Scriitor, poet, critic, publicist, traducator
 George Bajenaru s-a nascut la 4 noiembrie 1938 in satul Tunari de langa Bucuresti. A urmat scoala elementara din satul natal; scoala pedagogica mixta nr. 3 din Bucuresti (Diploma de invatator, 1956); Institutul pedagogic de 3 ani, Facultatea de filologie (Diploma profesor de Limba romana, 1964); Universitatea Bucuresti, Facultatea de Filologie (Diploma de licenta in filologie, 1971); Curs postuniversitar de ziaristica; Cursuri de limba germana la Nielsen Schule (Certificat, 1982) si la Goethe Institut, Boston. Cursuri de engleza la New York si Boston. Creative Writing Course la Boston University 1995. Cunoscator al limbii franceze.
George Bajenaru, din cartile publicate |
De mai multi ani urmaresc felul in care se reflecta fiinta romaneasca in literatura exilului de fiecare data descopar ca adevaratul scriitor roman din exil si-a schimbat tara, dar nu si inima, iar ceea ce distinge cel mai bine creatia lui, este un fel de virtute nativa, inconfundabila.
Am reflectat si va invit sa reflectati si Dumneavoastra, la cata dreptate avea filosoful - poet, Emil Cioran, spunand: "Gresim cand ni-l imaginam pe exilat ca pe un personaj care abdica, se retrage si ramae in umbra, resemnat cu nenorocirile lui, cu conditia de obiect netrebuincios". "Cel care a pierdut totul, pastreaza, ca pe o ultima salvare, speranta gloriei sau a scandalului literar. Consimte sa renunte la tot, in afara de numele lui". Si iata ca renuntand "la tot", un numar impresionant de scriitori romani s-au format ori s-au implinit virtual in exiil. Scrisul fiecarui s-a manifestat cu predilectie intr-un anume gen literar, dar, laolalta, ei ne-au oferit o literatura vasta, unica prin forma si fond. Privita in ansamblu, aceasta literatura depaseste posibilitatile criticii de a o cuprinde. Sa sperm ca o istorie literara a exilului romanesc se va scrie candva.
Intotdeauna si oriunde, exilul creator a cunoscut doua viziuni de creatie: una a intoarcerii in sine si spre izvoare, mai exact spus, spre elementele distinctive, laice si religioase, ale culturii de origine; alta, a explorarii dintr-o noua perspectiva, a unor elemente de cultura, istorie si civilizatie universala.
George Bajenaru, Alexandru Tomescu, Mihai Trifoi, Niagara - 2002
Asemenea viziuni definesc personalitatea multora dintre scriitorii romani din exil, indirerent de genertie sau de domeniul artistc in care s-au afirmat. Un model pentru scriitorii de azi, il reprezinta Mircea Eliade. Acest titan al scrisului romanesc, s-a manifestat prin scrieri de profunda gandire si larga intindere, ce-si revendica dreptul la o mai dreapta evaluare. Este cazul sa amintesc aci revista de litertura, idei si arta, "Origini" si pe eruditul ei colaborator Stefan Stoenescu, ale carui eforturi de a pune in lumina personalitatea creatoare a lui Mircea Eliade, merita pretuirea noastra. Cu argumente bine decumentate, Stoenescu reusese sa infrunte in mod competent niste atacuri aparute "in presa culturala din lumea anglofona", ca si unele interpretari nedrepte facute de scriitorul american Saul Bellow in romaul sau - "Ravelstein" - la adresa personalitatii lui Eliade. Eseul intitulat IN PARADIGMA MAI - MULT - CA - IMPERFECTUL: RESPULBERAREA ISTORIEI, aparut in ultimile doua numere din anul 2000 si in primele numere din anul 2001, ale acestei reviste ilustreaza spiritul justitiar, demn si responsabil al fiintei romanesti fata de unele tendinte malitioase de distorsionare a unor adevaruri din cultura romana, dupa cum citim in acest fragment:
"Nu in ultimul rand, acesti meticulosi gropari de vocatie urmaresc discreditatrea intregii traditii de gandire social-istorice, careia ii apartine Eliade - traditie ce include mai tot ce a fost autentic si durabil in cultura romana - apeland la mereu aceleasi distorsiuni si rastalmaciri, cum ar fi punerea semnului de egalitate intre nationalism si barbarie, intre legionarism si nazism, intre ortodoxie si fundamentalismul terorist. Spulberarea miturilor fundationale ale istoriei Romanilor este o intreprindere in care sunt inca investie fonduri si sunt inca, create peste noapte, reputatii de mucava".
Destinul tragic eliadesc aminteste de cel al baciului din balada populara "Miorita", numai ca oile, "mandre si cornute", pe care "baciul" Eliade le-a pascut pe campul alb al literelor romanesti, sunt cartile pe care le-a scris si prin care a ramas ca un pilon monumental in cultura mondiala.
Tragedia traita de Mircea Eliade a inceput inca in anul 1945 si a fost profundata de fratii sai romani, instrainati intru spirit, care au maltratat cultura romana intre anii 1945 -1989. Reactia lucida si demna a lui Eliade fata de aceasta tragedie, este exprimata intr-o scrisoare adresata la data de 26 August 1971, de la Chigago, teologului gandirist, George Alexe.
Mahnit pana la lacrimi ca in tara i se scosesera din biblioteci cartile, Eliade simtea nevoia sa-si descarce sufletul, motivandu-si totodata refuzul de a vizita tara la invitatia P.F. Patriarh Justinian. Iata ce citim: "Nu raspund direct P.F. Patriarhului Justinian, pentru ca nu vreau sa mahnesc un om care mi-a aratat simpatie. Dar va intelege ca nu pot vizita tara unde m-am nascut, si a carei limba o vorbesc si o scriu, intru-un moment cand numele meu nu mai poate apare nici la bibliografii! (momentul tine cam demult - de prin anii 1969- 1970). Acelasi raspuns l-am dat si Ambasadorului Romaniei la Washington, dl. Cornel Bogdan, cand mi-a comunicat invitatia Academiei Romane de a deveni membru corespondent. Cum as putea accepta o asemenea "recompensa academica", intr-o cultura (a mea), in care numele meu este suprimat chiar in articole consacrate altor scriitori contemporani? Ce fel de "academician" fara carti accesibile in biblioteci? Nu-ti vine sa plangi de mila neamului care te-a zamislit, afland (cum am aflat de curand) ca slavistii ma citesc in poloneza, pentru ca Traktat o historii religii si Sacrum - rit - Historia - pot fi aduse in tara, in orice cantitati, in timp de originalele (in limba franceza) sunt "sekretiert" in biblioteci?
Ar mai fi de adaugat, dar la ce bun?"
Comparand situatia descrisa de Eliade in acea scrisoare, cu a majoritatii scriitorilor de zi, care inca traiesc si scriu in tarile in care s-au exilat candva, dar se pot intoarce oricand in tara de origine si isi pot publica acolo cartile, s-ar parea ca notiunea de exil si-a incetat valoarea functionala. Din nerecicire, lucrurile nu s-au limpezit definitiv. Iata ce mi-a scris in acest an din Paris, scriitorul Paul Goma: "Eu sunt de 25 de ani - exilat, cu statut de refugiat politic in Franta. Mai exista un refugiat la Paris, Radina. Cartile mele de hartie (!) nu exista. Nu inseamna ca s-ar fi epuizat - ci nu exista in librarii. Vesnic abonat la Samizdat, am facut apel la internet. Acolo se afla cateva din comiterile mele."
P.S. Adresa internetului poate fi (e de dorit) difuzata: //www.paulgoma.net/
Intr-un articol semnat de ziaristul Mihai Creanga in ziarul "Meridianul romanesc", din 8 iunie, 2002, sub titlul "Culorile curajului - tot mai palide...25 de ani de la Miscarea Goma" aflam ca la sarbatoarea aniversarii Miscarii Goma, organizata la Bucuresti de Alianta Civica, in ziua de 29 mai, "Marele absent a fost tocmai Paul Goma" - ("cel care ne-a dezvatat de frica" - P.M.Bacanu), dar scriitorul a trimis un mesaj acid si amar, pe care cei prezenti il meritau mai putin.
Pozitia scriitorului Paul Goma fata de sechelele ideologiei comuniste, resimtie si azi in Romania, este indeobste cunoscuta, mai ales din articolele publicate sub semnatura sa, prin reviste.
Radicalismul ucigator al lui Paul Goma, este caracteristic luciditatii fiintei romanesti, in momentele cele mai confuze ale istoriei sale. Asa cum am spus si in cartea "Cititor in exilul creator", scriitorul Paul Goma este un caz necesar la romani. Luciditatea scriitorului Paul Goma este drama lui insusi, in care opozitia cocosata nu mai poate avea argumente in fata unui opozant vertical, iar exilatul judecator va ramane in continuare un exilat "la nemurire", diferenta dintre el si ceilalti scriitori, care abandoneaza cauza luptei pentru libertate si democratie, adancindu-se ca o prapastie.
Mircea Eliade si Paul Goma reprezinta doua generatii diferite de scriitori, formate in imprejurari istorice total diferite, dar care au totusi in comun frustrarea pricinuita de furtul libertatii de circulatie a scrierilor pe care le-au produs.
(sursa: http://www.alternativaonline.ca/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu