiva, atotcuprinzatoare si tainica pogorare de haruri a venirii Lui in lumea noastra. Cu adevaral. asa cum spun Sfintii Parinti: la Craciun, Dumnezeu S-a facut prunc de om, ca pe om sa-l faca Dumnezeu.

Deci, ce vom rasplati Domnului pentru toata aceasta covarsitoare binefacere dumnezeiasca, pentru toata aceasta milostiva cercetare, pentru tot acest pogoramant dumnezeiesc de neinchipuit?

Raspunsul credintei este ca datori suntem, mai intai, sa nu uitam fapta aceasta a lui Dumnezeu si sa-I fim mullumitori pentru ea, simtind ca nevrednici suntem de atata mila, de atata bunatate. Pe pardoseala pesterii din Betleem, la locul unde S-a nascut Mantuitorul si a fost culcat in iesle, sta scris: "Aici s-a nascut Iisus Hristos, Dumnezeu, Care S-a facut om, pentru mantuirea lumii". Cu ochii gandului tinta la locul acela al pesterii din Betleem, sa lasam, fratilor, si noi acum simtirea inimilor noastre sa dea glas cantarii ei de preamarire si de multumitoare inchinaciune lui Dumnezeu, pentru venirea Lui la noi in trup omenesc, venirea cea plina de daruri, pe care o praznuim astazi, glasul cantarii de taina, cutremuratoare si adanca, pe care impreuna cu Biserica, o canta astazi toata crestinatatea din lume.

"Taina straina vad astazi si preamarita, Cer se face pestera, scaun de Heruvimi, Fecioara; ieslea, salasluire intru care S-a culcat Cel neincaput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, laudandu-L, II marim".

Cu adevarat, fiecare din noi putem zice: "Iti multumesc, Doamne, ca Te-ai gandit si la mine si la mantuirea mea si a fiecaruia din noi, in ziua cand Te-ai nascut prunc si Te-ai facut om, in pestera din Betleem".

Si cu dreptate, la bucuria aceasta pentru om, Dumnezeu a chemat si puterile ceresti, zicandu-le: "Bucurati-va impreuna cu Mine, ca am aflat si am adus acasa, oaia cea pierduta".

Dar, oricand ne vom gandi cu adevarat la toate aceste tainice daruri, cate a facut Dumnezeu pentru noi, cu neputinta este sa nu ne indemnam spre dragostea lui Dumnezeu si cu neputinta este sa nu ne straduim si noi, ca sa facem poruncile Aceluia, Care ne-a dat viata si atat de mult ne poarta de grija. Drept aceea, datori suntem, fratilor, sa cinstim pogorarea lui Dumnezeu la noi si prin pazirea de-a pururea a poruncilor Lui, ca poruncile Lui sunt cai de tainica impartasire din viata Lui cea dumnezeiasca si fara de moarte. Deci, cu dragoste, unul pe altul sa cinstim, si, precum Insusi Domnul a scris in Legea Sa, asa sa facem, ca a zis: "Sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu fi desfranat, sa nu graiesti minciuni, sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, pe aproapele nu numai pe cel de bun neam cu tine, ci pe tot omul in nevoie din lume, pentru care a venit Dumnezeu la noi si S-a facut om".

Inca, datori suntem sa pazim si alte porunci ale Lui, pe cei flamanzi sa-i hranim, pe cei straini sa-i primim, pe cei goi sa-i imbracam; pe oamenii lui Dumnezeu in cinste sa-i avem, pentru ca aceia privegheaza si se roaga pentru sufletele noastre; de Biserica sa nu ne instrainam si acolo sa ne curatim de pacate si sa ne trezim la bine. Si asa, cu buna stiinta, sa ne apropiem de trupul si sangele Domnului, neavand spre nimeni vrajba, iubindu-ne nu cu fatarnicie, ci din inima, cinstindu-ne unul pe altul, ca sa fim fiii Celui Preainalt, partasii vietii dumnezeiesti a lui Hristos-Domnul si mostenitori Imparatiei ceresti. Ca, pentru a innoi viata oamenilor din lume, a venit la noi, chemandu-ne pe toti Hristos, adevaratul Fiu al lui Dumnezeu; Dumnezeu adevarat si Om adevarat. A lui sa fie slava in Treime, Celui de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. Amin.

CUVÂNT LA ZIUA NAŞTERII MÂNTUITORULUI
NOSTRU IISUS HRISTOS, CARE ÎNCÂ PÂNĂ
ATUNCI NU ERA ARĂTATĂ, IAR CU PUŢINI ANI
MAI ÎNAINTE SE FĂCUSE CUNOSCUTĂ DE OARECARE
CE VENISE ŞI VESTISE DE LA APUS

Cele ce Patriarhii le plămădeau de demult, Proorocii le spuneau de mai înainte şi Drepţii doreau să le vadă (Mt. 13, 17), acestea s-au împlinit şi au luat sfârşit astăzi. Şi Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a petrecut împreună cu oameni (Varuh 3, 38). Să ne bucurăm dar şi să ne veselim, iubiţilor, căci dacă Ioan fiind în pântecele maicii sale a săltat când Maria a mers la Elisabeta, cu mult mai mult noi trebuie să săltăm, să ne veselim, să ne minunăm şi să ne înspăimântăm de mărimea iconomiei care covârşeşte toată mintea, nu pe Maria văzând, ci pe Însuşi Mântuitorul nostru. Gândiţi-vă ce lucrare mare este a vedea soarele pogorându-se din cer, alergând pe pământ şi slobozind către toţi razele sale. Şi dacă s-ar fi întâmplat acestea la luminătorul cel simţitor pe toţi i-ar fi înspăimântat din cei care ar fi văzut, gândeşte-te acum ce lucru mare este a vedea Soarele Dreptăţii slobozind din trupul nostru razele Sale şi luminând sufletele noastre.

Demult doream să văd ziua aceasta, şi nu singur s-o văd, ci împreună cu atâta mulţime. Şi totdeauna mă rugam aşa să ni se umple priveliştea noastră, precum o vedem acum plină. Deci aceasta s-a plinit şi a luat sfârşit.

Nu sunt încă zece ani de când ni s-a făcut cunoscută ziua aceasta. Dar însă, ca şi cum ne-ar fi fost predată de demult, de mulţi ani, aşa a înflorit prin osârdia voastră. Pentru aceasta nu va greşi nimeni numind-o împreună şi nouă şi veche. Nouă pentru că de curând ni s-a făcut cunoscută, iar veche şi de demult pentru că degrab s-a făcut vârstnică ca cele vechi şi a ajuns la aceiaşi măsură a vârstei cu acelea, precum răsadurile cele viteze şi de soi bun. Căci acelea îndată ce se pun în pământ, cresc curând la mare înălţime şi se încarcă de roade ; aşa şi aceasta fiind cunoscută de demult la cei ce locuiau în partea Apusului, dar aducându-se la noi, a crescut aşa de repede în puţini ani şi a adus atâta roadă, care este cu putinţă a se vedea, căci curţile noastre bisericeşti sunt pline şi toată Biserica este strâmtorată de mulţimea celor ce s-au adunat. Deci răsplătirea cea vrednică a osârdiei cei multe să o nădăjduiţi şi să o aşteptaţi de la Hristos, Cel ce S-a născut astăzi cu trup.

Căci Acela vă va răsplăti vouă negreşit pentru sârguinţa aceasta. Iar dragostea şi osârdia pentru ziua asta să o nădăjduiţi şi să o aşteptaţi de la Hristos, Cel ce S-a născut. Şi dacă şi de la noi robii cei împreună cu voi trebuie să se aducă ceva, vom aduce cele după putere, dar mai bine zis cele ce darul lui Dumnezeu ne va da a grăi pentru folosul vostru.

Deci ce poftiţi să auziţi astăzi ? Ce altceva fără numai cele despre ziua aceasta. Căci ştiu bine că mulţi şi până acum dispută între ei, unii prihănind, iar alţii apărând. Şi multă vorbă se face pretutindeni pentru ziua aceasta. Unii cârtind că este nouă şi de curând adusă, iar alţii, ca apărare, zicând că este veche şi de demult, fiindcă proorocii cu mult mai înainte au grăit despre naşterea Lui, şi din început s-a făcut arătată şi vestită la cei ce locuiesc din Tarcia până la Gadira. Şi dacă fiind puţin cunoscută a dobândit atâta dragoste din partea voastră, de ce se va face mai cunoscută, dovedit este că mult mai multă osârdie vă va prilejui. Fiindcă luminarea şi descoperirea adusă de învăţătura aceasta, va lucra în voi mai multă dragoste şi osârdie către ea. Deci am să zic trei dovezi prin care negreşit vom cunoaşte că aceasta este vremea în care S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu - Cuvântul.

Şi din aceste trei prima dovadă este că aşa degrab s-a vestit pretutindeni, înflorind şi sporind la atâta înălţime praznicul. Şi ceea ce Gamaliil zicea despre propovăduire : „Că de va fi de la oameni… se va risipi. Iar de este de la Dumnezeu, nu veţi putea să o risipiţi, ca nu cumva şi luptători de Dumnezeu să vă aflaţi” (F. Ap. 5, 38 - 39). Aceasta şi eu voi zice cu îndrăzneală despre ziua aceasta. Că de vreme ce este de la Dumnezeu, nu numai că nu s-a risipit, ci sporeşte în fiecare an şi se face mai strălucită, fiindcă propvăduirea ei a cuprins toată lumea în puţini ani, cu toate că cei ce o purtau pretutindeni erau făcători de corturi, pescari, necărturari şi simpli. Dar cu nimic n-a vătămat-o simplitatea slujitorilor, căci puterea Celui ce Se propovăduia mergea mai înainte şi ridica împiedicările, dovedindu-Şi puterea Sa.

Iar dacă vreunul din cei ce se împotrivesc nu se împacă cu cele ce s-au zis, vom spune şi a doua dovadă. Dar care este aceasta ? Aceea că se află scrisă în Evanghelii. Căci zice evanghelistul: „În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se ducea toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, şi a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc, pentru ei, în casa de oaspeţi” (Lc. 2, 1 - 7). Din acestea este arătat că S-a născut în vremea celei dintâi înscrieri. Şi este cu putinţă să se citească codicele cele vechi, care se păstrează la Roma, de cel ce voieşte să ştie cu dinadinsul şi să cunoască vremea înscrierii.

Dar ce ne priveşte pe noi aceasta, care nu suntem de acolo şi nici nu ne-am dus vreodată ? Ascultă şi nu fii necredincios, căci de la cei ce ştiu aceasta bine şi locuiesc în cetatea aceea am luat data zilei. Fiindcă cei ce petrec acolo săvârşind-o de demult şi din predanie veche, ne-au trimis acum înştiinţare despre ea. Încă şi evanghelistul a însemnat vremea aceea nu fără rost, ci ca sa ne facă cunoscută şi vădită şi ziua aceea şi iconomia lui Dumnezeu. Căci August nu de la sine a dat atunci porunca aceea, ci Dumnezeu mişcând sufletul lui a făcut aceasta, ca, fără voia lui, să slujească venirii Celui întâi Născut.

Dar poate zici : Ce folosesc acestea la această iconomie ? Nu este mică (dovada) nici întâmplătoare, iubitule, ci foarte mare şi una din cele mai de nevoie şi care se caută cu osârdie. Dar care este aceasta ?

Galileea este o latură oarecare în Palestina, iar Nazaret o cetate a Galileii. Iar Iudeea este o altă latură, numindu-se aşa după cei ce locuiesc acolo şi Betleemul este o cetate a Iudeii. Pe Hristos toţi proorocii Îl vestea de mai înainte că nu din Nazaret, ci din Betleem va să vină şi acolo Se va naşte, căci aşa este scris : „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel” (Mt. 2, 6). Şi iudeii cei de atunci fiind întrebaţi de Irod unde se va naşte Hristos, i-au zis această mărturie. La fel şi Natanail a răspuns lui Filip, când zicea: „Am aflat pe Iisus… din Nazaret”; „Din Nazret poate fi ceva bun” ? Despre care a zis Hristos : „Iată israelitean întru care nu este vicleşug” (In. 1, 45, 46, 47). Dar pentru care pricină l-a lăudat ? Pentru că nu s-a mulţumit cu vestirea lui Filip ? El ştia cu siguranţă că Hristos trebuia să se nască nu în Nazaret, nici în Galileea, ci în Iudeea şi în Betleem; lucru ce s-a şi petrecut. Deci de vreme ce Filip nu ştia acestea, Natanail, ca cel ce ştia Legea, i-a răspuns cele arătate în proorocia de mai sus, ştiind că Hristos nu va veni din Nazaret. De aceeaşi Hristos zice despre el: „Iată israelitean întru care nu este vicleşug”. Dar şi unii dintre iudei ziceau către Nicodim: „Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc” (In. 7, 52); şi iarăşi în altă parte: Oare (nu va veni) din cetatea Betleem, unde a fost David ? (Ibid. 42). Şi toţi erau convinşi că negreşit de acolo trebuie să vie EI, iar nu din Galileea.

Iosif şi Maria fiind cetăţeni ai Betleemului l-au lăsat după o vreme şi s-au aşezat în Nazaret şi acolo petreceau. Şi multe astfel de mutări se întâmplă la mulţi oameni, care-şi lasă cetăţile în care s-au născut şi petrec în altele. Şi fiindcă trebuia ca Hristos să Se nască în Betleem, a ieşit această poruncă, care fără voia lor îi împingea la cetatea aceea, Dumnezeu aşa iconomisind. Căci legea care poruncea ca fiecare să se înscrie în ţara sa, îi silea să se ridice de acolo, din Nazaret, şi să vie în Betleem să se înscrie. Şi acest lucru însemnându-l evanghelistul, zice: „Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată” (Lc. 2, 4 - 5).

Ai văzut, iubitule, economia lui Dumnezeu, care şi prin cei necredincioşi şi prin cei credincioşi rânduieşte cele ce privesc pe El ? Ca şi cei străini de dreapta credinţă să cunoască tăria şi puterea Lui. Steaua aducea pe magii de la răsărit, iar Legea o trăgea pe Maria la patria cea vestită de prooroci. De aici ne este dovedit că şi Fecioara este din neamul lui David. Şi fiindcă era din Betleem, dovedit este că era şi din casa şi neamul lui David. Acestea le-a arătat şi mai sus evanghelistul, prin cele zise : ,,Şi s-a suit şi Iosif: din Galileea (cu Maria), pentru că el era din casa şi neamul lui David”.

Şi fiindcă lui Iosif i s-a arătat neamul, iar pe strămoşii acesteia (Mariei) nimeni nu i-a înşirat aşa, precum pe ai aceluia, şi ca să nu te îndoieşti şi să zici : De unde este arătat că şi ea se trage din neamul lui David, ascultă : „Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David” (Lc. 1, 26 - 27). Cuvintele „din casa lui David”, trebuie să înţelegem că s-au zis despre Fecioara.

Deci Legea şi porunca aceea i-a suit pe amândoi în Betleem. Şi îndată ce au călcat ei în cetate, Iisus S-a şi născut şi a fost culcat în iesle, fiindcă venind mulţi din toate părţile, au ocupat locurile făcând multă strâmtorare. De aceea tot acolo şi magii i s-au închinat.

Dar ca să vă aduc o dovadă mai luminată şi mai cunoscută, ridicaţi-vă, rogu-vă, mintea împreunăm cu mine, căci voiesc să pornesc o istorisire lungă şi să citesc legi vechi, ca din toate părţile să vi se facă cuvântul mai luminat.

La iudei era o lege veche. Dar mai bine să suim cuvântul mai sus. Când Dumnezeu a izbăvit poporul evreiesc de tulburările egipteneşti şi de tirania lui Faraon, văzându-i că încă mai au rămăşiţe ale păgânătăţii şi erau plecaţi la lucrurile cele smintite, minunându-se de mărimea şi frumuseţea templelor, a poruncit ca să li se zidească lor un templu, care să întreacă toate templele de pe pământ nu numai cu scumpetea lucrurilor şi cu multa felurime a meşteşugului lor, ci şi prin forma zidirii. Şi precum un tată iubitor de fii, după multă vreme, luând pe fiul său, care a petrecut cu oameni spurcaţi, stricaţi şi desfrânaţi, îndulcindu-se de multă dezmierdare, îl pune cu cinste în mai multă îndestulare, ca nu, strâmtorându-se, să-şi aducă aminte de cele de mai înainte şi să le poftească ; aşa şi Dumnezeu, văzând pe iudei că erau plecaţi la lucrurile cele simţite, face şi în acestea un lucru covârşitor, ca niciodată să nu le mai vină dorinţa de Egipt şi de lucrurile egiptenilor. Şi face templul după chipul lumii acesteia întregi, adică şi a celei simţite şi a celei înţelegătoare. Şi precum între pământ şi cer tăria aceasta este despărţitoare, aşa a poruncit să se facă şi acela. Că despărţind templul în două şi punând catapeteasmă la mijloc, a îngăduit ca partea cea dinafară catapetesmei să fie umblată de toţi, iar cea dinăuntru umblată şi văzută numai de arhiereu.

Şi cum că acestea nu sunt înţelegerile noastre şi că templul s-a făcut cu adevărat după chipul lumii întregi, ascultă ce zice Pavel despre Hristos, Care S-a suit în cer : „Căci Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini - închipuirea celei adevărate” (Evr. 9, 24), arătând că cele de aici sunt închipuiri ale celor adevărate. Iar cum că şi catapeteasma despărţea Sfânta Sfintelor de sfânta cea dinafară, precum văzduhul acesta desparte pe cele ce sunt mai presus de el de toate acestea ce sunt la noi, ascultă cum şi aceasta a însemnat-o Pavel, numind văzduhul acesta catapeteasmă. Căci după ce a zis despre nădejde, pe care o avem ca pe o ancoră tare a sufletului, a adus : „…intrând dincolo de catapeteasmă, unde Iisus a intrat pentru noii ca înainte mergător” (Idem. 6, 19 - 20). Vezi cum a numit văzduhul catapeteasma ?

Afară de catapeteasmă era sfeşnicul şi jertfelnicul de aramă, care primea jertfele şi arderile de tot. Iar înlăuntrul catapetesmei era sicriul ferecat peste tot cu aur, care avea tabelele Legii şi năstrapa cea de aur, toiagul lui Aaron ce odrăslise şi jertfelnic de aur nu pentru jertfe, nici pentru arderi de tot, ci numai pentru tămâie. Şi în cele dinafară era îngăduit tuturor să umble, iar în cele dinlăuntru numai arhiereului. Ei despre acestea voi aduce mărturie de la Pavel, care zice : „E adevărat că şi cel vechi avea orânduiri pentru slujba dumnezeiască şi un altar pământesc” (Evr. 9, 1). Iar altar pământesc numeşte cortul cel de afară, pentru că în el era îngăduit să intre toată lumea. Întru care are sfeşnicul şi masa şi punerea înainte a pâinilor. Iar după a doua catapeteasmă era partea care se chema Sfânta Sfintelor, care avea cădelniţa de aur şi sicriul Legii ferecat peste tot cu aur, întru care era năstrapa cea de aur ce avea mană, toiagul lui Aaron ce odrăslise şi Tablele Legii. Şi pe deasupra erau heruvimi slavei, care umbreau altarul. Şi acestea fiind întocmite aşa, în cortul cel dintâi totdeauna intrau preoţii când făceau slujbele, iar în cel de-al doilea, o dată în an singur arhiereul, nu fără de sânge, pe care îl aduce pentru sine şi pentru neputinţele poporului (Idem. 9, 2 - 7).

Vezi că numai singur arhiereul şi o dată în an ? Dar poate vei zice : „Ce legătură au acestea cu ziua despre care vorbim ?”. Aşteptaţi puţin şi nu vă tulburaţi. Căci de sus de la început săpăm izvorul şi ne sârguim să venim către vărsare, ca să vi se facă toate arătate cu lesnire. Şi mai ales ca să nu fie cuvântul întunecat şi nelămurit şi să vă facă pe voi să slăbiţi din pricina lungimii celor pe se grăiesc, vă voi spune pentru ce le-am pornit pe toate acestea. Şi care este pricina ?

Când Elisabeta avea în pântece pe Ioan de şase luni, atunci a zămislit Maria. Deci de vom cunoaşte care este luna aceea, a şasea, vom cunoaşte şi când a început Maria a zămisli. Apoi, cunoscând când a început a zămisli, vom cunoaşte şi când a născut, numărând nouă luni de la zămislire. Dar de unde vom cunoaşte care era luna a şasea de când purta în pântece Elisabeta ? Dacă vom cunoaşte care era luna în care a zămislit. Dar de unde vom cunoaşte luna în care a zămislit ? Dacă vom cunoaşte în ce vreme i s-a binevestit lui Zaharia, bărbatului ei. Şi aceasta de unde ne va fi cunoscută nouă ? Din Dumnezeieştile Scripturi. Căci Sfânta Evanghelie zice: Că Zaharia fiind înăuntru în Sfânta Sfintelor, îngerul i-a binevestit şi i-a zis despre naşterea lui Ioan (Lc. 1, 9, 11, 21). Deci de se va dovedi luminat din Scripturi că arhiereul o dată intra în Sfânta Sfintelor, şi în care lună a anului intra el, arătată va fi şi vremea în care i s-a binevestit. Şi făcându-se aceasta arătată şi începutul zămislirii va fi cunoscut tuturor.

Deci cum că arhiereul intra numai odată în an a arătat şi Pavel. Dar şi Moisi arată acest lucru, zăcând : „Şi a grăit Domnul către Moisi, zicând : Grăieşte către Aaron, fratele tău, să nu intre în toată vremea în cel sfânt, mai înainte de catapeteasma cea din faţa milostivitorului, care este pe sicriul mărturiei, ca să nu moară” (Lev. 16, 2). Şi iarăşi : „Nici un om nu va fi în cortul mărturiei când va merge el să se roage întru cele sfinte, până când va ieşi ; şi se va ruga pentru sine şi pentru casa sa şi pentru toată adunarea fililor lui Israel. Şi se va ruga la jertfelnicul cel dinaintea Domnului” (Ibid. 17 - 18). Deci cum că nu intra el totdeauna în Sfânta Sfintelor şi nici când era el înăuntru nu era cu putinţă să intre cineva, ci afară de catapeteasmă să stea, dovedite sunt din cele de mai sus. Dar păstraţi-le pe acestea cu dinadinsul, căci a rămas să arăt care era vremea în care intra în Sfânta Sfintelor. Dar de unde se arată aceasta ? Din aceiaşi Carte (Levitic), care zice aşa : „În luna a şaptea, în zece ale lunii, să vă smeriţi sufletele voastre şi nici un lucru să nu faceţi în ea, nici băştinaşul, nici străinul care este la voi. Că în ziua aceasta se face rugăciune pentru voi, ca să vă curăţiţi de toate păcatele voastre ; înaintea Domnului vă veţi curaţi. Aceasta va fi sâmbăta sâmbetelor, odihnă vă va fi aceasta vouă şi veţi smeri sufletele voastre. Şi se va ruga preotul pe care-l vor unge şi ale cărui mâini le vor sfinţi ca să preoţească după tatăl lui ; şi se va îmbrăca cu haina cea de in, cu haina cea sfântă şi va curaţi Sfânta Sfintelor, şi cortul mărturiei şi altarul le va curaţi. Şi se va ruga pentru preoţi şi pentru toată adunarea. Aceasta va fi vouă lege neschimbată, ca să vă rugaţi pentru fiii lui Israel, pentru toate păcatele lor ; odată în an se va face, precum a poruncit Domnul lui Moise” (Ibid. 29 - 34).

Deci despre vremea facerii Cortului se vorbeşte aici, căci atunci intra arhiereul, lucru care s-a arătat „odată în an se va face”. Deci dacă în vremea facerii Cortului intra arhiereul singur în Sfânta Sfintelor, veniţi dar să arătăm că tot în vremea aceea s-a arătat îngerul lui Zaharia când era în ea şi tămâia. Dar nimic nu ne împiedică să auzim chiar cuvintele Evangheliei, care zic : „Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia… iar femeia sa era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta… Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în Templul Domnului. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga”.

Adu-ţi aminte, iubitule, de mărturia aceea, care zice : „Nici un om nu va fi în Cortul mărturiei când va merge el să se roage întru cele sfinte, până când va ieşi”. „Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii”. Nu a zis „altarul jertfelor”, ci „altarul tămâierii”. Pentru că altarul jertfelor şi al arderilor de tot era cel de afară, iar cel dinăuntru era cel al tămâierii. Deci din această mărturie, că i s-a arătat lui singur, iar poporul sta afară aşteptându-l, este dovedit că a intrat în Sfânta Sfintelor. „Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el : Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan… Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Şi ieşind, nu putea să vorbească” (Lc. 1, 5, 8 - 10, 11, 12 - 13, 21 - 22).

Vezi că era înăuntrul catapetesmei? Deci atunci i s-a binevestit. Iar vremea bunei vestiri era aceea a facerii corturilor şi a postului, căci pe acesta îl arată cele zise “să vă smeriţi sufletele voastre”. Şi se săvârşeşte praznicul acesta de iudei la sfârşitul lunii septembrie, precum mărturisiţi şi voi. Pentru că atunci am cheltuit cuvintele cele multe şi îndelungate despre iudei, prihănind postul lor cel fără cuviinţă. Deci atunci şi Elisabeta, femeia lui Zaharia, a zămislit şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând : „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea” (Ibid. 25). Şi este bun prilej să arăt că fiind a şasea lună de când ea (Elisabeta) avea în pântece pe Ioan, Maria primeşte bunele vestiri ale zămislirii. Căci după ce a venit Gavriil la ea şi i-a zis : „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus”. Iar ea tulburându-se şi căutând să afle chipul zămislirii, îngerul îi spune : „Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaânalt te va umbri ; pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţe şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Ibid. 30 - 31, 35 - 37).

Deci dacă Elisabeta a început a zămisli în luna lui septembrie, precum s-a arătat, trebuie să numărăm de atunci cele şase luni. Iar acestea sunt : octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie. Deci după luna aceasta a şasea a început Maria a zămisli. Iar numărând de aici nouă luni vom ajunge la luna de faţă. Deci luna cea dintâi a zămislirii Stăpânulul este aprilie, după care sunt mai, iunie, iulie, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, lună pe care o avem de faţă, în care părznuim şi ziua aceasta. Dar ca să se facă vouă mai lămurite cele zise, repetând iarăşi pe scurt aceleaşi, voi zice dragostei voastre:

Arhiereul intra odată şi singur în Sfânta Sfintelor. Dar când se făcea aceasta ? În luna lui gorpieu, adică septembrie. Deci atunci a intrat Zaharia în Sfânta Sfintelor, atunci i s-a binevestit despre Ioan. Şi ducându-se de acolo femeia lui a început a zămisli. Iar după luna lui septembrie, în a şasea lună a Elisabetei, adică 25 martie, a început Maria să zămislească. Şi de la aprilie, numărând nouă luni, vom ajunge la luna aceasta de faţă, în care S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos.

Deci cele despre ziua aceasta toate vi le-am arătat. Încă una mai zicându-vă, voi înceta cuvântul, lăsând pe cele mai mari la Dascălul cel de obşte.

Dar fiindcă mulţi elini râd atunci când aud că Dumnezeu S-a născut cu trup, tulbură şi smintesc pe mulţi din cei mai simpli, de aceea este nevoie ca să grăim şi către aceia şi către cei ce se smintesc, ca să nu se tulbure niciodată, amăgindu-se de oamenii nebuni, nici să se smintească de râsul celor necredincioşi.

Că şi copiii cei mici de multe ori râd când noi grăim cuvinte cuviincioase şi ne îndeletnicim cu lucruri de nevoie. Dar râsul nu este semn al prostimei lucrurilor, ci al lipsei de minte a celor ce râd. Lucru care se potriveşte şi pentru elini, căci fiind mai nebuni decât copiii, batjocoresc cele vrednice de cutremur şi pline de multă uimire, iar pe cele ce sunt cu adevărat vrednice de râs le cinstesc şi le apără. Dar cele ale noastre, deşi sunt luate în râs de aceia, stau în cinstea lor, nevătămându-se cu nimic slava lor de râsul acelora. Iar cele ale lor, deşi sunt apărate din toate părţile, îşi arată necinstea lor.

Căci cum nu este semn al nebuniei celei mai de pe urmă că ei, care sunt lesne alunecători, să bage pe dumnezeii lor în lemne, în pietre şi în alte materii, şi, închizându-i acolo ca într-o temniţă, să socotească că nu fac, nici zic vreun lucru de ocară. Iar pe noi să ne învinuiască când zicem că Dumnezeu făcându-Şi locaş viu, cu lucrarea Duhului Sfânt, a luat lumea cu el. Şi ce vină este în aceasta? Şi dacă este de ocară ca Dumnezeu să locuiască în trup omenesc, cu mult mai mult este de ocară a locui în piatră şi în lemn, cu cât piatra şi lemnul sunt mai necinstite decât omul, fără numai dacă lor li se pare, că neamul omenesc este mai necinstit decât aceste materii nesimţitoare.

Şi mai îndrăznesc să pogoare fiinţa lui Dumnezeu în pisici, în câini, şi mulţi dintre eretici, în lucruri mai de necinste. Dar noi nu vorbim şi nici suferim a auzi vreodată ceva din acestea, ci numai atâta zicem : Că Hristos a luat un trup curat şi sfânt, fără prihană şi neatins de nici un păcat, din pântece fecioresc, şi a îndreptat făptura Sa. Iar aceia şi maniheii, care sunt în aceiaşi păgânătate cu ei, băgând fiinţa lui Dumnezeu în câini, maimuţe şi în tot felul de animale şi zicând că sufletul acestora este din fiinţa lui Dumnezeu, nu se cutremură, nici se înfricoşează. Şi zic că noi grăim lucruri nevrednice de Dumnezeu, fiindcă nu suferim nici a gândii cu mintea ceva dintru ale lor. Dar noi zicem cele cu cuviinţă şi potrivite Lui, adică venind a îndreptat făptura Sa cu acest chip al întrupării.

Şi ce zici, o omule ? Spui că sufletele ucigaşilor şi ale fermecătorilor sunt din fiinţa lui Dumnezeu şi îndrăzneşti să ne prihăneşti pe noi că nu primim nimic din ale voastre, nici suferim a le auzi vorbindu-se ? Dar noi şi pe cei ce vorbesc acestea îi judecăm ca părtaşi ai păgânătăţii. Şi zicem: Că Dumnezeu făcându-Şi Lui locaş sfânt, a băgat, prin Acela, petrecerea cerească în viaţa noastră. Şi cum nu sunteţi vrednici de mii de morţi şi pentru prihănirile cu care ne acuzaţi pe noi şi pentru păgânătăţile care nu încetaţi a le face ? Căci dacă este cu necuviinţă lui Dumnezeu să locuiască în trup curat şi fără prihană, precum ziceţi voi, cu mult mai cu necuviinţă este a locui în cel al fermecătorului, al jefuitorului de morminte, al tâlharului, al maimuţei şi al câinelui. Cu ce Se vatămă Dumnezeu din iconomia aceasta ? Sau cu ce se întinează ? Nu vedeţi soarele acesta, care este nesimţitor, stricăcios şi vremelnic - cu toate că de mii de ori s-ar tulbura elinii şi maniheii auzind acestea - şi nu numai aceasta, ci şi pământul şi marea şi în scurt să zic şi toată zidirea cea văzută este supusă deşertăciunii ?

Ascultă pe Pavel care zice : „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii - nu de voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o - cu nădejde”. Apoi arătând ce înseamnă «a se supune deşertăciunii», a adaus zicând : „Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Rm. 8, 20, 21). De aceea ea este acum stricăcioasă. Iar a robi stricăciunii nu înseamnă altceva fără numai a fi stricăcios.

Deci dacă soarele, fiind un lucru stricăcios, îşi slobozeşte pretutindeni razele sale, care amestecându-se cu noroaie, cu întinăciuni şi cu multe alte asemenea, nu le vatămă cu nimic, ci iarăşi şi le trage înapoi curate, şi dând din binefacerile sale tuturor materiilor cu care s-a împărtăşit, fără să ia câtuşi de puţin din întinăciunea lor, cu mult mai mult Soarele Dreptăţii, Stăpânul puterilor celor fără de trup, intrând într-un trup curat, nu numai că nu s-a întinat de el, ci şi pe acesta l-a făcut mai curat şi mai sfânt.

Deci punându-vă în minte toate acestea şi aducându-ne aminte de cuvântul ce zice : „Şi voi locui întru ei şi voi umbla” (II Cor. 6, 16) şi : „Voi sunteţi templu a lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (I Cor. 3, 16), să astupăm gurile cele neruşinate ale păgânilor, şi să ne veselim de bunătăţile noastre, slăvind pe Dumnezeu cel ce S-a întrupat pentru asemenea smerenie şi dându-I, după puterea noastră, cinste şi răsplătire vrednică. Iar a răsplăti lui Dumnezeu nu este altceva fără numai silinţa noastră la fapta bună şi la mântuirea sufletelor noastre.

Deci să nu ne facem nemulţumitori faţă de Făcătorul de bine, ci să aducem toate cele după putere: credinţă, nădejde, dragoste, înfrânarea patimilor, milostenie, iubirea de străini şi ceea ce mai înainte v-am rugat şi totdeauna nu voi înceta a vă ruga. Dar care este aceasta? Voind să vă apropiaţi la Masa aceasta dumnezeiască şi înfricoşătoare, la Sfintele Taine, faceţi aceasta cu frică şi cu cutremur, cu conştiinţa curată, cu post şi cu rugăciune, nu tulburându-vă, nici bătând cu picioarele, sau împingând pe cei de aproape. Căci lucrul acesta este dovada nebuniei celei mai de pe urmă, iar nu a defăimării cei mici şi neânsemnate. De aceea şi multă osândă şi pedeapsă aduc celor ce fac unele ca acestea.

Pune-ţi în minte, o omule, de ce Jertfă voieşti să te apropii şi la ce masă voieşti să vii. Adu-ţi aminte că fiind pământ şi cenuşă, primeşti Sângele şi Trupul lui Hristos. Iar când vă cheamă împăratul la ospăţ, staţi cu frică şi cu sfială, împărtăşindu-vă în linişte de bucalele ce sunt puse înainte. Dar când Dumnezeu vă cheamă la masa Sa şi pune înainte pe Fiul Său, înaintea Căruia puterile cereşti stau cu frică şi cu cutremur, serafimii acoperindu-şi feţele şi heruvimii strigând : „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, tu strigi şi te tulburi la acest ospăţ dumnezeiesc ? Oare nu ştii că în vremea aceea sufletul tău trebuie să fie plin de pace ? De pace multă şi de linişte este trebuinţă, iar nu de gâlceava, de mânie şi de tulburare, căci acestea fac necurat sufletul celor ce se apropie.

Deci ce iertare vom avea noi, dacă după atâtea păcate, nici în vremea când ne apropiem de sfânta împărtăşanie nu suntem curaţi de aceste patimi dobitoceşti. Şi dacă cele ce sunt puse înainte pe Masa aceasta sunt cele mai de nevoie, ce ne îndeamnă pe noi, ca lăsând sârguinţa la cele duhovniceşti să ne silim la cele trupeşti ?

Nu, vă rog şi vă poftesc, să nu pornim urgia lui Dumnezeu asupra noastră. Cele puse înainte sunt doctrine mântuitoare a rănilor noastre şi bogăţie neîmpuţinată, pricinuitoare de Împărăţia cerurilor. Şi ne cutremurăm dar când ne apropiem, să mulţumim, să cădem la El mărturisindu-ne greşalele noastre, să plângem tânguindu-ne răutăţile noastre, să înălţăm lui Dumnezeu rugăciuni cu sârguinţa. Şi aşa curăţindu-ne, să ne apropiem cu tăcere şi cu rânduiala cea bună şi cuviincioasă, ca cei ce mergem către Împăratul cerurilor.

Şi primind Jertfa cea fără prihană şi sfântă, să o sărutăm, să o îmbrăţişăm cu ochii, să ne înfierbântăm mintea, ca să nu ne împărtăşim spre judecată sau spre osândă, ci spre curăţirea sufletului, spre dragoste, spre fapta bună, spre împăcarea cu Dumnezeu, spre pace întărită, spre pricină de nenumărate bunătăţi, ca şi pe noi să ne sfinţim şi pe cei deaproape să-i zidim.

Acestea adeseori le zic şi nu voi înceta a le zice, căci ce folos este a alerga aici, dar a nu învăţa nimic din cele nefolositoare? Şi ce dobândă este din a vorbi mereu numai pentru a vorbi ? Scurtă este vremea aceasta, iubiţilor. Să ne trezim, să priveghem, să ne punem în rânduială pe noi înşine, să arătăm dragoste adevărată faţă de toţi, să fim cucernici întru toate şi când va fi trebuinţă de a asculta cuvinte duhovniceşti şi când trebuie a ne ruga, a ne apropia la Masa cea dumnezeiască, sau de a face altceva. Cu frică şi cu cutremur să facem acestea ca să nu aducem asupra noastră blestem prin lenevire, căci zice Proorocul: „Blestemat este cel ce face lucrul Domnului cu lenevire”. Tulburarea şi mânia ni se fac ocară nouă înşine, dacă ne apropiem aşa la Jertfa ce este de faţă.

Şi a se apropia cineva spurcat de Dumnezeu este dovada defăimării cei mai de pe urmă. Dar ascultă ce zice Apostolul despre unele ca acestea : „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el” (I Cor. 3, 17). Deci nu cumva în loc să împăcăm pe Dumnezeu cu noi, mai mult să-L întărâtăm. Ci arătând toată silinţa, podoaba şi netulburarea sufletului, să ne apropiem cu rugăciune şi cu inimă zdrobită, ca prin acestea îmblânzind pe Stăpânul nostru Iisus Hristos, să putem dobândi bunătăţile cele făgăduite nouă. Cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh se cuvine slavă, stăpânire şi cinste, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Suceveanu - Condacul Nasterii gl 3 - Suceveanu


Popescu-Pasarea - Lumininda Nasterii gl 3


Suceveanu - Slava Doamne strigat-am gl 2

Hotărâri împotriva României

Hotărârea Miclici împotriva României

La data de 20 decembrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Miclici împotriva României, constatând încălcarea articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a articolului 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În fapt, reclamantul, s-a plâns cu privire la încălcarea dreptului său la un proces echitabil, precum şi a dreptului său de proprietate, ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care se dispunea reintegrarea sa în postul deţinut anterior, ca şi plata către acesta a drepturilor salariale datorate de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.
Curtea Europeană a statuat că revine autorităţilor naţionale obligaţia de a depune toate diligenţele şi de a-şi organiza sistemul judiciar în aşa fel încât să poată asigura executarea hotărârilor definitive şi irevocabile într-un termen rezonabil, aşa cum o cere articolul 6 din Convenţie. Aşa fiind, Curtea a constatat că, în cazul de faţă, executarea hotărârii definitive şi irevocabile prin care se dispunea reintegrarea reclamantului şi plata către acesta a drepturilor salariale a fost suspendată vreme de cinci ani, câtă vreme pe rolul instanţelor judecătoreşti interne s-au aflat alte cauze, de a căror soluţionare depindea executarea hotărârii, inclusiv o cerere de revizuire a hotărârii definitive şi irevocabile a cărei neexecutare este invocată de către reclamant, formulată de autorităţile administrative, şi că durata excesivă a judecării acestor cauze nu poate fi pusă pe seama conduitei reclamantului. Instanţa europeană a mai reţinut că autorităţile administrative au solicitat revizuirea hotărârii favorabile reclamantului sprijinindu-se pe elemente ce erau cunoscute la data judecării în fond a cauzei, şi nu pe elemente noi, încercând astfel să modifice obiectul litigiului şi să obţină o nouă hotărâre asupra fondului cauzei. Curtea a statuat, în concluzie, că autorităţile administrative au contribuit, cu bună-ştiinţă şi în mod nejustificat la prelungirea duratei executării hotărârii, situaţie care a condus la o încălcare atât a dreptului reclamantului la un proces echitabil, cât şi a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor sale.
În consecinţă, instanţa de la Strasbourg a obligat statul român la plata către reclamant a sumei de 2.000 EUR, cu titlu de daune materiale, precum şi a sumelor de 3.500 EUR şi 600 EUR pentru daune morale, respectiv cheltuieli de judecată.

Hotărârea Kocsis împotriva României

La data de 20 decembrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Kocsis împotriva României, constatând încălcarea articolului 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care protejează dreptul la un proces echitabil, ca urmare a duratei excesive a procedurii judiciare interne în care reclamantul a fost parte, precum şi ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
În fapt, reclamantul a arătat că acţiunea introdusă de el împotriva unei societăţi comerciale, acţiune prin care solicita acordarea indemnizaţiei de concediu de paternitate, a avut o durată excesivă prin raportare la exigenţele impuse de articolul 6 par. 1 al Convenţiei. De asemenea, reclamantul s-a plâns şi cu privire la neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care societatea a fost obligată la plata, către reclamant, a indemnizaţiei de concediu, ceea ce a reprezentat, în opinia reclamantului, o încălcare a dreptului său la un proces echitabil. Alte capete de cerere formulate de reclamant au fost cele referitoare la pretinsa încălcare a dreptului său la un proces echitabil, din cauza unei aprecieri greşite a probelor de către instanţele de judecată şi a soluţiilor diferite pronunţate de instanţe în cazul său şi într-o cauză despre care reclamantul a susţinut că este similară, precum şi la pretinsa încălcare a articolelor 13 şi 14 din Convenţie, care apără dreptul la un recurs efectiv, respectiv interzic discriminarea.
Curtea Europeană a reţinut că executarea silită a hotărârii definitive şi irevocabile era încă în curs la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa europeană. Reiterând jurisprudenţa sa, potrivit căreia o procedură judiciară nu este considerată a fi finalizată decât în momentul executării complete a hotărârii, Curtea a precizat că, în cauza de faţă, procedura a avut o durată de nouă ani, dintre care cinci ani până la pronunţarea hotărârii definitive asupra fondului cauzei, şi că nu era încă finalizată la data pronunţării hotărârii Curţii. De asemenea, Curtea a mai reţinut că toate părţile implicate în litigiu au contribuit, într-un fel sau altul, la prelungirea duratei procedurii dar că, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, contribuţia acestuia la prelungirea duratei procesului nu a fost una semnificativă. Mai mult, a statuat Curtea, nu se poate reproşa reclamantului faptul că a apelat la căi de recurs interne pentru a-şi apăra drepturile. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că o contribuţie importantă la prelungirea duratei procedurii a avut-o executorul judecătoresc însărcinat de reclamant cu punerea în executare a hotărârii, prin perioadele de inactivitate totală ce îi pot fi imputate. De asemenea, instanţa europeană a precizat şi faptul că suspendarea executării silite, pentru o perioadă de aproximativ un an şi jumătate, nu este conformă cu exigenţa judecării procesului într-un termen rezonabil, instituită de articolul 6 al Convenţiei. În concluzie Curtea a statuat că a avut loc încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, din cauza duratei excesive a procedurii judiciare în care a fost parte.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care societatea a fost obligată la plata, către reclamant, a indemnizaţiei de concediu, instanţa europeană a reţinut că executorul judecătoresc nu a depus toate diligenţele în vederea recuperării, chiar şi parţiale, a creanţei reclamantului. Astfel, deşi instanţele judecătoreşti interne au constatat că insolvabilitatea societăţii debitoare nu era dovedită, aceasta efectuând plata unor sume, chiar mai mari decât cea la care avea dreptul reclamantul, în favoarea altor creditori, executorul judecătoresc nu a reluat procedurile de poprire a conturilor societăţii debitoare după încetarea suspendării executării silite, nu a identificat bunurile societăţii şi nu le-a pus sub sechestru şi a avut perioade de inactivitate totală ce îi pot fi imputabile. Curtea a concluzionat că autorităţile publice nu l-au sprijinit suficient pe reclamant în demersurile sale de executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.
Curtea a respins capetele de cerere referitoare la pretinsa încălcarea a articolului 6 din Convenţie, ca urmare a aprecieri greşite a probelor de către instanţele de judecată şi a soluţiilor diferite pronunţate de instanţe în cazul său şi într-o cauză despre care reclamantul a susţinut că este similară, precum şi la pretinsa încălcare a articolelor 13 şi 14 din Convenţie, care apără dreptul la un recurs efectiv, respectiv interzic discriminarea.
Instanţa europeană a obligat Guvernul român să plătească reclamantului, cu titlu de satisfacţie echitabilă, suma de 5.000 EUR, pentru daunele materiale şi morale suferite, precum şi suma de 250 EUR, pentru cheltuielile de judecată.

Hotărârea Iosif şi alţii împotriva României

La data de 20 decembrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Iosif şi alţii împotriva României, constatând încălcarea articolului 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În fapt, reclamanţii s-au plâns de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil prin respingerea acţiunii introduse de ei, pentru neplata unei cauţiuni, calculată la valoarea întregului credit bancar contractat de un terţ şi garantat în parte de reclamanţi. Reclamanţii s-au plâns şi cu privire la refuzul Curţii Supreme de Justiţie de a trimite Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate invocată de ei, vizând presupusa neconformitate cu Constituţia a textului de lege care, în ipoteza introducerii unei contestaţii la executare, obliga persoanele care garantaseră o parte dintr-o creanţă să plătească o cauţiune calculată în funcţie de valoarea totală a creanţei. Un alt capăt de cerere a fost acela referitor la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate al reclamanţilor, prin refuzul instanţelor judecătoreşti de a le examina, pe fond, acţiunea.
Curtea Europeană a reiterat jurisprudenţa sa, stabilită în cauza Weissman şi alţii împotriva României, potrivit căreia limitarea dreptului de acces la o instanţă nu este conformă cu cerinţele articolului 6 par. 1 al Convenţiei decât dacă, prin această limitare, se urmăreşte un scop legitim şi dacă se păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul legitim urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea sa. În acelaşi timp, cuantumul cauţiunii, apreciat în funcţie de circumstanţele cauzei, inclusiv în funcţie de solvabilitatea reclamantului, precum şi faza procedurii în care această restricţie este impusă, reprezintă factori ce vor fi luaţi în considerare de către Curte atunci când apreciază dacă reclamantul a beneficiat de dreptul de acces la o instanţă ori dacă acest drept a fost restrâns în aşa măsură încât a fost afectat în însăşi substanţa sa.
Curtea Europeană a reţinut că neachitarea, de către reclamanţi, a sumei dispuse de instanţă cu titlu de cauţiune, a condus la anularea acţiunii, privându-i pe aceştia de dreptul lor de a vedea examinat, de către o instanţă judecătorească, fondul acţiunii introduse de către ei. Cuantumul sumei dispuse de instanţă cu titlu de cauţiune a fost apreciat de către Curte ca fiind extrem de ridicat, depăşind chiar valoarea imobilului cu care reclamanţii garantaseră o parte din credit, iar obligarea reclamanţilor la plata acestei sume a intervenit într-un stadiu incipient al procedurii, instanţa europeană apreciind că, în acest fel, dreptul de acces la o instanţă al reclamanţilor a fost afectat în însăşi substanţa sa. Instanţa de la Strasbourg a mai reţinut că, într-o altă cauză, Curtea Constituţională constatase anterior neconstituţionalitatea textului de lege privitor la modalitatea de stabilire a cuantumului cauţiunii. Aşa fiind, şi având în vedere şi constatarea încălcării dreptului reclamanţilor de acces la o instanţă, cauzat de anularea acţiunii introduse de ei ca urmare a neachitării cauţiunii, Curtea Europeană a apreciat că nu este cazul să se pronunţe şi asupra capătului de cerere bazat pe refuzul Curţii Supreme de Justiţie de a trimite Curţii Constituţionale excepţia invocată de reclamanţi. Curtea a decis, de asemenea, că nu este cazul să se pronunţe nici asupra capătului de cerere referitor la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate al reclamanţilor, prin refuzul instanţelor judecătoreşti de a le examina, pe fond, acţiunea.
În consecinţă, Curtea a obligat statul român ca, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, să asigure, la solicitarea reclamanţilor, posibilitatea redeschiderii procedurii şi să plătească reclamanţilor suma de 5.000 EUR, cu titlu de daune morale, precum şi suma de 2.500 EUR, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea Breţcanu împotriva României

La data de 20 decembrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Breţcanu împotriva României, constatând încălcarea articolului 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În fapt, reclamanţii s-au plâns de încălcarea dreptului lor de proprietate asupra unui imobil, ca urmare a respingerii de către instanţele interne a acţiunii lor în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către stat cu foştii chiriaşi, deşi, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, reclamanţii redobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză.
Curtea Europeană a considerat că situaţia de fapt din aceste cauze este similară celei din cauzele Străin şi alţii împotriva României şi Porţeanu împotriva României, în care Curtea a apreciat că vânzarea de către stat a bunului reclamanţilor către terţi, vânzare anterioară confirmării definitive în justiţie a dreptului de proprietate al reclamanţilor, reprezintă o încălcare a dreptului prevăzut de articolul 1 din Primul Protocol Adiţional. Curtea a reţinut că vânzarea bunului reclamanţilor, în baza Legii nr. 112/1995, i-a împiedicat pe aceştia să-şi exercite dreptul de proprietate şi că nicio despăgubire nu le-a fost acordată pentru această lipsire de bun.
De asemenea, Curtea reţine că, deşi în virtutea legii nr. 247/2005, persoanele care se află în situaţia reclamanţilor au dreptul la o indemnizaţie egală cu valoarea de piaţă a bunului care nu poate fi restituit, sub formă de titluri de valoare la fondul „Proprietatea”, şi deşi, prin Ordonanţa Guvernului nr. 81/2007, se reglementează o serie de măsuri pentru accelerarea procedurilor de acordare a despăgubirilor, acest fond nu reprezintă, în prezent, o cale susceptibilă să conducă la o despăgubire efectivă a reclamanţilor. În concluzie, Curtea a considerat că privarea reclamanţilor de bunul lor, combinată cu absenţa totală a unei despăgubiri, a reprezentat o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1 al Primului Protocol Adiţional la Convenţie.
În consecinţă, instanţa de la Strasbourg a obligat statul român la restituirea către reclamanţi a imobilului în discuţie sau la plata, cu titlu de daune materiale, a sumei de 110.000 EUR. De asemenea, instanţa europeană a obligat statul român la plata sumei de 3.000 EUR, cu titlu de daune morale, precum şi la plata sumei de 450 EUR, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Voluntari, Crăciun Fericit!

---

Realitatea şi-a întrerupt programul oferind un Breaking News.
Sute de localnici ai oraşului Voluntari au blocat DN2 pentru că nu au electricitate în ziua de ajun de Crăciun. Oamenii susţin că societatea Electrica nu le-a mai furnizat electricitate de mai multe zile.
Nu este vorba de rău plătitori. Este vorba despre o reţea subdimensionată care joacă un fel de alba-neagra cu vieţile cetăţenilor. Cei din voluntari spun că le-au ajuns cuţitul la os, sute de aparate electrocasnice sunt stricate, zona nu este racordată la reţeaua de gaze şi încălzirea este electrică. Frig, întuneric, nu este de mirare că şi oameni ajung să aibă reacţii extreme.
La telefoanele cetăţenilor, regia spune că primarul nu le dă voie să sape. Primarul spune că nu este adevărat. Cred eu că cea mai bună dovadă este faptul că şi casa domniei sale este scufundată în întuneric şi frig.
Cineva spunea că nu mai este vorba de confort ci de însăşi vieţile oamenilor, a copiilor mici. Dacă aceasta ar fi fost o unică avarie, era de înţeles. Redimensionarea unei reţele electrice este un proces de durată, nu se poate face peste noapte. Situaţia durează însă de foarte mult timp.
Rezultatul lipsei de interes a celor de la distribuţia curentului electric este un drum naţional blocat, pe ambele sensuri de mers şi cozile de maşini care se întind pe câţiva kilometri.
"De mai bine de o lună de zile mai multe cartiere din Voluntari nu au lumină. Au lumină doar două ore pe zi. Am sunat în continuu la Electrica şi nu răspund la telefon. Nu avem nicio datorie. Societatea Electrica este stat în stat în România", a susţinut Florentin Pandele, primarul oraşului Voluntari. Pe de altă parte, domnul primar, care nu este la primul mandat, ştie foarte bine că ar fi trebuit să pună problema utilităţilor înainte de a-şi da acordul de dezvoltare a construcţiilor. De ce? Pentru că "Teren rezidenţial, intravilan, Suburbie Est - Voluntari - Pădurea Ştefanesti, Acces: Drum de pământ. Suprafaţă: 500 mp, Deschidere: 12 m. Preţ mp: 180 €, Valoare totala: 90000 €. Certificat de urbanism: Nu, Utilităţi: Curent electric, Gaze. Pe scurt, euro, mulţi euro.
"Avem două transformatoare în oraşul Voluntari care au cedat din cauza consumului mare de electricitate. Întreruperile sunt cauzate de suprasarcina din reţea. Noi revenim într-o oră, o oră şi jumătate cu alimentarea electrică", a explicat Dragoş Râmniceanu, purtătorul de cuvânt al societăţii Electrica.
S.C. ELECTRICA S.A.
Strada Grigore Alexandrescu nr. 9, Sector 1, Bucuresti,
Telefon: 021-208 5999
Fax: 021-208 5998
- deranjamente/intreruperi energie electrica:
tel. 929 - in tara
tel. 9291 - Bucuresti
tel. 9292 - Ilfov
- informatii utile pentru consumatorii de energie electrica:
tel. 9636 - Bucuresti (Call Center)
Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica Muntenia Sud”
(Bucuresti, Ilfov, Giurgiu)
Tel. 021 206 59 99 , Fax: 021 317 84 90
Email: dialog.clienti@sdb.ro

Realitatea TV vă pune la dispoziţie o cale de comunicare a deranjamentelor electrice:
"Dacă aveţi probleme cu furnizarea curentului electric sau apropiaţii dumneavoastră se confruntă cu astfel de cazuri ni le puteţi semnala la numărul de telefon 021/316.00.03 sau pe adresa de mail martorocular@realitatea.net"

Wham! - Last Christmas

Wham! - Last Christmas Last Christmas, I gave you my heart But the very next day, You gave it away This year, to save me from tears I'll give it to someone special Last Christmas, I gave you my heart But the very next day, You gave it away This year, to save me from tears I'll give it to someone special Once bitten and twice shy I keep my distance but you still catch my eye Tell me baby do you recognise me? Well it's been a year, it doesn't surprise me (Happy Christmas!) I wrapped it up and sent it With a note saying "I Love You" I meant it Now I know what a fool I've been But if you kissed me now I know you'd fool me again Chorus (Oooh. Oooh Baby) A crowded room, friends with tired eyes I'm hiding from you and your soul of ice My God I thought you were someone to rely on Me? I guess I was a shoulder to cry on A face on a lover with a fire in his heart A man undercover but you tore me apart Oooh Oooh Now I've found a real love you'll never fool me again

Chorus A face on a lover with a fire in his heart (Gave you my heart) A man undercover but you tore me apart Next year I'll give it to someone, I'll give it to someone special special someone someone I'll give it to someone, I'll give it to someone special who'll give me something in return I'll give it to someone hold my heart and watch it burn I'll give it to someone, I'll give it to someone special I've got you here to stay I can love you for a day I thought you were someone special gave you my heart I'll give it to someone, I'll give it to someone last christmas I gave you my heart you gave it away I'll give it to someone, I'll give it to someone

Datini si Credinte la Ajun

---

Prin jud. Romanati, in seara de 23 - 24 Decemvrie, flacaii se duc pe la familiile cari au fete mari si le ureaza noroc si fericire la maritis.
Spre Ajunul Craciunului este bine ca muncitorii de camp sa se gandeasca la popusoi, ca sa-i viseze peste noapte. Cum ii vor visa, asa vor fi popusoii peste an.
Pentru Ajunul Craciunului gospodarii isi strang de prin sat toate lucrurile cari le aveau date cu imprumut, pentru ca sfintele sarbatori sa le gaseasca si pe dansele acasa, caci altfel, se crede ca ele vor plange .
In ziua de Ajun, unele femei, si indeobste toti ai casei, cand ies afara intaiu de dimineata, la inapoiere cauta sa iea cateva surcele in mana si cand intra in casa, imparte unul cate unul prin casa si zic, ca si colindatorii:
Buna dimineata la Ajun,
Ca-i mai buna a lui Craciun !
Pui, vaci, oi, purcei, s. a.
Sanatate
Bogatate,
Ca-i mai buna decat toate !
Astfel zic si cand se duc prin alte case. Aceste surcele se numesc pui. Cand cineva fura pui de-aldestea in noaptea asta a Ajunului, atunci zice ca-ti moare toata vara hoarale.
Unele femei se scoala inainte de rasaritul soarelui si arunca spre rasarit mancare paserilor de curte, socotind ca facand astfel, paserile nu le vor strica samanaturile din gradina, la primavara. Alte femei, tot de dimineata, iau o poala de paie din stratul porcilor, cu ochii inchisi, o duc in casa si se aseaza pe ea, ca sa le stea peste vara clostile la clocit .
Gospodarii, tot inainte de rasaritul soarelui, se scoala si pun mana pe toate lucrurile din ograda: car, plug, coasa, sapa si celelalte, ca sa-i fie drag sa se foloseasca de dansele la munca tarinei, cand va veni randul fiecarui lucru. Tot astfel fac si femeile: impung cu acul de cateva ori, rasucesc cateva fire in furca, innoada cateva ate si altele, ca sa aiba spor peste an. Alte gospodine insa, spun ca nu-i bine sa se impunga cu acul in aceasta zi, caci dac-ar face una ca aceasta, insecta numita primar sau burghias ar impunge prunele si ciresele, facandu-le astfel sa se ofileasca si sa cada inainte de coacere.
De acum incolo pana dupa trecerea sarbatorilor, vreme de doua saptamani, fiecare este dator sa se inteleaga si sa traasca bine cu cei din preajma sa. Cine cauta sfada, va fi ocarit din aceasta pricina in toata curgerea anului. Cel ce va lovi cu pumnul sau cu palma, va face atatea buboaie cati pumni a dat, si atatea rani cate palme a dat.
In vasul cu apa, din care casenii urmeaza sa-si toarne pentru spalat, se pun nuci, ca sa fie oamenii sanatosi peste an. Alti go­spodari pun o potcoava in cofa cu apa si dupa aceasta potcoava beau apa si adapa vitele, ca sa fie cu totii sanatosi si tari ca fierul.
Femeile pun o piatra in cuptor, unde o lasa sa stea pana in noaptea de Boboteaza, cand vor scoate-o pe la miezul noptii si vor arunca-o, zicand:
- Cum dorm toti oamenii si nimeni nu vede, asa sa nu vada uliul puii mei, ci sa stea impietrit si incremenit.
Multa bagare de sama se da strainilor cari vor intra intaiu in ograda. Daca acel gospodar are vitele la ceair si daca-i vine un barbat intaiu in casa, crede ca vaca ii va fata un bout ; daca ii va veni o femeie, vaca ii va fata o vitea. Tot astfel se socoteste pentru iepe si pentru oi. Daca acel ce vine este un Tigan, vitelul sau manzul ce-l va dobandi va fi negru .
Gainilor li se da de mancare din sita sau din ciur, ca sa se oua mult; in graunte se pune cate putin din bucatele ce se ma­nanca in ziua de Ajun, crezandu-se ca dupa cum graul curge cu spor din ciur, asa vor curge si ouale de la gaini.
Alte gospodine dau gainilor mancare in mijlocul unui cerc de fier, de poloboc, de cada sau de alt vas, pentru ca pe viitor sa i se stranga toate paserile odata la mancare, sa mearga odata la culcare, sa se oua in cuibarul hotarit, iar nu prin balarii si prin cuibare straine. La mancare, gai­nile nu se striga, caci chemandu-le, se poate intampla ca vecina sa auda si sa zica si dansa:
- Gainile ale tale, si ouale ale mele .
Alte gospodine, inainte de a da graunte la paseri, le trec prin veriga coasei, si prin gaura laitei unde toarce gospodina, ca sa fie paserile sanatoase. Alte gospodine fac aceasta si peste zi, dupa plecarea preotului, "ca sa manance gainile si sa nu piara". Unele femei hranesc paserile pana fug singure de mancare, caci a doua zi, in ziua de Craciun, nu le vor da nimic, deoarece numai astfel urmand nu vor strica bobul si fasolea samanata. Daca aceasta se face si seara, gainile, pe langa ca vor fi cuminte, inca se vor oua si mult.
Alte femei, incepand de la Ajun si pana la Boboteaza, dau pa­serilor de mancare dintr-un vas cu doage, ca sa fie gainile ingradite si sa nu scurme samanaturile din gradina.
Nu se striga din gura, caci le mananca uliul. Numai dupa ce preotul a sfintit aghiasma, se poate striga, caci atunci toate diha­niile au fugit pe pustiu.
Ca sa nu aiba in casa, peste vara, purici, gospodarii se feresc in aceasta zi de a rosti cuvantul mac, cu toate ca femeile il folo­sesc acum si umbla cu mana pe dansul .Unele femei isi pun caiere in furca, dar nu le leaga cu ata; ata nu trebue sa se vada nici pe fus, nici pe raschitor, caci se face canepa volburoasa si se rupe la cules. Alte femei cauta si ascund fusele si acele din casa, pentru ca sa nu vada serpi peste vara.
Unele femei cauta sa prinda lilieci, pe cari ii ingroapa intr-un furnicar, pentru ca dupa ce vor putrezi, sa le ia oasele si sa faca - sa descante- cu ele de urat, de dragoste si altele.
Stapanii de oi pun un brus mare de sare, invelit bine, sub pragul, casei peste care se umbla, unde il lasa sa stea pana in ziua de Ales,-22 Aprilie, - cand il vor scoate, il vor macina, il vor amesteca cu tarate si-l vor da oilor in mancare.
Cu imprumut nu se da nimic in aceasta zi, caci cei ce cauta sa ceara sau sa imprumute, fac aceasta numai ca peste an sa aiba noroc la furtisaguri, ca sa nu fie prinsi. Afara de aceasta se crede ca cel ce da, isi da din casa tot norocul; "n-ai sa ai pane si huiet in casa are sa fie, iar gainile vor manca totul in gradina". Cine imprumuta foc in aceasta zi, isi imprumuta siesi suparare si paguba.
Numai lapte si indeobste frupt de vite se poate da ; cine race astfel, poate sa dea si peste an frupt de vita in zi de sec, caci nu i se va strica nimic la vite. Cu toate acestea unii spun ca e bine ca tu sa imprumuti ceva de la alta casa, spre a avea noroc la albine. In sfarsit altii cred ca nici de dat, dar nici de luat nu este bine, pentru sanatate si pentru vite.
Pe marginea mesei, din dreapta, se pune coasa, tiocul, cutea si ciocanul. Acolo stau pana dupa Boboteaza, cand se incheie sarbatorile. Atunci gospodinele le iau, le pun in chip de cruce si mergand sa mulga vacile, le aseaza sub donita, ca sa fie laptele vacilor bun.
Chiua se aseaza pe alocuri sub masa, pentru noroc, iar sub fata de masa se pune pleava de grau. In cele patru colturi de masa se pune usturoiu si mac. Usturoiul este bun pentru deochiu, iar cu macul se presura vita care a nascut, ca sa n-o strice farmecele. Pleava de grau se da a doua zi la vite.
Strainul care intra in batatura unui om nu trebue sa-i inchida poarta, ci gazda singura sa si-o inchida, ca sa nu i se inchida no­rocul, sa nu i se taie calea petitorilor, daca va avea fete mari .
Cosurile se matura si funinginea se arunca prin vie, ca vara sa incarce via cu struguri, dupa cum a fost incarcat cosul cu fu­ningine. Altii pun aceasta funingine pe la radacina pomilor, ca sa se incarce pomii de poame; altii o arunca pe sub pomi si pe straturi, ca sa nu faca viermi si. mai ales ca puricii sa nu manance verdeata si rodul. Cenusa se da afara in aceasta zi, numai dupa ce se da de pomana sare si ceapa ; cine face astfel, poate apoi si peste un an sa faca acest lucru in filele de sec. Unele gospodine pas­treaza aceasta cenusa, pe care o strang de pe vatra pe nemancate si o amesteca cu gunoiul ce-l strang din casa, iar primavara, cand in­tocmesc straturile pentru samanaturi, presara cenusa si gunoiu peste ele si zic:
- Cum n-am mancat eu diminetile ajunurile, asa sa nu-mi manance nici o lighioana roadele.
Pana ce preotul nu sfinteste masa, nimeni nu trebue sa ma­nance pentru cinstea Maicii Domnului, care in aceasta zi a fost mah­nita si lipsita de hrana. Cine posteste, are noroc la panea campului, care-i va rodi din imbelsugare. Copiii cari vor posti pana ameaza, vor avea peste vara noroc la pui de paseri; pentru aceasta vor mai lua cu gura doua paie si le vor pune in soba cu ochii inchisi.
Cine va posti cu post negru si se va feri sa manance pe afara pana la ajunul Bobotezei, nu va avea paguba in samanaturi peste vara. Numai femeile insarcinate pot gusta din orisice.
In aceasta zi postesc mai ales pietrarii, cari leaga piatra. Seara isi pun pe masa din toate bucatele de pe tarina. "Masa lor e tarina atunci. Inainte de a se pune la masa, se pun in genunchi si chiama sa vie piatra,-grindina,- ca de nu va veni atunci, cand o cheama ei, la vara n-are dreptul sa vie ea. Zic astfel de 3 ori si innoada noduri pe ata de canepa uitata pe ogor". Astfel piatra s-a legat. Aceste noduri sunt bune peste vara pentru vrajit piatra pe ogoare.
Cu privire la copii, se crede ca este bine ca ei sa manance dovlete, ca sa fie grasi si frumosi peste an.
Prin unele parti se fierb crupe cu foc de surcele adunate in postul Craciunului cate una in fiecare zi. Aceste crupe se pun pe masa, fara sare, pentru ca ursitorul sa vie peste noapte pe cahla si sa manance din ele. Prin alte parti, aceste haschii se pun pe foc ca sa arda, si arzand se sgandaresc ca sa sara scantei; in chipul acesta se crede ca la acea casa va fi sloata in bucate, dobitoace, bani si toate bunatatile. Dupa cum am mai pomenit, aceste surcele se numesc pui si se aduc in casa numai in Ajunul Craciunului, prin unele parti ale Olteniei.
Pe alocurea se spune ca in aceasta zi e bine ca fiece om sa manance peste, ca sa fie ferit de friguri peste an; prin alte parti se spune ca si pestele are sange si ca pentru aceasta nu este inga­duit in ziua de Ajun.
Sange nu se cade sa se manance, pentruca in aceasta zi Maica Domnului a fost plina de sange . Sunt destul de multe roa­dele pe cari pamantul ni le da: bobul, buretii, s. a. , si ori pe unde se pot gasi cele noua feluri de bucate, pe cari este bine ca fiecare om sa le manance, ca sa nu raiete peste an, - ca sa nu faca raie.
Gospodina fierbe pentru masa Ajunului din toate felurile de bucate, ca sa rodeasca peste an. Bobul se mananca pentru sat, caci dupa bob, omului indata ii vine sete si se simte satul. Perjele sunt bune, caci indulcesc pe om si-l potolesc la sfezi si la manii. "Sarmalele sa le lasi mai pe urma, caci ele-s neamurile, ele-s sfadause; cat fierb in oala, tot una clocotesc si huesc; si altul nime nu te ocaraste decat neamul. Strainii sunt ca panea si ca zaharul, - sunt dulci, nu te batjocoresc".
Bobul crud este bun de pus si sub fata de masa; a doua zi sa inghita fiecare din casa cate trei fire, ca sa nu patimeasca de galci peste an.
Din aceste mancari se pune cate ceva intr-o strachina si se incunjoara casa de trei ori, ca sa fie plina si satula de toate; dupa aceasta se dau ca sa le manance vitele, ca sa fie si ele satule.
Megleno-Romanii cineaza intr-un chip cu totul deosebit: "Toata ziua se prepara pentru aceasta seara si pentru ziua de Craciun care urmeaza. Fiecare se duce si aduce un pom din padure, numit boadnic sau closca. Boadnicul nu trebue sa fie craca, ramura, ori arbust taiat din radacina. Adus acasa, unde femeia a preparat masa cu tot felul de poame: stafide, portocale, smochine, pere, etc, asezate frumos pe o tipsie pe care se afli si alte mancari de post, barbatul, incunjurat de copii, ia boadnicul in brate, iar femeia tipsia pregatita si ies in curte. Aci incunjoara cu totii strejuru, si dupa ce se pune in tipsie, tot tinuta ca sa nu cada si o turta preparata (ca in ziua de Sf. Vasile, placinta traditionala la Romani), si in care se pune o moneta de argint, barbatul face o rugaciune catre Dumnezeu, prin care ii cere, intre altele, ca sa fie cu bielsug in cursul anului.
Apoi intra in casa, se pune boadnicul sa arda nitel si apoi se pune mai la o parte in vatra, pentru ca trebue sa se arza dintr-insul in fiecare seara nitel, pana in ziua de Sf. Boboteaza, cand se arde totul.
Se aseaza toti la masa si gusta cate o bucatica de usturoiu, ca sa fie sanatosi. Se aduce turta si se fac atatea bucati egale, cate per­soane sunt in casa, pastrandu-se si portii pentru acei membri cari ar fi absenti, o portie pentru Domnu, - Dumnezeu, - si diferite portii pentru vite: boi, vaci, oi, etc.
Cine gaseste moneta de argint, este considerat ca norocos (casimtlia).
Vitele cari mananca din aceasta turta sunt prezervate de boli. Vin trebue sa bea fiecare.
Se pastreaza din ziua Craciunului de la boadnic trei smochine cari au fost puse sub masa in acea seara, si se considera de bune pentru vindecarea copiilor cand sufera de anghina.
La Huma, Birislau, parintele familiei, iesind cu butucul, caruia aci i se da numele de closca - il duce la strejur. Copiii in timpul acela tin cate o ramura de closca si dupa ce se face la strejur obiceiul descris, parintele, imitand glasul closcai cand isi aduna puii, iar copiii pe al puilor, se reintorc in casa. In prima seara se pune dintre ramurile verzi sa arda.
Banul de argint se atarna cu o ata de ulciorul care serveste de baut apa, aceasta pentru ca dracii, in timpul zilelor de sarbatori, sa nu spurce apa si din acest ulcior. Cenusa care se strange din vatra, unde s-a ars boadnicul, se pastreaza si se arunca la radacina pomilor ca sa fie roditori."
De la masa, toti cati au fost in preajma ei, trebue sa se scoale deodata, ca sa iasa si puii din gaoace tot odata. Mama, cand se scoala, cloncaeste ca closca, iar copiii chiscue ca puiii. Prin unele parti, mama arunca pe jos nuci, iar copiii chiscuind ca puii, le aduna. Gospodina nu se urneste de la masa, ca nu cumva sa se scoale si closca de pe oua. In vremea clocitului si cu chipul acesta ouale sa se raceasca; ea trebue sa tina piciorul pe topor, ca sa-i fie puii tari ca fierul si iuti, ca sa nu-i manance uliul. Prin alte locuri se vara sub masa o fetita care cloncae ca closca, iar mama ii da nuci. Prin altele, copiii trec pe sub masa .
In aceasta zi, familia prisacarului trebue sa seada "dupa ce s-a dus preotul sau dascalul cu icoana, la masa si sa manance si sa nu se scoale dela dansa, pana ce nu s-a saturat. Inainte insa de a se pune la masa, se cauta ca toate cele necesare sa fie de indemana, adica sa nu trebueasca a se scula vreo persoana de la masa, ca sa mearga, sa aduca bunaoara sare, piper, lingura, s. a. Cand s-a sfarsit masa, se scoala intreaga familie deodata de la masa si in acelas timp isi face cruce si multumeste lui Dumnezeu. Dupa aceasta, gospo­dina de casa, - de sunt mai multe, cea mai batrana, - strange toate lingurile si furculitele si, de sunt mai multe, le leaga manunchiu, se duce cu dansele in mana unde petrec albinele peste vara sau in apropierea locului respectiv si, cuprinzand un pom de pe care ar fi de indemana de scuturat un roiu, zice:
- Cum prind eu pomul acesta, asa sa-l cuprinda roii mei, si matcele, vara (de voeste sa-i vina roii vecinului, respective ai altui, satean, zice:... roii si matcele lui N. N.), si precum nu ma duc eu cu lingurile si furculitele mele prin alte gradini si pomete, asa sa nu mearga nici roii mei si matcele mele in alte gradini, fara numai la mine !
Iar dupa ce au rostit cuvintele acestea, se intorc cu lingurile si cu furculitele in casa".
Dupa masa, barbatii merg in gradina cu securea ori cu to­porul, ca sa taie copacii cari nu rodesc. Femeile insa, cu manile pline de aluat, si in lipsa, orisicine din casa, alearga dupa dansii cu rugamintea sa nu-i taie, ca vor rodi in anul ce urmeaza. Aceasta o fac de trei ori, crezandu-se ca cu chipul acesta pomii se vor inspaimanta si vor rodi la primavara.
La cina de seara, gusta intaiu din grau, si apoi unul din caseni ia o lingura si arunca cu dansa in podele, ca sa se prinda firele de grau sus, avand nadejde ca facand astfel, asa li se vor prinde roii de albine, usor si nu se vor rataci prin locuri straine si grele de strabatut.
Unii socotesc ca prin gustarea graului se inchipueste Cina cea de taina, cand Hristos a mancat in mijlocul celor doisprezece Apostoli, pentru care cuvant, si pe masa trebue sa fie neaparat douasprezece feluri de bucate.
La aceasta cina trebue sa fie toti ai casei adunati; iar cand vreunul dintr-ai unei case se afla la un asemenea prilej singur, jeleste, pe cand mama lui "plange si nu mananca".
Unele fete, cari au postit la ameaza, se aseaza acum la masa, insa nu iau decat o singura bucatura, pe care indata o si scot din gura si o pun in brau. Cand se duc la culcat, pun braul jos, bat trei matanii pe brau si zic:
Brau, brausorul meu,
Arata-mi pe ursitorul meu,
Care-i dat de Dumnezeu, In vis sa-l visez,
Aievea sa-l vaz,
si apoi se culca, avand nadejde ca-si va visa ursitorul.
Unele gospodine lasa in fiece blid cate un fel de bucate, din cari peste noapte vor gusta umbrele celor morti.
Casa se matura seara, dar gunoiul nu se da afara, ca sa nu aiba gospodarii suparari si pagube in vite si ca sa nu le iasa norocul de la case ; alte gospodine insa, nu matura casa seara ; cei ce vor face-o si nu li se vor arata semne rele, pot matura si in alte seri de peste an, caci nu vor pati nimic. Unele femei, chiar daca ma­tura acum, in loc sa stranga gunoiul dupa usa, ca de obiceiu, il aduna in fundul casei, ca sa-i vina binele si norocul. Alte gospo­dine tin gunoiul in casa pana la Iordan, caci altfel tot anul vin musafiri la acea casa. Altele matura casa de la apus spre peretele dela rasarit, spre icoane, ca sa se adune petitorii la casa.
Unii socot ca daca vor incerca in aceasta seara sa fure ceva si nu vor fi prinsi, vor avea noroc la furturi si peste an. Seara se pune raschitorul cu cateva fire de ata pe dansul sub masa, unde ramane peste Craciun. Aceasta ata se pastreaza pana scot gainile pui, cari apoi se trec peste ata. Daca se intampla ca una din paseri se pierde, atunci ea vine singura acasa.
Izbutirea celor menite, - celor puse in gand, - se poate cerca in aceasta seara, punand intr-un pahar mai mare noua paharute de apa. A doua zi apa se va masura cu acelas paharut, si daca se va afla spor in apa, cele puse in gand se vor izbandi.
Fetele, pentru a-si vedea ursitorul, peste noapte pun afara pe prispa sub fereastra cate putin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitorul va veni si va gusta si fata il va vedea . Seara, sub fata de masa se pune coasa, ca sa fie toti cei din casa sanatosi, iar sub picioarele mesei se pune toporul, - altii stau pe topor, - ca sa fie peste an tari ca fierul. Sub masa pun cofa cu apa, ca sa le mearga bine vitelor. Unii pun si fan sub fata de masa, pentru ca Domnul Hristos s-a nascut pe fan; facand astfel, toate roadele campului vor spori. Vacile se adapa cu apa de sub masa, ca nimeni sa nu le poata aduce vreo vatamare.
Prin unele parti se ung si se astupa toate gaurile din casa, pentru ca ulii si talharii cari peste an vor veni la paseri, sa nu-si poata indeplini socotintele.
Noaptea nu-i este nimanui ingaduit sa doarma pe fan sau pe paie in grajdul vitelor, caci in acea noapte boii vorbesc intre dansii despre Domnul Hristos care s-a nascut in ele si pe cari dansii le-au incalzit cu suflarea lor.
Odata cu boii, prin multe parti se crede ca vorbesc si celelalte vite, destainuind intre altele si locurile unde se afla comorile ascunse in pamant, cari ard in aceasta noapte. Nu-i bine insa sa asculte omul, caci se pot intampla multe primejdii. Se povesteste pretu­tindeni ca un gospodar s-a apucat si a mers sa asculte glasul boi­lor. Boii insa, intre altele, au inceput sa-si caineze stapanul care se apropia de ceasul mortii. Si intr-adevar, a doua zi omul a si murit.
Unii ies afara si asculta ce glas de animal vor auzi intaiu: daca s-aude vreun porc tipand, cred ca acesta le prevesteste vreun, rau; daca aud vreun muget de vita, e semn bun.
Inspre Craciun, cerurile se deschid, dar minunea asta n-o pot vedea decat cei buni la Dumnezeu: glasuri ingeresti se aud atunci in cer, dar iaras numai cei fara de pacate le pot auzi ; "cei cari vor, stau toata noaptea trezi si pazesc clipa cand se deschide cerul. Atunci se aude o toaca de sus, iar cocosii incep sa cante". Unii cer sanatate ori bani, caci ori si ce ar cere, cred ca vor do­bandi. Sarmana mama, - zice un povestitor, - a vazut: cica se facea ca o carare si intr-o parte si intr-alta [a cerului]" .
Credinta in deschiderea cerului o gasim si la Megleno-Romani. Ea se intampla in direp Carciun, in ajun de Craciun. Ori si cine vede cerurile deschise, daca cere trei lucruri, i se implinesc.
In aceasta noapte, prin aceste parti, nu se deschide la nimeni, oricat de mult ar suna la usa. Cui deschide, ii sboara tot norocul din casa. Nu se raspunde la nici o intrebare de afara. Iata in aceasta, privinta o povestire:
O femeie, ca sa fure norocul din casa unor oameni mai bogatasi, se desbraca in pielea goala, veni apoi la casa acestora si incepu sa-i cheme pe un ton mai jalnic. Dintre membrii acestei familii avute, unul care nu stia de insemnatatea pastrarii datinii, a gresit si a intrebat:
- Cine este ?
- Eu, raspunse femeia, dar nu te vreau pe tine, nu te chem pe tine, ci averea ta din casa !
Din momentul acela a sburat norocul avutului in casa femeii sarace.
Fetele samana canepa la trunchiul de taiat lemne si o grapeaza cu camasa ca sa faca drum ursitorului intins ca o panza. Atunci fetele zic:
- Eu nu saman canepa pentru panza de camesi, ca am, dar saman drum ursitorului meu, in vis sa-l visez si aievea sa-l vaz .
Alte fete iau o samanta de canepa si o infig intr-un ac si apoi o duc in para unei lumanari ; daca samanta nu pocneste, este semn ca mai au inca vreme, pana le va veni randul maritatului.
Alte fete se aduna la o casa si taie o pane intr-atat de multe bucati, cate sunt de toate ; bucatile se pun apoi langa pareti, deopo­triva departate de mijlocul casei unde fetele stau, stiind fiecare care este bucata sa de pane. Iau apoi o mata si-i dau drumul prin casa. Daca mata ia o bucata de pane, fata a carei bucatica de pane a fost luata, crede ca se va marita cea dintai.
Altele, dupa ce-si fac lautoare si se lau, isi pun pieptenele si soponul sub capataiu, cu nadejde ca peste noapte li se vor arata viitorii miri in vis.
Altele, tot spre acest scop, isi fac o lumanare lunga si groasa cat degetul cel mic dela mana, o aprind si se roaga Maicei Domnului, facand mereu matanii, pana ce arde toata lumanarea, dupa care apoi se culca.
Alteori "in noaptea despre Craciun, iea fata doua fire de par din cele dela coama porcului, si pe unul il numeste a fi ea, iar pe celalalt fir [il numeste cu] numele nadajduitului ei barbat; apoi fiind vatra focului fierbinte, o matura curat, dupa aceasta pune acele doua fire de par pe acea vatra si indata ce se vor infierbanta perii, daca se vor impreuna unul cu altul, atunci credg ca negresit o va lua acel nadajduit de dansa, iar daca firele se vor departa unul de altul, atunci isi pierde nadejdea dela dansul".
Alte fete se feresc de a bea apa toata ziua. Seara isi fac in­tocmai ca si la Andreiu o turtita, jumatate de sare si jumatate de faina, si o mananca; fireste, este cu putinta ca viitorii lor miri sa li se arate in vis, spre a le da sa bea apa.
Altele ieau din fistocul preotului o crenguta de busuioc, o leaga in coltul testemelului si seara, facand trei matanii, fara cruci, il pun sub cap, ca sa li se arate in vis ursitorii. Altele leaga acele crangute cu arniciu ros, le pun in stresina caselor, unde le lasa pana a doua zi, cand merg de le vad. Daca crangutele au promoroaca, socot ca vor fi norocoase.
Ca sa se marite mai curand, rup cate o bucatica din aluatul pentru varsare, o intind, o umplu cu mac si o pun intaiu in cuptor. Dupa ce se coace, o scot intaiu si o rup in doua: o jumatate o mananca si o jumatate o strang in palamida lazii.
(http://www.crestinortodox.ro/Datini_si_Credinte_la_Ajun_11658.html)

Julien Gracq

---

Ziua de astăzi a fost prea mult în desfăşurarea vieţii scriitorului francez Julien Gracq. El a încetat din viaţă la vârsta de 97 de ani, după ce, timp de câteva zile, a suferit o uşoară indispoziţie. Nu a fost una din figurile mondene ale Franţei, mai degrabă reticent faţă de onorurile cu care, uneori, a fost înconjurat. Julien Gracq s-a făcut remarcat mai ales prin refuzul premiului Goncourt, premiu atribuit în 1951 pentru opera sa "Ţărmul Syrtelor". Mulţi ani mai târziu, în 1989, a acceptat însă ca lucrările sale să fie publicate în colecţia Pléiade a cunoscutei edituri franceze Gallimard. Operele sale nu au fost niciodată editate în format de buzunar, ci doar în tiraje limitate, fapt care nu l-a împiedicat, însă, să se facă foarte cunoscut în rândul unui public pretenţios.
Julien Gracq (July 27, 1910 - December 22, 2007), pe numele său adevărat Louis Poirier, a scris mai ales novele, critică, o piesă şi câteva poezii. Opera sa, influenţată de suprarealism şi romanticismul german, dar cu un filon extrem de original, nu poate fi încadrată în nici unul din curentele majore.
Născut în Saint-Florent-le-Vieil, în Maine-et-Loire, o localitate parcă uitată de istorie, şi-a început studiile la Paris la liceul Henri IV unde a luat şi bacalaureatul. A urmat apoi École Normale Supérieure, în 1930, şi École libre des sciences politiques.
În timpul celui de al doilea război mondial, a căzut prizonier în Silesia cu alţi câţiva ofiţeri ai armatei franceze. Aici s-a împrietenit cu mulţi dintre colegii de prizonierat, unul dintre aceşti prietenii fiind şi autorul şi criticul literar Armand Hoog
După război, 1950, începe să publice în Empédocle mai multe atacuri cu ţinta cultura literară contemporană şi premiile literare. Când i se conferă premiul Goncourt pentru Le Rivage des Syrtes în anul 1951, el rămâne alături de părerile sale critice şi refuză premiul.
În frământatul an 1989, i se publică lucrările de către Bibliothèque de la Pléiade. Domnia sa rămâne însă la fel de distant faţă de evenimentele literare majore şi este credincios primului său editor José Corti. A predat istorie şi geografie până s-a pensionat în 1970.
Lucrări:
* Au château d’Argol, 1938 (nuvelă) * Un beau ténébreux, 1945 (nuvelă)
* Liberté grande, 1947 (poezie)
* Le Roi pêcheur, 1948 (piesă)
* André Breton, quelques aspects de l’écrivain, 1948 (critică)
* Le Rivage des Syrtes, 1951 (nuvelă)
* Prose pour l’Etrangère, 1952
* Penthésilée, 1954
* Un balcon en forêt, 1958 (nuvelă)
* Préférences, 1961
* Lettrines, 1967
* La Presqu’île, 1970
* Le Roi Cophetua, 1970 (nuvelă)
* Lettrines II, 1974
* Les Eaux Etroites, 1976
* En lisant en écrivant, 1980
* La Forme d’une ville, 1985
* Autour des sept collines, 1988
* Carnets du grand chemin, 1992
* Entretiens, 2002

Cei zece sfinţi mucenici, care au suferit mucenicia în Creta

Aceşti zece Sfinţi Mucenici au pătimit pe timpul lui Deciu împăratul, către anul 250, în insula Creta. Nu erau toţi dintr-un oraş, ci din mai multe părţi ale ţării. Din mitropolia Gortinei erau cinci: Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie şi Evnichian; din Cnos, unul: Zotic; din Epinia Panormului, unul: Agatopus; din Chionia, unul: Vasilide şi din Iraclia doi: Evarest şi Pompie. Aceştia au fost daţi de necredincioşi ighemonului insulei, care a poruncit călăului să-i ducă la altarele idolilor ca să jertfească; de nu vor voi să fie supuşi la tot felul de chinuri.
Vreme de treizeci de zile sfinţii au fost chinuiţi, batjocoriţi şi târâţi pe jos prin gunoaie, de necredincioşi. În urmă au fost duşi înaintea judecătorului. Au fost din nou bătuţi, loviţi cu pietre, pălmuiţi, scuipaţi şi târâţi pe jos prin gunoaie, dar au rămas neînduplecaţi şi tari în credinţa lui Hristos. După ce au fost chinuiţi aşa, li s-au tăiat capetele.

porcina

---

(porc)
Porcul se taie de Ignat. Multă lume cunoaşte despre Ignat doar că este ziua de tăiere a porcului. De anul viitor Ignat va fi ziua în care porcul va fi asomat. Porcii ar trebui asomaţi cu ajutorul unui pistol cu gloanţe speciale, astfel încât să nu mai simtă durerea. Eu acum îmi închipui românul alergându-şi vânătoreşte porcul prin bătătură cu puşca şi nimerind mai ales soacra. În America exista un ciocan special, un fel de mic târnăcop ascuţit cu care se dădea în capul animalului. Românii sunt foarte legaţi de tradiţie şi deja sunt obişnuiţi cu câteva mii de ani de sacrificare a porcilor. Tradiţia începe să fie măturată din România pe motiv că este inumană. Autorităţile române încearcă să obţină suspendarea în 2008 a regulii asomării animalelor.
Asomare: procedeu aplicat unui animal care determina pierderea imediata a cunoştinţei şi care se realizează cu scopul de a elimina suferinţele datorate sacrificării
Printre metodele de sacrificare se numără electrocutarea, expunerea la dioxid de carbon sau chiar împuşcarea, astfel încât moartea animalelor să fie rapidă, fără suferinţă suplimentară.
Din ciclul aflăm de la Autoritatea Naţionala Sanitar-veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor, vă prezint:
NORMA SANITARĂ VETERINARA - privind protecţia animalelor în timpul sacrificării şi uciderii (ORDIN nr. 180 din 11 august 2006)
CAP. I - Prevederi generale
ART. 1
(1) Prezenta norma sanitară veterinara se aplica la miscarea, cazarea, contentionarea, asomarea, sacrificarea şi uciderea animalelor crescute pentru producţia de carne, piele, blana sau pentru alte produse şi la metodele de ucidere a animalelor în scopul combaterii unor boli.
(2) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu se aplica:
a) experimentelor tehnice sau ştiinţifice legate de procedurile menţionate la alin. (1), efectuate sub supravegherea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor;
b) animalelor care sunt ucise în timpul unor evenimente sportive sau culturale;
c) animalelor sălbatice ucise în conformitate cu prevederile art. 3 din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate animala şi de sănătate publica referitoare la uciderea vânatului salbatic şi la comercializarea carnii de vanat salbatic, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 119/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 şi nr. 159 bis din 12 martie 2003, ce transpune Directiva Consiliului 92/45/CEE.
ART. 2
(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii următori se definesc astfel:
a) abator - orice clădire, inclusiv instalaţii pentru miscarea şi adăpostirea animalelor, folosite pentru sacrificarea comercială a animalelor, la care se face referire în art. 5 alin. (1);
b) mişcare - descărcarea animalelor sau miscarea lor de la rampele de descărcare, boxe ori adaposturi către abatoare sau spaţiile în care urmează sa fie sacrificate;
c) adăpostire - ţinerea animalelor în padocuri, tarcuri, boxe, adaposturi acoperite sau terenuri folosite în abatoare pentru a asigura animalelor înainte de sacrificare condiţiile necesare (adaparea, furajarea, odihna);
d) contentionare - orice procedura aplicată unui animal în scopul de a-i restrictiona miscarile, pentru a usura efectuarea asomarii sau uciderea lui;
e) asomare - orice procedeu care, atunci când este aplicat unui animal, cauzează pierderea imediata a cunostintei pana în momentul morţii animalului;
f) ucidere - orice procedeu care cauzează moartea animalului;
g) sacrificare - cauzarea morţii unui animal prin sangerare;
h) autoritate competenta - Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor ce are competenta de a efectua controale veterinare sau orice alta autoritate căreia i s-a delegat aceasta competenta.
(2) În cazul sacrificarilor religioase, autoritatea religioasă din partea căreia se practica sacrificarea va avea competenta de a aplica şi de a monitoriza prevederile specifice ce se aplica sacrificarii în conformitate cu anumite ritualuri religioase. Referitor la prevederile menţionate anterior, autoritatea religioasă va acţiona sub răspunderea unui medic veterinar oficial, conform prevederilor art. 2 din Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 22 ianuarie 2003, ce transpune Directiva Consiliului 64/433/CEE.
ART. 3
Animalele vor fi ferite de orice stimul, suferinta sau durere evitabila în timpul miscarii, adapostirii, asomarii, sacrificarii ori uciderii.
CAP. II - Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească abatoarele
ART. 4
Construcţiile, instalaţiile şi echipamentele din abatoare vor fi astfel concepute încât sa nu supună animalele niciunei suferinţe, stimul sau dureri evitabile.
ART. 5
(1) Solipedele, rumegatoarele, porcii, iepurii şi pasarile aduse în abatoare în vederea sacrificarii vor fi:
a) mutate şi, dacă este cazul, cazate în conformitate cu prevederile anexei nr. 1;
b) contentionate în conformitate cu prevederile anexei nr. 2;
c) asomate înainte de sacrificare sau ucise instantaneu în conformitate cu prevederile anexei nr. 3;
d) supuse procedurii de sangerare în conformitate cu prevederile anexei nr. 4.
(2) Pentru animalele supuse unor metode particulare de sacrificare cerute de unele ritualuri religioase, cerinţele alin. (1) lit. c) nu se vor aplica.
(3) Cu respectarea regulilor comunitare, în cazul exploataţiilor de capacitate redusă ce pot beneficia de derogări conform prevederilor din norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002, ce transpune Directiva Consiliului 64/433/CEE, precum şi prevederilor din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate care reglementează producerea şi comerţul cu carne proaspăta de pasare, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 402/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 4 februarie 2003, ce transpune Directiva Consiliului 71/118/CEE, Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate acorda derogări cu condiţia respectării cerinţelor prevăzute la art. 3, astfel:
(i) de la alin. (1) lit. a), pentru bovine;
(ii) de la alin. (1) lit. a) şi de la metodele de asomare şi ucidere menţionate în anexa nr. 3, pentru păsări, iepuri, porci, oi şi capre.
ART. 6
(1) Instrumentele, echipamentele pentru contentionare şi instalaţiile folosite pentru asomare sau ucidere trebuie sa fie proiectate, construite, întreţinute şi folosite astfel încât sa asigure o asomare ori o ucidere rapida şi eficienta, în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea sanitară veterinara competenta va verifica dacă instrumentele, modul de contentionare şi alte echipamente folosite pentru asomare sau ucidere îndeplinesc cerinţele menţionate mai sus şi va verifica cu regularitate buna lor funcţionare şi modul de întreţinere, astfel încât sa fie îndeplinite obiectivele prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Echipamentele şi instrumentele de rezerva adecvate vor fi păstrate la locul sacrificarii pentru folosirea lor în caz de urgenta. Acestea vor fi menţinute corespunzător şi verificate cu regularitate.
ART. 7
Personalul responsabil cu miscarea animalelor, cazarea, contentionarea, asomarea, sacrificarea sau uciderea acestora trebuie în mod imperativ sa aibă cunoştinţele şi indemanarea necesare pentru a efectua aceste operaţiuni în mod uman şi eficient, în conformitate cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea competenta va dispune ca personalul angajat pentru sacrificare sa prezinte indemanarea necesară, abilitatea şi cunoştinţele profesionale pentru aceasta operaţiune.
ART. 8
Inspectiile şi controalele în abatoare vor fi efectuate sub responsabilitatea autorităţii sanitare veterinare competente, care va avea acces liber, în orice moment, în toate spaţiile abatoarelor pentru a verifica respectarea prezentei norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii şi controale pot fi efectuate în acelaşi timp cu controalele efectuate în alte scopuri.
CAP. III - Sacrificarea şi uciderea animalelor în afară abatoarelor
ART. 9
(1) Când animalele menţionate la art. 5 alin. (1) sunt sacrificate în afară abatoarelor, se vor aplica prevederile art. 5 alin. (1) lit. b)-d).
(2) Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate acorda derogări de la prevederile alin. (1) pentru păsări, iepuri, porcine, ovine şi caprine sacrificate sau ucise în afară abatoarelor de către proprietarii acestora pentru consum propriu, cu condiţia respectării prevederilor art. 3 şi cu condiţia ca porcinele, ovinele sau caprinele sa fie asomate în prealabil.
ART. 10
(1) Când animalele menţionate la art. 5 alin. (1) urmează sa fie sacrificate sau ucise pentru controlul unor boli, aceasta se va face în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.
(2) Animalele crescute pentru blana vor fi ucise în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.
(3) Surplusul de pui de o zi şi embrionii din deşeurile de la incubatie vor fi ucisi cat mai rapid posibil, în conformitate cu prevederile anexei nr. 7.
ART. 11
Prevederile art. 9 şi 10 nu se vor aplica în cazul animalelor care trebuie ucise imediat din motive de necesitate.
ART. 12
Animalele ranite sau bolnave trebuie sacrificate sau ucise la fata locului. Cu toate acestea, Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate autoriza transportul animalelor ranite sau bolnave în scopul sacrificarii ori uciderii, cu condiţia ca transportul sa nu provoace animalului o suferinta în plus.
CAP. IV - Prevederi finale
ART. 13
(1) În măsura în care este necesar, experţii Comisiei Europene pot efectua controale la fata locului. În acest scop, ei pot verifica un număr reprezentativ de unităţi pentru a se asigura ca autoritatea sanitară veterinara competenta verifica faptul ca acele unităţi îndeplinesc cerinţele prevăzute de Directiva Consiliului 93/119/CE, transpuse prin prezenta norma sanitară veterinara.
(2) Controalele efectuate de experţii Comisiei Europene, menţionate la alin. (1), vor avea loc în colaborare cu Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor.
(3) Atunci când se efectuează un control pe teritoriul sau, Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa acorde toată asistenta necesară pentru ca experţii sa isi poată îndeplini sarcinile în condiţii corespunzătoare.
ART. 14
(1) Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor va lua toate măsurile necesare în vederea sanctionarii nerespectării prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa comunice Comisiei Europene textele prevederilor legislative naţionale adoptate în domeniul reglementat de Directiva Consiliului 93/119/CE, transpusa prin prezenta norma sanitară veterinara.
ART. 15
Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.

ANEXA 1 - la norma sanitară veterinara
CERINŢE - pentru miscarea şi adăpostirea animalelor în abatoare

I. Cerinţe generale
1. Toate abatoarele trebuie sa dispună de instalaţii şi echipamente adecvate pentru descărcarea animalelor din mijloacele de transport.
2. Animalele trebuie descărcate cat mai repede posibil după sosirea lor la abator. Dacă nu se poate evita o întârziere, animalele trebuie protejate de intemperii şi de variatii de temperatura.
3. Animalele care se pot rani unele pe altele pe considerente de specie, sex, varsta sau origine trebuie ţinute şi cazate separat.
4. Animalele trebuie protejate de condiţiile nefavorabile de clima. Dacă au fost supuse unor temperaturi ridicate în condiţii de umiditate, animalele vor fi racorite prin metode adecvate.
5. Starea de întreţinere şi de sănătate a animalelor trebuie inspectata cel puţin în fiecare dimineata şi seara.
6. Fără a aduce atingere prevederilor cap. VI din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002, animalele care au suportat durere sau suferinta în timpul transportului ori la sosirea în abator, precum şi animalele neintarcate trebuie sacrificate imediat. Dacă nu este posibil, acestea trebuie separate şi sacrificate cat mai repede posibil, cel târziu în următoarele doua ore. Animalele care nu se pot deplasa nu trebuie tarate la locul de sacrificare, ci trebuie ucise acolo unde stau culcate, iar atunci când este posibil şi nu se provoacă o suferinta inutila animalului, acesta va fi transportat pe un carucior sau pe o platforma mobila către spaţiul de sacrificare de urgenta (sala sanitară).

II. Cerinţe pentru animalele care nu sunt livrate în containere
1. În abatoare echipamentul pentru descărcarea animalelor trebuie sa aibă podea nealunecoasa şi protecţii laterale. Puntile, rampele şi culoarele trebuie prevăzute cu protecţii laterale, cu traverse sau cu alte mijloace de protecţie care sa prevină căderea animalelor. Rampele de ieşire sau de intrare trebuie sa prezinte cea mai mica inclinatie posibila.
2. În timpul descărcării animalelor trebuie avut grija ca animalele sa nu fie speriate, agitate sau maltratate şi sa se asigure ca nu sunt rasturnate. Animalele nu trebuie sa fie ridicate de cap, coarne, urechi, picioare, coada sau par (blana, lana) pentru a nu li se provoca suferinţe sau dureri inutile. Atunci când este cazul, animalele trebuie manate individual.
3. Animalele trebuie miscate cu atentie. Pasajele de trecere trebuie construite astfel încât sa reducă riscul de ranire a animalelor şi trebuie dispuse astfel încât sa utilizeze tendintele lor gregare. Instrumentele destinate conducerii animalelor trebuie folosite numai pentru acest scop şi numai pentru perioade scurte. Folosirea instrumentelor care administrează socuri electrice trebuie evitata cat mai mult posibil. În orice caz, aceste instrumente trebuie folosite pentru animale adulte, bovine şi porci adulti care refuza sa se deplaseze şi numai atunci când au în fata lor loc suficient în care sa se deplaseze. Socurile trebuie sa dureze cel mult o secunda, sa fie distribuite adecvat şi sa fie aplicate numai pe muschii trenului posterior.
4. Animalele nu trebuie lovite şi nu se vor aplica presiuni în nici o parte sensibila a corpului. În mod special coada animalelor nu se va strivi, rasuci sau rupe, iar ochii nu vor fi traumatizati. Animalele nu vor fi impinse şi nici lovite cu picioarele.
5. Animalele nu trebuie duse la locul de sacrificare decât dacă pot fi sacrificate imediat. Dacă nu sunt sacrificate imediat după sosire, atunci trebuie adapostite.
6. Fără a aduce atingere derogarilor prevăzute de art. 4 şi 14 din norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002, abatoarele vor deţine un număr suficient de boxe pentru adăpostirea corespunzătoare a animalelor, cu protecţie eficienta impotriva vremii nefavorabile.
7. Pe lângă respectarea cerinţelor stabilite deja prin regulile comunitare, adăposturile trebuie sa aibă:
a) podele care sa evite alunecarea animalelor şi care sa nu provoace rani la contactul cu acestea;
b) ventilaţie adecvată, ţinându-se seama de variatiile extreme de temperatura şi de umiditate care pot fi asteptate. Atunci când se folosesc mijloace mecanice de ventilaţie, trebuie sa se prevadă echipamente de rezerva de urgenta pentru cazul unei întreruperi de curent;
c) iluminare artificiala suficienta pentru a permite inspectarea tuturor animalelor în orice moment; dacă este necesar, trebuie sa se asigure iluminare adecvată de rezerva;
d) dacă este necesar, echipament pentru legarea animalelor;
e) dacă este necesar, asigurarea unei rezerve de material adecvat pentru asternut, pentru animalele adapostite pe timpul nopţii.
8. Abatoarele care în afară de adăposturile menţionate mai sus au şi adaposturi în aer liber fără acoperire naturala sau umbrar trebuie sa asigure protecţia animalelor impotriva condiţiilor nefavorabile de clima. Adăposturile în aer liber trebuie întreţinute astfel încât sa nu prezinte nici un risc fizic, chimic sau pentru sănătate.
9. Animalele care nu sunt duse direct la sacrificare la sosirea la abator trebuie sa aibă apa de baut la discretie din echipamente adecvate, tot timpul. Animalele care nu au fost sacrificate în termen de 12 ore de la sosire trebuie furajate cu cantităţi moderate de furaje, la intervale adecvate de timp.
10. Animalele care sunt ţinute timp de 12 ore sau mai mult la abator trebuie adapostite şi, dacă este necesar, legate astfel încât sa se poată culca fără dificultate. Dacă animalele nu sunt legate, furajele trebuie administrate astfel încât sa permită animalelor sa se furajeze fără a fi deranjate.

III. Cerinţe pentru animalele livrate în containere
1. Containerele în care animalele sunt transportate trebuie manipulate cu atentie şi nu trebuie aruncate, scapate sau lovite. Dacă este posibil, acestea trebuie încărcate şi descărcate pe orizontala şi mecanic.
2. Animalele livrate în containere prevăzute cu podea perforata sau flexibila trebuie descărcate cu atentie deosebita pentru a se preveni ranirea. Dacă este cazul, animalele trebuie descărcate individual din containere.
3. Animalele care au fost transportate în containere trebuie sacrificate cat mai curând posibil; în caz contrar, acestea trebuie adapate şi furajate conform cap. II pct. 9 din prezenta anexa.

ANEXA 2 - la norma sanitară veterinara
CONTENTIONAREA - animalelor înainte de asomare, sacrificare sau ucidere

1. Animalele trebuie contentionate astfel încât sa nu li se provoace în mod intentionat sau neintentionat suferinta, durere, ranire sau contuzii. În cazul sacrificarii rituale, este obligatorie contentia bovinelor înainte de sacrificare prin folosirea unei metode mecanice care sa nu provoace durere, suferinţe, contuzie ori ranire.
2. Picioarele animalelor nu trebuie legate, iar animalele nu trebuie suspendate înainte de asomare sau de ucidere. Pasarile şi iepurii pot fi suspendaţi în vederea sacrificarii, cu condiţia ca asomarea sa se realizeze fără întârziere şi sa se ia măsuri adecvate pentru a se asigura ca la punctul de asomare acestea se afla într-o stare de relaxare suficienta pentru o asomare eficienta. Mai mult decât atât, prinderea unui animal într-un sistem de contentie nu trebuie asociata sub nici o forma cu suspendarea animalului.
3. Animalele care sunt asomate sau ucise prin mijloace mecanice ori electrice, aplicate pe cap, trebuie prezentate într-o astfel de poziţie încât echipamentul sa poată fi folosit adecvat, cu usurinta şi pe o perioada determinata. În cazul solipedelor sau bovinelor autoritatea competenta poate autoriza utilizarea unor mijloace adecvate care sa limiteze miscarile capului.
4. Echipamentul de asomare electrica nu va fi folosit ca un mijloc de limitare a miscarilor sau de imobilizare a animalelor şi nici ca mijloc de a face animalele sa se deplaseze.

ANEXA 3 - la norma sanitară veterinara
ASOMAREA SAU UCIDEREA - animalelor, altele decât cele crescute pentru blana

I. METODE PERMISE
(1) Asomarea
1. Pistolul cu glonte captiv
2. Lovirea urmată de pierderea cunostintei
3. Electronarcoza
4. Expunerea la dioxid de carbon
(2) Uciderea
1. Pistol cu glonte liber sau pusca
2. Electrocutarea
3. Expunerea la dioxid de carbon
(3) Cu toate acestea, autoritatea competenta poate autoriza decapitarea, dislocarea gatului sau folosirea unei camere vidate ca metoda de ucidere pentru anumite specii, cu condiţia ca acestea sa respecte cerinţele art. 3 din norma sanitară veterinara şi cerinţele specifice stabilite la pct. III.

II. CERINŢE SPECIFICE PENTRU ASOMARE
Asomarea nu trebuie sa fie efectuată decât atunci când este urmată imediat de sangerarea animalului.
1. Pistolul cu glonte captiv
a) Pistolul cu glonte captiv trebuie pozitionat astfel încât sa se asigure ca proiectilul pătrunde în cortexul cerebral. Se interzice în special impuscarea vitelor în zona occipitala. Oile şi caprele pot fi impuscate în zona occipitala dacă prezenta coarnelor nu permite folosirea zonei frontale. În astfel de situaţii impuscarea se face imediat înapoia bazei coarnelor şi tintindu-se către gura, iar sangerarea trebuie efectuată în timp de 15 secunde de la impuscare.
b) Când se foloseşte un pistol cu glonte captiv operatorul trebuie sa se asigure ca glontele se retrage la extensia completa, după fiecare impuscare. Dacă nu se retrage la extensia completa, pistolul nu va mai fi folosit încă o data pana când nu va fi reparat.
c) Animalele nu se introduc în boxele de asomare pana când operatorul care urmează sa efectueze asomarea nu este pregătit pentru asomarea animalului. Animalelor nu li se va contentiona capul pana când operatorul nu este pregătit sa le asomeze.
2. Lovirea urmată de pierderea cunostintei
a) Aceasta metoda permite numai folosirea unui instrument mecanic care administrează o presiune pe craniul animalului în urma percutiei, fără penetrarea craniului. Operatorul trebuie sa se asigure ca instrumentul se aplica în poziţia corespunzătoare, conform instrucţiunilor de utilizare, pentru a produce o asomare eficienta, fără fracturarea craniului.
b) În cazul loturilor mici de iepuri, la care se foloseşte o presiune nemecanica pe craniu, operaţiunea trebuie efectuată astfel încât animalele sa fie aduse imediat în starea de inconstienta şi sa rămână astfel pana când mor, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitară veterinara.
3. Electronarcoza
A. Electrozii
a) Electrozii trebuie plasati astfel încât sa cuprindă creierul, permitand curentului sa treacă prin acesta. Se vor lua măsuri corespunzătoare care sa asigure ca exista un contact electric bun, prin îndepărtarea lanii în exces sau prin udarea pielii.
b) Atunci când animalele sunt asomate individual, aparatul trebuie:
(i) sa aibă un dispozitiv care sa masoare impedanta curentului şi sa nu permită funcţionarea aparatului dacă nu trece curentul minim necesar;
(ii) sa incorporeze un dispozitiv sonor sau vizual care sa indice durata timpului de aplicare pentru fiecare animal;
(iii) sa fie conectat la un dispozitiv care sa indice voltajul şi intensitatea curentului, pozitionat astfel încât sa fie uşor vizualizat de către operator.
B. Asomare cu baie de apa
a) Atunci când se folosesc asomatoare cu baie de apa pentru asomarea pasarilor, nivelul de apa trebuie sa poată fi reglat astfel încât sa se asigure realizarea unui contact bun cu capul pasarilor.
Puterea şi durata curentului folosit în acest caz vor fi determinate de Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor astfel încât sa se asigure ca pasarile isi pierd cunostinta imediat şi rămân astfel pana când mor.
b) Dacă se asomeaza mai multe păsări în aceeaşi baie de apa, voltajul trebuie sa fie satisfăcător astfel încât fiecare pasare sa fie asomata corespunzător.
c) Se vor lua măsuri corespunzătoare care sa asigure o buna conductibilitate electrica prin udarea legăturilor de prindere a picioarelor.
d) Baile de asomare pentru păsări trebuie sa aibă dimensiuni corespunzătoare pentru toate tipurile de păsări ce urmează sa fie asomate şi nu trebuie sa se reverse la introducerea pasarilor. Electrodul care se imerseaza în apa trebuie sa cuprindă toată lungimea baii de asomare.
e) Dacă este cazul, trebuie sa se asigure un sistem de rezerva care sa poată fi acţionat manual.
4. Expunerea la dioxid de carbon
a) Concentratia de dioxid de carbon pentru asomarea porcilor trebuie sa fie de minimum 70% din volum.
b) Camera în care porcii sunt expusi la gaz şi echipamentul folosit pentru manarea porcilor prin camera trebuie proiectate, construite şi întreţinute astfel încât sa se evite ranirea porcilor sau compresia pieptului şi sa le permită acestora sa rămână în poziţie patrupeda pana când isi pierd cunostinta. Se va asigura o iluminare adecvată în camera de asomare şi în dispozitivul pentru manarea porcilor încât sa permită acestora sa se vada unii pe alţii şi împrejurimile.
c) Camera trebuie prevăzută cu dispozitive pentru măsurarea concentratiei de gaz la punctul de maxima expunere, care sa avertizeze clar sonor sau luminos dacă scade sub nivelul cerut concentratia de dioxid de carbon.
d) Porcii trebuie ţinuţi în boxe sau în containere în care sa se vada unii pe alţii şi trebuie manati în camera de gazare în termen de 30 de secunde de la intrarea lor în instalatie. Porcii trebuie manati cat mai repede posibil de la intrare către punctul de maxima concentraţie a gazului şi trebuie expusi la acest gaz suficient de mult timp astfel încât sa se asigure ca rămân inconstienti pana la sacrificare.

III. CERINŢE SPECIFICE PENTRU UCIDERE
1. Pistolul cu glonte liber sau pusca
Aceste metode, care pot fi folosite pentru a ucide specii diferite, în special vanat mare de ferma şi caprioare, trebuie autorizate de Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, care trebuie sa dispună ca aceste arme sa fie folosite corect numai de personal calificat, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitară veterinara.
2. Decapitarea şi dislocarea gatului
Aceste metode folosite numai pentru uciderea pasarilor trebuie autorizate de autoritatea competenta, care trebuie sa se asigure ca aceste metode sunt aplicate corect numai de către personal calificat, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitară veterinara.
3. Electrocutarea şi dioxidul de carbon
Autoritatea competenta poate autoriza uciderea unor specii diferite prin aceste metode, cu condiţia ca, suplimentar fata de prevederile art. 3 din norma sanitară veterinara, sa fie îndeplinite şi prevederile specifice stabilite la cap. II pct. 3 şi 4 ale prezentei anexe. De asemenea, pentru a fi îndeplinite aceste cerinţe, se vor stabili puterea şi durata curentului electric folosit, precum şi concentratia şi durata expunerii la dioxidul de carbon.
4. Camera de vid
Aceasta metoda, care se foloseşte numai pentru uciderea fără sangerare a anumitor animale din speciile de vanat de crescatorie (fazani, prepelite şi potarnichi) trebuie autorizata de Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, care va dispune ca, suplimentar fata de prevederile art. 3 din norma sanitară veterinara, sa fie îndeplinite următoarele condiţii:
a) animalele sunt plasate într-o camera etansa care se videaza cu ajutorul unei pompe electrice puternice;
b) vidul se menţine pana când animalele mor;
c) animalele sunt introduse în grup în containere de transport proiectate în acest scop, ce pot fi plasate în camera de vid.

ANEXA 4 - la norma sanitară veterinara
SANGERAREA ANIMALELOR

1. Pentru animalele care au fost asomate sangerarea trebuie facuta imediat după asomare, astfel încât sa se asigure o sangerare rapida, profunda şi completa. În orice caz, sangerarea trebuie facuta înainte ca animalele sa isi recapete cunostinta.
2. a) Toate animalele care au fost asomate trebuie sangerate prin incizarea cel puţin a unei artere carotide sau a vaselor din care aceasta porneşte.
b) După incizia vaselor sanguine nu se va aplica nicio procedura de fasonare şi nicio stimulare electrica înainte ca sangerarea sa fie completa.
3. Atunci când o singura persoana efectuează asomarea, prinderea, agatarea şi sangerarea animalelor, acea persoana trebuie sa efectueze aceste operaţiuni fără întrerupere la fiecare animal înainte de a trece la animalul următor.
4. Dispozitivele manuale de rezerva trebuie asigurate acolo unde sangerarea se face cu cutite automate, astfel încât în cazul unei întreruperi de curent pasarile sa poată fi sacrificate imediat.

ANEXA 5 - la norma sanitară veterinara
METODE - de ucidere pentru controlul unor boli

Metode permise:
1. orice metoda descrisă în anexa nr. 3 la norma sanitară veterinara, care sa cauzeze o moarte sigura;
2. în plus, Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate permite folosirea altor metode pentru uciderea animalelor constiente, conform prevederilor art. 3 din norma sanitară veterinara, cu condiţia ca, în special:
a) dacă metodele folosite nu produc moartea imediata (de exemplu, impuscarea cu bolt captiv), sa se ia măsuri adecvate pentru a ucide animalele cat mai curând posibil şi, în orice caz, înainte ca acestea sa isi recapete cunostinta;
b) sa nu se acţioneze deloc asupra animalului pana când nu s-a constatat ca este mort.

ANEXA 6 - la norma sanitară veterinara
METODE - de ucidere pentru animalele de blana

I. Metode permise:
1. instrumente acţionate mecanic care penetreaza creierul;
2. injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice;
3. electrocutarea pentru a provoca stop cardiac;
4. expunerea la monoxid de carbon;
5. expunerea la cloroform;
6. expunerea la dioxid de carbon.
Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor va stabili cea mai adecvată metoda de ucidere pentru fiecare specie, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitară veterinara.

II. Cerinţe specifice
1. Instrumente acţionate mecanic, care penetreaza creierul
a) Instrumentele trebuie pozitionate astfel încât sa se asigure ca proiectilul pătrunde în cortexul cerebral.
b) Aceasta metoda este permisă numai dacă este urmată imediat de sangerare.
2. Injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice
Sunt admise a se folosi numai acele medicamente, doze şi modalităţi de administrare care cauzează o pierdere imediata a cunostintei, urmată de moarte.
3. Electrocutarea pentru a provoca stop cardiac
Electrozii trebuie plasati astfel încât sa inconjoare creierul şi inima, iar nivelul minim de curent folosit sa ducă la pierderea imediata a cunostintei şi la stop cardiac. Cu toate acestea, pentru vulpi, la care electrozii se aplica la gura şi rect, se va aplica un curent cu o valoare medie de 0,3 amperi, cel puţin 3 secunde.
4. Expunerea la monoxid de carbon:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz trebuie proiectata, construită şi intretinuta astfel încât sa se evite ranirea animalelor şi sa se permită supravegherea acestora;
b) animalele trebuie introduse numai după ce camera a fost umpluta cu monoxid de carbon la o concentraţie de cel puţin 1% din volumul provenit dintr-o sursa de monoxid de carbon 100%;
c) gazul produs de un motor special adaptat pentru acest scop poate fi folosit pentru uciderea mustelidelor şi chinchilelor, cu condiţia ca testele sa indice ca gazul:
- a fost racit corespunzător;
- a fost filtrat suficient;
- este liber de orice materie sau gaz iritant;
- iar animalele nu vor fi introduse în camera pana când concentratia de monoxid de carbon nu a atins cel puţin 1% din volum;
d) când este inhalat, gazul trebuie sa induca în primul rând anestezia generală, după care sa cauzeze o moarte sigura;
e) animalele trebuie menţinute în camera pana când sunt moarte.
5. Expunerea la cloroform
Expunerea la cloroform poate fi folosită pentru a ucide chinchilele, respectându-se următoarele cerinţe:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz sa fie proiectata, construită şi intretinuta astfel încât sa se evite ranirea lor şi sa se permită supravegherea acestora;
b) animalele sa fie introduse în camera numai dacă se asigura o atmosfera saturata în cloroform;
c) când este inhalat, gazul trebuie sa induca în primul rând anestezia generală, după care sa cauzeze o moarte sigura;
d) animalele trebuie menţinute în camera pana când sunt moarte.
6. Expunerea la dioxid de carbon
Dioxidul de carbon poate fi folosit pentru a ucide mustelidele şi chinchilele, respecandu-se următoarele condiţii:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz sa fie proiectata, construită şi intretinuta astfel încât sa se evite ranirea animalelor şi sa se permită supravegherea acestora;
b) animalele sa fie introduse în camera numai dacă atmosfera conţine concentratia maxima de dioxid de carbon, asigurata de o sursa de dioxid de carbon 100%;
c) când este inhalat, gazul trebuie sa induca în primul rând anestezia generală, după care sa cauzeze o moarte sigura;
d) animalele trebuie menţinute în camera pana când mor.

ANEXA 7 - la norma sanitară veterinara
UCIDEREA - puilor supranumerari şi a embrionilor din deşeurile de incubatie

I. Metode permise pentru uciderea puilor:
1. folosirea unui aparat mecanic care sa provoace o moarte rapida;
2. expunerea la dioxid de carbon;
3. cu toate acestea, Autoritatea Nationala Sanitară Vaterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate permite utilizarea altor metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea sa fie conforme prevederilor art. 3 din norma sanitară veterinara.

II. Cerinţe specifice:
1. folosirea unui aparat mecanic care sa provoace o moarte rapida:
a) animalele trebuie ucise cu un aparat care sa fie prevăzut cu un mecanism rotativ rapid, dotat cu lame sau cu boseluri de polistiren expandat;
b) aparatul trebuie sa aibă o capacitate adecvată care sa asigure ca toate animalele sunt ucise imediat, chiar dacă sunt manipulate în număr mare;
2. expunerea la dioxid de carbon:
a) animalele trebuie plasate într-o atmosfera cu o concentraţie maxima de dioxid de carbon, asigurata de o sursa de dioxid de carbon 100%;
b) animalele trebuie menţinute în camera pana când mor.

III. Metode permise pentru uciderea embrionilor:
1. pentru a ucide instantaneu orice embrion viu toate deşeurile de incubatie trebuie trecute prin aparatul mecanic menţionat la cap. II pct. 1;
2. cu toate acestea, Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate permite utilizarea altor metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea sa fie conforme prevederilor art. 3 din norma sanitară veterinara.

20 decembrie este data în care Biserica Ortodoxa îl prăznuieşte pe Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul. Tăierea porcului de ziua acestui sfânt este una din cele mai bine păstrate tradiţii. Porcul îngrăşat cu grăunţe, făină, tărâţe, bostani, va avea cea mai bună carne. Se ştie că animalele visează în ajunul Ignatului că vor fi tăiate. Pe de o parte tradiţia milenară, pe de altă parte grija faţă de animale. Un mit povesteşte cum Ignat a vrut să taie porcul dar şi-a lovit, din greşeală, tatăl… după care a înnebunit. Un alt mit, Ignat este divinitatea solară. Tradiţia relatează un întreg ceremonial de tăiere a porcului. Nu este vorba despre mâncarea în sine ci de un sacrificiu ritual. Moartea grea a porcului este cauzată de participarea la ritual a celor miloşi. Copiii casei trebuie să fie însemnaţi pe frunte cu sângele animalului sacrificat. Semnul crucii cu sânge îi ocroteşte pe tot timpul anului şi îi ţine sănătoşi. În ziua de Ignat porcul ocupă întreaga zi. Femeile şi bărbaţii tranşează porcul, pregătesc slănina, caltaboşii, sângeretele. Pentru că nu exista frigider, carnea se prăjea, se presăra cu sare şi se păstra în untură. În multe locuri această tradiţie s-a prelungit. În rest, pregătirile sunt pentru Crăciun.
Informaţiile despre Sfântul Ignatie al Antiohiei provin din cele şapte scrisori ale sale (certificate de Irineu, Origen, Eusebiu si Ieronim). În toate formulele de adresare din introducerile celor şapte scrisori, el se numeşte "Teoforul": "cel care a fost purtat de Dumnezeu" sau "cel care îl poartă pe Dumnezeu". Potrivit tradiţiei, primul sens face referire la o întâmplare din copilăria lui Ignatie, el fiind copilul luat în braţe de Iisus, pe care l-a dat pilda de smerenie ucenicilor Săi (Matei 18, 2-4). Cel de-al doilea sens, mai plauzibil, porneşte chiar de la mărturia lui Ignatie, care, în toate epistolele, scrie ca îl poarta pe Hristos în inima.

Plenus venter non studet libenter

---

(O burtă plină nu iubeşte studiul.)
Am tot vorbit despre importanţa definirii doctrinare pentru fiecare dintre partide în parte. Cam toate partidele nu au o doctrină puternică care să ofere un sistem de rezolvare general din punct de vedere social şi economic. Mai toate partidele un fel de program de 10 sau 20 de pagini structurat ca un program politic şi care oferă viziunea partidului asupra diferitelor probleme apărute în societate. Îmi imaginez doi bătuşi pe stradă împărtăşindu-şi doctrinele politice. Primul zice:
“Ca să te iau prin surprindere, am se fandez spre dreapta şi apoi îţi înfig în figură o directă de dreapta…”
Cel de al doilea răspunde:
“Am să fandez spre stângă lovind fulgerător cu piciorul drept în politica ta de centru, prin plexul solar.”
Doctrinele politice din România spun cam aşa. “Una dintre marile probleme ale acestei perioade este imposibilitatea majorării veniturilor spre categoriile defavorizate, cum ar fi pensionarii, elevii, familiile cu multe persoane în întreţinere. Partidul nostru are în vedere studierea căilor de restructurare a politicilor de acordare a subvenţiilor astfel încât pătura defavorizată să primească un ajutor mai substanţial din partea statului.” Această frază este inventată ad-hoc de mine, dar ar putea să se găsească în orice doctrină de partid. Ce spunea ea? Absolut nimic. Rolul ei nu este să ofere o soluţie ci aceea de a sublinia mesajul politic menit să aducă votul de la cei care au speranţa că vor fi ajutaţi. O doctrină politică ar spune, nu-i aşa, calea de a construi o lege, un principiu, prin care cei defavorizaţi sunt ajutaţi. Aşa soluţia oferită este de tipul, să ajungem noi acolo că mai vedem noi pe urmă.

Pentru că PD-ul s-a transformat cu căţel cu purcel în PDL, pot da acum doctrina PD de dinainte de alegerile din 2004 (documentul este datat 18 februarie 2001). Vă rog să remarcaţi că doctrina Partidului Democrat este o doctrină Social-Democrată. Aş vrea să înţeleg şi eu cum un partid cu o doctrină social-democrată, fie ea şi modernă, este de centru-dreapta şi nu de stânga.

Doctrina social democrata
Ce inseamna social - democratia pentru Partidul Democrat ?

A fi social-democrat inseamna a cunoaste pulsul realitatii de zi cu zi a romanilor plecand de la principiile si valorile de baza ale doctrinei care a fundamental modul de a face politica orientata catre nevoile oamenilor.
Ceea ce particularizeaza Partidul Democrat pe scena politica romaneasca este actiunea directa in folosul oamenilor si faptul ca egalitatea sanselor, dreptatea sociala, libertatea si pluralismul politic, toleranta si solidaritatea sociala sunt valori care sunt intelese de liderii partidului prin prisma nevoilor imediate ale tinerilor, taranilor, femeilor, sau functionarilor.
Social-democratia moderna este calea prin care crizele sociale sunt prevenite datorita constiintei ca fiecare problema are o semnificatie anume, care poate afecta mersul comunitatii.
Guvernarea social-democrata moderna este orientata cu precadere catre realizarea unui cadru socio-economic deschis, competitiv, dar interesata de realizarea unei largi protectii si securitati pentru cetatenii Romaniei.
Problemele societatii Romanesti de astazi au fost profund neglijate, iar rezolvarea lor nu poate veni decat de la o noua clasa de politicieni, instruita si motivata sa actioneze in interesul cetatenilor, si nu al grupurilor de presiune politico-economice. Cetatenii Romaniei se confrunta, in prezent, cu urmatoarele probleme:
(1) lipsa accesului la sistemul de protectie sociala (pregatire sau reconversie profesionala), sistemul sanitar si cel de invatamant;
(2) imposibilitatea obtinerii de catre tineri a unui loc de munca, consecinta a lipsei de pregatire intr-un domeniu profesional;
(3) lipsa accesului la surse de informare in masa pentru cetatenii din mediul rural;
(4) raportare negativa a indivizilor la institutiile statului si cele ale societatii civile;
(5) coruptie accentuata in cadrul institutiile politice si administrative ale statului;
(6) cresterea ratei criminalitatii si a violentei impotriva copiilor; tratament discriminatoriu pentru femei pe piata muncii;
(7) cresterea polarizarii sociale si a decalajului de dezvoltare dintre Romania si statele vecine.
Partidul Democrat este exponent al doctrinei social-democrate moderne si intelege sa probeze acest lucru printr-o actiune politica si administrativa orientata in primul rand catre oameni.
A fi social-democrat inseamna a elimina acele surse care accentueaza saracia, coruptia si ineficienta administratiei publice, precum si lipsa de oportunitati pentru tineri si femei. Liniile de actiune ale Partidului Democrat vor fi orientate catre urmatoarele domenii:
(1) Lupta impotriva infractionalitatii, impotriva coruptiei politice si economice;
(2) Promovarea reformei sistemului administratiei publice centrale si locale;
(3) Reforma economica cu suport social consistent din partea grupurilor socio-profesionale;
(4) Restituirea proprietatilor;
(5) Cresterea sanselor de afirmare pentru tinerii si femeile din Romania;
(6) Dobandirea statutului de membru cu drepturi depline in Uniunea Europeana si N.A.T.O..
Echilibrul politic al Partidului Democrat este dovedit printr-o actiune constanta de imbunatatire a mediului in care traiesc oamenii. Fie ca este vorba de cel urban, sau de cel rural, Partidul Democrat refuza actiunea politica doar in interesul unei clase sociale.
Politicile sociale, economice sau culturale vor fi orientate cu precadere catre acele categorii care realmente au nevoie de ajutor pentru a se integra in organismul social al comunitatii din care fac parte, catre familiile monoparentale, catre copii strazii, catre pensionarii invalizi sau catre tinerii someri.
Partidul Democrat doreste ca in societatea romaneasca sa existe un puternic sentiment de incredere sociala si comunitara intre oameni, intre grupuri socio-profesionale, astfel incat politicile sociale si economice sa aiba un suport concret din partea celor catre care se indreapta actiunea politica si administrativa.
Agenda politica a Partidului Democrat nu poate fi separata de temerile si asteptarile electoratului, potrivit doctrinei sale social democrate moderne. Reforma institutiilor statului prin profesionalizarea personalul si deschiderea catre nevoile oamenilor este un obiectiv imediat al politicilor Partidului Democrat.
Partidul Democrat este adeptul unei sustineri din partea statului a acelor categorii care nu isi pot realiza pe deplin interesele si care sunt afectate de flagelul saraciei si excluziunii sociale. Statul trebuie sa genereze politici al caror scop final este realizarea unui parteneriat intre cetateni si autoritatea administrativa legala, cea mai directa si apropiata de comunitatea din care face parte individul.
Implicarea statului la nivelul politicilor de protectie si securitate sociala trebuie sa fie maxima, in directia prevenirii derapajelor institutionale care pot afecta functionarea sistemului de asigurari si pensii, alocatii de somaj sau venitul minim garantat. Efortul societatii converge in directia eliminarii factorilor care cresc saracia si marginalizarea sociala, care ingradesc accesul la munca pentru tineri, accesul la educatie pentru copii, sau care afecteaza sansele de intemeiere a unei familii pentru tineri.
Efortul guvernarii social-democrate moderne este axat pe inlaturarea dezechilibrelor prezente in societatea romaneasca de astazi, precum:
- Grila de impozitare a salariilor foarte mare si existenta unei fiscalitati excesive prin obligatia cotizarii la numeroase fonduri speciale aflate in sub-ordinea Guvernului sau a Ministerelor
- Cresterea inegalitatilor economice zonale
- Absenta comenzilor si a pietelor de desfacere pentru majoritatea unitatilor industriale cu capital majoritar de stat
- Lipsa unui ajutor eficient din partea statului pentru producatorii agricoli
- Suspendarea proceselor de restructurare in regiile de stat si reducerea alarmanta a ritmului de privatizare
- Decapitalizarea societatilor comerciale si cresterea arieratelor si pierderilor din economie la cote alarmante
- Existenta unor costuri de productie foarte mari la produsele autohtone, concomitent cu absenta restructurarii tehnologice
- Intarzierea procesului de restituire a padurilor, terenurilor si cladirilor confiscate de regimul comunist si mentinerea unui monopol pagubos al regiilor si companiilor de stat la utilitatile publice
- Nivelul economiei subterane este foarte mare (40% din P.I.B.), concomitent cu un nivel ridicat al infractiunilor economice
Reforma economiei cu suport social este singura sansa de reusita a unui program guvernamental de eradicare a saraciei. Parte din solutiile identificate de Partidul Democrat sunt:
- reforma sistemului de pensii si a sistemului fiscal in directia unei mai juste colectari si redistribuiri a veniturilor;
- masuri de stimulare a investitorilor in directia sporirii populatiei active ocupate si pentru cresterea sustinuta a salariului minim
- stimularea investitiilor in infrastructura, capabile sa absoarba forta de munca din randul tinerilor
- transformarea agriculturii dintr-o activitate slab productiva, de supravietuire, intr-o activitate economica eficienta (credite accesibile pentru achizitia de utilaje agricole)
- cresterea investitiilor in cercetare si educatia tinerilor
- renuntarea la politica de anulare a penalitatilor si reesalonare a datoriilor marilor societati comerciale si regii autonome
- reducerea presiunii fiscale exercitate asupra muncii
- consolidarea autonomiei bugetelor locale si extinderea sferei de activitate a acestora prin descentralizarea activitatii fiscale si bugetare
- adoptarea legii creditului ipotecar, cu proceduri simple de acces la fonduri pentru tinerii casatoriti
Accesul la munca si profesionalizare prin actul de educatie, care va fi asigurat de catre stat, reprezinta parghiile prin care societatea romaneasca se va dezvolta si adapta la noile cerinte ale dezvoltarii societatilor democratice din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, catre care Romania si-a afirmat foarte clar dorinta de integrare. Cerintele integrarii in Uniunea Europeana nu pot fi implinite decat prin politici bazate pe solidaritate si incredere umanã.
Pentru Partidul Democrat dreptatea sociala inseamna eliminarea favoritismelor si largirea ariei de acces pentru cetateni la beneficiile sistemului public de sanatate, invatamant, protectie sociala sau cele ale sistemului economic privat
Exista o criza sociala in Romania, iar solutiile intarzie sa apara. Recunoasterea temerilor si asteptarilor populatiei implica si solutii adecvate la probleme precum:
- Lipsa locurilor de munca si a perspectivei de solutionare a problemei in randul tinerilor si femeilor cu varste cuprinse intre 40-55 ani
- Venituri mici de persoana si pensii insuficiente unui trai minimal
- Somaj mascat ridicat sub forma "somajului tehnic", precum si prin existenta unei populatii numeroase la sate care nu exista din punct de vedere "cotizant" / "remunerat"
- "Feminizarea" saraciei prin excluderea femeilor din procesul muncii si selectarea cu greutate a persoanelor de sex feminin pentru munci calificate
- Familii fara locuinte si posibilitati pentru achitarea cheltuielilor de intretinere
- Rata ridicata de imbolnavire in randul tinerilor si batranilor
- Restrangerea cheltuielilor alimentare si utilizarea "imprumutului" ca forma de supravietuire
- Puterea de cumparare a salariului este tot mai redusa in raport cu cresterile de preturi si dinamica salariilor
- Nivelul de trai este extrem de scazut in zonele monoindustriale, iar auto-consumul reprezinta principala cale de existenta pentru o mare parte din populatie
- Asistenta medicala precara in zonele monoindustriale si cele rurale si cresterea ratei abandonului scolar si a analfabetismului in randul tinerilor
- Familiile monoparentale sunt lipsite de un ajutor concret din partea statutului si existenta unui numar mare de familii dezbinate in unele zone ale tarii
- Polarizarea sociala crescanda a societatii romanesti prin existenta unei clase bogate si a unei majoritati lipsite de resurse si oportunitati socio-economice
Statul social democrat modern intervine in rezolvarea cazurilor de coruptie, a dezechilibrelor sociale, in sustinerea sistemelor de protectie sociala si pentru realizarea unei societati a solidaritatii si coeziuni sociale.
Partidul Democrat are ca obiectiv fundamental limitarea saraciei si a excluziunii sociale prezente in mediile rurale si in orasele monoindustriale si va actiona pentru dezvoltarea unor factori reali de protectie sociala, care sa diminueze riscurile excluderii sociale si economice.
Partidul Democrat este orientat catre promovarea unor politici de adaptare a fortei de munca la noile profesiuni si situatii ale economiei si de eliminarea a muncii la negru, iar reformele si politicile sociale infaptuite nu trebuie sa duca la costuri aberante si nejustificate pentru populatie, ci sa atenueze costurile sociale ale reformei.
Partidul Democrat sustine cresterea autoritatii institutiilor publice centrale si locale, in paralel cu un proces de profesionalizare a functionarilor publici catre satisfacerea nevoilor grupurilor socio-profesionale dominante in plan local. Reprezentarea intereselor cetatenilor inseamna actiune in cunostinta de cauza, plecand de la temerile si asteptarile grupurilor socio-profesionale.
Partidul Democrat urmareste constant sa promoveze urmatoarele stari de fapt, prezente in statele democratice:
(a) demonopolizarea serviciilor si utilitati publice pentru cetateni;
(b) descentralizarea deciziei politice in acord cu nevoile comunitatii locale;
(c) reforma sistemului de sanatate si educatie.
Apropierea actului de decizie fata de nevoile comunitatilor locale si stabilirea prioritatilor actiunii publice in functie de nevoile concrete si imediate ale cetatenilor sunt mijloace prin care Partidul Democrat crede ca cetatenii vor ajunge sa aiba sentimentul guvernarii pentru oameni si nu pentru grupuri de interese.
Autoritatile locale detin responsabilitatea si legitimitatea actiunii de gestionare a problemelor cu care se confrunta categoriile socio-profesionale, iar resursele financiare ale comunitatilor locale trebuie sa fie in acord cu nevoile de dezvoltare locala pe termen scurt, mediu si lung.
Reforma politica a institutiilor statului de drept a fost intarziata si datorita urmatoarelor stari de fapt:
- Coruptie generalizata in sistemul administratiei publice centrale si locale
- Ineficienta a administratiei publice locale si existenta unor mafii locale de acaparare a proceselor politice si economice (privatizare, alocare de fonduri etc.)
- Instabilitate legislativa in domeniul investitiilor si discretionism in luarea deciziilor politice
- Nesocotirea opiniilor diverse ale opozitiei politice si acapararea parghiilor de comunicare
- Control excesiv al ordinii de zi a Parlamentului si amanarea intentionata pentru dezbatere a unor proiecte de lege initiate de opozitie
- Apatia societatii civile fata de abuzurile puterii in domeniul administratiei si cazurilor de coruptie semnalate de mass-media
- Dialog slab al institutiilor cu grupurile socio-profesionale si inregimentarea politica a sindicatelor
Reforma mediului politic este o cale de insanatosire a vietii din Romania. Partidul Democrat va actiona pentru transparenta actului politic si pentru o descentralizare a drepturilor comunitatilor locale, nu doar a obligatiilor asa cum sunt ele impuse de cele mai multe ori de la centru.
Gradul de responsabilitate a omului politic este functie de reusita actului de guvernare. Omul politic trebuie sa actioneze pentru o mai mare transparenta in luarea deciziilor, pentru consolidarea participarii societatii civile, pentru incurajarea mediilor de informare independente, pentru stimularea competitiei politice.
Alte masuri de combatere a iresponsabilitatii politice si a coruptiei sunt:
- reforma justitiei si depolitizarea acesteia si a institutiilor abilitate pentru cercetarea actelor de coruptie (procuratura, ministerul de interne);
- adoptarea regimului de incompatibilitati pentru alesii locali si functionarii publici;
- modificarea legislatiei privind finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale;
- perfectionarea legii accesului la informatii de interes public;
- cooperarea cu asociatiile patronale ca structuri legitime de reprezentare a intereselor colective in procesul de elaborare a actelor normative in materie;
- existenta si transparenta cailor de atac in procesul decizional administrativ.
- eliminarea metodei de acordare de facilitati prin ordonante de urgenta investitorilor privati dupa incheierea procesului de privatizare;
- transparenta contractelor de privatizare si a contractelor pentru achizitii publice si servicii publice;
- modificarea legislatiei privind schimbul de terenuri agricole si paduri acordate pe principii clientelare;
- simplificarea sistemului de taxe si impozite.
Nimic nu este mai periculos pentru societate decat o situatie de confuzie in ceea ce priveste autoritatea institutiilor administratiei publice centrale si locale. Legalitatea este cuvantul de ordine care structureaza viata institutiilor si a comunitatilor locale. Ambiguitatea deciziilor institutiilor a afectat profund mersul vietii comunitare, iar dezvoltarea locala a comunitatii a fost pusa in balanta cu interesele unor grupuri economico-politice care au gestionat fraudulos banii publici.
Partidul Democrat va respecta intotdeauna drepturile omului, asa cum sunt ele consfintite si intelese de comunitatea internationala, la care Romania este parte integranta. Pluralismul politic, social, sau economic este structura de baza a unei societati democratice, iar partidele politice din Romania trebuie sa actioneze pentru o largire a sanselor de afirmare pentru tineri, pentru tineri, femei, someri, sau pensionari.
Partidul Democrat intelege nevoia unui sentiment de patriotism fata de traditiile si obiceiurile comunitatilor locale, care trebuie ferite de actiuni care altereaza structura relatiilor comunitare. Este nevoie de politici indreptate catre promovarea unei identitati nationale a statului unitar roman, dar prin respectarea si asigurarea de drepturi minoritatilor politice, etnico-lingvistice si/sau religioase.
Libertatea politica si egalitatea de sanse in domeniul accesul la formele de exercitare a puterii politice si administrative, justitia si solidaritatea sociala in directia realizarii unei increderi si coeziuni sociale, egalitatea in fata actului de justitie si asigurarea rolului statului de reglator al mecanismelor vietii economice reprezinta principii si valori sustinute de Partidul Democrat.
Partidul Democrat va cauta sa creeze sanse concrete de realizare a unei democratii politice, economice, sociale si culturale, care sa ofere soliditate fiecarui demers al statului roman pe scena politica internationala.
Clasa politica are o responsabilitate concreta fata de cetatenii sai, iar integrarea in Uniunea Europeana si N.A.T.O. va fi dovada concreta ca mersul societatii romanesti este in directia care trebuie.
Guvernarea social-democrata urmareste bunastarea cetatenilor sai si nu a clasei politice care detine, la un moment dat, parghiile puterii.
Guvernarea social-democrata inseamna pluralism politic si sanse egale pentru femei pe piata muncii.
Guvernarea social-democrata inseamna mai multa protectie pentru pensionari si o baza mai larga de acces la sistemul sanitar si de educatie.
Guvernarea social-democrata este interesata de asigurarea libertatii de exprimare, respectarea drepturilor omului si lipsa imixtiunii politicului in actul de justitie.
Guvernarea social-democrata asigura un sistem de securitate sociala in care individul se simt ocrotit de lege si institutiile statului de drept.
Guvernarea social-democrata asigura o autonomie reala comunitatilor locale printr-o reforma deschisa, transparenta in interesul cetatenilor.

22 Decembrie - Comunismul, Capitalismul, aceleaşi lucruri cu alte principii la capătul profitului

John Lennon - Give Peace A Chance Ev'rybody's talking about Bagism, Shagism, Dragism, Madism, Ragism, Tagism This-ism, that-ism Isn't it the most All we are saying is give peace a chance All we are saying is give peace a chance Ev'rybody's talking about Ministers, Sinisters, Banisters and canisters, Bishops and Fishops and Rabbis and Pop eyes, And bye bye, bye byes. All we are saying is give peace a chance All we are saying is give peace a chance

Let me tell you now Ev'rybody's talking about Revolution, Evolution, Mastication, Flagelolation, Regulations. Integrations, Meditations, United Nations, Congratulations All we are saying is give peace a chance All we are saying is give peace a chance Oh Let's stick to it Ev'rybody's talking about John and Yoko, Timmy Leary, Rosemary, Tommy smothers, Bob Dylan, Tommy Cooper, Derek Tayor, Norman Mailer, Alan Ginsberg, Hare Krishna, Hare Krishna All we are saying is give peace a chance All we are saying is give peace a chance

recipio recepi receptum

---

(retragere)
Sunt absolut convins că cine a asistat în direct la dialogul dintre Cristian Tudor Popescu şi Robert Turcescu nu se aştepta la aşa ceva. Eu unul nu. Iată însă că Grupul Realitatea Media a făcut ieri un anunţ din care rezulta că renunţă la calitatea de membru al Clubului Român de Presă. Motivul? Motivul este chiar intervenţia lui Cristian Tudor Popescu vis-à-vis de realizatorul TV Robert Turcescu.
"Decizia este motivată, în primul rând, de lipsa de consistenţă a acţiunilor CRP în ultimii doi ani, de când Realitatea Media este membru al Clubului. Mai mult, Realitatea Media consideră că atitudinea preşedintelui CRP, Cristian Tudor Popescu, faţă de un coleg de breaslă, Robert Turcescu, manifestată în Ediţia Specială difuzată de Realitatea TV în ziua de 20 decembrie, este în flagrantă contradicţie cu funcţia sa de lider al jurnaliştilor din România". Mă întreb ce anume trebuia să facă Clubul Român de presă şi nu a făcut în toţi aceşti ani. Eu chiar am descoperit, de-a lungul timpului, câteva reacţii exagerate ale CRP, în frunte cu Cristian Tudor Popescu, reacţii care depăşeau cu mult în agresiune limita dialogului normal şi civilizat. Dar, real, ce ar putea face un club de presă ca acţiune a societăţii civile?
De cealaltă parte a baricadei, am văzut un preşedinte al Clubului Român de Presă (CRP), Cristian Tudor Popescu, cu o reacţie rectilinie şi relaxată. Singura observaţiei ridicată de CTP este că elegant ar fi fost ca Realitatea Media să anunţe Consiliul de Onoare al Clubului.

"Dânşii au dreptul să se retragă din această asociaţie profesională oricând şi fără să aibă justificări". "E de neînţeles de ce a trebuit ca un membru fondator al Clubului, Mihai Tatulici, să tacă vreme de doi ani în legătură cu aşa zisa inconsistenţă a acţiunilor CRP". "Funcţia mea de lider al jurnaliştilor este o exprimare aberantă. Eu sunt preşedinte al Clubului Român de Presă. Nu am funcţia de lider al jurnaliştilor şi nu ştiu să existe o astfel de funcţie". "Eu i-am spus domnului Turcescu să facă o sesizare la Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă". Domnul Popescu se referă aici la sesizarea pe care Turcescu ar trebui să o facă relativ la convorbirea dintre Turcescu şi Ludovic Orban, convorbire în care Ludovic Orban aducea câteva cuvinte şi acuze neonorabile lui Robert Turcescu.
"Dacă aveau o nemulţumire în legătură cu mine, firesc era, respectând o minimă disciplină a organizaţiei din care au făcut parte doi ani de zile, să se adreseze Consiliului de Onoare şi să ceară, eventual, demiterea mea din funcţia de preşedinte." "Nefăcând apel la Consiliul de Onoare al CRP, au dat dovadă de dispreţ, de lipsă de respect faţă de această organizaţie".

Cum era poezia aceea de demult… Hai să ne unim popoare în lupta cu mic cu mare. Presa din România se apropie din ce în ce mai mult de un banal fâssssssss… “Binele ţări” începe să se audă din ce în ce mai spre lozincă şi limbaj de lemn.
Părerea mea.

21-22 Nimic nu e, încă, în noi

Cine e cu noi, este supus; cine nu-i cu noi, e lichea.

---

Chiar aşteptam invectivele preşedintelui PRM Corneliu Vadim Tudor. Este interesant că domnul Vadim Tudor s-a înconjurat numai de lichele, conform spuselor lui. Cam tot vârful PRM a dispărut în ceaţa de porcăială emanată de gura tribunului. A mai rămas domnul Bolcaş. Cred că şi acest om ar pleca dacă ar putea suporta nişte scârnă la adresa sa.
"Amintiţi-vă de sinuciderea politică a altor indivizi, care au fost amăgiţi de nişte partide că vor primi funcţii importante, însă nu numai că nu au căpătat aşa ceva, dar nici nu au intrat în viitorul Parlament, unii intrând chiar la puşcărie, cum sunt foştii deputaţi Raj Tunaru (...) şi Dorin Lazăr Maior (...)".
Liderul a mai subliniat că PRM nu ţine pe nimeni cu forţa. Ba chiar dimpotrivă, cei care au fost amăgiţi de partide cu funcţii importante, nu au plecat ei la acel bine, tribunul le-a dat un “şut de pas înainte”. Eu înţeleg că de fapt în spatele invectivelor se află mângâieri părinteşti şi că Tribunul nu vrea decât binele tinerilor lui colaboratori, ori poate aceşti oameni sunt infiltraţi în structurile parlamentare pentru a da, atunci când trebui, lovitura de graţie imperialismului şi şovinismului.
"Atâta timp cât eu voi rămâne în fruntea partidului pe care l-am creat, PRM va fi indestructibil", a conchis preşedintele PRM Corneliu Vadim Tudor. Sunt cu totul de acord cu Tribunul… partidul va ajunge la doi membri… sau două membre… nu se ştie dacă superioare sau inferioare. Partidul va avea o structură de monolit chiar daca va fi un pic fâsâit. Am să-i dau eu veste proastă domnului Vadim Tudur. Dragă Corneliu, dacă nu-ţi faci vânt în parlament la alegerile viitoare (şi ar cam trebuii să-ţi începi elanul), toată structura de monolit a partidului va fi monolit în alt partid. Cum PRM are o doctrină lipsă şi navighează numai prin invective, nu are ce anume să ţină legaţi membri de partid… se vor duce acolo unde-i duce vântul schimbării. Părerea mea.
Eu bănuiesc că noul val de violenţă verbală a fost provocat de un alt lider al politicii româneşti, domnul Mircea Geoană. Acesta a apreciat că fostul deputat PRM, doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu "este un câştig net pentru partid" (probabil domnul Vadim a plătit tot el impozitul pentru doamna Olguţa). Acum da, ca este vorba de un vot în plus în parlament, dar la viitoarele alegeri o va mai susţine PSD pe Olguţa Vasilescu pe un loc eligibil?
Un pic de dreptate are şi Vadim. Lia Olguţa Vasilescu a spus că negocia plecarea ei de la PRM la PSD încă de acum un an şi că de fapt negocia cu toate partidele minus UDMR. Îmi dau seama că nu doctrina politică este importantă pentru doamna Vasilescu ci postul. Asta este, nu e nici prima, nu e nici ultima persoană care face acest lucru în politică.
"Cred că se aşteptau la acest lucru încă de acum un an, de când au scris despre mine în «Tricolorul». Am iubit mult acest partid şi am pus suflet acolo. Sper ca foştii mei colegi să nu-şi schimbe părerea peste noapte despre mine. Eu nu am venit în PSD pentru funcţii, ba din contră, eu am pierdut funcţii venind în PSD. Eu nu voi mai fi preşedintele Comisiei de învăţământ din Cameră şi nici secretarul Comisei de regulament pentru că aceste funcţii au fost negociate de PRM şi este normal să rămână la ei". De asemenea, doamna Vasilescu i-a mulţumit lui Corneliu Vadim Tudor, pentru "ajutorul" pe care i l-a oferit în politică. Un gest frumos, dar care nu cred că i-a ţinut prea mult de cald “Tribunului cu partid jumulit”.
Nu rămânem decât să aşteptăm să vedem dacă această mutare este, după cum spune liderul PSD, "o ştire care va reverbera în lumea politică".

assectatio

---

(studiu)
O nouă bâlbă în învăţământ. Cu trei secunde înainte de vacanţa, cei care stabilesc destinele învăţământului românesc fac profesorilor o nouă recomandare: “Elevii bucureşteni nu vor avea teme pentru vacanţa de iarnă”
Cum de m-am născut eu aşa de devreme şi nu am prin timpurile de astăzi! Şcoala ar fi fost un moment de binemeritată odihnă.
Vocea din Ministerul Învăţământului care spune că vacanţa trebuie să fie pentru odihnă este a inspectorul şcolar general al Capitalei, Stelian Victor Fedorca. Acesta a recomandat profesorilor să nu dea teme pentru vacanţă elevilor.
"Am anunţat decizia mea în Consiliul de Administraţie al Inspectoratului Şcolar al Muncipiului Bucureşti. Apreciez că este timpul să facem anumite schimbări în învăţământ. De aceea, am interzis profesorilor să mai dea elevilor teme pentru vacanţă. Şi aşa elevii au foarte mult de lucru, zilnic. Eu, seara, când ajung acasă, fac lecţii cu copilul care, de cele mai multe ori, nici nu mă poate asculta de obosit ce este''.
Ce a mai rămas din anul şcolar se va desfăşura după cum urmează:
- Anul şcolar 2007-2008 a început pe 1 septembrie 2007, se încheie pe data de 31 august 2008 şi este structurat pe două semestre.
- Potrivit structurii anului şcolar 2007-2008, elevii vor intra în vacanţă sâmbătă, 22 decembrie 2007 şi vor reveni la şcoală, luni, 7 ianuarie 2008.
- Semestrul întâi va fi în intervalul 7 ianuarie -1 februarie, după care urmează o vacanţă intersemestrială, în perioada 2 februarie -10 februarie.
- Semestrul al II-lea începe în 11 februarie şi se încheie în 13 iunie.
- În acest interval va fi o vacanţă de primăvară, în perioada Paştilor, între 26 aprilie şi 4 mai.
- Cursurile sunt reluate în 5 mai, iar semestrul al doilea, adică cursurile din anul şcolar 2007-2008, se încheie în 13 iunie.
- Vacanţa de vară se desfăşoară din 14 iunie până în 14 septembrie.
- 16 mai este limita pentru tezele de pe semestrul al II-lea al anului scolar 2007-2008.
- anul şcolar 2007-2008 are 35 de săptămâni de cursuri, însumând 175 de zile lucrătoare.
- pentru clasele a VIII-a, durata cursurilor este de 34 de săptămâni, însumând 170 de zile lucrătoare.
- ultima zi de cursuri pentru clasele aVIII-a este vineri, 6 iunie.
- pentru clasele a IX-a si a X-a de la şcoala de arte şi meserii, pentru clasa a XII-a de liceu – filiera tehnologică, ruta directă de calificare şi pentru clasa a XIII-a de liceu - filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare durata cursurilor este de 36 de săptămâni,însumând 180 de zile lucrătoare; a 36-a săptămână prevăzută de planul-cadru va fi alocată instruirii practice pentru dobândirea experienţei în condiţii reale de muncă.

Ex auribus sognoscitur asinus

---

( Măgarul se cunoaşte după urechi)
Mă aşteptam că băiatul marelui Iosefini să fie şi el la fel de spectaculos ca el. Leonard însă nu a păstrat numele de Iosefini în topul “magicienilor” din România.
Nu, nu vreau să fac un clasament al iluzioniştilor români, nici nu aş avea cum, primele 10 locuri le ocupă domnul Varujan Vosganian. Desigur, ştiţi acel truc cu bancnota de un leu care este împăturită şi se transformă în una de 100 de lei. Probabil că această prestidigitaţie o face domnul Vosganian 20 de ore pe zi.
În urma luptei plină de abnegaţie a ministrului economiei, deficitul bugetar a fost redus în mod magic la 1,4% din PIB în 2007.
Anunţul unui deficit al bugetului consolidat pe 2007 de 1,4 % din Produsul Intern Brut (PIB) a fost declarat de către ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian în cadrul unei conferinţe de presă.
"Prin controlul sever al cheltuielilor în noiembrie şi decembrie am reuşit să înlăturăm asimetriile care s-au înregistrat la finele anilor 2005 şi 2006. Practic, am înjumătăţit deficitul prognozat prin Legea bugetului la 2,8%. Din datele preliminare, ne vom situa în jurul a 1,4 din PIB".

Domnia sa a subliniat că în acest an evitarea declanşării procedurii de deficit excesiv a fost prima dintre priorităţile ministerului Economiei şi Finanţelor. O altă preocupare a ministerului a fost coordonarea politicilor fiscale cu politica Băncii Naţionale a României, de menţinere a inflaţiei în limitele preconizate, a mai spus Vosganian.
"Previziunea MEF cu privire la ţinta de deficit bugetar este că acesta să nu depăşească 1 - 1,2 la suta din PIB, in 2007, faţă de ţinta iniţiala de 2,7 la sută".
Dacă în primele 9 luni ale anului putem vorbi de un buget general consolidat aflat în excedent, 0,19% , la 10 luni acesta pare a se echilibra.
Ministerului Economiei si Finanţelor anunţă că veniturile colectate sunt de aproximativ 91,9 miliarde lei iar cheltuielile sunt la nivelul de 91,26%.
O pondere importantă a veniturilor este colectarea TVA (21,73 miliarde lei), impozitul a adus 10 miliarde de lei, accizele 8,78 miliarde de lei. Cea mai mare pondere o au încasările din contribuţiile de asigurări, 27,87 miliarde lei.
În zona cheltuielilor lucrurile stau însă un pic altfel. Asigurările şi asistenţa socială 29,35 miliarde lei, învăţământ la 11,9 miliarde lei, iar pentru sănătate la 8,9 miliarde lei.

Tot astăzi s-a semnat un schimb de scrisori între Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Comisia Europeană. Schimbul de “corespondenţă” vizează contribuţia financiară din Facilitatea de Tranziţie 2007 pentru consolidarea capacităţii instituţionale a României, în valoare de 46,5 milioane euro. Vorbim de ultimul instrument de finanţare "pre-aderare" menit să sprijine România. Cu această etapă, teoretic, România a încheiat etapa de tranziţie. Partea români a propus mai multe obiective. Cele mai importante sunt cele din justiţie şi afaceri interne, agricultură, politici sociale şi de angajare, protecţia mediului, finanţe şi vamă, energie şi securitate nucleară şi capacitate administrativă.
Se preconizează obţinerea
1. Justiţie şi afaceri interne: 8,75 milioane Euro
2. Agricultură: 4,872 milioane Euro
3. Politici sociale şi de angajare: 4,75 milioane Euro
4. Protecţia mediului: 2,52 milioane Euro
5. Finanţe şi vamă: 10,09 milioane Euro
6. Energie şi securitate nucleară: 3,07 milioane Euro
7. Capacitate administrativă: 12,448 milioane Euro
Nu ştiu ce o să ne facem cu atâţia bani.

Proiectul Legii bugetului în Parlament

(sau cum să reduci fiscalitatea prin mărirea ei)

Discursul Primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu în cadrul şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru aprobarea proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2008 şi a Proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008

„Domnule Preşedinte al Senatului,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vă mulţumesc în numele Guvernului pentru votul pe care l-aţi acordat astăzi Bugetului pentru 2008. Parlamentul şi-a dat astfel girul pentru politicile şi pentru programele pe care Cabinetul şi-a propus să le pună în practică în anul viitor, iar această realitate este mult mai importantă decât declaraţiile ultimative care se fac despre cât de minoritar este Guvernul pe care îl conduc!
Vă asigur că votul dumneavoastră nu va fi risipit, iar Executivul îşi va duce la îndeplinire obiectivele prevăzute pentru cel de-al patrulea an de mandat.
Votul dumneavoastră reprezintă o investiţie. Este o investiţie care ne permite să continuăm să punem în practică angajamentele asumate prin Programul de Guvernare. Este o investiţie în programe de dezvoltare ambiţioase şi în politici publice menite să ne consolideze statutul de ţară europeană.
Vă asigur că ne vom onora promisiunile, indiferent de calculele pe care şi le fac diverşi adversari politici!

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

România are de astăzi un nou buget de factură liberală, bazat pe stimularea şi susşinerea dezvoltării şi a creşterii economice. Acesta este un lucru foarte important pe care doresc să-l susţin şi sp-l prezint, pentru că este bugetul care va permite modernizarea României. Daţi-mi voie să vă explic în câteva rânduri care sunt argumentele.
În primul rând, un astfel de buget asigură continuitatea şi coerenţa programelor, a politicilor şi a investiţiilor din bani publici demarate in anii de mandat precedenţi. Nu se produc rupturi şi nu se abandonează şantierele începute! Din păcate, distanţa pe care o mai are România de parcurs pentru a ajunge la un nivel de prosperitate similar celui din celelalte state europene este mare. Ca să o parcurgem, avem nevoie de proiecte majore, care se întind pe mai mulţi ani.
În al doilea rând, acest buget este o sursă de stabilitate pentru mediul privat. Companiile şi investitorii privaţi – fie că sunt români, fie că sunt străini – cunosc ce politici fiscale şi economice am aplicat în aceşti trei ani de mandat şi ştiu la ce să se aştepte.
Aceasta cu atât mai mult cu cât menţinem cota unică de impozitare la un nivel de 16%, dar scădem contribuţiile sociale cu 6 puncte procentuale. Nu vor exista majorări de taxe sau impozite.
Prin urmare, un mediu de afaceri stabil şi transparent este un magnet pentru investiţii. Iar investiţiile înseamnă locuri de muncă mai bune, deci bani mai mulţi în buzunarele angajaţilor; înseamnă, de asemenea, profit pentru investitori şi fonduri mai mari atrase la buget.
Estimăm că, în anul 2008, vom încasa la buget 39,3% din PIB, comparativ cu 29% din PIB în anul 2004. Produsul Intern Brut în euro va fi în anul 2008 aproape dublu faţă de 2004. Contăm pentru 2008 pe o creştere economică medie de 6% din PIB.

În al treilea rând, aş vrea să scot în evidenţă principala măsură fiscală pe care o punem în aplicare în 2008: este vorba despre reducerea CAS cu şase puncte procentuale. Am mai spus-o şi doresc să repet: este cea mai mare reducere aplicată taxării asupra muncii după 1990. Este o măsură liberală şi este în concordanţă cu programul de guvernare, aprobat de dumneavostră în 2004. Prin urmare, ne îndeplinim astfel promisiunea de a scădea contribuţiile la asigurările sociale cu 10 puncte procentuale pe durata mandatului.
Subliniez, în acelaşi timp, că este o reducere realistă şi care are susţinere economică. Ea va aduce beneficii certe atât angajaţilor, cât şi bugetului asigurărilor sociale. Va contribui la crearea de noi locuri de muncă şi la scoaterea la suprafaţă a muncii la negru. Este o măsură care dă o şansă în plus românilor care vor să aibă o viaţă decentă şi economiei româneşti, care trebuie să concureze pe o piaţă externă dură.

În paranteză - am auzit însă că fostul Partid Democrat, nu ştiu cum se mai numeşte acum - a fost împotriva acestei măsuri. Mă întreb dacă reprezentanţii săi ar fi avut aceeaşi poziţie dacă mai erau în Executiv. Sincer, nu cred, pentru că ar fi trebuit să vă mândriţi cu această măsură, iar acest comportament ar fi fost normal pentru că este o măsură bună, după cum bine ştiţi. Însă aceasta spune multe despre vorbele care se spun despre Guvernul pe care îl conduc şi despre modul în care, din păcate, Partidul Democrat ştie să facă politică în ultima vreme. Închid paranteza şi doresc să revin la lucrurile importante.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Spuneam mai devreme că votul dumneavoastră reprezintă o investiţie. Reprezintă o investiţie în viitorul României, în dezvoltarea României. Garanţia afirmaţiei mele constă în programele ambiţioase de investiţii cu fonduri publice pe care le vom derula în 2008, pe baza acestui buget. Finanţările vor merge către cele patru direcţii prioritare în care acţionăm deja de trei ani: educaţie, sănătate, agricultură şi infrastructură.
Sănătatea beneficiază de un buget de 4,5% din PIB. Banii vor fi folosiţi pentru a creşte accesibilitatea şi calitatea actului medical. Continuăm programul de reabilitare a spitalelor şi începem să construim spitale noi la nivel regional şi judeţean.
Şcoala românească primeşte un buget-record de 6% din PIB, adică 26,4 miliarde de lei noi. Aceasta sumă este cu 27% mai mare decât cea din 2007. De asemenea, finanţăm cercetarea la un nivel record de 0,75% din PIB, adică de mai mult de 5 ori faţă de 2004.
Infrastructura este finanţată cu nu mai puţin de 4% din PIB. Prin urmare, vom finanţa în continuare construcţia de autostrăzi şi centuri ocolitoare pentru majoritatea marilor oraşe ale ţării.
Despre bugetul agriculturii, a crescut cu 13% faţă de 2007, în condiţiile în care bugetul pe 2007 pentru acest domeniu este dublul bugetului pe 2006.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Aceste patru domenii prioritare au un impact pozitiv, direct şi de netăgăduit asupra vieţii de zi cu zi a oricărui român, indiferent de vârstă, de venit, de categoria socio-profesională din care face parte. Prin astfel de investiţii din banii publici, românii încep să se bucure de efectele pozitive ale creşterii economice şi ale politicilor aplicate de Guvern în ultimii trei ani. Iar faptul că economia merge bine permite societăţii româneşti să aibă grijă şi de românii cei mai afectaţi de tranziţie: de pensionari.
În 2005, am făcut primul pas pentru a veni în sprijinul pensionarilor: am recalculat pensiile, eliminând astfel inechităţile din sistem. Ulterior, au urmat creşteri succesive ale pensiilor. Prin Programul de guvernare, reamintesc că ne-am propus să majorăm pensiile cu 30% în termeni reali.
În 2008, prin prevederile acestui buget, vom ajunge la o creştere reală de 88% faţă de 2004, adică de trei ori mai mult decât ne propuseserăm. Pensia medie lunară de asigurări sociale va fi de 551 lei, pentru cei peste 5 milioane si jumătate de pensionari din sistemul de asigurări publice.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În încheiere, aş dori să subliniez că bugetul pe care l-aţi votat este un buget care corespunde statului de ţară europeană al României. Răspunde obligaţiilor pe care le avem în calitate de ţară membră a Uniunii Europene, asigură resursele pentru co-finanţarea fondurilor europene şi, mai ales, prin programul de investiţii, permite reducerea decalajelor ce ne despart de celelalte state europene.
Este un buget ambiţios, care vrea să descătuşeze energiile unei ţări în expansiune, sprijinind în acelaşi timp categoriile defavorizate.
Din acest motiv, este un buget care demonstrează că, dincolo de frazeologia politicianistă, la Guvern se munceşte. Iar munca aceasta se vede în viaţa de zi cu zi a românilor!
Vă mulţumesc pentru votul dumneavoastră, al tuturor!

În încheiere, doresc să vă adresez dumneavoastră, tuturor membrilor Parlamentului, în numele Guvernului, mulţumiri pentru sprijinul acordat activităţii noastre în acest an.
Vă urez Sărbători fericite şi La Mulţi Ani!”

Beatus, qui prodest, quibus potest

---

(Fericit este cel care se face util prin ajutorul dat)
Am întrebat-o pe doamna Elena Udrea care este semnificaţia gestului colegilor domniei sale din PD de a nu primi pe domnul Laslo Torkes alături în gruparea la care au aderat în cadrul Parlamentului European. Domnia sa m-a trimis pe site-ul domnului Tokes, oarecum nepoliticos având în vedere că eu îi ceream o declaraţie politică:
“Raspuns Elena Udrea
Pentru a afla motivatia gestului colegilor mei, va rog sa intrati pe site-ul domnului Tokes.”

Deşi bănuiesc că pe acel site nu poate fi decât o serie cumplită de afirmaţii “iredentiste, separatiste… etc etc etcaetera”, încerc să caut site-ul parlamentarului european, nu foarte convins că acesta există. Deschid Google şi introduc “laslo tokes site”. Găsesc o serie de link-uri, dar nici unul către un loc al deputatului european. În schimb îmi apare indicaţia: “Did you mean: lazlo tokes site”. Să fi introdus eu greşit? Nu cred, sunt absolut convins că este Laslo, pe scurt de la Ladislau, nu are cum să fie cu litera Z. Dau totuşi curios pe link.
Obţin pe la vârful listei de link-uri unul către Lazlo Tokes - Trailer - Showtimes - Cast - Movies - New York Times. WAW! Adică s-a făcut şi un film despre viaţa pastorului reformat? Dau cu grăbire click pe link şi ajung pe adresa:
http://movies.nytimes.com
Ce văd acolo?
Lazlo Tokes
* About This Person
* Filmography
Nimic completat… foarte ciudat, nu înţeleg…
Am înţeles abia când am citit © 2007 Baseline StudioSystems, All rights reserved.
Am exclamat “AHA! Deci este vorba despre o producţie Băseline StudioSystems pentru 2007, toate drepturile cunoaşterii sunt rezervate domniei sale!”
Nu mai avea sens să caut site-ul parlamentarului european. Dumnezeu m-a îndemnat pe una din căile sale spre adevăr şi mi-a spus că acţiunea este o linie Băsescu.

PS. Pentru cine nu ştie, în slang-ul englezesc toke înseamnă să tragi un fum dintr-o ţigară de marijuana.
Mi-am adus aminte de parodia Weird Al Yankovic - What If God Smoked Cannabis la melodia lui Kelly Osbourne - What if God Was One Of Us. Doar că aş fi adaptat la rândul meu “What if Zeus smoked cannabis”. Astfel de politică dusă la extrem poate duce nu numai la profanarea celor mai sfinte valori ale societăţii româneşti dar şi la transformarea oamenilor în animale cuprinse de turbarea puterii. Ascultaţi cu atenţie cuvintele parodiei pentru a înţelege răul făcut de politică fiinţei noastre umane.

And if His eyes were pretty glazed
If He looked spaced-out
Would you buy His story
Would you believe He had an eye infection
And yeah yeah
God looks baked
Yeah yeah
God smells good
Yeah yeah yeah yeah yeah
What if God smoked cannabis
Hit the bong like some of us
Drove a tidy micro-bus
And He subscribes to Rolling Stone
When God made this place
In the beginning, did he plant any seeds
Or did he put them there for Adam and Eve
So they'd be hungry for the apple that the snake was always offering
And yeah yeah
God rolls great
Yeah yeah
God smells good
Yeah yeah yeah yeah yeah
What if God smoked cannabis
Do you 'spose He had a buzz
When He made the platypus
When He created both our homes
Does He like Pearl Jam or the Stones
And do you think He rolls His own
Up there in heaven on the throne
And when the saints go marching home
Maybe He sits and smokes a bone

Cuius regio, eius religio

---

(Religia stăpânului, religia supusului)
Preşedintele Academiei Române, domnul Ionel Haiduc, a declarat că domnul Constantin Bălăceanu-Stolnici a decis să se retragă din activitatea sa din cadrul Academiei. Logica acestei întâmplări o găsim în recenta campanie de presă şi în verdictul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii: Constantin Bălăceanu-Stolnici are dosar de PP (Poliţie Politică)
Prezidiului Academiei, format din Ionel Haiduc - preşedintele Academiei Române, Dan Berindei, Florin Filip, Marius Iosifescu şi Marius Sala - vicepreşedinţi ai Academiei, şi Ioan Păun Otiman - secretar general al forului, au primit următoarea solicitare din partea lui Constantin Bălăceanu-Stolnici: "Având în vedere situaţia creată, am decis să mă retrag din activitatea Academiei Române, deşi nu mă simt vinovat faţă de Academie".
Forumul Civic Românesc, un organism ilustru necunoscut al societăţii româneşti, dar, după câte se vede, puternic implicat în deciziile sociale, a cerut imperativ Academiei Române să-şi retragă titlurile de membri de onoare de la domnii Constantin Bălăceanu-Stolnici şi lui Nicolae Corneanu, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, ca urmare a verdictului pronunţat de CNSAS cu privire la activitatea desfăşurată de aceştia "în slujba securităţii". Mă îndoiesc că Academia ar fi ajuns în stadiul în care să ridice aceste titluri dacă domnul Constantin Bălăceanu-Stolnici nu ar fi dat el însuşi dovadă de “onoare” renunţând la prerogativele titlului oferit de Academie.
“Boierul” Constantin Bălăceanu-Stolnici a comunicat Academiei Române, că nu se simte vinovat pentru că a colaborat cu serviciile secrete române în epoca Ceauşescu, colaborarea fiind determinată de "caracterul special" al cercetărilor sale ştiinţifice şi de obligaţiile legale din respectiva perioadă.
Reamintesc cp domnul Constantin Bălăceanu-Stolnici este membru de onoare al Academiei Române din 1992.
Iată câteva date despre domnul Constantin Bălăceanu-Stolnici. S-a născut în Bucureşti la data de 6 iulie 1023. Este descendent al familiei Bălăcenilor, o veche familie de os boieresc ale cărui origini sunt undeva prin secolul al XIII-lea. În secolul XVII, Viena conferă neamului Bălăcenilor titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German oferind familiei spre concesiune şi stema.
În 1941 Bălăceanu-Stolnici absolvea bacalaureatul în cadrul Liceului "I.C.Brătianu" din Piteşti, urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, obţinând în 1948 titlul de Doctor în Medicină şi Chirurgie, cu teza Consideraţii asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967 a fost confirmat Doctor în Ştiinţe Medicale ce către IMF-Bucureşti şi Ministerul Învăţământului.

Activitatea sa didactică începe o dată cu studiile superioare. 1944-1949 preparator şi asistent la catedra de Anatomie (prof. Gr.T.Popa şi apoi prof. E. Repciuc). 1949-1952 asistent la catedra de Neurologie (prof. N. Ionescu-Siseşti. În 1952 este exclus de la catedră şi din Institutul Medico-Farmaceutic, pe motive politice. 1971-1972 profesor suplinitor la catedra de Cibernetică generală la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Preşedinte de Onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti şi profesor de Neuropsihologie şi Anatomie a Sistemului Nervos, profesor de Istoria Culturii şi Ştiinţei. Preşedinte al Societăţii Ateneul Român. Profesor asociat la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Anglia), Universitatea Pontificală din Porto Allegre (Brazilia), Universitatea Menendez Pelayo din Santander (Spania), Academia Medicală Cataloneză din Barcelona (Spania), Colegiul de Medicină din Paris (Franţa).


Activitatea profesională de asistenţă medicală, organizatorică şi de conducere începe cu calitatea de Extern (1943-1946) şi Intern prin concurs (1947-1949) al spitalelor din Bucureşti. Devine ultimul preşedinte al Societăţii internilor şi foştilor interni, desfiinţată în mod abuziv în 1948, medic specialist neurolog la Spitalul Colentina (1952-1957) şi la Spitalul Dr. Cantacuzino (1957-1965), Medic primar neurolog prin concurs la Spitalul "Gheorghe Marinescu" din Bucureşti (1965-1970), medic primar geriatru şi şef de secţie la Institutul Naţional de Gerontologie (1974-1993), din 1991 director general al Institutului, şeful Serviciului Metodologic de Neurologie şi Neurochirurgie (1965-1970), cu sarcina de coordonare a activităţi reţelei naţionale medicale în aceste specialităţi.
În prezent Domnul Stolnici este efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti (Biserica Domniţa Bălaşa), membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române, preşedinte al Societăţii Ateneul Român, director onorific al Centrului de Antropologie al Academiei Române, preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti, preşedinte al familiarilor Ordinului de Malta din România, preşedinte al Centrului International Antidrog si al Drepturilor Omului format din 14 organizaţii europene
Domnia sa este afiliat la următoarele Societăţi Ştiinţifice:
* Academia de Ştiinţe Medicale din România
* Societatea de Istorie a Medicini
* Societatea Internaţională de Lingvistică Aplicată
* Societatea franceză de Neurologie
* Congresul Interamerican al Medicilor şi Chirurgilor
* Societatea Braziliană de Cibernetică
* Societatea Franceză de Înalte Studii
* Societatea Madrilenă de Cibernetică, (membru de onoare)
* Societatea Mondială de Cibernetică şi Sisteme Generale (Londra)
* Societatea Internaţională de Medicină Cibernetică
* Asociaţia Americană de Cibernetică

Constantin Bălăceanu-Stolnici este un om al distiincţiilor: Doctor honoris causa Universitatea Ecologică Bucureşti, Membru de onoare al Academiei Române, Doctor honoris causa al Universităţii "Gr.T.Popa" din Iaşi, al Universităţii din Petroşani şi al Universităţii Ecologice din Bucureşti, Decorat cu "Crucea Patriarhală", Laureat al "Marelui Premiu" al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte, Meritul Maltez în grad de Ofiţer, Ordinul Steaua României în grad de Cavaler

Ultima distincţie pentru Constantin Bălăceanu-Stolnici se pare că vine de la CNSAS. Puteţi citi textul aceste “distincţii” aici.

Auri sacra fames

---

(Blestemată foame de aur)
Mişcarea în planul politic al mediului social românesc este atât de aprinsă încât cu greu mai poate fi urmărită. Am surprins o mişcare de trupă la nivel parlamentar şi asta trebuia să-mi atragă atenţia. Lia Olguţa Vasilescu s-a înscris în PSD. Un parlamentar a trecut de colo colo, ce mare ştire? Ştirea pe care o văd eu importantă este că doamna Lia Olguţa Vasilescu vine din teritoriul PRM, un partid care a afirmat de nenumărate ori, prin vocea autorizată a liderului Vadim, dar şi a celorlalţi “muritori” ce înconjurau tribunul-zeu, că celelalte partide sunt pline de… bip, bip, bip şi bip. Iată că un membru PRM şi-a depus adeziunea la Partidul Social Democrat, urmând să fie prezentată astăzi de preşedintele Mircea Geoană celor de la Dolj cu ocazia participării la întrunirea Biroului Permanent Judeţean al PSD Dolj. Pentru PSD Dolj este limpede de ce “Doamna Olguţa” este o achiziţie. În primul rând un deputat în plus pentru craioveni, în al doilea rând Olguţa Vasilescu este o prezenţă agreabilă, elegantă şi, de ce nu, sexy. Voci din PSD Dolj au “scăpat” că cereri de înregimentare PSD-istă au fost adresate de mai mult timp doamnei Vasilescu. Ce motiv are doamna Vasilescu să treacă la “duşman”. Când minte domnia sa, cânt iubeşte PRM-ul sau când iubeşte PSD-ul?
Mutarea s-a definitivat, cred eu, atunci când domnul deputatul PRM Ioan Aurel Rus a anunţat, printr-un discurs în Parlamentului, că Partidul Romania Mare îi retrage sprijinul politic deputatului Lia Olguţa Vasilescu şi că va numi pe altcineva la preşedinţia Comisiei de Învăţământ a Camerei Deputaţilor.
Doamna Olguţa Vasilescu s-a născut la Craiova, este căsătorită, are 33 de ani şi este la al doilea mandat de deputat din partea PRM. Ea se numără printre membrii fondatori ai PRM, iar în perioada 2000-2004 a fost purtător de cuvânt al partidului, un post foarte sus, după părerea mea, în ierarhia unui partid. Din anul 2000, este preşedintele Organizaţiei de Tineret România Mare şi membru în Biroul Permanent al partidului. Ca studii, a absolvit Facultatea de Litere şi Istorie din Craiova, specializarea română-italiană; Colegiul Naţional de Apărare şi este doctorand în Sociologie la Universitatea din Bucureşti.
Înainte de a fi deputat, doamna Vasilescu a fost ziarist, mai întâi redactor la cotidianul "Cuvântul Libertăţii" din Craiova, apoi şef departament Investigaţii-Anchetă la cotidianul "Cuvântul Libertăţii" din Craiova şi, în sfârşit, redactor şef-adjunct, cotidianul "Cuvântul Libertăţii", ei bine, tot din Craiova.
În ziua alegerilor europarlamentare, după anunţarea rezultatelor obţinute statistic prin exit-poll-urilor, preşedintele PRM Corneliu Vadim Tudor a făcut un joc de gâgă politică, neînvăţând din eşecurile politice ale altora, şi a declarat că va demisona din Senat şi că cere parlamentarilor partidului să-i urmeze gestul fără a avea nici un suport. Este absolut absurd să suspectezi două sondaje că pregătesc alegerile fraudate… La două zile, Vadim Tudor a renunţat la demisie cu un discurs demn de Surprize-Surprize, în zona lacrimogenă a emisiunii. Am plâns cu toţii atunci mai mult decât la emisiunea dramatică “Dragă domnule Stolo!”. Acţiunea sa a generat însă o stare de tensiune în partid urmată de o altă stare, de data aceasta de dezambiguizare politică a tensiunii, prima care a demisionat fiind deputatul Daniela Buruiană. Domnul Corneliu Vadim Tudor a reuşit să se izoleze în starea sa de conflict cu sine însuşi şi probabil că după anul ce va urma va avea un destin decadent, va pierde şi revista România Mare şi viaţa politică şi averea şi rolul social… va ieşi la pensie şi îşi va vedea de scrierile domnie sale despre istorie şi biblie. Într-un final apoteotic, poate va fi primit în Academia Română.

Dacă aş şti că această clasă politică lucrează pentru succesul societăţii româneşti, aş încheia cu o călduroasă urare de succes. Cum am serioase îndoieli că este aşa, le spun oamenilor politici “Calmare uşoară!”.

Un discurs interesant

Discursul Primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu în cadrul şedinţei comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor

„Domnule Preşedinte al Senatului,
Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Domnilor miniştri,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Începem astăzi una dintre cele mai importante dezbateri a anului din plenul Parlamentului: dezbaterea pentru aprobarea Bugetului pe 2008. Nu întâmplător spun acest lucru! Am tras o linie şi am făcut un bilanţ de final de an al discuţiilor din Parlament. A fost un an în care cu toţii am consumat în această sală multă energie, şi puterea şi opoziţia, în dispute politice!
Poate că, nu o dată, cetăţenii s-au întrebat în timp ce urmăreau la televizor interminabilele schimburi de replici mai mult sau mai puţin acide: „Ce mă priveşte pe mine ce se vorbeşte acolo?” Dezbaterea pentru bugetul pe 2008 face ca Parlamentul să revină la locul său de drept: în viaţa de zi cu zi a cetăţeanului!
Modul în care va fi stabilit Bugetul pe 2008 prin votul dumneavoastră va contura viaţa de zi cu zi a românilor! Îi va face să trăiască mai bine sau mai rău, şi nu doar în anul ce vine, ci şi în anii următori. Desigur, luptele politice din acest an şi sezonul electoral din 2008 – 2009 îi pot face pe unii să cedeze tentaţiilor politicianiste.
Eu fac apel la responsabilitatea dvs şi, dincolo de considerente electorale şi politice, vă propun să atingem un obiectiv comun, în interesul tuturor românilor: să votăm un buget pentru dezvoltarea României!
Guvernul pe care îl conduc a proiectat un buget pe anul 2008 care îndeplineşte această condiţie!
Am avut în vedere două obiective când am elaborat acest buget:
- Cum poate România să reducă mai repede decalajele ce o separă de celelalte ţări europene?
- Cum se poate regăsi dezvoltarea economică mai bine în viaţa de zi cu zi a cetăţeanului?
Am promis, în decembrie 2004, la votul de investitură, să reconstruim bunăstarea. Am avut această promisiune în minte clipă de clipă, la fiecare decizie pe care am luat-o!
Acest lucru s-a văzut şi din politicile economice şi bugetare pe care le-am practicat în cei trei ani de mandat de până acum. Au fost trei ani de mandat care au reprezentat pentru România trei ani de creştere economică ridicată, constantă şi sănătoasă!
Politicile liberale au făcut ca economia românească să sfideze condiţiile nefavorabile şi să aibă o creştere medie anuală de 6% în această perioadă, comparativ cu media de 5,4% în primii ani ai guvernării trecute.
Pentru anul 2008, avem în vedere o creştere similară. Scopul nostru este să valorificăm cu responsabilitate această creştere economică şi să generăm dezvoltare pe termen lung. Vrem ca ea să se regăsească atât în buzunarele românilor, cât şi în investiţii suplimentare de la buget, în acele domenii care transformă pe termen lung viaţa de zi cu zi a cetăţeanului: educaţie, sănătate, infrastructură şi transporturi.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Am construit proiectul de buget pe 2008 pornind de la şapte principii fundamentale:
Primul principiu: Nu poţi cheltui mai mult decât produci !
De aceea, mergem cu acelaşi deficit bugetar ca şi cel prognozat pentru anul 2007 – 2,7%. Menţinem, aşadar, deficitul bugetar sub 3%, în concordanţă atât cu criteriile Maastricht, cât şi cu exigenţele unei economii sănătoase. Aceasta înseamnă să folosim banul public în mod responsabil şi pragmatic.
Dacă o vor permite condiţiile economice, este posibil să reducem această ţintă de deficit, la fel cum încercăm să facem şi în acest an.
Echilibrele macroeconomice reprezintă acele echilibre care există în bugetul fiecărei familii între venituri şi cheltuieli, astfel încât prosperitatea să fie asigurată pe termen lung. Aşa cum se întâmplă în orice familie, dacă am cheltui acum mai mult decât producem, riscul ar fi ca, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, să constatăm că, în loc să devenim mai prosperi, am devenit mai săraci!
De aceea, în acest proiect de buget, am aşezat cheltuielile publice pe o bază solidă şi sănătoasă.

Este o bază care poate să susţină nu doar dezvoltarea economică, ci şi programele sociale în derulare. Potrivit tuturor măsurătorilor, sărăcia din România a ajuns la un nivel minim al ultimilor 18 ani. Prin programele pe care le vom finanţa în 2008, vom întări în continuare coeziunea socială, astfel încât toată lumea să resimtă beneficiile creşterii economice, fără ca indicatorii macroeconomici să fie dezechilibraţi.Al doilea principiu: Politica noastră fiscală şi, în special, cota unică de impozitare, care au fost un succes, vor fi menţinute.

Reforma fiscală promovată la începutul anului 2005 a avut drept coordonate principale:
o reducerea per ansamblu a fiscalităţii,
o simplificarea sistemului fiscal şi creşterea bazei de impozitare, în locul creşterii fiscalităţii,
o utilizarea eficientă a pârghiilor fiscale pentru a ameliora comportamentul economic al contribuabililor.
Prin proiectul de buget pe 2008 propunem să menţinem o stabilitate fiscală fără precedent în România modernă. Nu creştem impozitele şi taxele şi nici nu introducem impozite noi!
Urmărim să creştem veniturile bugetare însă, concomitent cu menţinerea unei fiscalităţi reduse. Dar vrem ca bugetul să fie alimentat din creşterea economică, din îmbunătăţirea disciplinei fiscale şi din lărgirea bazei de impozitare.
Guvernul a adoptat măsuri ferme în lupta împotriva evaziunii fiscale, prin aplicarea sistematică a procedurii de executare silită a creanţelor bugetare. Am eliminat practicile de scutire sau de re-eşalonare a datoriilor la bugetul public, fapt ce transformă obiectivul creşterii veniturilor bugetare în 2008 într-unul realizabil.
Vom lărgi baza de impozitare a veniturilor, prin câteva măsuri:
o eliminarea plafonului de 5 salarii medii brute la plata contribuţiilor la pensii, corelat cu eliminarea plafonului de pensie;
o egalizarea bazei de impunere pentru pensii şi şomaj;
o includerea tuturor veniturilor în baza de calcul pentru contribuţiile sociale.
La aceşti bani se mai adaugă şi sprijinul pe care România îl va primi din partea Uniunii Europene, în perioada 2007-2013, inclusiv prin fluxurile de fonduri structurale şi de dezvoltare rurală şi agricolă.
În tot ansamblul politicii bugetare a Guvernului pe care îl conduc, piatra de temelie rămâne la locul ei: Cota unică de 16%. Vă asigur că, atâta vreme cât voi fi Prim-Ministru, cota unică va rămâne fundamentul indispensabil al politicilor noastre fiscale.
Când am introdus cota unică, chiar în prima zi de mandat, criticile au fost intense şi au venit din mai multe părţi. Fondul Monetar Internaţional susţinea că veniturile bugetare vor scădea, însă au uitat sa ia în calcul efectul pro-activ al scăderii taxelor.
Opoziţia a criticat atunci introducerea unei taxe unice, situate la acelaşi nivel pentru bogaţi si săraci, însă am constatat împreună în ultimii ani că această măsură a adus veniturile la suprafaţă şi a încurajat munca, ceea ce este extrem de important.
Departe de a pierde din încasări, am avut creşteri ale veniturilor faţă de anul anterior de 18% în 2005, de 24% în 2006 şi este preconizată o creştere de peste 30% în 2007. Efectele benefice s-au tot multiplicat în timp. Motivul este evident: creşterea încasărilor din Taxa pe Valoarea Adăugată a compensat taxarea veniturilor din impozitul direct. România se aliniază astfel tendinţelor europene, prin taxarea consumului şi nu a veniturilor.
Ba mai mult, cu taxe mai mici, vom încasa la buget în anul 2008 - 39,3% din PIB, comparativ cu aproximativ 29% din PIB în anul 2004. Este o creştere spectaculoasă, care este bazată pe scoaterea la suprafaţă a unor venituri, pe toleranţa zero vizavi de cei care nu îşi plătesc taxele la buget şi ruperea oricăror legături între sfera politică şi cea economică. Putem asigura astfel resurse suplimentare pentru şcoli, pentru spitale, pentru drumuri, pentru agricultură şi pentru asistenţa socială.
Al treilea principiu: Scăderea fiscalităţii este o măsură de esenţă liberală, care a condus la creştere economică prin motivarea firmelor să aibă profituri mai mari şi să investească mai mult.
Profituri mai mari şi planuri sigure de afaceri, însoţite de costuri de firmă mai mici în raport cu salariile, înseamnă mai multe locuri de muncă.
Un obiectiv central al Programului de guvernare urmărit constant de Guvern este stimularea mediului de afaceri şi a iniţiativei private, concomitent cu reducerea economiei ascunse. În acest scop, am urmărit oficializarea activităţilor ne-declarate prin reducerea poverii fiscale şi a îmbunătăţirii sistemului de ajutor social. Am urmărit, de asemenea, în paralel cu relaxarea fiscală, creşterea capacităţii de administrare fiscală.
În programul de guvernare ne-am angajat la scăderea contribuţiilor la asigurările sociale cu 10 puncte procentuale. Am acţionat constant în cei trei ani de mandat pentru a reduce progresiv cotele de contribuţii ale angajatorilor:
o pentru asigurările sociale de stat, am redus de la 22% în 2005, la 19,75% în 2006 şi la 19,5% în anul 2007,
o pentru asigurările pentru şomaj, am redus de la 3% în anul 2005, la 2,5% în 2006 şi 2% în anul 2007.
Care a fost efectul acestor măsuri, suprapuse peste beneficiile taxei unice? Valoarea contribuţiilor de asigurări sociale în Bugetul asigurărilor sociale de stat a sporit în 2006, faţă de 2004, cu 41,7%, în termeni nominali, fiind programată o creştere suplimentară cu 11,7%, în termeni nominali, în 2007 faţă de 2006.
După o scădere cu 4 puncte procentuale în ultimii trei ani, facem un pas curajos şi decisiv, prin care ne îndeplinim integral angajamentele: din 2008, contribuţiile sociale vor scădea cu 6 puncte procentuale, reduceri ce vor fi distribuite în ianuarie şi decembrie 2008 pentru angajator, respectiv în iulie - pentru angajat.
Aşa cum politica noastră fiscală nu a atras o diminuare a veniturilor pentru asigurări sociale în perioada 2005-2007, bugetul pe care îl propunem pentru 2008 prevede o creştere a veniturilor bugetare pentru asigurările sociale cu 35% faţă de 2007 şi cu 114% faţă de 2004, în termeni nominali.
Valoric, proiectul de buget pentru 2008 prevede o creştere a veniturilor bugetare din contribuţii de asigurări sociale la 30.500 de milioane lei, faţă de 22.546 milioane de lei, în anul 2007.
Această creştere se bazează pe lărgirea bazei de impozitare şi pe sporirea gradului de conformare voluntară a operatorilor economici la plata obligaţiilor fiscale. Datorită acestor politici fiscale coerente şi consistente, am putut să investim şi în reducerea inechităţii în societate. Cel mai elocvent exemplu este creşterea pensiilor, măsură ce este susţinută prin bugetul pe 2008, pe care vi-l propunem astăzi.
Scăderea cu 6 puncte procentuale a cotei de contribuţie la asigurările sociale este cea mai semnificativă diminuare a taxării muncii din 1990 încoace! Vreau să subliniez acest lucru pentru că s-a vorbit extrem de mult şi foarte multe observaţii şi analize au indicat că nivelul contribuţiilor sociale este extrem de ridicat în România. Prin urmare, această măsură este una firească, naturală, care trebuia să fie luată.
Reducând contribuţiile de asigurări sociale permitem investitorilor să angajeze suplimentar salariaţi, fără să se teamă de povara impozitelor.
Evident, această politică este soluţia cea mai bună de ieşire din sărăcie şi pentru zonele ţării unde şomajul încă mai este o problemă şi o sursă de amărăciune pentru mulţi români!
Al patrulea principiul: Politica de salarii trebuie corelată cu modul în care economia creşte.
Veniturile individuale ale cetăţenilor au crescut datorită creşterii economice susţinută de investiţii şi nu al unei politici sociale derapante.
Dovada stă în recordurile înregistrate în expansiunea investiţiilor – 16% în 2006, 25,3% în primele luni din 2007. Aceste investiţii vor reprezenta suportul creşterii bunăstării viitoare. Important este că, în aceşti primi trei ani, formarea brută de capital fix a crescut într-un ritm mediu de aproape 18%, comparativ cu numai 9% în perioada 2001-2003.
Creşterea economică se resimte în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, atunci când duce la creşterea nivelului de trai al fiecăruia. Sunt mândru că salariul real s-a majorat an de an în timpul mandatului nostru.
În luna octombrie a acestui an, salariul mediu brut a ajuns la 1.471 de lei, ceea ce înseamnă o creştere de 75% faţă de anul 2004. În acelaşi timp, salariul mediu net, atingând nivelul de 1.084 de lei, acumulează o creştere de 79% faţă de 2004, conform Institutului Naţional de Statistică.
Măsurile întreprinse pentru creşterea nivelului de trai al angajaţilor din România sunt completate de stabilirea cuantumului de 500 de lei pentru salariul minim în anul 2008.
Acest cuantum ar putea să crească până la 540 de lei de la jumătatea anului viitor, în măsura în care condiţiile economice o vor permite.
Am agreat cu partenerii sociali un nivel al salariului minim care să nu fie punitiv pentru companii şi care, în acelaşi timp, să ofere o creştere importantă faţă de anul trecut pentru salariaţi.
Principiul numărul 5: Grija pentru pensionari a fost şi trebuie să fie un element continuu al oricărei guvernări. Ne-am propus şi am reuşit şi am găsit soluţiile pentru a asigura resursele financiare necesare măririi pensiilor.
In anul 2005, prima noastră grija a fost eliminarea inechităţilor din sistem, prin recalcularea pensiilor pe principiul “la aceeaşi contribuţie, pensie egală”. Recalcularea pensiilor a reprezentat o reparaţie importantă şi o promisiune îndeplinită faţă de peste un milion şi jumătate de pensionari.
S-a pus deseori problema cu ce vom acoperi creşterea pensiilor pe care am anunţat-o de curând şi pe care am inclus-o în propunerea de buget pe anul 2008. După cum bine ştiţi, unul din obiectivele prevăzute în programul de guvernare era creşterea pensiilor cu 30% în termeni reali.
În anul 2008, pensia medie lunară de asigurări sociale va fi de 551 de lei, pentru cei peste 5 milioane şi jumătate de pensionari. Este o creştere reală de 88% faţă de 2004, de trei ori mai mult decât ne propusesem. Ea va putea fi susţinută din fondul de pensii.
Este o creştere fără precedent în istoria de după 1989! Pun o întrebare: Ne puteam permite ca acum, când România este stat membru al Uniunii Europene, atât de mulţi români să trăiască sub nivelul minim de subzistenţă? Răspunsul este, evident, nu!
În plus, prin demararea sistemului de pensii administrate privat, vom reuşi să rezolvăm una din problemele majore cu care s-a confruntat economia românească de tranziţie: pensionarea să nu mai fie asociată cu sărăcirea!
Principiul şase: Impulsionarea creării mai multor locuri de muncă este cea mai bună modalitate de reducere a sărăciei. Reducerea nivelului de şomaj şi mai mult este soluţia cea mai sigură, cea mai directă, pentru diminuarea sărăciei.
Reducerea şomajului a fost una dintre preocupările fundamentale aflate pe agenda de lucru a Guvernului. În momentul de faţă, avem un şomaj foarte redus - 4,1% în luna octombrie a anului 2007.
În consecinţă, ceea ce ne interesează este să creştem gradul de participare al românilor în economia noastră.
Dacă în anul 2004 erau angajaţi 4.468.000 de salariaţi, în 2008 estimăm că vor fi angajate 4.865.000 de persoane. Adică aproape 400.000 de persoane îşi vor fi găsit un loc de muncă în perioada 2005-2008, datorită politicilor economice pe care Guvernul le-a condus. Sunt numeroase zone ale ţării în care nivelul de şomaj în momentul de faţă se situează la cote între 1 şi 2%. Prin urmare, cred că acest obiectiv de reducere a şomajului a fost unul dintre obiectivele pe care le-am realizat şi atins cu succes.
Datorită scăderii ratei şomajului, am propus diminuarea bugetului asigurărilor pentru şomaj faţă de 2007, dar programat cu excedent de 191 milioane lei. Măsura nu va influenţa alocarea pentru măsuri active, deoarece bugetul cuprinde, pe lângă fonduri proprii, şi credite externe, prin care se vor finanţa măsurile active.
O mare parte din măsurile active vor fi susţinute prin Programul Operaţional Sectorial privind dezvoltarea resurselor umane, care este finanţat din fondurile structurale europene.
Cel de-al şaptelea principiu: Bugetul concentrează resursele către cele 4 domenii prioritare ale guvernării: educaţie, sănătate, infrastructură şi agricultură.
În anul 2008, la fel ca în precedenţii trei ani de guvernare liberală, investim masiv, decisiv, în cele patru priorităţi strategice ale României:
• pentru educaţie, avem alocat un buget record de 6% din PIB - adică 26,4 miliarde de lei noi. Este o premieră pentru România şi o decizie promiţătoare pentru viitorul copiilor noştri! Această sumă este cu 27% mai mare decât în 2007. De asemenea, finanţăm cercetarea la un nivel record de 0,75% din PIB, adică de cinci ori mai mult decât în 2004.
• Pentru sănătate, am alocat un buget de 4,5% din PIB, pentru continuarea Programului naţional de sănătate. Urmărim creşterea accesibilităţii şi a calităţii actului medical. Începem construcţia a opt spitale regionale universitare de urgenţă şi a 20 de spitale judeţene. În ultimii trei ani, un program de reabilitare a spitalelor a fost demarat în fiecare judeţ.
• În domeniul transporturilor, am alocat un buget de 4% din PIB. Lucrările la Autostrada Transilvania au avansat astfel încât acum se pot turna primii metri de asfalt. Am inaugurat recent centura ocolitoare a Piteşti-ului şi sunt în plan şosele de centură pentru majoritatea oraşelor mari ale ţării. Un obiectiv prioritar este finalizarea autostrăzii Bucureşti-Constanţa.
• Pentru agricultură, am alocat cu 13% mai multe resurse decât în 2007, în condiţiile în care bugetul pe 2007 pentru acest domeniu este dublul bugetului pe 2006. Fondurile vor fi alocate pentru refacerea terenurilor afectate de inundaţii, pentru lucrări de reîmpădurire, precum şi pentru stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole eficiente. Programul „Fermierul” va continua, mai ales că avem deja succese importante în acest domeniu.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Am creionat până acum fundamentul şi direcţiile prioritare ale bugetului pe anul 2008 pe care vi-l propunem spre aprobare.
Este evident, aşadar, din tot ce am arătat că este un buget al dezvoltării, orientat spre cetăţean.
Este un buget normal pentru o Românie proaspăt intrată în Clubul european, care vrea să îşi consolideze statutul de ţară membră şi să valorifice şansele de dezvoltare pe care integrarea europeană i le creează.
Racordarea economiei româneşti la ritmul european şi programele operaţionale sunt doar două din noile deschideri pe care le avem. Fondurile structurale acordate de Uniunea Europeană se ridică la 19,5 miliarde de euro, şi adăugând coparticiparea românească vor ajunge la 25 de miliarde euro.
Aceşti bani vor finanţa proiecte ce vizează infrastructura, mediul, competitivitatea, întărirea capacităţii administrative, retehnologizări şi investiţii, dezvoltarea resurselor umane şi proiecte regionale. La acestea se vor adăuga fondurile pentru dezvoltare rurală şi pentru agricultură, constând în 8 miliarde de la Uniunea Europeană şi aproape 2 miliarde din fonduri naţionale.
Statutul de ţară membră a Uniunii Europene presupune însă şi o serie de obligaţii, nu doar drepturi.
Trebuie să avem un deficit care să se înscrie sub 3% din PIB, indiferent de presiunile pe partea de cheltuieli. Proiectul pe care vi-l propunem îndeplineşte această obligaţie, având un deficit responsabil de 2,7% .
Trebuie ca datoria publică să fie sub 60% din PIB, iar noi avem în prezent aproximativ 18%.
Trebuie ca inflaţia să tindă spre 3%, ori noi am reuşit în acest an o inflaţie moderată faţă de alte ţări comparabile. Anul viitor prognozăm o scădere a inflaţiei faţă de nivelul din 2007.
Trebuie să avem o convergenţă reală a economiei româneşti cu economia Uniunii Europene.
Dezvoltarea durabilă, pe termen lung, vine din îmbinarea responsabilă a două elemente :
- menţinerea echilibrelor economice, fie că e vorba fie de echilibrarea cheltuielilor cu veniturile, fie de echilibrarea productivităţii cu nivelul salariilor;
- împărţirea beneficiilor dezvoltării cu cei care au cea mai mare nevoie de ea: pensionarii, profesorii tineri, medicii, asistentele medicale sau cei cu salarii apropiate de nivelul salariul minim.
Am respectat aceste condiţii în proiectul de buget pe care vi-l propunem. În acelaşi timp, bugetul pe 2008 pe care l-am elaborat continuă filozofia liberală de încurajare a iniţiativei de sprijin pentru dezvoltarea unei economii private libere şi de creare a unor condiţii de prosperitate pentru companii şi angajaţi, fie că sunt în sectorul public sau în sectorul privat.
Din toate aceste motive, sunt premise ca să privim anul 2008 cu optimism. Am construit, cu responsabilitate, o platformă de creştere pentru toţi românii, indiferent de categoria socială din care fac parte şi un buget al dezvoltării, care oferă şanse de progres pentru toţi.
De aceea, în încheiere, reiau apelul la responsabilitate politică pe care vi l-am lansat la începutul intervenţiei mele. Votând bugetul pe 2008, în forma prezentată de Guvern, cu toate amendamentele convenite, dăm şansa României de a-şi continua dezvoltarea şi dăm şansa fiecărui român în parte de a se bucura de această dezvoltare!
Vreau să subliniez că acest buget se caracterizează prin două elemente fundamentale. Este un buget care să permită continuarea creşterii economice a României, dezvoltarea economică exagerată. Un ritm de creştere economică care să aducă bunăstare pentru fiecare român.
Al doilea element fundamental: se continuă politica de diminuare a poverii fiscale prin reducerea contribuţiilor cu 6 puncte procentuale, măsură stimulativă pentru mediul economic, dar şi pentru angajaţi, pentru că dorim, pe de o parte crearea de mai multe locuri de muncă, mai bine plătite, stimularea muncii – elemente fundamentale pentru o prosperitate individuală a cetăţeanului şi pentru ca România să poată să diminueze decalajele care o separă faţă de celelalte ţări europene
Vă mulţumesc pentru atenţia pe care mi-aţi acordat-o şi sper ca dezbaterile care vor urma să fie marcate de puncte de vedere realiste, responsabile şi lipsite de accente politicianiste sau demagogice!
Vă mulţumesc!”

Bellum omnium contra omnes

---

(Războiul tuturora împotriva tuturor)
Norica Nicolai, cea care pleca ca favorită în cursa pentru ministerul vacant al guvernului Tăriceanu III după plecarea lui Chiariu, este anunţată oficial de PNL pentru funcţia de ministru al Justiţiei.
La finalul şedinţei Biroului Politic Central al partidului, “dizidentul” Crin Antonescu, vicepreşedinte al PNL, a anunţat validarea senatorului Norica Nicolai cu 28 de voturi şi doar unul împotrivă.
"În cazul succesorului lui Tudor Chiuariu, lucrurile sunt destul de simple. Primul-ministru a făcut o propunere în persoana Noricăi Nicolai şi, supusă la vot secret, această propunere a întrunit 28 de voturi din 29".
Se pare (neconfirmat) că votul împotrivă ar fi al vicepreşedintelui Dan Radu Ruşanu.
Premierul Călin Popescu Tăriceanu a confirmat, indirect, că doamna Norica Nicolai a fost nominalizată de conducerea PNL pentru postul de minsitru al Justiţiei chiar la propunerea domnie sale. Întrebat ieri de presă cum comentează nominalizarea Noricăi Nicolai pentru conducerea Ministerului Justiţiei, Tăriceanu a întrebat retoric : "Cum că comentez dacă eu am nominalizat-o ?".
Locul vacant a fost declart miercurea trecută după ce preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul pentru constatarea vacanţei.
Nu ştiu de ce dar vicepreşedintele PNL Norica Nicolai nu pare să fie prea încântată în poziţia de sacrificiu. Stimata doamnă a declarat că îşi doreşte să stabilizeze "declinul de imagine" al Justiţiei româneşti, menţionând că nu îşi doreşte "o justiţie de operetă". "Mulţumesc pentru încrederea pe care PNL mi-a acordat-o. Trebuie să vă mărturisesc că, la decizia de a accepta această funcţie, opinia colegilor de partid a fost decisivă. Am asumat această răspundere pentru că sunt om de lege, sunt fost magistrat şi respect justiţia în care cred", a declarat vicepreşedintele liberal, adăugând că nu doreşte să fie "un ministru partizan". "Voi ţine ca, la finalul mandatului, România să aibă un Cod penal, pentru că nu este normal ca la 17 ani de la Revoluţie să funcţionăm în baza unui Cod din 1969. Nu sunt adepta promovării multor texte prin ordonanţă de urgenţă. Cred că dezbaterea parlamentară trebuie să fie vitală în adoptarea unei legi", a mai afirmat Nicolai.
Marea problemă este că doamna Nicolai şi-a exprimat de câteva ori părerea contrară poziţiei lui Traian Băsescu, de două ori prin declaraţii politice de la tribuna parlamentului.
Este oarecum normal ca doamna Elena Udrea “a sărit” defensiv. Domnia sa şi-a exprimat temerea că prin Norica Nicolai, Patriciu va încerca să controleze justiţia
Cum doamna Elena Udrea este şi secretar executiv al PDL, putem intui că acesta este punctul de vedere al PDL. Temerea, justificată sau nu, are la bază impresia că doamna senator Nicolai este o apropiată a lui Dinu Patriciu şi că acesta ar încerca să controleze astfel justiţia.

Aflaţi la Piteşti la prima întâlnire a organizaţiei judeţene Argeş a Partidului Democrat Liberal, Elena Udrea şi Cristian Boureanu au comentat nominalizarea Noricăi Nicolai la funcţia de ministru al Justiţiei. Astfel, secretarul executiv al PDL Elena Udrea a declarat că Norica Nicolai este o apropiată a lui Dinu Patriciu, făcând parte din " gaşca acestuia". "Din câte ştiu eu, Norica Nicolai este foarte apropiată de domnul Patriciu. Am scăpat de gaşca de la Iaşi, de dl Chiuariu, şi vine gaşca d-lui Patriciu. Îl înţeleg de ce, e firesc, are atâtea dosare penale, e firesc în opinia dânsului să controleze justiţia prin oameni apropiaţi dânsului, inclusiv să numească un ministru dintre apropiaţii domniei sale. Ca profesionistă, nu ştiu ce să vă spun despre Norica Nicolai, doar că a fost procuror". "Asta e, acum e chiar mult mai simplu pentru PNL, aflat la guvernare, în 2005 dl Tăriceanu, s-a expus, a riscat şi până la urmă s-a aflat când a chemat-o pe d-na Macovei, în calitate de ministru al Justiţiei, pentru a o convinge să facă ceva cu dosarul penal. Vă daţi seama că acum este ceva mai simplu, dl Patriciu poate să discute direct, iar dl Tăriceanu este mult mai asigurat dacă vrea să poarte o astfel de discuţie cu noul ministru al Justiţiei legată de problemele d-lui Patriciu sau ale altcuiva din acelaşi cerc. Ăsta este şi motivul pentru care ei insistă să rămână în aceste funcţii, au multe de rezolvat, inclusiv cele care ţin de problemele lor cu justiţia".
“Conflictul” Udrea-Nicolai este ceva mai vechi. Pe vremea când Elena Udrea era consilier la Cotroceni, în februarie 2006, a afirmat că mai multe voci liberali importante sunt în slujba domnului Dinu Patriciu. Argumentul era apartenenţa la Institutul pentru Libera Iniţiativă. În acea vreme, doamna Nicolai nu a negat “prietenia” cu Dinu Patriciu.

De cealaltă parte, vicepreşedintele PDL Cristian Boureanu a declarat că "după ce a fost dl Chiuariu ministru al Justiţiei oricine poate fi mai bun".
"Aici nu am nici o îndoială că este o schimbare în bine, d-na Norica este o persoană de sistem, eu plec de la premisa bunei credinţe, dar am mari îndoieli că va avea mari şanse să facă ceva în justiţie când colegii domniei sale, şi aici mă refer în primul rând la premierul Tăriceanu, ca şef al Guvernului, au dovedit în ultimii doi ani o hotărâre şi o determinare majoră în a călca în picioare justiţia din România. Şi de la intervenţiile în justiţie la ordonanţele de urgenţă semnate pe picior, în interesul personal şi în interesul personal al unor miniştri până la modificarea Codului de Procedură Penală, de care toată lumea a uitat, eu pot să vă spun că, după părerea mea, este cel mai grav atentat la justiţia românească din ultimii foarte mulţi ani de zile. Indiferent de intenţiile ca om ale Noricăi Nicolai, mi-e greu să cred că nu va avea presiuni în continuare din partea partidului ca să calce justiţia în picioare", a spus Boureanu.

Iată câteva date relative la doamna Norica Nicolai.

Data naşterii: 27.01.1958
Localitatea: Sinaia, judeţul Prahova
Starea civilă: Casătorită
Activitate parlamentară
Circumscripţia electorală în care a fost alesă: Cluj
Apartenenţa politică: PNL
Funcţii deţinute în Senat
Vicepreşedinte Biroul Permanent
Membru Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări
Membru Grupul Parlamentar al Partidului Naţional Liberal (P.N.L.)
Funcţii deţinute în Guvern
Secretar de Stat - Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale ; Preşedinte Consiliul Economic şi Social
Mandate anterioare: 2000-2004 : senator
Biroul senatorial: Cluj, Bd.Eroilor nr.2, tel. : 0264/43.03.96 - dra Roxana Nica
Studii
1974-1978 : Liceul "George Enescu", Sinaia 1979-1983 :Universitatea Bucureşti - Facultatea de Drept; Academia ONU pentru lideri politici
Doctorand in Drept Penal; Harvard University-Kennedy School of Government
Activitate
1983-1991 : procuror - Parchetul local Olteniţa, jud. Călăraşi; 1991-1993 : consilier juridic AGROTRANSPORT Călăraşi; 1991-1997 : avocat, Baroul Călăraşi, profesor asociat.
Activitate politica
1997-2000 : secretar de stat la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale; 1998-2001 : presedintele Consiliului Economic si Social; 2000-prezent : senator; 2003-prezent : presedinta Organizatiei Nationale a Femeilor Liberale ; membru al Biroului Permanent Teritorial PNL Cluj ; vicepresedinte : European Liberal Women Network
Contact: Senatul României, Calea 13 Septembrie 1-3, sectorul 5, tel: 021-3110748; 021-311.18.79; 021-414.25.11; 021-414.25.01; fax : 021-311.07.48; 021-312.15.43;

De ce mai este încă ministru?

---

De ce sunt miniştri mai cetăţeni decât noi ceilalţi? Pentru că merită, desigur. Nu mă deranjează reacţia umană ci faptul că reacţia poliţiei este atât de umilă faţă de un ministru încât parcă simt nevoia să le dau câte un vârf de bocanc poliţienesc în fundul lor de superiori, aşa, ca să-i trezesc. Dar eu respect uniforma, aşa că nu am să o fac. Domnilor poliţişti, de ce anume vă este frică? Ce mesaj transmite poliţia Română? Dacă întri cu maşina într-un cap de pod şi ai alcoolemie de 2 la mie sau 1 la sută sânge în alcool, probabil că nu ai murit pe loc, există un noroc al beţivilor în caz de accident grav. Dacă reuşeşti să te extragi din fiarele contorsionate, fugi cât mai departe, ascunde-te o zi, şi pe urmă du-te voios la poliţie fără nici un strop de alcool în sânge. Nu rişti decât suspendarea carnetului, nici vorba de ceva mai grav. Hai, pentru că ai fost rău, iei şi 5 puncte penalizare, ca pentru o infracţiune nu prea gravă, doar nu ai făcut nimic, nu-i aşa?
Cam aşa a gândit şi Ministrul Transporturilor Ludovic Orban. Domnia sa mergea frumos, în zi luminată de duminică, pe Şoseaua Cotroceni din Capitală. Să fi “consumat ceva”, poate că nu… cine să ştie după atâta timp. Şi… POC!… un accident rutier. S-a gândit el fulgerător ce s-a gândit şi şi-a spus… naşpa treabă. Ei, dar ce chestie s-a întâmplat! Hai să fiu şi eu ca băieţii ăştia de la ambasada americană care se distrează în România dând cu maşina peste oameni beţi mangă. Şi a luat domnul Orban victima în maşină şi a dispărut cu ea în noapte… sau era zi? Nici asta nu prea ştiu, când beau am căderi de memorie. Cât de greu este să convingi o victimă să nu depună plângere? Bagi mâna în buzunar şi… fără număr, vă cumpăr pe toţi. Nu ar fi de mirare ca victima să repare acel Tico sau Matiz, şi să constate că la service s-a transformat în Opel sau un Audi la mâna a doua dar în perfectă stare.


Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, comisarul Christian Ciocan (Purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Adresa: Str. Eforie nr. 3-5, sector 5, Telefon: 021/314.53.54; Fax: 021/312.23.23; Telefon mobil: 0742.17.73.14; christian.ciocan@b.politiaromana.ro, asta daca doriţi să-l contactaţi în caz de accident… dar numai dacă sunteţi cel puţin ministru), a declarat, pentru MEDIAFAX, că ministrul Ludovic Orban a rămas fără permis, pentru 30 de zile şi a fost sancţionat cu cinci puncte amendă după ce a declarat cu cinci ore întârziere faţă de limita legală de 24 de ore, un accident rutier în care a fost implicat.
Alte amănunte sunt destul de confuze:
- Accidentul a avut loc, duminică, în jurul orei 14.30, pe Şoseaua Cotroceni, din Capitală.
- Autoturismul ministrului s-a tamponat cu un Matiz, în urma coliziunii rezultând doar pagube materiale.
- Ministrul Orban s-a prezentat la Poliţie, luni seara, la ora 19.30 şi a anunţat accidentul. Pentru întârzierea de aproximativ cinci ore peste termenul legal, poliţiştii i-au suspendat permisul pentru 30 de zile şi l-au sancţionat cu cinci puncte.
- În jurul orei 21.30, la Poliţie a venit şi şoferul celuilalt vehicul implicat în accident, care a primit o sancţiune similară celei aplicate ministrului Orban.
Eu în locul lui Orban spuneam că am stat la coadă să declar accidentul :), era mai haios… nu te crede nimeni, miniştrii ăştia intra prin faţă fără nici un fel de problemă, dar mai poţi să şti de unde sare iepurele? Ministrul Orban a mai făcut o chestie “la mişto”, care nu prea a mers. A cerut şi o adeverinţă pentru a se duce cu maşina la atelier dar nu a venit şi cu maşina ca să vadă domnul poliţist ce şi cum.

De partea cealaltă domnul liberalul Ludovic Orban, a declarat, pentru MEDIAFAX, că a fost implicat, duminică seara, într-un accident rutier în zona Cotroceni, menţionând că nu a fost vătămat în urma “banalului accident”.
“Am avut un banal accident rutier, duminică seara, în zona Cotroceni, un accident la fel ca alte circa o mie de accidente generate de căderile de zăpadă. Nu am fost afectat în nici un fel, dar, ca să glumesc puţin, se pare că nu-mi prieşte aerul de Cotroceni”, a declarat Orban.
După ce toată lumea a râs copios 20 de minute după gluma bună pe care domnul Orban a avut inspiraţia să o debiteze, domnul Orban a fost întrebat dacă a fost rănit grav, dacă a avut nevoie de îngrijiri medicale. Ministrul Orban a recunoscut că a fost luni la spital, având o programare la analize, fără nici o legătură cu accidentul în care a fost implicat. Înţeleg totuşi că micuţul Ludovic (personajul jucat de Luis de Funes) şi-a luat din timp în timp sânge ca să vadă cam cât mai are alcoolemia, altfel s-ar fi dus la Mina Minovici să-i facă aceia analize, făcea Poliţia cinste, şi nu umblau prin presă că susţine programul ministerului Sănătaţii.
Cotidianul are o părere diferită de Poliţia Română şi de Ludivicii transporturilor româneşti. Mint ei, mint şi eu. Domniile lor spun în pagina electronică că ministrul Ludovic Orban “a fost implicat într-un accident rutier, dar că, în urma accidentului, ar fi fost lovită şi o persoană. Potrivit sursei citate, autoturismul Audi A6 condus de ministrul Ludovic Orban, având numerele de înmatriculare B - 108825, a derapat duminică, în jurul orei 14.00, pe şoseaua Cotroceni şi a intrat pe trotuarul de pe partea dreaptă, unde a acroşat un Matiz parcat, cu numărul CS - 96 - CXC, l-a împins şi a rupt cu el un stâlp de pe trotuar, apoi l-a izbit în vitrina unei agenţii imobiliare”.
Parcă începe să semene a coşmar, a pagube serioase, şi nu a accident banal ca altele 1000 accidente uşoare pe timp de polei. Cotidianul mai susţine, citând martori oculari, că în accident a fost lovită o femeie, iar ministrul Orban ar fi plecat să o ducă la spital, însă verificările făcute la Spitalul Universitar, cel mai apropiat de locul accidentului, au indicat că nu a fost internată nici o persoană victimă a unui eveniment rutier.

Am găsit nişte poze pe http://gramos.wordpress.com/2007/12/16/ministrul-transporturilor-are-probleme-cu-ninsoarea-sau-cu-alcoolul/ şi o schiţă la ediţia Cotidianu.

Contează mai puţin cum s-a produs accidentul, contează mai puţin dacă a fost grav sau uşor. Ceea ce contează cu adevărat este faptul că Ludovic Orban se simte protejat de sistem şi trăieşte senzaţia de superioritate. Eu nu cunosc aranjamentele politicii de stat, dar oare Ludovic Orban nu ar fi trebuit să aibă cu sine un şofer şi un bodyguard (măcar un badea-gard) care să-l ferească de astfel de neplăceri? Parcă aşa se obişnuia la miniştri… Faptul că a făcut un accident este omenesc, faptul că domnul Orban se simte superior nouă este de neiertat. Eu aştept demisia domnul Orban, după care poate să cânte la chitară cât o vrea. Auzeam că vrea să participe la alegerile prezidenţiale… sau poate o fi altă glumă a domniei sale, gen cea de mai sus cu aerul viciat de la Cotroceni. Am să înlocuiesc deci tradiţionalul “Drum Bun!”, cu la fel de tradiţionalul “Du-te… tare!”

Lansarea în dezbatere publică a pachetului de Legi pentru Educaţie

---

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat astăzi, 17 decembrie a.c., la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I", la prezentarea pachetului de Legi pentru Educaţie, care se va afla în dezbatere publică timp de o lună.
Iată integral discursul preşedintelui Traian Băsescu susţinut cu această ocazie:
“Doamnelor şi domnilor,
Aş vrea să salut, înainte de toate, faptul că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a răspuns apelului pe care l-am făcut pe 12 iulie, anul acesta. În acea zi, am prezentat public concluziile Comisiei Miclea referitoare la educaţia din România. Mulţi dintre dumneavoastră aţi fost, de altfel, prezenţi la Palatul Cotroceni.
Spuneam atunci că este important ca viitorul educaţiei să fie discutat de cât mai mulţi dintre actorii sistemului. Îi aveam în vedere, pe lângă responsabilii ministerului, pe profesori, elevi şi studenţi, pe membrii Academiei, pe sindicalişti şi inspectori şcolari, pe părinţi, pe rectori, pe decani, ca şi pe experţii din organizaţiile şi asociaţiile care se ocupă de educaţie sau cercetare. Am inclus, de altfel, în comisia prezidenţială pentru educaţie reprezentanţii tuturor acestor categorii. Ei au reflectat în ultimele luni la amenajarea sistemului educativ şi sunt convins că vor participa cu bună credinţă la dezbaterea publică pe marginea legiferării educaţiei.
Proiectele pe care le oferă dezbaterii publice Ministerul au fost elaborate, de altfel, după discuţii cu unii dintre aceşti actori reprezentând sindicate, asociaţii de studenţi sau consiliul rectorilor. Unele dintre punctele reţinute în acest pachet de legi ale educaţiei preiau recomandări ale Comisiei Miclea.
Alte prevederi sunt în conflict cu concluziile specialiştilor: mă gândesc, de pildă, la faptul că, deşi multe Universităţi solicită de mai mulţi ani renunţarea la sistemul finanţării pe cap de student şi trecerea la finanţarea multianuală pe proiecte, Ministerul vrea menţinerea, în mare măsură, a sistemului actual. E drept că proiectul menţionează finanţarea pe cicluri de studii, dar rămâne totuşi esenţială, centrală finanţarea pe cap de student. Acest sistem este aspru criticat pentru că nu permite asigurarea calităţii: cât timp Universităţile sunt constrânse de numărul de studenţi dintr-un an, evaluarea nu va fi neutră şi consistentă. E greu să crezi că profesorii vor nota astfel încât posturile lor să nu mai fie finanţate. Singura modalitate de încurajare a excelenţei universitare este finanţarea unor proiecte intelectuale. Nu vreau să intru, însă, în probleme de conţinut. Eu nu pot face reglementări. Am însă obligaţia să exprim punctele de vedere ale societăţii.
Plecând de la această obligaţie constituţională, aş remarca patru lucruri în legătură cu proiectele celor trei legi: cea a învăţământului preuniversitar, cea a învăţământului superior şi legea statutului personalului didactic.
Prima observaţie pe care vreau s-o fac este că formularea acestor proiecte de legi nu aduce un aer proaspăt. Dacă le citeşti, rămâi cu impresia pe care o ai şi dacă citeşti legea învăţământului din 1995 sau cele circa 35 de modificări ale ei din ultimii 12 ani. Dincolo de număr, este vorba de faptul că toate aceste texte par scrise de aceeaşi mână.
Cred că atunci când parlamentarii vor dezbate şi decide asupra conţinutului acestor legi, este important ca ei să ţină seama de faptul că România este o ţară europeană. Dacă ne asumăm acest statut, nu mai putem face legi care să se schimbe la fiecare patru luni. Românii au alte aspiraţii, iar legile trebuie să exprime aceste aspiraţii.
Ca să dau un singur exemplu, deşi există un consens la nivelul societăţii în privinţa subsidiarităţii, adică a nevoii de a lua decizii la un nivel cât mai apropiat de cetăţean, proiectele prezentate de Minister menţin foarte multe decizii la nivelul ministerului sau chiar al Guvernului. Ceea ce se spune despre relaţia cu comunitatea este de ordin foarte general. De altminteri, ar fi fost poate nimerit ca, aşa cum se întâmplă în ţările europene, comunităţile locale şi familiile să fie consultate în privinţa nivelului la care trebuie construite deciziile referitoare la educaţie. Consultarea ar fi trebuit, în mod evident, să preceadă elaborarea proiectelor.
Al doilea lucru pe care aş vrea să-l observ este acela că proiectele nu sunt gândite în mod coerent împreună. De pildă, prevederile legate de conducerea Universităţilor sau de evoluţia carierei didactice se repetă: le găsim şi în proiectul legii învăţământului universitar şi, cu exact aceleaşi cuvinte, în proiectul legii privind statutul personalului didactic. De ce este nevoie de articole identice în două legi diferite propuse în acelaşi moment?
Am remarcat, de asemenea, că în textul tipărit există nu doar numeroase greşeli de tipar, dar şi dezacorduri supărătoare. Dacă ministerul produce texte neîngrijite, cum se poate cere elevilor şi studenţilor să scrie corect româneşte? Un alt aspect supărător este acela că legile lasă foarte multe aspecte în suspensie. La tot pasul, întâlneşti articole care amână reglementarea sau o atribuie unui ordin al ministrului.
Eu am cerut un consens politic pe tema educaţiei înainte de toate pentru a elimina posibilitatea unei supra-reglementări haotice, care devine inevitabilă atunci când legile au lacune majore. Deocamdată, patru dintre partidele parlamentare au refuzat să vină la consultări ca să discute despre educaţie. Fac încă o dată un apel ca legile educaţiei să fie gândite temeinic şi să fie redactate cu gândul că nu vor mai fi schimbate prea curând!
Al treilea lucru pe care doresc să-l pun în evidenţă este relaţia sistemului nostru educativ cu Europa. Am mai spus-o în multe ocazii: aproape la fiecare Consiliu European, se discută despre educaţie, despre relaţia cu inovarea şi despre societatea cunoaşterii. Ştiu că la Minister există o echipă care are în sarcină chestiunile europene, urmărind atent evoluţiile de la nivelul Comisiei. Sunt însă integrate practicile europene în maniera de a face educaţie în România, în maniera propusă de păroioectele de legi prezentate asatăzi? Una dintre aceste practici europene este, de pildă, evaluarea periodică a impactului unor decizii luate. Nu am auzit ca aşa ceva să fie produse în Minister.
Iau doar două exemple de măsuri cunoscute de toată lumea: a evaluat cineva impactul pe care l-a avut introducerea manualelor alternative? A evaluat cineva impactul pe care l-a avut predarea religiei în şcoli? Altfel spus: manualele alternative sau religia le-au dat elevilor o educaţie mai bună decât în trecut? Fără acest mod de a evalua impactul unor decizii nu vom putea ameliora sistemul de educaţie. Cu atât mai mult cu cât efectele unor asemenea măsuri se resimt la intervale mai mari decât un ciclu şcolar. Fără această punere în perspectivă, riscăm să fim corigenti în Europa.
În sfârşit, ultima observaţie pe care vreau s-o fac se referă la relaţia responsabililor educaţiei cu realitatea zilnică a şcolii. Într-adevăr, legile nu pot fi bune dacă sunt paralele cu realitatea cotidiană. E vorba, de bună seamă, despre chestiuni care îi preocupă pe părinţi.Vă pot spune că primesc un mare număr de scrisori de la părinţi. Două dintre lucrurile care-i preocupă pe părinţii elevilor din clasele inferioare sunt, spre exemplu, greutatea ghiozdanelor şi prezenta la cursuri. În legătură cu acest ultim aspect, nu voi insista. Cred că direcţiile şcolare trebuie să fie făcute responsabile pentru prezenţa în clasă a dascălilor, în mod deosebit în mediul rural. Aş adăuga că nu este vorba doar despre simpla prezenţă, ci şi despre punctualitate. Dascălii de astăzi ar trebui să fie exemple vii de responsabilitate şi de punctualitate. În societăţile de astăzi, ei sunt, în mult mai mare măsură decât părinţii, ceasul care măsoară timpul fiecăruia dintre noi, până în clipa în care terminam scoala. Pe de altă parte, mulţi părinţi se întreabă dacă vreun profesor sau vreun responsabil din minister cântareşte vreodată un ghiozdan de elev. Eu ştiu că recomandările medicilor arată că greutatea unui ghiozdan nu trebuie să depăşeasă 10% din greutatea copilului. Părinţii care îmi scriu au şi soluţii: ei se întreabă, de pildă, dacă este nevoie de caiete pentru fiecare disciplină, uneori chiar de câte două-trei pentru fiecare materie? Sunt detalii, vor spune unii. Viaţa cotidiană a şcolii este făcută însă din aceste detalii. Un alt detaliu de acest tip care îi preocupă în măsură mare pe părinţi este legat de programele de studii. Părinţii au dreptul să ştie nu doar ce li se predă copiilor – asta o află deschizând manualele! –, dar şi ce li se cere elevilor, ce se aşteaptă de la ei dacă asimilează acele manuale. Cu alte cuvinte: care sunt competenţele şi abilităţile care trebuie dobândite în fiecare secvenţă şcolară? Am aflat că în Franţa, în fiecare toamnă, este un bestseller volumul care cuprinde programa pentru fiecare clasă. E normal: părinţii vor să afle ce trebuie să ştie copiii lor. Părinţii români trebuie să ştie şi ei ce progrese pe calea învăţării face propriul copil în fiecare semestru şi în fiecare lună. Pentru asta, este desigur necesar ca fiecare disciplină să beneficieze de o descriere clară şi coerentă a obiectivelor şcolare, traduse în termeni de competenţe specifice pe care copilul le dobândeşte.
Sunt multe alte lucruri care ar putea fi spuse. Aş pune în încheiere accentul pe o componentă a modernizării sistemului educativ. Pentru a face o schimbare cu efecte benefice este nevoie de dialog şi de inteligenţă, este nevoie de energie şi de ambiţie.
Cât priveşte studenţii şi elevii, eu am propus în Pactul pentru educaţie ca şi ei să beneficieze de un statut, la fel ca şi personalul didactic. Poate ca exact lipsa acestui statut face ca setul de legi prezentat astazi sa nu ne dea impresia de aer proaspat. Domnul Adomniţei nu a propus astăzi decât un statut pentru profesori. Să sperăm că elevii vor pleda pentru drepturile beneficiarilor sistemului. Pina cind nu vom accepta idea ca in central sistemului de educatie se afla studentul si elevul, nu vom putea construi un sistem de educatie efficient. Cu siguranta, voturile se pot lua de la profesori si sindicate. Recunostinta insa, pentru scoala de la elevi.
Îi invit pe toţi să participe la dezbaterea legilor educaţiei propuse astăzi. Legi bune nu putem avea decât dacă mai multe minţi participă la deliberare. Sunt convins ca toate legile aferente educatiei trebuie sa plece de la statutului elevului si studentului.
Eu sper, pe de altă parte, ca partidele să înţeleagă că Pactul pentru educaţie ar da consistenţă acestui larg dialog social. Pactul ar consolida o reflecţie destinată să aşeze viitorul educaţiei româneşti pe temelii solide.
Şi, pentru că suntem cu câteva zile înainte de încheierea anului, le doresc elevilor, studenţilor şi profesorilor vacanţă frumoasă şi sărbători cu bine.”

---

Discursul premierului Călin Popescu-Tăriceanu la lansarea în dezbatere publică a pachetului privind Legile Educaţiei
Doamnelor şi Domnilor,
Vreau să vă mulţumesc pentru invitaţia pe care am primit-o, pentru a participa la acest moment, care consider că este foarte important: lansarea dezbaterii publice pe pachetul de legi pe reforma sistemului de educaţie din România.
Cred că acest moment reprezintă, înainte de orice, un pas decisiv către un sistem de educaţie de elită, şi în acelaşi timp, spre un sistem de învăţământ eficient. Îmi păstrez convingerea că cea mai bună investiţie pentru viitor, pe care o putem face pentru România europeană şi competitivă, este investiţia în Educaţie.
În acest moment dispunem de premizele necesare, pentru a susţine un învăţământ de calitate, pentru al şaptelea an consecutiv. După cum ştiţi, înregistrăm creştere economică, iar companii multinaţionale de succes şi-au deschis reprezentanţele în România. Acest lucru, evident, înseamnă mai multe locuri de muncă mai bine plătite, şanse de angajare, pentru forţa de muncă de înaltă calificare, mult mai ridicate. De aceea, avem nevoie de tineri bine pregătiţi profesional care să-şi aleagă o profesie care să le aducă satisfacţiile dorite în viaţă. Dar, desigur, o forţă de muncă bine pregătită înseamnă, înainte de orice, un învăţământ de calitate, şi mă refer la toate formele de învăţare, inclusiv la formula de învăţământ profesional şi de meserii.
Un alt tip de educaţie înseamnă şi faptul că profesorul, omul de la catedră are disponibilitatea să scoată în evidenţă abilităţile, calităţile elevului sau studentului, să-l încurajeze să-şi definească personalitatea.
Ne dorim un sistem în care elevii şi profesorii să dispună de condiţii, pentru a putea obţine performanţe, şi în care recompensele să fie pe măsura eforturilor. Ca prim-ministru, am înţeles acest lucru de la începutul mandatului pe care l-am luat, şi am considerat educaţia o prioritate naţională. De aceea, Guvernul a decis investiţii masive în educaţie şi cercetare, considerând că este una din cele mai profitabile proiecte naţionale.
Am atins niveluri de investiţii deosebit de ridicate, fie în termen de procent din PIB, fie în valori absolute. Şi vă pot confirma că această tendinţă va continua şi în anii următori. Vreau să vă dau câteva cifre în acest sens. Investiţiile în infrastructura educaţională au crescut de la 40 de milioane de euro, în 2004 - îmi cer scuze că folosesc moneda euro, dar va puteţi face o imagine mai rapid - la aproximativ 1,3 miliarde de euro, în 2007. În anul 2008 vom aloca 6% din PIB în educaţie, mai mult decât a primit vreodată acest domeniu.
Este vorba de 26,41 miliarde lei noi, sau 264 de mii de miliarde în lei vechi. Cred că este o cifră şi greu de scris, nu numai de realizat în investiţii. Astfel, suma alocată educaţiei pentru anul viitor este cu 27% mai mare decât fondurile alocate pentru 2007. Pot să vă spun, de asemenea, că fondurile alocate pentru învăţământ cumulate în 2006 şi 2007, au depăşit sumele alocate în toată perioada 1990 până în 2006.
Pentru că învăţământul este strâns legat de activitatea de cercetare, aş dori să subliniez aici, în ceea ce priveşte domeniul cercetării şi dezvoltării, că fondurile alocate sunt, de asemenea, în creştere, şi consistent. Banii destinaţi cercetării au înregistrat o creştere semnificativă de la 0,2% din PIB în 2004, la 0,54% din PIB în 2007, iar proiectul de buget pe 2008 indică 0,75% din PIB. Şi această tendinţă va continua, pentru a atinge obiectivele stabilite prin agenda Lisabona. Ne dorim ca în 2010 să atingem nivelul de 1% din PIB, conform angajamentelor europene. Şi aici vorbim numai despre bani publici.
Am avut prilejul, cu ocazia deplasărilor pe care le-am făcut în teritoriu în acest an, să constat, la faţa locului, cum se desfăşoară aceste proiecte de investiţii. Şi vă pot spune că utilizarea fondurilor pentru infrastructura din învăţământ începe să dea roade. Mă refer în primul rând la comunităţile în care s-au construit şcoli şi grădiniţe, în laboratoarele în care au apărut calculatoare sau diverse alte echipamente specifice, moderne, sau în căminele reabilitate.
În acest moment România nu mai are o problemă de finanţare. De aceea, principala noastră preocupare a fost legată de orientarea acestor investiţii. Doresc să subliniez că am reuşit să asigurăm o alocare echilibrată pentru toate regiunile ţării, şi să sensibilizăm autorităţile locale asupra importanţei creşterii responsabilităţii lor, în privinţa modului în care se cheltuieşte banul public pentru învăţământ.
Acum, evident, câteva lucruri legate de pachetul de legi, pe care Ministerul îl supune, începând de astăzi, dezbaterii publice. În primul rând, remarc ponderea importantă acordată descentralizării. Prin propunerile avansate se clarifică şi se consolidează cadrul legal pentru transferul autorităţii, responsabilităţii şi a resurselor, de la nivel central către comunitatea locală şi către unităţile de învăţământ. De asemenea, este de remarcat atribuirea unui rol important factorilor din afara zonei administrative, şi anume către reprezentanţii societăţii civile sau comunităţilor, în procesul de luare a deciziilor ce privesc buna desfăşurare a procesului de învăţământ.
O noutate importantă a proiectului de Statut al personalului didactic o constituie capitolul referitor la deontologia profesională. Prevederile acestui capitol au în vedere atât promovarea unei imagini pozitive a profesiei de dascăl, cât şi o mai mare responsabilizare a personalului didactic, pe baza unor principii şi norme de conduită bine definite. Vreau să fac o paranteză aici, domnul ministru, şi să vă sugerez să aveţi în vedere şi problema pe care eu o consider extrem de importantă, dar în acelaşi timp şi deranjantă, sau periculoasă, a sistemului de meditaţii. La începutul mandatului meu, când am ridicat această chestiune, am fost criticat, dar vreau să vă spun că nu îmi schimb punctul de vedere. Şi ca unul care am fost cadru didactic. Dacă în România, în continuare acest sistem de învăţare, în paralel, va funcţiona, înseamnă că lucrurile în învăţământ, totuşi, nu funcţionează. Dacă într-o clasă, cincizeci la sută din elevi sunt obligaţi să facă meditaţii în particular, cred că problema nu este a elevilor, ci a profesorilor. Că, dacă vorbim de deontologie profesională, este locul să clarificăm acest lucru. Nu cred că este corect şi nu cred că este deontologic ca cei care sunt la catedră, în acelaşi timp, să dea meditaţii celor pe care îi au elevi în clasa în care predau.
În ceea ce priveşte proiectului de lege pentru învăţământul preuniversitar, subliniez trei principii care vor trebui dezvoltate în practică, într-o măsură mult mai mare decât acum, şi anume : asigurarea fără nicio abatere a egalităţii de şanse, asigurarea calităţii în educaţie prin diminuarea rapidă a discrepanţelor între învăţământul din marile oraşe şi restul localităţilor, includerea, ca pregătire, a diverselor formule de educaţie permanentă.
În ceea ce priveşte învăţământul universitar, este prioritară dezvoltarea unor calificări compatibile cu cerinţele pieţei muncii şi cu obiectivele de dezvoltare ale României. Aceasta presupune o mare responsabilitate din partea universităţilor, dar şi o mai mare deschidere către partenerii din mediul privat, cu care trebuie să ne consultăm şi să vedem ce facem, pentru a asigura oamenii cu pregătire care să ne permită asigurarea, în continuare, a unui ritm de creştere economică cu mult peste media europeană, dacă vrem să recuperăm decalajele care ne separă de celelalte ţări europene. După cum ştiţi, avem de recuperat decalaje destul de mari faţă de ţintele de competitivitate din Agenda Lisabona. Aceasta presupune nu doar standarde de performanţă, nu doar investiţie pentru un învăţământ de calitate, ci şi orientarea pe domenii, unde, ca ţară, România, poate cu adevărat să producă performanţă de nivel european.
Elaborarea acestui pachet de legi a însemnat un efort important din partea Ministerului Educaţiei, şi s-a bazat pe consultări şi interacţiune cu parteneri ce au un cuvânt important de spus în procesul educaţional. Cred că aceste consultările trebuie să continue, şi vreau să vă propun aici, domnule ministru, şi sper să fiu în asentimentul dumneavoasră, a celor care lucraţi în învăţământ, fie că sunteţi cadre didactice, fie că reprezentaţi sindicatele, să solicităm ca o continuare a acestei dezbateri să aibă loc sub auspiciile Academiei Române, unde desigur, vor putea să fie invitaţi cei care au un cuvânt de spus în acest domeniu, şi bineînţeles, factorii de decizie politică, precum şi partidele politice.
Este important că acest pachet de legi reuşeşte să pună şcoala în centrul comunităţii, pune elevul şi studentul în centrul procesului educaţional. Cred că nu ar fi un experiment lipsit de importanţă, domnule ministru, dacă aţi gândi ca aceea formulă cu vaucherele pentru învăţământ să fie introdusă la nivel experimental, într-o anumită zonă, să vă gândiţi cum faceţi, pentru că ceea ce ne dorim este să stimulăm învăţământul de calitate. Nu învăţământul de cantitate, ci învăţământul de calitate. Sistemul de vauchere de învăţământ, ştiţi că ar putea să ajute într-o bună măsură elevii şi părinţii, să-i orienteze pe copii, sau să se orienteze către acele şcoli şi universităţi care produc calitatea. Şi care scot elite. Vreau să vă spun că nu sunt un mare admirator al sistemului american sau a societăţii americane. Dar trebuie să recunoaştem un lucru: că sistemul de învăţământ academic din SUA reuşeşte să producă adevărate elite, şi acesta este şi motivul pentru care foarte mulţi studenţi, din diferite ţări din lume, se duc în SUA să înveţe. Partea proastă este că cea mai mare parte dintre ei, după aceea, rămân acolo. Eu mi-aş dori să avem un învăţământ de calitate în România, în aşa fel încât cei care ies pe porţile universităţilor să rămână aici. Şi să nu trebuiască să exportăm permanent inteligenţă şi creiere.
Deci, vreau să încercăm să vedem care sunt cele mai bune formule pentru a face din învăţământul românesc un învăţământ de elită, aşa cum a fost, dar şi un învăţământ performant şi în acord cu cerinţele societăţii de astăzi.
În fine, ceea ce doream să vă mai spun este că sunt lucruri pe care nu le poate rezolva nicio legislaţie, oricât de bună ar fi ea, şi anume, vorbesc aici de definirea vocaţiei profesionale a acestui domeniu. Şi mă refer aici la cei care se dedică profesiei de dascăl. Un dascăl bun ştie să se facă înţeles, ştie să asculte, şi să ia în considerare nevoile elevilor sau ale studenţilor. Un dascăl bun promovează întotdeauna adevărul, ştiinţa de a forma buni profesionişti, are caracter, şi ştie să formeze caractere, ştie să modeleze destine. Şi aici, evident, vorbesc despre dascălul de vocaţie, care îşi pune amprenta asupra educaţiei oamenilor pe care îi formează. Cadrele didactice trebuie să fie recunoscute ca factori esenţiali pentru promovarea înnoirii şi dezvoltarea comunitară. De aceea, a sosit momentul să planificăm cu mai mare rigoare şi cu mai multă atenţie dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, expunerea lor la priorităţile şi exigenţele unui învăţământ performant din Uniunea Europeană. Este necesar să cunoască bine posibilităţile de accesare a informaţiilor privind politicile europene, informaţii ce pot fi utile atât tinerilor pe care îi instruiesc sau întregii comunităţi.
Şi în fine, aş dori să fac referire la unul din aspectele pe care domnul ministru le-a dedicat aici, legat de modernizarea şi creşterea competitivităţii învăţământului superior. Învăţământul superior românesc a fost bine apreciat şi acest lucru este demonstrat de numărul mare de români care reuşesc să facă performanţe în străinătate, precum şi de numărul mare a studenţilor străini care şi-au obţinut diplomele în România. Vrem ca studenţii străini să se pregătească în continuare în universităţile româneşti, şi să se pregătească bine. Şi fiţi convinşi că vor fi mult mai buni ambasadori decât ne putem imagina noi, dacă vor reuşi să obţină o diplomă care, evident, să le deschidă calea către performanţă în ţara din care provin. Am avut prilejul, nu o dată, să călătoresc în ţări străine, şi să întâlnesc foşti studenţi din România, care acum sunt în poziţii înalte, din ţările în care provin. Nici nu vă imaginaţi cât de mult contribuie această legătură în facilitarea contactelor politice sau economice. Şi cred că într-adevăr acesta este un atu pe care învăţământul românesc îl poate juca în continuare. Are capacitatea să-l facă şi merită să-l facă. Eu vreau să vă felicit pentru acest efort pe care l-aţi desfăşurat, împreună cu specialiştii din ministerul pe care îl conduceţi, şi sunt convins că dezbaterile care vor urma vor putea să aducă, evident, o contribuţie, o ameliorare la ceea ce aţi prezentat la acest pachet de legi de reformă a învăţământului, spre binele şi spre performanţa învăţământului românesc. Vă mulţumesc şi vă felicit încă o dată.

---

Iată de unde puteţi descărca cele trei proiecte propuse pentru dezbatere de către ministerul învăţământului:
# Lege privind Statutul Personalului Didactic (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) Descarcă

# Articol nou Legea Învăţământului Superior (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) Descarcă

# Articol nou Legea Învăţământului Preuniversitar (proiect de lege aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) Descarcă

AICI este locul de dezbatere.

Cineri gloria sera est

---

(Gloria câştigată cu cenuşă vine prea târziu)
Ministrul afacerilor externe, Adrian Cioroianu, s-a aflat duminică la Belgrad, pentru a participa la reuniunea ambasadorilor Republicii Serbia.
Şeful diplomaţiei române răspunde, astfel, invitaţiei adresate de omologul sârb, Vuk Jeremic, de a lua parte la acest eveniment. Ministrul de externe al Republicii Serbia s-a aflat printre invitaţii ministrului român de externe la Reuniunea Ambasadorilor României, desfăşurată în luna septembrie.
Cu ocazia prezenţei la Belgrad, cei doi miniştri de externe s-au întâlnit având pe agenda lor teme precum perspectiva europeană a Serbiei, relaţia bilaterală şi dosarul Kosovo.
Ministrul de Externe, Adrian Cioroianu a reafirmat susţinerea României pentru parcursul european al Serbiei şi pentru o soluţie negociată în conformitate cu dreptul internaţional şi acceptate de ambele părţi în cazul provinciei Kosovo.
Cioroianu a spus, referindu-se la Kosovo, că în opinia României orice soluţie trebuie să fie conformă dreptului internaţional şi acceptată de ambele părţi. România susţine o soluţie negociată cu implicarea ONU, a spus ministrul, adăugând că România nu va recunoaşte independenţa provinciei Kosovo, deoarece crede că principiile dreptului internaţional trebuie respectate.
România este îngrijorată de evoluţia consecinţelor câtre care se îndreaptă situaţia creată în jurul problemei Kosovo şi atrage atenţia asupra lor şi celorlalte state.
Ministrul român a transmis un mesaj poporului sârb din partea statului român, spunând că pe de o parte NATO nu este un inamic al acestuia, iar pe de altă parte nu există o condiţionalitate directă legată de Kosovo în ceea ce priveşte parcursul european al Serbiei.
Adrian Cioroianu: "M-am născut la Craiova şi circumscripţia mea este Timişoara". Declarându-se astfel familiar poporului sârb, domnia sa a spus o serie de cuvinte în limba sârbă, pe care le consideră repere legate de ceea ce-şi aminteşte despre Serbia din trecut.
Ministrul a adăugat că formaţia sa de istoric îi permite să ştie şi mai mult legat de această ţară şi din această perspectivă să perceapă provocările cu care se confruntă regiunea.
El s-a referit în discursul său cu precădere la viitorul Serbiei, adăugând că este nevoie de o Serbie stabilă şi democratică, ce poate duce la bun sfârşit reformele iniţiate.
Cioroianu s-a declarat convins că Belgradul a depus eforturi susţinute pentru a ajunge la rezultate bune, iar capacitatea instituţională a Serbiei va permite obţinerea de rezultate şi mai bune.
Cioroianu a reamintit celor prezenţi că vineri, la Consiliul European, România a susţinut necesitatea încheierii acordului de stabilizare şi de asociere până la sfârşitul lunii viitoare.
Ministrul s-a referit şi la relaţiile bilaterale dintre cele două state, apreciind că între România şi Serbia există un dialog complex pe o varietate de domenii.
Cioroianu a dat asigurări în ceea ce priveşte susţinerea României pentru îndeplinirea dezideratelor europene ale Serbiei.
Poziţia României a fost afirmată, de curând, şi de preşedintele Traian Băsescu, la Bruxelles, la încheierea summit-ului UE. Reamintesc că, urmare a solicitării României, Consiliul European a decis crearea forţei de stabilitate în regiune, urmând ca în ianuarie să ia hotărârea referitoare la statutul provinciei Kosovo. Domnia sa a mai apreciat că poziţia României exprimată la summit-ul UE pe tema Kosovo a fost "constructivă, europeană şi de apărare a interesului naţional". El a subliniat că, în lipsa unei rezoluţii ONU şi fără respectarea principiilor fundamentale ale dreptului internaţional privind inviolabilitatea frontierelor, România nu va accepta soluţia privind statutul provinciei Kosovo. MEDIAFAX

Conflictul din Kosovo are rădăcini pur economice şi mai puţin etnice. Probabil un Kosovo lipsit de rezervele sale naturale de cărbune, cupru, plumb, cadmiu şi argint nu ar fi atât de interesant încât să suscite un război inter-etnic. Cum aceste rezerve există însă, interese străine Serbiei doresc să se înfrupte un pic din resurse cu munca poporului aflat “la faţa locului”. Este un model cunoscut şi în România şi, desigur, sistemul economic al exploatărilor străine este probabil în plină desfăşurare şi în România chiar în timp ce vorbim.

Iată că există însă şi o altfel de rezolvare economică, bazată tot pe exploatarea resurselor: Petrol in schimbul independentei Kosovo.
Un articol scris pe HotNews de Olga Popescu.
Serbia s-a decis in privinta pretendentului la compania de stat Naftna Industrija Srbije (NIS), scrie ziarul rus Gazeta. Guvernul de la Belgrad si Gazprom pregatesc un acord care prevede includerea Serbiei in proiectul South Stream si achizitionarea de catre Gazprom a unei cote de participatiune la compania petroliera NIS. Analistii pun in legatura aceasta decizie cu sprijinul masiv acordat Serbiei de Rusia in problema Kosovo.
„Acordul prevede construirea conductei de tranzit South Stream pe teritoriul Serbiei, construirea unui depozit de gaze naturale si un parteneriat strategic de modernizare a NIS”, a declarat ministrul sarb al energiei, Alexandr Popovici.
„Voi depune acordul la guvern, apoi un grup de lucru va analiza detaliile. Ulterior, parlamentul il va aproba”, a adaugat oficialul.
Privatizarea sectorului petrolier al Serbiei a inceput inca din toamna anului trecut. Initial, Guvernul intentiona sa scoata la vanzare doar un sfert din compania NIS, pentru circa 300 milioane dolari, obligandu-i pe cumparatori sa investeasca in dezvoltarea ei cel putin 250 milioane dolari. In octombrie a fost anuntata licitatia si a inceput depunerea de cereri.
Rezultatele urmau sa fie anuntate in prima jumatate a acestui an, dar lista pretendentilor la NIS nu a fost data publicitatii nici acum. Analistii cred ca printre ei s-ar putea numara companiile ungara MOL, austriaca OMV, poloneza PKN Orlen, elena Hellenic Petroleum si rusa Lukoil. In plus, in luna martie Gazprom-neft si-a exprimat interesul pentru privatizarea NIS.
Acum, guvernul sarb a anuntat ca are in vedere scoaterea la licitatie a 51% din actiunile campaniei. Interesul exprimat concomitent de Gazprom-neft si Lukoil pentru NIS a permis analistilor sa avanseze cateva ipoteze.
Expertii nu exclud ca uzinele pot fi achizitionate de Gazprom-neft si Lukoil in cadrul recent creatului holding. Astazi, specialistii inclina balanta catre Gazprom, care priveste lucrurile prin prisma proiectului South Stream. In acelasi timp, atrage atentia Aleksandr Stok, de la „2K – Audit”, „nu trebuie ignorat aspectul politic al afacerii. Moscova sustine puternic Belgradul in problema kosovara, de aceea companiile rusesti pot conta pe un sprijin corespunzator. Prin urmare, nu ar fi o surpriza daca decizia guvernului sarb privind colaborarea cu Gazprom va fi una pozitiva”.
În acest timp, preşedintele albanezilor din Kosovo, domnul Fatmir Sejdiu, avertizează că va anunţa independenta provinciei Kosovo. "Ne mai despart doar cateva zile de actul final privind independenta. Proclamarea se va face cu acordul SUA, al UE si al altor tari democratice" - a precizat Sejdiu cu ocazia festivitatii de aprindere a luminilor bradului de Anul Nou din Pristina - relateaza Associated Press.
Uniunea Europeană va recunoaşte, se pare, declaraţia de independenţă a oficialilor din Kosovo. Totuşi, fiecare stat al uniunii va fi liber să recunoască sau să nu recunoască independenţa provinciei. La baza acestei declaraţii de independenţă se află modelul Republicii Muntenegru şi a acţiunii desfăşurate în anul 2006, an în care Muntenegru şi-a proclamat independenţa faţă de Serbia.
Din câte să ştiu (şi se bănuiesc) până la această oră, Cipru se opune radical relativ la independenţa Kosovo deoarece violează Carta ONU. Spania, România, Slovacia si Grecia ar putea fi susţinători ai cauzei sârbeşti la întâlnirea de azi a şefilor diplomaţiilor UE. Statele Unite ale Americii sunt pentru recunoaşterea independenţei Kosovo. La acest punct de vedere se alătură şi câteva state balcanice şi, desigur, ţările de religie musulmană.
Nu ştiu de ce dar… am impresia că SUA nu recunoaşte independenţa Kosovo pentru dragostea americanilor pentru libertate şi democraţie. Nu ştiu unde s-ar putea găsi mai multă stare liberă a democraţiei, în Serbia sau într-o viitoare ţară Kosovo de natură musulmană.
Şi iarăşi revin la impresia mea şi anume că “problema Kosovo” este pur economică şi deloc etnică.

Pentru că tot sunt în zona externelor, trebuie să spun că Ministerul Afacerilor Externe informează, printr-un comunicat, că la data de 16 decembrie a.c. Ambasada României la Teheran a comunicat clarificarea situaţiei privind cei 20 de cetăţeni români, membri ai echipajului platformei iraniene de foraj maritim „Oriental I”, care au fost reţinuţi de autorităţile portuare iraniene, la acostarea în insula Kharg a navei „Absolut” cu care aceştia se deplasau către Dubai. În prezent, cetăţenii români şi-au reluat călătoria către Dubai, urmare clarificării situaţiei navei „Absolut”, care nu solicitase autorizaţie prealabilă de intrare în zona portuară respectivă. Precizăm că, pe întreaga perioadă petrecută în insula Kharg, cetăţenii români au fost bine trataţi. Cooperarea cu MAE iranian a contribuit la soluţionarea rapidă a situaţiei.

Teatru Masca

"Concertul va fi chiar interesant. Astazi am asistat la repetitia lor pentru a gasi solutiile cele mai bune de lumina. Cantecele sunt superbe, iar interventiile cu text fac posibila povestirea in asa fel incat absolut toata lumea, chiar si cei care habar n-au sa stie ce se petrece. Astept acest concert cu mare placere. 21 si 22 decembrie, concertul de Craciun al Teatrului Masca este, in acest an la a treia editie, unul care poarta amprenta muzicii si stilului lui Tiberian. POVESTE DE CRACIUN se va numi, va dura cam 70 minute si cred ca va putea satisface absolut toate gusturile.
LA MULTI ANI!" (Mihai Mălaimare)

"Copilul din spatele ochilor" de Nava Semel

---

Spectacolul "Copilul din spatele ochilor" de Nava Semel, pus în scenă de Liliana Ceterchi la Sala George Constantin a Teatrului Nottara, va fi transmis în direct, luni, pe internet la RadioLynx.ro, la ora 19:30.
"Copilul din spatele ochilor" este povestea unei mame din Israel care are grijă de fiul ei, atins de sindromul Down, încercând să-l protejeze de greutăţile care îl aşteaptă. Piesa s-a jucat pentru prima oară în România în urmă cu trei ani, într-un spectacol-lectură la Festivalul de Teatru de la Sibiu. Ulterior, ea a fost pusă în scenă şi la Reşiţa.
Potrivit RadioLynx, spectacolul "Copilul din spatele ochilor" se va juca luni seară, la Teatrul Nottara. "One woman show"-ul va fi interpretat de Gabriela Popescu, sub îndruma