Când filosofia a încolţit ideea existenţei politicii, construia acest concept ca pe un serviciu adus cetăţeanului. Politica este de fapt o relaţionare publică, o legătură sau o contradicţie ideologică dintre cetăţeni. Foarte târziu cineva a asociat politica cu puterea statului şi, de ce nu, cu modalitatea de a conduce statul. Politica este un răspuns filosofic la noţiunea de societate, structură socială, în final la atomul social, adică la om. Prin politică se explică situaţia trecutului, a prezentului şi se oferă o ţintă spre un ideal al viitorului. Din păcate omul şi societatea nu evoluează conform aşteptărilor filosofice. Omul nu-şi construieşte valori supreme, gândirea nu devine atribut primordial, relaţionarea la nivel de intelect este foarte rară şi atunci cu simplu rezultat academic, omul se încăpăţânează să fie mai mult animal banal decât acea fiinţă superioară, ţintă a existenţei materiale.
Astăzi noţiunea de politică s-a desfăcut în două, o dihotomie care a spulberat legătura cu valoarea iniţială a înţelesului. Prima jumătate se referă la actul de guvernare, cea de a doua jumătate se referă la abilitatea pentru a învinge. Politica prezentului a fost infectată de un virus, "scopul scuză mijloacele".
Spunea Niccolò Machiavelli: "Pero puesto que hay otros dos modos de llegar a príncipe que no se pueden atribuir enteramente a la fortuna o a la virtud, corresponde no pasarlos por alto, aunque sobre ellos se discurra con más detenimiento donde se trata de las repúblicas. Me refiero, primero, al caso en que se asciende al principado por un camino de perversidades y delitos; y después, al caso en que se llega a ser príncipe por el favor de los conciudadanos. Con dos ejemplos, uno antiguo y otro contemporáneo, ilustraron el primero de estos modos, sin entrar a profundizar demasiado en la cuestión, porque creo que bastan para los que se hallan en la necesidad de imitarlos."
Ce poate face astăzi omul susţinând că politica îi permite să facă? Absolut orice este permis, "în numele celor care au votat". Ce poate face poporul sau individul pentru a repune politica pe făgaşul iniţial, filosofic, pentru a reface acest instrument cu ţinta "perfecţiunea fiinţei umane"? Absolut nimic, el nu mai poate vorbi decât atunci când alege alterat pe cineva dintre cei alteraţi. Schimbarea nu poate fi făcută nici măcar prin revoluţii, istoria o dovedeşte pe deplin. Atunci? Este nevoia de schimbare profundă, nu pomenesc aici nimic despre o schimbare conjuncturală sau de sistem, este nevoie de o schimbare la nivel de filosofie cu readucerea termenilor la valorile lor iniţiale.
Intelectual român, care nu are absolut nimic de oferit, doresc filosof care să-mi schimbe destinul. Aştept provincia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu