În noi e loc numai de iarnă Vom îngheţa sub ultim ger Orbecăind pe copci de gheaţă Ca un stingher spre alt stingher. Şi vin din patriile calde Cocorii toamnei ce trecu Şi cuibul li-i stricat la streşini Şi lîngă mine nu eşti tu. R. Primăvară, care-ai fost, Nu veni, n-ai nici un rost Poţi să pleci, sîntem reci, Iarnă ni-i pe veci.
Schimbări mai grave decît moartea Au fost şi sînt şi vor mai fi La mine-n suflet este vifor Şi vin nebuni să facă schi, Şi ninge pînă la prăsele Ninsoarea intră-n trupul tot E-un dans de oameni de zăpadă Ce-mbrăţişarea n-o mai pot. Ce dacă vine primăvara Atîta iarnă e în noi Că martie se poate duce Cu toţi cocorii înapoi. La noi e iarnă pe vecie Doi foşti nefericiţi amanţi Ia-ţi înflorirea, primăvară Şi toţi cocorii emigranţi.
Viata Dormiteaza Germinind Si-O Simt In Jur Universala Intr-o Nesfirsita Oboseala Si-n Absenta Ultimului Cind Iar Taina Aerului Otravit Intr-un Inceput De-nnoptare Alacelui Orizont Nemarginit Adoarme Fara Desteptare
My ruined world 's denying the earthly time Drained of all emotions... Immortality: Now be mine! My ruined dreams - remains of tortured years Who will be left to wipe away my bitter tears?
Words of sorrow... sail, travelling on cold winds Words of tranquility... fail, dancing on my wounded lips
I'm dying mostly alone Within life's thin disguise And I can't tame the blood And the heart THEY have baptized
The scars burn deeply into my soul My smile has lost it's brilliance My words become so trivial... Loosing all desire, Loosing all, But pride.
Cu vehementa miniei tristetea Difuza se strecoara Printre-ncheieturi Ca un ghimpe de-otrava Al florii vietii vestejite
"Moartea succede vietii, Viata succede la moarte Alt sens u-are lumea asta, n-are akt slop si-alta soarta!"
...Caci demult, aici, la marginea vietii Sub lumina siderala, nu mai traiesc in timp... Iar calendarul a reintrat in forma lui astrala
"Te vad, Te aud, te cuget, Tinara si dulce veste, dintr-un cer cu-alte stele Cu alte vise si alti zei"
...Pe drumuri delirind, pe-o vreme de toamna Ma urmareste-un Gind, Ce ma-ndeamna: "Dispari cit mai curind!" ...Caci visu-mi nu-i un dis pamintesc
My ruined world's grasping for a mystic thought Though the soul's already tired of search My ruined dreams - Out of reach And the hopeless soul keeps on waitïng, For whom? But who's to know?
http://www.puterea.ro : Angela Gheorghiu, nominalizată la Classical Brit Awards 2010
La această categorie, Angela Gheorghiu va concura cu soprana rusă Anna Netrebko şi cu violonista şi dirijoarea americană Marin Alsop. Toate cele trei artiste au fost recompensate cu această distincţie prestigioasă la ediţiile precedente, soprana română primind-o în 2001, cântăreaţa rusă în 2007 şi 2008, iar violonista americană în 2005.
Angela Gheorghiu este deja un "superstar" al operei internaţionale, fiind, totodată, unul dintre cel mai bine vânduţi artişti de muzică clasică. Lansarea sa în străinătate a avut loc în 1992, la Covent Garden, cu "Boema", de Puccini. În acelaşi an, ea a debutat pe scenele renumitelor Metropolitan Opera din New York şi Staatsoper din Viena. De atunci, soprana a cântat pe cele mai mari scene ale lumii.
Gala Classical Brit Awards 2010, prezentată de Myleene Klaas, va avea loc pe 13 mai, la Royal Albert Hall din Londra, şi va fi difuzată de postul de televiziune ITV1 pe 18 mai.
Artista anului 2010 va fi o luptă foarte strânsă. Pe lângă soprana de origine română Angela Gheorghiu (câştigătoare în 2001), mai sunt nominalizate soprana de origine rusă Anna Netrebko (câştigătoare în 2007 şi 2008) şi violonista/dirijoare de origine americană Marin Alsop (câştigătoare în 2005).
Privesc la aceste doamne şi realizez cât de frumoasă este (ar putea fi) omenirea.
Ma-ntreb cum de mai rezist In toata nebunia Politica imi face greata Statul este o paiata
Sunt piroman Mi-aprind televizorul Sa vad cum pentru bani Manipulati poporul Totul e de decor Dati-mi un topor!
Decat sa bei o bere in vreun pub Mai bine mergi si organizezi si tu un Fight Club S-arunci in aer institutii si palate Sa intri si tu in ilegalitate Sa-i faci pe prostii de sus sa se gandeasca De ce-a ajuns poporul sa ii urasca Gandeste-te bine cand vezi o arma Gandeste-te bine la cei ce te indeamna La cei ce te obliga sa mergi in armata Sa-ti aperi tara prea sfanta si curata Care de fapt e condusa de oameni murdari Ce se tin foarte mandri si foarte tari Dar nu pentru ca asa ar fi Ci pentru ca au bani mii si mii milioane si miliarde ...facute fluturand stindarde!
Ce-ai votat? Ce-ai votat? Cum se face c-ai uitat? Ai uitat! De cei ce au murit Ca sa-ti fie bine tie Si miroase a prostie In intreaga Romanie
Teatrul Masca organizează un spectacol menit să ajute aceste copii să ajungă la un concurs câştigat. Dumneavoastră puteţi ajuta participând la aceste spectacol şi achiziţionând biletul.
ARAD. Teatrul de Marionete prezintă duminică, 28 februarie, de la ora 11, spectacolul „Regele Cerb”.
Părintele spiritual al lui Eduardo Scarpetta şi Pirandello, nemuritorul Carlo Gozzi cu ale sale piese, care parcă invită păpuşarii la muncă, nu l-au putut lăsa indiferent pe profesorul de la UATC, Cristian Pepino. Cu consimţământul scenografului Cristina Pepino a conceput un spectacol în care umorul proverbial al regizorului se îmbină armonios cu ironia fină din designul păpuşilor. Acţiunea şi ritmul, suspansul, ineditul situaţiilor, plăcerea cu care actorii se dăruiesc rolurilor, fac din acest spectacol un agent promoţional al Teatrului de Marionete Arad.
April 09, 2008 — International School of Prague Spring 2008 Play CAST: Cigolotti - Radka The Parrot - Anna Brighella - Daniela Smeraldina - Gillian Truffaldino - Tom Tartaglia - Rusty Clarissa - Radka Pantalone - Jakub Angela - Melissa Leander - Amer Deramo - Joel The Bust - Anna Old Man - Jona Puppeteer - Aneta Durandarte - Anna Guard - Aneta
Regele Cerb la Teatrul Naţional
Vineri, 6 februarie, incepand cu ora 19.30, la Teatrul National va avea loc piesa "Regele Cerb" de Carlo Gozzi. Din distributie fac parte Monica Ristea, Dan Radulescu, Cristina Juks, Delia Martin, Gabriela Bacali Alexandru Pavel, Csaba Ciugulitu, Iulian Praja, Rares Budileanu, Ion Vantu, Lidia Vantu. Scenografia spectacolului este semnata de Laszlo Ildiko, iar ilustratia muzicala si regia artistica Radu Olareanu. (sursa: http://www.roportal.ro/stiri/regele-cerb-la-teatrul-national-1901419.htm)
O noua premiera la Masca, primita cu incantare de publicul bucurestean, este un teatru italian in traditia “Commedia dell’arte”, care nu a aparut deloc strain spectatorilor romani, nici prin povestea originala nici prin adaptarile vizibile.
“Regele cerb”, piesa lui Carlo Gozzi din secolul al XVIII-lea, a fost pusa in scena intr-o noua versiune romaneasca, de data aceasta a unui regizor italian, Michele Modesto Casarin. (Povestea a mai fost, din cat stiam, pusa in scena la Teatrul National Targu Mures, dar nu in acelasi stil ”commedia dell’arte”). De data aceasta, Teatrul Masca a avut fericita ocazie de a lucra in colaborare cu Pantakin Da Venezia. Comicul de situatii este bine actualizat, de un regizor ce pare cunoscator al realitatilor romanesti. Povestea cu un prim-ministru care uzurpa scaunul regelui (al conducatorului) se poate concepe oricand si pe plaiurile mioritice. Dar, desigur, “Regele cerb” este un basm. Jocul actorilor, exclusiv ai Teatrului Masca (Sorin Dinculescu in Tartaglia este un adevarat virtuoz, iar Ana Maria Paslaru – Pantalone – smulge aplauze frenetice cu rolul in travesti), are momente de stralucire. O scena colectiva excelent jucata mi s-a parut aceea a celor trei barbati la vanatoare, scena pe care, personal, as pune-o in centrul spectacolului lui Casarin.
Dar piesa cu “Regele cerb” in versiunea de la “Masca” straluceste, dupa parerea mea, prin scenografie, costume, decoruri (scenografie si costume – Licia Luchese, Sanda Mitache) si coregrafie (Ioana Macarie, care apare si in rolul zanei Morgana). Decorul este animat de umbrele chinezesti construite cu umor si fantezie de Laura Dumitrascu. Mastile lucrate manual dupa mestesugul traditional, personaje clasice ale genului cu care Teatrul Masca a inceput deja sa isi obisnuiasca publicul, jocul actorilor (intre ei si cu cei din sala), umorul sanatos iesind din situatiile marunte de viata, improvizatia, decorurile, muzica, papusile – totul contribuie la deschiderea spectacolului catre public si atragerea acestuia in trairea la nivel personal a unei povesti universale. La inceputul unui asemenea basm ar trebui sa stea, cred, formula: “A fost, este si va fi”. (Tudor Lavric, Cronica Romana)
Teatrul Masca propune spectacolul REGELE CERB, dupa un text de Carlo Gozzi, in regia lui Michele Modesto Casarin.
Textul este definitoriu pentru modul in care Gozzi a vazut teatrul: incercand sa refundamenteze traditia mastilor si a personajelor fixe (tippi fissi) demonstrand multitudinea posibilitatilor de exprimare a acestora, el inoveaza impletind tipologiile specifice pentru commedia dell'arte cu scenarii fabuloase, situatii complexe incarcate cu elemente ce se apropie de mitic, din care extrage seva invataturilor morale valabile in orice epoca s-ar juca spectacolul. Pentru aceea, ca sa joci personajele fixe ale lui Gozzi trebuie sa fii nu numai actor, ci si mim, cantaret, dansator, acrobat.
Regele Deramo, stapan peste tinutul Serendippo, isi cauta sotie pentru a-i darui urmas. In demersul sau se foloseste de una dintre cele doua minunatii pe care le primise odinioara in dar de la zana Morgana: un tablou fermecat si un vers magic. Tabloul are darul de a rade atunci cand in apropierea lui, o femeie rosteste neadevaruri. Astfel, o singura femeie trece testul veracitatii: Angela - fiica ministrului Pantalone - care, cu inima curata, il iubea pe rege. Dar vai! Angela reprezinta obsesia si dorinta aprinsa a primului ministru, Tartaglia, un om stramb la suflet si parsiv. Prin inselaciune si prefacatorie, Tartaglia afla de la regele sau secretul celui de-al doilea cadou minunat: un vers magic ce, rostit deasupra unui trup mort, muta sufletul celui care il recita in trupul fara viata, lasandu-l pe primul fara suflare. Printr-un viclesug, Tartaglia il convinge pe rege sa intre cu sufletul intr-un cerb iar el, primul ministru, se foloseste de ocazie pentru a pune stapanire pe trupul regelui. Sub infatisarea aceasta porneste intr-o vanatoare nebuna a cerbului, nestiind ca sufletul regelui nu se mai afla in animal, ci in trupul unui batran garbovit ce se taraste spre palat, cautand razbunare.
Este un spectacol complet cu o montare de zile mari. Decorul construit in tehnica trompe l'oeil constituind un cadru perfect adaptat, in care actiunea se desfasoara natural, este animat de umbrele chinezesti construite cu umor, fantezie si precizie de Laura Dumitrascu. Scenele de comedie pura cu un travesti teribil ala Anei Maria Paslaru se transforma in momente de sensibilitate si delicatete sustinute de posibilitatea Dorei Iftode de a impleti drama cu comedia. Forta actoriceasca a lui Sorin Dinculescu da personajului si mastii sale precizie si credibilitate. Coregrafia Ioanei Macarie si pasajele pe care ea le interpreteaza ofera un contur plin de gratie miscarii scenice sustinute continuu de disponibilitatea intregii distributii de a nu ascunde nimic din posibilitatile de exprimare artistica pe care le poseda.
Insusi autorul, vorbind despre REGELE CERB, il numeste o ,,oglinda morala alegorica" dar sub aparenta de poveste orientala, dincolo de infatisarea de comedie dat de jocul actoricesc specific stilului commedia dell'arte, REGELE CERB dezvaluie profunzimi nebanuite, un creuzet in care fierb patimi aprinse. Spectacolul se constituie intr-o metafora pentru uraciunile fundamentale ale umanului contrapunctate de virtutile care le anuleaza.
Puţini din lumea creştină îşi mai aduc aminte că Paştele nu a fost dintotdeauna legat de celebrarea învierii Domnului Iisus.
Şi pentru 2010, pesah este între apusul soarelui 29 martie 2010 (o zi de luni) şi apusul soarelui în data de 6 aprilie 2010 (o zi de joi). Spre deosebire de creştini, paştele evreiesc are o dată fixă cuprinsă între 15-22 Nisan.
Creştinii preferă să-şi nege originile iudaice şi, de aceea, au născocit un alt paşte, updatat, cu un alt înţeles... Iată de ce paştele a căpătat durata de 40 de zile, perioadă care începe cu Învierea şi se termină cu Înălţarea. În principiu, paştele se sărbătoreşte în duminica care urmează primei luni pline după echinocţiul de primăvară.
