duminică, noiembrie 25, 2007

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina

Aceasta a trăit pe vremea împăratului Maximian, prin anii 304, şi se trăgea din cetatea Alexandriei, fiică fiind unui principe care se numea Consta. Era foarte frumoasă şi înaltă la trup, având ca la optsprezece ani. Aceasta a învăţat desăvârşit toată învăţătura şi ştiinţa grecească şi latinească, citind pe Homer şi pe Virgiliu, marele poet al latinilor, pe Asclepios şi pe doctorii Hippocrat şi Gallin, pe filosofii Aristotel şi Plato, pe Filistion şi Evsevie, şi învăţătura cea tainică a marilor magi (astronomi) Ianni şi Iambri, pe a lui Dionisie şi profeţiile Sibilei. A învăţat ea încă şi tot meşteşugul ritoricesc (al grăirii frumoase), cât se afla pe atunci în lume. Deci nu numai acestea, ci şi multe alte limbi şi dialecte ale multor neamuri cunoştea. Nu numai cei ce au văzut-o o admirau, ci şi acei care nu mai auziseră de renumele şi înţelepciunea ei. Deci în anii împăratului Maximian şi a fiului său Maxentie a fost prinsă pentru mărturisirea cea în Hristos şi a fost cercetată cu multe feluri de chinuri. Iar cu înţelepciunea sa şi cu buna grăire, a înduplecat pe o sută şi cincizeci de ritori ca să creadă în Hristos, împreună şi cu alţi mulţi păgâni. Cu care împreună i s-a tăiat capul fericitei şi a luat cununa mărturisirii.

sâmbătă, noiembrie 24, 2007

fidiculae



(vioară)
O vioară înviorată.
După câştigarea acelui concurs cu un singur participant, violonistul Alexandru Tomescu a intrat ieri în posesia viorii Stradivarius Elder Voicu 1702. EL va deţine în comodat vioara în valoare de 1,2 milioane de dolari pentru o perioadă de cinci ani. Ieri am văzut la televizor primele secvenţe înregistrare de Alexandru Tomescu la Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC). Să fiu sincer-sincer, nu mi-a părut că vioara şi interpretul se potrivesc, sunetul specific Stradivarius era cam chinuit. E drept că este necesară o perioadă de adaptare cu instrumentul, sper să nu dureze mai mult de 5 ani.
Alexandru Tomescu, emoţionat de festivitate îşi asumă o răspundere deosebită la preluarea viorii. "Sunt puţin emoţionat în acest eveniment festiv. Nu cred să existe bucurie mai mare pentru un violonist decât aceea de a avea în mâini un Stradivarius. Această vioară este aproape un simbol al României şi sunt pe deplin conştient de implicaţiile şi răspunderea pe care mi le asum. Sunt deja 25 de ani de când cânt la vioară. Când eram mic, nici prin gând nu-mi trecea că o să ajung să cânt pe vioara maestrului Voicu. Eu cred că este un nou început pentru mine. Colaborarea cu acest instrument de excepţie va reprezenta, în mod evident, un început"
Prima colaborare între Tomescu şi Stradivarius a fost "Presto" (Sonata în Sol minor) de J.S. Bach, şi două piese de Fritz Kreisler - "Recitativ" şi "Scherzo" (Wiener capriccio).
Totodată, Alexandru Tomescu a promis că "Această vioară, prin faptul că aparţine tezaurului, aparţine patrimoniului naţional al României, în mod concret aparţine fiecăruia dintre noi şi cred că fiecare român are dreptul s-o audă măcar o dată în aceşti cinci ani (...) Unul dintre proiectele pe care mi le-am propus este ca sunetul acestei viori să fie auzit de toţi românii măcar o dată".
Vioara Stradivarius este asigurată de compania de asigurări Asiban, pentru suma de 1,2 milioane de dolari. Alexandru Tomescu a semnat cu Filarmonica Enescu un contract privind condiţiile de păstrare şi securitate ale instrumentului. "Nu o voi ţine acasă. Va fi păstrată într-un loc păzit. Va avea la dispoziţie zilnic un spaţiu, unde voi putea să exersez".
“Să vedem ce-o să iasă” ar fi zis un trupă ceva mai modernă care interpretează numai la PC.


vineri, noiembrie 23, 2007

saltatio, Maurice Béjart



(dans, Maurice Béjart)
Maurice Béjart a reprezentat pentru mine amintirea acelei coregrafii pentru Boleroul lui Ravel. M-a urmărit toată viaţa pentru că atunci a însemnat pentru mine şi primul contact cu dansul contemporan dar şi cu Ravel. Consider că acel moment a fost una dintre cotiturile extreme ale vieţii mele.
Coregraful francez Maurice Béjart, avea 80 de ani şi o viaţă împlinită. A murit însoţit de titlul de fondator al dansului contemporan. Cred că este plăcut să ştii că laşi în urma ta ceva, să ştii cu certitudine că numele tău este scris, acolo, printre cei care rămân în cultura mondială şi va fi pomenit de oricâte ori discuţia alunecă spre începuturile modernismului în coregrafia mondială.
Moartea sa a fost anunţată de instituţia în care a petrecut 20 de ani, compania Béjart Ballet Lausanne (BBL).
"Béjart a murit în noaptea de miercuri spre joi, la ora 0.25 la Centrul medical din Lausanne". Declaraţia îi aparţine scriitorul François Weyergans, laureat al premiului Goncourt pe 2005 şi prieten al coregrafului.
Béjart Ballet Lausanne este trupa care poartă astăzi ultima semnătură a lui Maurice Béjart şi a fost supervizată de el, după cum spuneam, din 1987, Înainte de Béjart Ballet Lausanne, Maurice Béjart a locuit 27 de ani la Bruxelles unde a activat în "Ballet du XXe siècle"
Un artist iubit, Maurice Béjart este deplâns de mari personalităţi ale vieţii franceze. Ministrul francez al Culturii, Christine Albanel, declara:
"Creatorul «Ballet du XXe siècle», apoi al «Béjart Ballet Lausanne», a avut, într-adevăr, un rol esenţial pentru a face ca dansul contemporan să fie iubit de cât mai mulţi oamnei, fără a aluneca vreodată spre facil şi fără a renunţa la profunda sa exigenţă de artist".
O fosta mare artistă a dansului Claude Bessy, de la Opéra de Paris, a declarat unui post de televiziune francez, că Béjart era "un prieten, nu numai un coregraf" şi că acesta s-a gândit la dans până în ultima clipă a vieţii.
Din câte ştiu eu, "Zarathustra" a fost ultima superproducţie a lui Béjart. Aceasta a unit, ca un cântec de lebădă, cam toate temele folosite de Béjart de-a lungul anilor cu subiecte ca dragostea, moartea şi războiul. Munca sa mişcă cu naturaleţe, din punct de vedere tehnic, dansul din perioada clasică până în zona de avant-gardă. Această piesă este considerată de critică ca fiind un act artistic care atinge viziunea lui Béjart de teatru total, un model în care muzica, dansul şi direcţia se reunesc complet şi curg contopite împreună.

joi, noiembrie 22, 2007

tonitrus et auctoritas



(tunet şi validitate)
Ce treabă are un ministru al sănătăţii? Habar nu am ce învârte el prin birouri, dar treaba lui ar fi să aibă o populaţie sănătoasă. Atunci când nu este sănătoasă, are treabă să o vindece. Să nu inventăm liste cu fişa postului, pentru că tot aici ajungem până la urmă. Ce face domnul ministru Eugen Nicolăescu? Probabil altceva. Bolnavii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de serviciu medical, sănătoşii sunt şi ei nemulţumiţi pentru că sunt puşi pe drumuri fără a fi în interesul lor cu “analizele gratuite” (de fapt analizele sunt gratuite pentru Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau altei forme de asigurări, instituţii care vor umbla iarăşi la tarife şi la scăderea sumelor menite să vindece pacienţi). Nemulţumite sunt şi cadrele medicale, nemulţumiţi sunt şi cei care lucrează “pe lângă” sănătatea românească. Ce face Eugen Nicolăescu? Eugen Nicolăescu se simte şi el nemulţumit de felul în care este tratat de televiziuni. Oare un ministru nu-şi asumă faptul că va fi înjurat, chiar atunci când nu greşeşte, atunci când acceptă funcţia pe care i-o propune premierul? Probabil că nu. Se întâmplă că un copil suferă. Ce face Eugen Nicolăescu? “Înjură” un pic pe… şi pe… şi anunţă că ministerul (adică el, care va sa zică) va plăti deplasarea copilului la… M-am săturat să dau nume, e lista prea mare, de aceea pun puncte de suspensie. Eu mă întreb cum a ajuns ministerul să plătească aceşti bani (şi când spun ministerul mă refer de fapt la poporul român). Dacă nu au fost vinovat doctorii, aşa a fost să fie, putea să dea Nicolăescu bani din buzunar, putea plăti Casa Naţională de Asigurări de Sănătate tratamentul copilului în străinătate, dacă au fost vinovaţi doctorii, aceştia sunt asiguraţi pentru “malpractis” (sau malpractice, nu ştiu care este varianta uzitată în România). Absolut stupid şi practic o recunoaştere clară a impotenţei sistemului medical din România. Are Ministerul Sănătăţii îndeajuns de mulţi bani ca să plătească pe toată lumea nenorocită cu complicaţii “dobândite” în spital, de la copii infectaţi cu HIV până la bebeluşii care “fură” câte o bacterie de prin creşa spitalului?
Dar să ne “delectăm” pe larg cu scamatoriile oratorice ale ministrului Nicolăescu. Şi ca să fim mai la obiect, să ne oprim exact la Ordinul 1044/2006, care prevede asimilarea unor specialităţi medicale importate, printre care se află şi ortopedia pediatrică. Este evident că iarna nu e ca vara, pentru cei din Ministerul Sănătăţi nu este însă evident că un copil nu este adult. Eu unul mi-aş fi pus problemă de ce s-a dezvoltat de la bun început această latură a medicinii specializată pe copii, cei care dau ordine nu şi-au pus această întrebare. Cine ştie cine are interesul să ajungă de colo-colo şi are nevoie de un ordin venit de sus. Un simplu Ordin semnat de domnul Nicolăescu şi toţi rezidenţii “ortopedie pediatrică” au fost mutaţi la ortopedie. Copiii vor fi trataţi de medici ortopezi care nu vor avea nici o legătură cu ortopedia pediatrică. Consecinţele pot fi chiar şi schilodirea pe viaţă a unui copil a cărui singură vină a fost aceea de a-şi fi rupt un picior sub "domnia" lui Nicolăescu pentru că este evident că este mult mai greu de pus în gips pe timp îndelungat (luni de zile, de exemplu) un os care creşte. Personal am câţiva prieteni cu un picior ceva mai scurt, victime ale unui tratament dominat nu de auspiciile ortopediei pediatrice ci doar ale ortopediei şi atât.
Acest semnal de alarmă nu este al meu ci al Societăţii de Ortopedie şi Traumatologie Pediatrică în colaborare cu ziarul "Curentul".

Nu vorbeam mai sus de asigurările de sănătate? Să urmărim ştirile: Fondul Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate a fost suplimentat, luni, prin a treia rectificare bugetară, cu 473,3 milioane de lei, din care ar putea fi lichidate datoriile către spitale şi farmacii, unele, cum ar fi cele pentru unităţile sanitare, fiind de aproape patru ani.
Datorii de patru ani către anumite unităţi medicale. Patru ani!!! Iată că după patru ani Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a obţinut aprobarea în Guvernul României pentru a treia rectificare bugetară din acest an, Sănătatea primind 474,3 milioane de lei la Fondul Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate. Să nu-l aplauzi pe domnul Nicolăescu? Dar ştirea spune şi ce anume face domnul Nicolăescu cu banii:
Banii vor fi alocaţi pentru continuarea programului naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei care a început la 1 iulie, pentru programul de oncologie, fiind astfel lichidată lista de aşteptare până la 31 decembrie 2007, acoperirea salariilor majorate cu 14 la sută de la 1 octombrie, cât şi pentru plata integrală a datoriilor acumulate de spitale în intervalul 2003-2005 şi a farmaciilor.
Extrem de nimerită formularea “lichidarea listei de aşteptare”. La oncologie se moare pe capete, o întârziere de o lună la alocarea banilor poate însemnă prelungirea vieţii pentru sute de oameni sau condamnarea lor la moarte. “Datoriile acumulate în 2003-2005”… când vor fi plătite datoriile 2005-2007, probabil după alegerile din 2009 sau, poate, chair înaintea lor.
Nu sunt destul de vizibile afacerile din sănătate. Nu prea se văd 474,3 milioane de lei (bănuiesc că e vorba de RON şi nu ROL). Prin zona asta se schimbă destinaţia a unui milion de euro şi nu prea se observă pentru că sunt puţini care ştiu în ce buzunar se duc banii în mod concret. Între timp sunt spitale care nu au lift iar bolnavii sunt plimbaţi cu targa între etaje pentru că nu se găsesc 15 mii de euro, dar ce mai contează. Poate aici este ceva mai vizibilă mica ciupeală, sumele sunt mai mici, mai pământene…
De exemplu că cei care primesc prin poştă acele sume “de handicap” sunt somaţi să-şi facă card ING (adică nu orice card). Mă şi gândesc la cei care nu au picioare, care sunt orbi, care au diferite handicapuri grele ce nu le permite deplasarea, unii dintre ei şi foarte în vârstă, cum se duc ei, să-şi facă card, cum se duc apoi, mai ales iarna, până dau de un bancomat ING să-şi scoată banii, cum învaţă ei la 70, 80 de ani să lucreze cu un bancomat, cum se chinuiesc să citească acolo unde scrie “Vă rugăm introduceţi cardul”, cum vor fi disperaţi că nu primesc banii şi nu ştiu de ce, cum vor lăsa cardul înăuntrul bancomatului pentru că nu ştiu să-l scoată afară… Dar cineva din ministerul Sănătăţi este mulţumit că a oferit şansa ING să deservească populaţia.
Nu, nu e bine nici exemplu acesta, încă e destul de ascuns, sumele sunt încă mari… Să spunem… Legea privind vânzarea cabinetelor medicale. Ea fost declarată un pic neconstituţională, de aceea, “la cerere doctorilor”, ministrul Sănătăţii a solicitat premierului să aprobe o ordonanţă de urgenţă care să permită demararea acestei acţiuni, în cel mult două săptămâni. Dacă îţi ţipă cineva în faţă că legea este neconstituţională, nu ai decât să dai o Ordonanţă de Urgenţă şi pe urmă, când cabinetele “care trebuiesc cumpărate” vor fi fost cumpărate de cei “care au nevoie de ele”, poate să fie şi neconstituţională. Ce spune Domnul ministru Eugen Nicolăescu? Domnia sa este optimist:
"Din păcate, Legea privind vânzarea cabinetelor către medici a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională. Medicii fac presiuni pentru a găsi o soluţie ca să rezolvăm şi această problemă. De aceea, am hotărât să propun premierului adoptarea unei ordonanţe de urgenţă privind vânzarea cabinetelor. Sper ca un astfel de act să fie adoptat în două săptămâni''.
Dar în medicamente nu e nimic de făcut? Nici un comision?
"Sistemul actual este greoi, agresează copilul, pentru aceeaşi afecţiune făcându-se mai multe injecţii. Chiar dacă noul program de vaccinare necesită mai mulţi bani, trebuie să schimbăm planul de imunizare, schimbarea făcându-se treptat''. Nici nu am putut citi altceva decât “mai mulţi bani”. Unde sunt “mai mulţi bani” trebuie să fie şi nişte “paraîndărăt” vorba lui Mircea Badea.
Domnul Ministru a avut o mică scăpare relativă la programul naţional de evaluare. Într-o conferinţă de presă care nu anunţa o declaraţie profundă, demnitarul a făcut precizări legate de programul naţional de evaluare a stării de sănătate. Precizarea domniei sale a fost că mai ales bucureştenii, persoanele active din Capitală, nu sunt interesate de starea lor de sănătate (asta în condiţiile în care analiza este asupra riscului de îmbolnăvire şi nu asupra sănătăţii în sine), de aceea a făcut apel către toţi cetăţenii să meargă la medic în programul naţional de evaluare a sănătăţii. Într-un fel ciudat acest apel s-a legat de o altă precizare făcută în legătură cu pachetul de servicii medicale. Domnul ministru Nicolăescu a ţinut să precizeze că actul relativ la asigurările private este încă în dezbatere publică, dar trebuie urgent finalizat pentru a putea fi realizat pachetul de asigurări private. Ce ar fi ca asigurările private să se facă taman după ce se termină programul naţional de evaluare a stării de sănătate? Nu o fi nici o legătură între una şi alta?
“Vor fi două pachete de servicii, unul de urgenţă (pentru asiguraţi şi neasiguraţi) şi altul minimal de bază. Nicăieri în lume nu pot fi asigurate gratuit toate serviciile medicale”.
Salarizare? Se pare că şi aici se va face o mică deplasare a fondurilor spre cei care trebuiesc că primească, cei “predispuşi la performanţă”:
"Sunt temeri legate de acest sistem. Dacă nu vor fi criterii obiective, ar putea fi abuzuri din partea şefilor de secţii, de aceea proiectul privind un nou tip de salarizare va fi discutat pe grupuri. Pentru mulţi medici salarizarea în funcţie de performanţă înseamnă o nouă revoluţie în sistem''.

Am ajuns în sfârşit la reflectarea activităţii ministerului în erorile (ororile) din realitatea vieţii medicale.
Să începem cu cel mai recent caz mediatizat.
O naştere nu foarte supravegheată duce la drame. Sunt probabil multe cazuri de acest tip, eu mai ştiu unul care a ajuns pe la Surprize, Surprize propulsat de nişte oameni inimoşi. De data aceasta micuţul Sebastian a devenit un caz mediatic.
Medicul Sorin Oprescu, preşedintele Colegiului Medicilor Bucureşti spune că ancheta în cazul Sebastian este în derulare.
"Vreau să o asigur pe Alina Lungu, mama micuţului Sebastian, că nu vom ierta pe nimeni. Dacă medicii implicaţi în cazul Sebastian vor fi găsiţi vinovaţi, atunci ei vor plăti cu vârf şi îndesat''.
Sorin Oprescu sesizează drept cauză "un defect de organizare şi de comunicare. Regret că li se întâmplă colegilor mei din Universitar. Dar cred că acolo este un defect de organizare. Frica mea, cât am condus spitalul 12 ani, a fost neonatologia şi secţia de naşteri''. Preşedintele CMB mai adaugă că sunt "solidari în răspundere, pe lână cei implicaţi direct în cazul micuţului Sebastian, profesorul, şeful clincii, medicii care trebuia să-şi facă treaba, dar şi structura organizatorică şi cea de la vârful spitalului".
Rezultatul acelui moment nefericit? Sebastian, acum în vârstă de trei luni, nu vede, nu aude şi nu poate fi alimentat decât printr-un furtun, pentru că, în momentul naşterii s-a asfixiat cu cordonul ombilical, înfăşurat în jurul gâtului, lipsa aerului afectând creierul micuţului. Cuplul spune că această tragedie s-a produs pentru că tânăra a rămas nesupravegheată de către medicii şi asistentele care erau de gardă.
Din partea spitalului există o reacţie a managerului spitalului, domnul Gheorghe Iana. Acesta a declarat la rândul lui că ancheta internă este în derulare. Până la sfârşitul anchetei nu se poate lua decât măsură de a suspenda medicilor implicaţi în acest caz, respectiv şeful gărzii, medicul de gardă şi cel neonatolog. Mai există o reacţie din partea domnului Cătălin Cârstoiu, director medical. Acesta a declarat că la trei zile de la prima sesizare a cazului, pe 24 septembrie, a anunţat echipele responsabile de declanşarea unei anchete şi a cerut tuturor note informative cu privire la incident. “Numai” după o lună, adică 23 octombrie, a fost sesizată şi instituţia Colegiului Medicilor Bucureşti, iar organizaţia a răspuns “prompt”, în 6 noiembrie, confirmând că a primit respectiva sesizare.
Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a anunţat ieri că a luat decizia de a aloca 50.000 euro pentru tratamentul în străinătate al micuţului.
Într-un comentariu postat pe MEDIAFAX mai sunt sesizate alte câteva cazuri recente de malpractis:
Un caz dramatic este cel al gravidei Szabo Amalia, care a decedat după o operaţie de cezariană. Ea fost corect dispensarizată pe toată durata sarcinii, indicaţia operaţiei cezariene la un făt estimat peste 3.500 de grame a fost corect recomandată. Evoluţia chirurgicală postoperatorie şi datele consemnate de examenul medico-legal arată că intervenţia chirurgicală a fost corect efectuată. În schimb, obezitatea (peste 120 de kilograme) nu a fost interpretată corect ca un factor de risc adiţional pentru tromboembolism. "Majoritatea ghidurilor de conduită în obstetrică-ginecologie consideră obezitatea şi operaţia cezariană drept factori cu risc tromboembolic moderat. Fiecare unitate medicală trebuie să redacteze protocoale proprii pentru profilaxia şi terapia bolii tromboembolice", declara atunci ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, precizând că stocurile de anticoagulate din spital erau suficiente pentru a-i fi aplicată profilaxia şi terapia bolii tromboembolitice. De ce a murit femeia, care ar fi putut să se bucure de viaţă?
În 9 martie, o altă gravidă este internată în Maternitatea Spitalului de Urgenţă Constanţa, având dureri mari. Femeia a reclamat că a cerut ca naşterea copilului să se facă prin operaţie cezariană, dar a fost refuzată şi lăsată să nască abia în 15 martie, când a dat naştere unui făt mort, de sex feminin. Copilul a murit în pântecul mamei, bătăile inimii sale încetând cu puţin timp înainte de a fi născut pe cale normală.
În timp ce conducerea Secţiei de Obstretică-Ginecologie a spitalului a catalogat moartea fetiţei drept un incident rar şi neprevăzut, cauzat de desprinderea placentei în timpul naşterii, conducerea Autorităţii de Sănătate Publică din Constanţa a precizat că va avea în vedere, în anchetarea cazului, atât aspectele medicale, cât şi etice ale monitorizării gravidei, precum şi asistenţa ei la naştere.
În vară, la Maternitea Polizu din Capitală, o tânără a fost diagnosticată cu sarcină extrauterină. Un diagnostic cumplit pentru un cuplu care abia aşteapă să devină părinţi. Medicii se consultă şi decid ziua operaţiei. Viitoarea mamă refuză să fie operată, enervându-i pe medici, care înceracă pentru ultima dată s-o convingă pe tânără să renunţe la sarcină, pentru că altfel va muri. Dar sufletul din interior voia să trăiască şi îi transmitea mamei dorinţa lui. Numai aşa se poate explica hotărârea mameni de a nega un diagnostic atât de răspicat şi categoric rostit de un profesor universitar, medic, şef de clinică, cu o carieră în spate.
Diagnosticul ilustrului profesor este imediat infirimat de un medic fără prea multe galoane, care a avut curajul să spună că nici vorbă de extrauterină. Este un copil mai mic, dar normal, care se dezvoltă în uter şi nu în afara lui. "De ce să curmi o viaţă dacă nu este cazul?", a spus medicul.
La începutul lunii august, o mămică cu un bebeluş de numai patru luni ajunge disperată la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Coplilului din Capitală, întrucât micuţul vomita continuu. Este internată, sunt recoltate probe pentru analize. Diagnosticul, cade ca un trăznet pe părinţi: pneumonie. Imediat copilului îi sunt administrate antibiotice. Tratmentul durează cinci zile. Când mama cere să fie externată, întrucât nu crede în acel diagnostic şi în acel tratament, este refuzată. Mai mult, însuşi profesorului Ioan Gherghina, şef de clinică, pediatru cu state vechi în medicina din Capitală, susţine că bebeluşul are pneumonie şi trebuie să rămână internat, întrucât este în stare gravă. Mama ameninţă că va pleca din spital. Atunci, un medic de gardă, trimis de şeful de secţie, completează externarea. O atenţionează pe mamă, însă, că nu va scrie diagnosticul de pneumonie, întrucât nici analizele şi nici radiografia nu confirmă acest diagnostic. Pentru ce atunci să îndopi un bebeuş cu antibiotice?
Exemplele de mai sus nu au legătură cu un anumit ministru al Sănătăţii, sau cu un director de autoritate sanitară. De multe ori, aceste cazuri nu au legătură nici măcar cu managerul spitalului, sau cu şeful de secţie. Pentru că relaţia se rezumă strict la medic şi pacient şi poate la asistenţi medicali. Un medic acceptă să urmărească o gravidă timp de nouă luni şi când aceasta să nască, pleacă în concediu. Un altul vede că are de-a face cu o pacientă obeză, dar ignoră acest lucru şi o operează. Un altul nu vrea să facă cezariană. Apoi, un profesionist îşi permite să diagnosticheze extrauterină într-o sarcină normală, iar un pediatru celebru pune diagnostic de pneumonie, fără să fie vorba de această boală.
Ce se întâmplă cu anumiţi medici ? Este vorba şi despre o criză majoră de conştiinţă. O criză majoră de omenie. Dezumanizarea unor cadre medico-sanitare, ce nu poate fi îndreptată de legi, ordine şi sancţiuni. Omenia şi conştiinţa nu sunt trecute în lege. Ele ţin de fiecare om în parte.

Un text emoţionant! Nu aş completa decât prin a contrazice puţin acest comentariu şi anume eu spun că există o legătură cu Ministerul Sănătăţii. Toţi aceşti doctori care sunt slabi pregătiţi sau total dezinteresaţi primesc un drept de liberă practică garantat de Ministerul Sănătăţii. Ministerul se tot plânge de lipsa cadrelor medicale justificând cumva astfel angajarea celor mai slab pregătiţi. Cine ar trebui să rezolve problema migrării specialiştilor în străinătate? Domnul Nicolăescu are soluţii, le-a făcut şi publice. Vrea să lege în lanţuri cadrele medicale în spitalele româneşti pentru o anumită perioadă de timp. Nu ştiu ce e cu guvernul ăsta. Unii vor să cumpere pământ în deşert pentru puşcării, alţii vor să încalce drepturile omului… Îmi nasc buzele o parafrază uşor fluierândă, care odată era un altfel de zâmbet trist: “este tristă ţara mea, mă uit la ea şi simt cu mi se strânge inima.”
Aş putea să continui dar mi s-au îngreţoşat degetele scriind aceste rânduri. Aşa că am să închei cu un copy/paste la articolul 6 din Ordinul 1044/2006. O zi bună români, oriunde v-aţi afla. Celor din spitale le urez multă baftă de cadre medicale omenoase.

ORDIN nr. 1.044 din 25 august 2006 privind aprobarea nomenclatorului de specialitati medicale, medico-dentare si farmaceutice
pentru reteaua de asistenta medicala

EMITENT: MINISTERUL SANATATII PUBLICE PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 31 august 2006
Avand in vedere prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile ulterioare, vazand Referatul de aprobare al Directiei generale organizare, resurse umane, dezvoltare profesionala si salarizare nr. EN 3.454/2006, in temeiul dispozitiilor Hotararii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii Publice, ministrul sanatatii publice emite urmatorul ordin: […]
ART. 6
Specialitatile Medicina interna, Neurologie, Ortopedie si traumatologie, Pediatrie, Recuperare, medicina fizica si balneologie si specialitatea Sanatate publica si management asimileaza specialitati medicale atestate prin certificate de medic specialist nerecunoscute
mutual pe teritoriul Uniunii Europene, dupa cum urmeaza:
a) specialitatea Medicina interna asimileaza specialitatea Expertiza medicala a capacitatii de munca, specialitatea Genetica medicala si specialitatea Oncologie medicala;
b) specialitatea Neurologie asimileaza specialitatea Neurologie pediatrica;
c) specialitatea Ortopedie si traumatologie asimileaza specialitatea Ortopedie pediatrica;
d) specialitatea Pediatrie asimileaza specialitatea Neonatologie;
e) specialitatea Recuperare, medicina fizica si balneologie asimileaza specialitatea Medicina sportiva;
f) specialitatea Sanatate publica si management asimileaza specialitatea Epidemiologie si specialitatea Igiena.[…]

Troparul Intrarii in Templu a Maicii Domnului

miercuri, noiembrie 21, 2007

rüşvet



(mită)
Căci nu există om să nu fi scris o poezie şi nici un partid care să nu aibă pe Hrebenciucul, Iliescul şi pe Miki Şpagă ai lor, în traducere liberă cel care învârte aranjamente şi ce mai e de învârtit, cel care vine ca reprezentant doctrinar şi cel care intermediază spaga la nivel instituţional.
Preşedintele Traian Băsescu a acordat un interviu cotidianului Ziaru. Printre alte declaraţii, cuprins poate de surescitarea declaraţiilor pro “autonomiei ţinutului secuiesc”, a strecurat şi mici lovituri la adresa UDMR. Fragila legătură a fost supoziţia că votul uninominal majoritar în două tururi va duce la nereprezentarea maghiarilor în Parlamentul României. Eu credeam că îngrijorarea se duce în actual sistem de vot pentru că UDMR se apropie de graniţa celor 5%.
"Vor fi reprezentaţi, pentru că nu îmi imaginez că în judeţe precum Harghita, Covasna, Mureş, Bihor, Satu Mare, candidaţii maghiari nu vor obţine o mare parte sau parte din mandate (...). Dar dacă discutăm despre maghiari, trebuie spus că şi ei au probleme la fel de mari precum PSD. Au şi ei Hrebenciucul lor sau pe Miki Şpagă al lor şi, cu siguranţă, Iliescul lor. Credeţi că secuii n-ar vrea să aibă posibilitatea de a opta şi pentru alt reprezentant decât emblematicii Attila Verestoy sau Laszlo Borbely sau Marko Bela? Vă asigur că şi ei sunt percepuţi la fel ca omologii lor din PSD", a exprimat părerea preşedintele Traian Băsescu.
"Sunt destule partide care parazitează viaţa politică. Ştim toţi partide mici care, odată intrate în Parlament, au avut ca singur obiectiv şantajarea partidelor mari în scopuri departe de a fi nobile. Interesele economice şi clientelare au dominat condiţionalităţile impuse de acestea. Este timpul să spunem stop acestui mod de a face politică. Aceste partide au supravieţuit, fie că au un lider unic, fie că au nişte posturi de televiziune. Sunt partide care, de fapt, fac politica unui lider, nu politica cetăţeanului. Dacă nu vor fi în stare să propună candidaţi credibili, cred că nu va plânge nimeni după ele".
Declaraţiile preşedintelui nu se limitează însă la interviuri, le aflăm de peste tot unde există un microfon în stare de funcţiune şi/sau un aparat de înregistrare comutat pe REC, uneori se exprimă îngrijit, alteori în grabă, uneori sesizează o problemă adevărată şi stringentă, alteori comentariul se transformă într-o glumă-gafă...
Ieri domnul preşedinte s-a aflat la Piteşti. Cu această ocazie ţinta preşedintelor a fost un remake, “băieţii deştepţi” din transportul energetic românesc. Cu această ocazie, preşedintele a adresat şi un reproş vizibil Guvernului pentru că nu s-a implicat pentru înlăturarea celor care cumpără kW-ul cu 25 de dolari şi îl vând cu aproape 90 de dolari.
"Băieţii deştepţi achiziţionează şi acum energia cu 25 de dolari kilowattul şi o revând cu 80-90 de dolari kilowattul către populaţie şi companii. A fost posibil ca Guvernul să nu intervină, pentru că interesul celor care au ca ideologie ideologia banului a fost mult deasupra interesului public", a declarat preşedintele Băsescu, fără a face însă precizări suplimentare în legătură la o soluţie pe care ar trebui să o adopte guvernul astfel încât să nu fie o imixtiune în economia de piaţă.Excelenţa sa Robin Barnett şi Traian Basescu, Photo Sorin Lupsa Romanian Presidency

Apoi preşedintele a “explodat” o “bombă” a cărui fitil fusese aprins de ambasadoul SUA la Bucureşti, domnul Nicolas Frank Taubman şi de ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, domnul Robin Barnett, şi a făcut acest lucru ieri la sediul puterii prezidenţiale, Palatul Cotroceni. De data aceasta a existat o declaraţie şi în faţa camerelor închise:
"Chestia cu 6 luni, vă rog să mă credeţi, ar fi fost interesantă şi pentru dosarul Flota, dar interesul meu este ca acest dosar să fie lămurit de procurori şi în instanţă. Aş vrea să-i văd şi pe ceilalţi care beneficiază de acest lucru cum strigă că este nedreaptă prevederea din noul Cod Penal de a avea dreptul de a face urmărire penală doar 6 luni".
Dar această declaraţie este “off the record”, în faţa camerelor deschise preşedintele a vorbit despre faptul că a cerut Parlamentului reexaminarea Legii de aprobare a OUG 60/2006 pentru modificarea Codului de Procedură Penală şi a Codului Penal, în sensul păstrării intacte a prevederilor din ordonanţă. El a spus că respectivele modificări îi favorizează pe cei cercetaţi pentru infracţiuni şi în acelaşi timp obstrucţionează procesul de justiţie. Şeful statului a criticat în declaraţia sa mai ales modificările potrivit cărora o anchetă nu poate dura mai mult de 6 luni decât în cazuri speciale. Desigur, cazuri speciale fiind o metodă de alegere pentru “cunoscători”. Când cazul nu este “special”, avem de-a face cu un “scăpat”, când cazul este “special”, avem de-a face cu un “prins”. Preşedintele Băsescu a fost mai explicit decât de obicei, a scos o foaie de pe care a citit nişte nume în cazul căruia “nu e nimic special”, toţi sunt prea cunoscuţi lumii româneşti pentru a mai fi speciali: Dinu Patriciu, Ovidiu Tender, Radu Mazăre, Adrian Năstase, Codruţ Şereş, Decebal Traian Remeş, Paul Păcuraru, Zsolt Nagy, Tudor Chiuariu şi Şerban Mihăilescu.
Privind lista parcă e ceva de înţeles în “plăcerea” domnului Dinu Patriciu de a suporta cheltuielile de campanie a PSD şi PNL în cazul când acestea se “împacă” într-o guvernare PSD-PNL şi iar parcă se înţelege ceva din zvonul subteran care propulsează această colaborare (un pic contra naturii politice) ca fiind în stadiul “pe vine”.
Desigur Preşedintele chiar trimite spre reexaminare legea de modificare a CPP (era poate necesar să fie “nesigură” până după alegerile pentru Parlamentul European, pentru că ea are biletul plătit spre Monitorul Oficial), adică Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de Procedură Penală şi a altor legi. Calificând această lege “un lucru lipsit de precedent” preşedintele i-a lipit eticheta politică “acţiune parlamentară care subordonează interesul public interesului unui infractor”. Pe lângă problema celor “6 luni”, preşedintele a adăugat că ar fi fost de dorit ca modificările la Codul de procedură penală să stabilescă "cu acurateţe" drepturile şi garanţiile procesuale ale persoanelor vătămate prin producerea infracţiunilor.
"Este o acţiune fără precedent în istoria juridică a României, când un Parlament subordonează interesul public celui al presupusului infractor", a declarat Băsescu, punând accentul pe faptul că în loc să fie protejate victimele sunt protejaţi primarul care fură, ministrul care fură, salariatul care fură, infractorul care sparge case noaptea şi hoţul care fură în autobuz
"Modificările operate Codului de procedură penală accentuează drepturile persoanelor care sunt acuzate şi restrâng grav prerogativele organelor de anchetă şi judiciare şi subminează capacitatea acestora de a afla adevărul în cauze penale".
"Au acceptat acest lucru pentru a-şi proteja clientela politică fără să le pese de impactul gestului lor pentru securitatea naţională".
Bineînţeles că preşedintele s-asigurat şi că “ţine cu presa” făcând referire la acele prevederi care pot duce la sancţionarea cu închisoare în cazul în care are loc publicarea de către jurnalişti a înregistrărilor care conţin probe referitoare la presupuse infracţiuni, amintind reglementările CEDO potrivit cărora astfel de înregistrări pot fi difuzate, dat fiind interesul public care în astfel de cazuri primează celui privat.
Aduc aminte că Legea de aprobare a OUG 60/2006 a fost adoptată de Camera Deputaţilor în data de 22 octombrie şi trimisă la promulgare în 5 noiembrie.
Mai sus am sugerat nişte soluţii ale enigmaticei apropieri PNL-PSD. Poate că nu sunt adevărate, poate este rolul întâmplării. Nu pot băga mâna în foc pentru ele, dar tare sunt logice. Sun aşa de logice încât sunt “pe faţă”.
Public ca update orice părere care îmi parvine de la cele două partide şi care oferă o explicaţie mai logică ca a mea. De fapt, să fie super-ofertă, am să le public şi pe cele fără logică, ca drept la replică.

marți, noiembrie 20, 2007

politia et factum vehemens



(politică şi act violent)
Politica este undeva între înjurături şi bătaie. Ce este între cele două stări (grade) de surescitare? Nu poate fi altceva decât darea în judecată. Cum DNA-ul nu este destul de rapid, “soluţia imorală” Voiculescu descoperă “parfumul” ameninţării cu justiţia. Nu vă speriaţi, domnul Voiculescu foloseşte discursul politic ca pe un pamflet, nu este serios. Dar, declarativ, domnul Marko este în primejdia. Domnule Marko! “Vine poliţia şi ia toată marfa…”
Cum ar suna ştirea sub o formă a buletinul de ştiri?
Doamnelor şi domnilor, Bună ziua! Începem ştirile de astăzi cu liderul PC Dan Voiculescu. Domnia sa anunţă că îl acţionează în judecată pe liderul UDMR Marko Bela "pentru ofense repetate aduse României şi pentru instigare la atitudini agresive împotriva românilor din Ardeal".
Să urmărim mesajul domniei sale:
„Îl acţionez în judecată pe Marko Bela pentru ofense repetate aduse României şi pentru instigare la atitudini agresive împotriva românilor din Ardeal. Este mai mult decât o acţiune în instanţă, este o încercare de a obţine printr-un verdict al justiţiei delimitarea între naţional şi şovinism, între solicitarea drepturilor legitime şi manifestările extremiste, între acţiune paşnică şi instigare la agresiune. Vreau să cred că există limite ale mesajul naţionalist şi pentru susţinerea drepturilor unei etnii, limită impusă de lege, de bunul simţ şi de respectul pentru ţara ai cărei cetăţeni suntem toţi, indiferent de naţionalitate”.
Referindu-se la manifestarea electorală a UDMR de la Târgu Mureş, preşedintele PC, Dan Voiculescu a precizat că acţiunea UDMR „are toate caracteristicile unei acţiuni împotriva ordinii constituţionale, situaţia reglată clar de Codul Penal în articolul 166". Art. 166. – Acţiuni împotriva ordinii constituţionale. Întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi prin violentă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran, independent, unitar si indivizibil al statului român se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Domnul Voiculescu a adăugat:
"Solicitarea transformării limbii maghiare în limbă oficială, revendicările de autonomie teritorială şi compararea Ardealului cu regiuni recunoscute pentru intensele probleme etnice, intonarea imnului Ungariei, punerea Ardealului la traistă chiar şi cu conotaţiile simbolice ale gestului, toate acestea sunt suficiente argumente pentru o acţiune în instanţă împotriva conducerii UDMR".
De ce este atât de supărat domnul Voiculescu? Pentru că duminică, la sala Polivalentă din Târgu Mureş, din aproape o mie de localităţi, s-au strâns reprezentanţi ai UDMR pentru a asista la închiderea oficială a campaniei UDMR. Ce s-a întâmplat acolo este simplu de imaginat.
Acesta a fost programul televiziunii noastre pentru ziua de azi, pe mâine la aceiaşi oră.
Doamnelor şi domnilor politicieni, vă dorim noapte bună!

luni, noiembrie 19, 2007

Sondaj INSOMAR


Clik pe imagine pentru a o mării.

secretum



(taină)
Domnul Puiu Haşotti se face vinovat în faţa justiţiei. Toată lumea va întreba ce? ce ? ce? Desigur, pentru tăinuire. El devine complice cu cei din PNL pe care îi incriminează.
Domnul Puiu Haşotti, prin mila lui Dumnezeu (cum se spune pe vremuri) lăsat vicepreşedinte la PNL, avertizează Partidul Liber Democrat, partidul frate cu PNL, să înceteze, altfel…
"Acum pot să vă spun doar că acel protocol pe care Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan l-au încheiat în ianuarie 2001 cu PSD, fără consultarea PNL, a fost făcut şi pentru ca Gheorghe Flutur, românul care are cele mai multe plângeri penale, să fie salvat. Una din înţelegerile nescrise ale acelui aranjament politic a fost şi salvarea de cercetarea penală a domnului Flutur. Şi la momentul potrivit voi veni cu detalii. I-aş sfătui pe cei de la PLD să nu mă provoace pentru că ştiu multe şi le voi spune”.
Puiu Haoşotti a mai strecurat printre dinţi PLD-ului să pună capăt “diversiunilor” exprimate în ultimul timp, simple replici "care trădează panica unui partid care nu va trece de pragul electoral".
Eu constat că este o declaraţie oficială prin care membrul PNL recunoaşte că tăinuieşte fapte ilegale care ar trebui cercetate ori de procuratură, ori de DNA, ori de “poliţia politică” a electoratului român. Păi pot vota eu la alegeri pe cineva care ştie ceva dar tace pentru a face un şantaj? Domnule Haşotti, nu ştiu cum să vă spun mai delicat… RUŞINE OBRAZULUI! Daţi doamnelor şi domnilor politicieni pe faţă ce ştiţi, să dea toată lumea pe faţă ce ştie, apoi să ştergem totul cu buretele, să facem o tabula rasa, şi să o luăm de la început, curaţi şi luminaţi. Cu astfel de ameninţări nu se poate face politică ci bătaie în nămol într-un bar de noapte privat şi cu show erotic.

Radu Beligan internat in stare grava la spital

Am preluat ştirea de la Mediafax:
Actorul Radu Beligan a fost internat în Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, sâmbătă seară, din cauza unei suferinţe la coloana vertebrală, a declarat pentru MEDIAFAX Gheorghe Iana, managerul unităţii sanitare.
Iana a precizat că, în cazul maestrului, este vorba de o suferinţe mai vechi, dar că aceasta a fost agravată, motiv pentru care medicii au hotărât internarea sa şi acordarea tratamentului specific.
Teatrul Naţional Bucureşti a anunţat, duminică, faptul că reprezentaţia de la ora 19.00 a spectacolului "Take, Ianke şi Cadîr", de Victor Ion Popa, de la Sala Mare, a fost suspendată din cauza stării de sănătate a actorului Radu Beligan.
Din distribuţia spectacolului regizat de Grigore Gonţa mai fac parte actorii Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Valentin Uritescu, Silvia Năstase, Monica Davidescu, Mihai Călin.
Potrivit unor surse, Radu Beligan ar fi căzut pe scări, sâmbătă, fisurându-şi o vertebră, însă acesta se află în spital, în afara oricărui pericol.
Conform declaraţiilor medicilor, Beligan a suferit, în urma căzăturii de sâmbătă, o fractură cervicală, de aceea i-au pus deja un guler de protecţie în jurul gâtului.
"Starea actorului este foarte bună. Este jovial şi cooperant. Totuşi, în urma investigaţiilor imagistice, respectiv computer tomograf şi rezonanţă magnetică, i-a fost montat un guler cervical pentru imobiliza zona afectată de căzătură'', a spus medicul de urgenţă.

Maestre, vă aşteptăm cât de curând, nu de altă dar rămâne coana Safta fară săpon.
http://tnb.kappa.ro/take2.html

duminică, noiembrie 18, 2007

passus et pugna



(pace şi luptă)
Pe un alt front al luptei româneşti, Parlamentul European se pare că ne susţine în lupta contra situării României într-o enclavă a Uniunii Europeană. Legea mi-a atras atenţia citind o postare a Adinei Vălean, parlamentar european din partea PNL.
Adina Ioana Vălean, europarlamentar PNL, vicepreşedinte ALDE, membru al Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne din Parlamentul European a iniţiat, din partea grupului ALDE, Directiva privind libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor europeni, o rezoluţie importantă în contextul actual al evenimentelor italiene. Din acest document reiese cu claritate nu numai dreptul unui cetăţean european de a călători şi de a se stabilii în orice zonă cuprinsă de teritoriul Uniunii Europene, dar, mai ales, reies şi limitele acţiunilor pe care statul le poate lua împotriva unui cetăţean al uniunii, astfel încât se stipulează clar ce pot face statele membre ale uniunii atunci când doresc să îndepărteze cetăţeni ai uniunii după teritoriul lor. Se încearcă astfel să se dazavueze orice urmă de rasism, discriminare sau xenofobie din partea acţiunii statelor membre.
Adina Vălean, europarlamentar PNL, vicepreşedinte ALDE, a dat şi un sens uşor politic faptului că de la votul acestei directive unii români s-au “fofilat”, în special fiind vizaţi europarlamentarii PD, Roberta Anastase, Monica Iacob-Ridzi şi Maria Petre.
"Am adresat un apel personal tuturor deputaţilor români pentru sprijinirea textului agreat de majoritatea membrilor PE. Europarlamentarii Partidului Democrat nu i-au dat curs, ci au preferat să lipsească de la vot. Ei s-au aflat, e drept, într-o situaţie dificilă, fiindcă în virtutea apartenenţei la grupul popular ar fi trebuit să voteze împotriva rezoluţiei şi implicit a intereselor României. Totuşi, nu mi se pare că absenţa de la vot e o soluţie onorabilă într-un astfel de moment decisiv ".
Nu ştiu de ce, dar parcă ar fi bine ca acerba rivalitate politică din ţară ar trebui lăsată aici, în Bucureşti. Cei de acolo, ar trebui să servească mai întâi România şi apoi să se gândească la rivalitatea de acasă.
Rezoluţia a fost votată joi în plenul legislativului de la Strasbourg cu 306 voturi pentru şi 186 împotrivă. Astfel rezoluţia propusă de grupul popular nu mai are şanse să fie votată. Trebuie spus că au existat două rezoluţii deoarece românii nu s-au înţeles cu privire la textul rezoluţiei. Unul dintre punctele de dezacord a fost referirea la comisarul european Franco Fratini. Explicaţia popularilor a fost:
"Estimăm că recentele declaraţii al vicepreşedintelui Comisiei Europene, domnul Franco Frattini, făcute presei italiene cu ocazia gravelor episoade care au avut loc la Roma sunt contrare spiritului şi literei directivei 38/2004/CE, directivă pe care îi cerem să o respecte.
Doamna Adina Vălean spunea pe blogul domniei sale:
Despre ce declaraţii este vorba: după crima pentru care Romulus Nicolae Mailat este cercetat, Frattini a găsit de cuviinţă să îl critice pe premierul Romano Prodi, pentru că acesta nu a păstrat limitările impuse de predecesorul acestuia în funcţia de prim-ministru, Berlusconi. Şi mie, dar şi altor colegi euroliberali ni s-a părut că Frattini transformă o problemă europeană într-un cal de bătaie pentru politica internă italiană, fiindcă şi el, şi Berlusconi aparţin grupului popular (ca şi PD, în România) şi au pierdut tocmai în favoarea partidului lui Prodi (Democratic, de centru-stânga), la alegerile din Italia. Am convocat o conferinţă de presă, împreună cu colegii mei din ALDE, grupul euroliberalilor, în care ne-am exprimat dezacordul pentru o astfel de poziţie discutabilă a unui comisar european.
Rezoluţia a fost urmarea acestei acţiuni politice şi utilitatea ei imediată constă în aceea că ne putem prevala de ea pentru ca să evităm restrângerea dreptului românilor (şi a cetăţenilor altor state europene) de a munci şi călători oriunde în Europa, pe baza unor incidente în care actori au fost cetăţeni ai unei anumite ţări.
Am adresat un apel personal tuturor colegilor europarlamentari români, pentru a fi prezenţi la vot, dar, din păcate, PD-ul nu i-a dat curs. E drept că democraţii români erau într-o situaţie spinoasă: popularii europeni au votat contra paragrafului care îl incriminează pe Frattini, iar ei ar fi trebuit să voteze pentru - un vot pentru interesele României, cu alte cuvinte. Deşi m-am bucurat să aflu că dl. Marian-Jean Marinescu, europarlamentar al PD, a votat pentru România, colegele mele Roberta Anastase, Monica Iacob-Ridzi şi Maria Petre au lipsit de la vot. Nu ştiu dacă a fost o încercare nereuşită de a scăpa dintr-o dilemă grea sau pur şi simplu dezinteres pentru o chestiune care priveşte toţi românii.

Spre surprinderea mea, am mai aflat că d-na Daniela Buruiană-Aprodu, europarlamentar al PRM, a votat împotriva rezoluţiei. Aş fi curioasă să ştiu motivele domniei sale.
Oricum ar sta lucrurile, pe 15 noiembrie am obţinut o victorie politică importantă pentru România şi mă bucur de asta.

Şi acum, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, iată rezoluţia vedetă:
Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 referitoare la aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora

Parlamentul European,
– având în vedere articolele 2, 6, 13 şi 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere articolele 61, 62 şi 64 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
– având în vedere articolele 6, 19 şi 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta drepturilor fundamentale),
– având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora(1) ,
– având în vedere Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, elaborată în cadrul Consiliului Europei,
– având în vedere rezoluţiile Parlamentului European privind libera circulaţie a persoanelor, lupta împotriva discriminărilor şi în special rezoluţia sa din 28 aprilie 2005 privind situaţia rromilor în Uniunea Europeană(2) ,
– având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât libera circulaţie a persoanelor este o libertate fundamentală şi inalienabilă recunoscută cetăţenilor Uniunii de către tratate şi de Carta drepturilor fundamentale şi întrucât aceasta constituie unul din pilonii cetăţeniei europene;
B. întrucât, din acest motiv, Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, odată cu prevederea posibilităţii ca un stat membru să expulzeze un cetăţean al Uniunii, supune această posibilitate unor limite extrem de precise, pentru garantarea libertăţilor fundamentale;
C. întrucât securitatea şi libertatea sunt drepturi fundamentale, iar Uniunea are obiectivul de a garanta cetăţenilor săi un nivel ridicat de securitate, într-un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie;
D. întrucât criminalitatea organizată şi traficul de fiinţe umane reprezintă provocări la scară transnaţională, iar libera circulaţie în spaţiul european are, de asemenea, la bază consolidarea cooperării judiciare şi poliţieneşti la nivel european în activităţile de anchetă şi urmărire, cu sprijinul agenţiilor Eurojust şi Europol;
E. întrucât respectarea legilor oricărui stat membru este o condiţie esenţială pentru coexistenţa şi integrarea socială în Uniune, fiecare individ având obligaţia de a respecta dreptul Uniunii şi legile în vigoare în statul membru în care se află, întrucât răspunderea penală este întotdeauna individuală, întrucât cetăţenii Uniunii, în afara drepturilor şi libertăţilor de care se bucură în temeiul tratatului, trebuie să respecte, în egală măsură, formalităţile care decurg din exercitarea acestor drepturi, având în vedere în special dreptul european şi legislaţia statului membru gazdă;
F. întrucât toate legislaţiile naţionale sunt obligate să respecte principiile şi dispoziţiile din cuprinsul directivei 2004/38/CE;
G. întrucât lupta împotriva oricărei forme de rasism şi xenofobie, precum şi împotriva oricărei forme de discriminare este unul din principiile fundamentale pe care se întemeiază Uniunea Europeană;
H. întrucât, în conformitate cu principiul care interzice discriminarea pe criterii de naţionalitate, orice cetăţean al Uniunii şi membrii familiei sale aflaţi în mod liber şi legal în şedere într-un stat membru trebuie să beneficieze, în statul respectiv, de egalitate de tratament cu cetăţenii naţionali;
I. întrucât rromii fac în continuare obiectul unor discriminări şi abuzuri pe teritoriul Uniunii, iar integrarea, inserţia socială şi protecţia acestei minorităţi rămân, din nefericire, obiective de atins;
J. având în vedere agresiunea brutală şi uciderea unei femei, survenite la Roma, de care este acuzat un resortisant român;
K. având în vedere agresiunea rasistă împotriva cetăţenilor români, apărută în urma acestui eveniment;
L. întrucât se aşteaptă ca personalităţile publice să se abţină de la declaraţii care ar putea fi înţelese ca o încurajare a stigmatizării anumitor grupuri de populaţie;
M. având în vedere iniţiativa comună a primului-ministru român şi preşedintele Consiliului italian, precum şi scrisoarea comună privind minoritatea rromă pe care au adresat-o preşedintelui Comisiei,
1. îşi exprimă durerea pentru asasinarea Giovanei Reggiani, ce a avut loc la Roma la 31 octombrie 2007 şi prezintă condoleanţe familiei sale;
2. reafirmă valoarea libertăţii de circulaţie a persoanelor ca principiu fundamental al Uniunii, parte constitutivă a cetăţeniei europene şi element fundamental al pieţei interne;
3. reafirmă obiectivul de a face din Uniune şi colectivităţi un spaţiu în care oricărei persoane îi este garantat un nivel ridicat de securitate, libertate şi justiţie;
4. reaminteşte că Directiva 2004/38/CE supune posibilitatea de expulzare a unui cetăţean al Uniunii unor limite foarte precise şi că aceasta prevede, în special, că:
– în conformitate cu articolul 27, statele membre nu pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere decât pentru motive de ordine publică, de siguranţă publică sau sănătate publică şi că aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice; că orice măsură trebuie să fie proporţionată şi bazată exclusiv pe conduita persoanei şi în niciun caz pe consideraţii de prevenţie generală;
– în conformitate cu articolul 28, o evaluare este necesară înaintea oricărei decizii de expulzare pentru a se lua în consideraţie situaţia personală a persoanei în cauză, în special durata şederii acesteia, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi economică, integrarea sa în statul membru gazdă;
– în conformitate cu articolul 30, orice decizie de expulzare trebuie notificată în scris persoanei interesate, în condiţii care să îi permită să înţeleagă conţinutul notificării şi implicaţiile acesteia, că persoana interesată trebuie informată cu privire la motivele complete şi precise ale deciziei, la instanţa sau autoritatea administrativă în faţa căreia poate introduce o cale de atac, precum şi la termenul pentru respectiva cale de atac şi, după caz, la termenul avut la dispoziţie pentru părăsirea teritoriului, care trebuie să fie de cel puţin o lună de la data notificării;
– în conformitate cu articolul 31, persoanele în cauză au acces în statul membru gazdă la căi de atac judiciare şi administrative pentru contestarea deciziei de expulzare, acestea au dreptul să prezinte o cerere de luare a unor măsuri vremelnice de suspendare a executării deciziei, cerere căreia trebuie să i se dea curs, cu excepţia unor cazuri precise;
– în conformitate cu articolul 36, sancţiunile stabilite de statele membre trebuie să fie efective şi proporţionate;
– în conformitate cu considerentul 16 şi cu articolul 14, posibilitatea expulzării în cazul în care cetăţeanul reprezintă o sarcină excesivă pentru sistemul de asistenţă socială, dar afirmă în acelaşi timp necesitatea unei examinări aprofundate a situaţiilor individuale şi că în niciun caz expulzarea automată nu poate fi justificată exclusiv pe baza acestei condiţii;
5. reafirmă faptul că orice legislaţie naţională trebuie să respecte cu stricteţe aceste limite şi garanţii, inclusiv accesul la o cale de atac în justiţie împotriva expulzării şi la exercitarea dreptului de apărare şi că orice excepţie definită în directivă trebuie să fie interpretată în mod restrictiv; reaminteşte că expulzările colective sunt interzise de Carta drepturilor fundamentale şi de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
6. salută vizita primului-ministru român în Italia şi declaraţia comună a lui Romano Prodi şi Călin Popescu - Tăriceanu; îşi exprimă sprijinul faţă de apelul preşedintelui Consiliului şi al primului-ministru pentru un angajament al Uniunii Europene în favoarea integrării sociale a populaţiilor mai puţin favorizate şi a cooperării între statele membre în domeniul gestionării circulaţiei populaţiilor lor, şi prin intermediul programelor de dezvoltare şi de asistenţă socială cuprinse în fondurile structurale;
7. invită Comisia să prezinte fără întârziere o evaluare completă a punerii în aplicare a Directivei 2004/38/CE şi a transpunerii corecte de către statele membre, precum şi să înainteze propuneri, în conformitate cu articolul 39 al respectivei directive;
8. fără a se aduce atingere competenţelor Comisiei, însărcinează comisia sa parlamentară competentă în fond să realizeze, până la 1 iunie 2008, în colaborare cu parlamentele naţionale, o evaluare a problemelor de transpunere a acestei directive, pentru punerea în evidenţă a celor mai bune practici, precum şi a măsurilor care ar putea cauza discriminări între cetăţenii europeni;
9. invită statele membre să depăşească stadiul ezitărilor şi să acţioneze mai rapid în direcţia consolidării instrumentelor de cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală la nivelul UE, pentru garantarea combaterii eficiente a criminalităţii organizate şi a traficului de persoane, fenomene de dimensiuni transnaţionale, asigurând în acelaşi timp un cadru uniform de garanţii procedurale;
10. respinge principiul răspunderii colective şi reafirmă cu fermitate necesitatea combaterii oricărei forme de rasism şi xenofobie şi a oricărei forme de discriminare şi stigmatizare bazate pe naţionalitate sau origine etnică, astfel cum este prevăzut în Carta drepturilor fundamentale;
11. reaminteşte Comisiei necesitatea prezentării de urgenţă a unei propuneri de directivă orizontală de combatere a tuturor discriminărilor menţionate la articolul 13 TCE, prevăzută de programul legislativ şi de lucru al Comisiei pentru 2008;
12. consideră că protecţia drepturilor rromilor şi integrarea acestora reprezintă o provocare pentru Uniunea Europeană în ansamblul său şi invită Comisia să acţioneze fără întârziere şi să elaboreze o strategie globală de includere socială a rromilor, utilizând în special liniile bugetare disponibile, precum fondurile structurale în sprijinirea autorităţilor naţionale, regionale şi locale în eforturile acestora de a asigura includerea socială a rromilor;
13. încurajează înfiinţarea unei reţele de organizaţii implicate în includerea socială a rromilor, precum şi promovarea instrumentelor de creştere a sensibilităţii cu privire la drepturile şi obligaţiilor comunităţii rromilor, inclusiv a schimburilor de cele mai bune practici; consideră, în acest sens, că este foarte importantă colaborarea intensă şi structurată cu Consiliul Europei;
14. consideră că recentele declaraţii ale vicepreşedintelui Comisiei Europene, Franco Frattini, către presa italiană, cu ocazia gravelor incidente care au avut loc la Roma, sunt contrare spiritului şi literei Directivei 2004/38/CE, pe care acesta este chemat să o respecte pe deplin;
15. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre ale Uniunii Europene.

Nici nu ştiu, să râd că românii fac ceva prin Parlamentul European, să plâng că şi acolo se duşmănesc pe scobitori…
UPDATE:
Am primit de la doamna Gabriela Creţu următorul mesaj menit să aducă o clarificare celor de mai sus:
Propunere de rezolutie
depusă, în conformitate cu articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, de
– Martin Schulz, Claudio Fava, Gianni Pittella, Pasqualina Napoletano, Adrian Severin, Dan Mihalache şi Kristian Vigenin, în numele Grupului PSE
– Graham Watson, Adina-Ioana Vălean, Viktória Mohácsi, Ignasi Guardans Cambó, Sarah Ludford, Alfonso Andria, Luciana Sbarbati şi Marco Cappato, în numele Grupului ALDE
– Monica Frassoni şi Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE
– Francis Wurtz, Roberto Musacchio, Marco Rizzo, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Giusto Catania, Vittorio Agnoletto şi Umberto Guidoni, în numele Grupului GUE/NGL
Despre asta vorbiti!? Dezinformarile unora se ridica la patrat cand sunt povestite de altii. A semna o rezolutie nu inseamna nici sa o initiezi, nici sa o treci prin PE. Grupul ALDE nu poate sa treaca singur nimic in PE, nici daca ar initia ceva (ca e mic!)

Sfântul Mucenic Romano si copilul Varula

Acesta a trăit în zilele împăratului Maximian şi pentru dragostea ce avea pentru Hristos a tras înapoi pe eparhul Asclipiad, care voia să intre în capiştea idolilor, zicându-i că idolii nu sunt dumnezei. De aceea l-au bătut peste gură şi l-au chinuit. Şi ceru sfântul de se aduse un copilaş, spre mustrarea eparhului. Şi l-a întrebat eparhul: "Pe care Dumnezeu se cade să-l cinstim şi să ne închinam lui?" Iar el a răspuns: "Pe Dumnezeul creştinilor". Deci bătând eparhul pe copil, fiind şi maică-sa de faţă, copilului fiindu-i sete a cerut apă, dar maică-să fiind binecredincioasă şi de Dumnezeu iubitoare i-a zis: "Nu bea, fiul meu, din aceasta apă, ci du-te şi bea din apa cea vie". Şi fiindcă copilul mustra încă pe tiran, iarăşi l-au bătut şi i-au tăiat capul. Iar Sfântului Romano i-au tăiat limba, dar şi după ce i-au tăiat-o a grăit, mulţumind lui Dumnezeu.

Deci auzind împăratul Maximian de minunea aceasta a sfântului a poruncit să fie sugrumat în temniţă, şi aşa a părăsit el această viaţă deşartă, luând cununa muceniciei.

sâmbătă, noiembrie 17, 2007

imago



(ecou)
Avem un Olteanu. În faţa cui dă el socoteală?
Nu este vorba neapărat de Bogdan Olteanu aici, dar el intermediază ideea. La emisiunea 100% cineva (adică unul dintre cei prezenţi Turcescu, Popescu, Hurezeanu), nu mai ştiu bine cine, l-a întrebat dacă e pregătit să-şi asume răspunderea pentru ce anume provoacă declaraţia sa. Eu aş întreba altfel, dacă SUA ne dădea un şut în popou, putea repara Bogdan Olteanu ceva? Desigur că nu. Mai mult, Bogdan Olteanu nu putea plăti cu mai mult decât că era dat afară din politică. Un politician, oricât de mare ar fi gafă pe care o face, nu prea plăteşte pentru ea. Sigur că sunt legi care “vorbesc” prin articole despre interesul naţional, dar vorba lor se transformă în şoaptă în cazul oamenilor politici, în sensul că la ei nu prea poţi să construieşti un probatoriu.
Se deschide o nouă etapă a gândirii acţiunii politicii. Am impresia că “puterea” nu este benefică omenirii, ne trebuie un sistem care să nu aibă în coadă “craţie”.
Au fost mai multe reacţii împotriva ripostei lui Bogdan Olteanu, foarte puţine au ajuns să fie mediatizate. Probabil că acele declaraţii au fost considerate de mass-media că nu servesc interesului naţional. Am ales două declaraţii care dovedesc care dovedesc că domnul Olteanu nu prea avut nici asentimentul Parlamentului României nici asentimentul Partidului Naţional Liberal când a făcut acea declaraţie.

Surprinzător (pentru mine), preşedintele PSD Mircea Geoană a reacţionat ieri destul de echilibrat, ceea ce dovedeşte că se poate atunci când se doreşte. "Una e să răspunzi la o critică mai mult sau mai puţin justificată, alta e să ai un atac personal la adresa unui înalt reprezentant al unui stat aliat. Bogdan Olteanu a făcut o gafă diplomatică de proporţii".
Geoană mai adaugă că Bogdan Olteanu a făcut "o greşeală de începător în politica internaţională" şi că singura cale ca preşedintele deputaţilor "să spele" parte din greşeala politică este să îşi ceară scuze. Lucrând o perioadă în externe, bănuiesc că ştie Mircea Geoană cam ce implicaţii sunt într-o astfel de declaraţie. Aş putea spune că stilul calm al lui Geoană mă linişteşte un pic, pentru că el spune de fapt că nu vor fi mari implicaţii. Cum domnul Cioroianu nu spune încă nimic, nici preşedintele Băsescu nu spune nimic, vocea domnului Geoană este bine venită.
Mai spune domnul Geoană: "Dacă sunt lucruri pe care le are de reproşat modului în care Ambasada SUA se raportează la instituţia Parlamentului, să o facă prin critici aduse unor proiecte şi nu unor persoane".

Cea de a doua poziţie politică este cea a domnului Crin Antonescu:
„M-am delimitat şi mă delimitez de un anumit aspect din declaraţia preşedintelui Camerei Deputaţilor şi anume comentariile domniei sale privind biografia politică a domnului Taubman. Acest lucru este inacceptabil şi riscă, din punct de vedere diplomatic, să aibă o conotaţie care nu reprezintă în nici un fel punctul de vedere al PNL”. (…) „Cred că, pe conţinut, apropo de aceste modificări adoptate de Parlament la Codul penal şi la Codul de procedură penală, ambasadorul SUA nu este suficient informat sau este chiar dezinformat. Cum a devenit domnul Taubman ambasador chiar nu ne priveşte”. (…) „Nimeni nu a fost sancţionat în PNL pentru declaraţii şi nu asta este problema. Este, însă, o temă pentru PNL o restabilire a raporturilor cu SUA”.
Încă un discurs echilibrat, desigur aici un pic mai aşteptat să fie aşa, deşi în ultima vreme şi parlamentarul Crin Antonescu şi-a construit o imagină sangvină, agresivă (dar aici vorbea despre unul din propriul partid). Domnul Crin Antonescu face o observaţie de bun simţ, Bogdan Olteanu trebuia să aştepte o poziţie oficială. Reacţia lui Olteanu “de capul lui” îngreunează acţiunile propriului partid. În războiul pe care PNL îl are cu Băsescu, preşedintele câştigă până acum în relaţiile externe occidentale, în timp ce Guvernul, printr-un ministru de externe care nu este la înălţimea aceste perioade istorice destul de tulburi, cam dă rateuri. Să ne facem trei cruci mari, să spunem un Tatăl Nostru şi să vedem ce va fi mai departe.

vineri, noiembrie 16, 2007

contumacia politia et relativitas generalis



(aroganţă politică şi relativitatea generalizată)
Foaie verde de Nicholas Frank Taubman
Ne-ai surprins de am rămas cu toţi exact fazan.
Ce făcuşi bre, Nea Nicu, ai vrut să fi Frank cu noi? Păi nu scrie la manualul pentru românii că poporul nostru este mândru, ospitalier şi încăpăţânat? Şi unde ai făcut asta, tocmai pe domeniul public al mass-mediei?
Păi niciodată nu trebuie să fi surprins de uragane, ele vin pe pregătite. Păi să spui domnia ta, altfel un om plăcut şi inteligent, că "atunci când un post de televiziune a difuzat recent un reportaj referitor la un presupus act de corupţie al unui oficial, reacţia unora a fost de a ataca instituţia de presă şi jurnaliştii care au realizat reportajul". Noi nu permitem ca alţii decât noi să ne omoare defectele, suntem mândrii de ele şi ele de noi. Şi asta pentru că pe noi ne reprezintă defectele noastre. Este acelaşi lucru cu a spune cuvântul negru (“negro” sau, mai rău, “nigger”) unui afro-american în America. El îl poate spune cât vrea, cel care nu este de culoare nu poate, pentru că este incorect din punct de vedere politic. Înţelegeţi? Păi se poate să decapitaţi pe toţi românii spunând "Ştim că există întotdeauna tentaţia de a omorî mesajul (...). Dar rolul jurnalismului de investigaţie este mult prea important pentru a fi pus în pericol în acest mod", (…) "ar trebui să-şi consolideze propriul sentiment al responsabilităţii, în loc să încerce să restricţioneze eforturile unei prese libere de a-şi exercita rolul legitim în România, prin incriminarea eforturilor jurnalistice sau prin intimidarea presei independente".
Domnule Taubman, poate că Centrul pentru Jurnalism Independent şi Agenţia de Monitorizare a Presei v-a spus că sunt îngrijoraţi relativ la amendamentelor aduse Codului penal şi Codului de procedură penală prin locurile sensibile, dar vă spuneau şi ei în calitate de prieten al României, nu cred că v-a cerut cineva să luaţi o poziţie oficială în calitate de ambasador.
Nici nu încheie bine domnul ambasador să taie coadă pisicii pe măsură de prezervare a căldurii pe timp de iarnă, că şi sării la beregata domniei sale şeful Camerei Deputaţilor. Amintesc că onor Camera Deputaţilor face parte, încă, din Parlamentul României. Domnul Olteanu (susnumitul şef) este deci parte a Parlamentului. Păi bine măi dragă, domnule preşedinte Olteanu Bogdan, ce înseamnă parlamentul? Nu sunt chiar de meserie, dar parcă vine din francezul “parlement” adică parle-ment. “Parle” înseamnă exprimarea cu ajutorul cuvintelor, “-ment” este un sufix provenit din latină ce reprezintă minciună, inteligenţă, minte, spirit, manieră, model… Pe scurt, să vorbeşti cu cap, să-l minţi, să-l îmbrobodeşti. Domnia ta spui ce crezi în calitate de reprezentant a unei instituţii care gândeşte, vorbeşte şi minte ca mod de definire? Cuvântul a fost creat să ascundă gândul nu să-l etaleze nonşalant.
Cuvântul de început al liberalului Bogdan Olteanu exprimă părerea că OUG 60/2006 de modificare a Codului de procedură penală şi a altor legi, nu face nici un fel de atingere presei.
Ca element de noutate, varianta recentă a reglementările ating prevederile articolului 195 din Codul penal, referitor la violarea secretului corespondenţei. Se precizează, în clar, o referire directă la “divulgarea” conţinutului unui element de corespondenţă.
Un alt alineat al articolului 195, "cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului acesteia, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, sau înregistrate audio ori video, fără drept, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de acesta din greşeală sau din întâmplare". Modificarea: "sau înregistrate audio ori video, fără drept".
Cui se aplică această prevedere? Dacă unui procuror îi cade în mână o scrisoare deschisă care relevă un fapt incriminant pentru cineva, o poate divulga altcuiva, de exemplu un coleg de serviciu, un judecător, oricui? Dovezile obţinute de o un serviciu de informaţii prin spionarea telefoanelor, emailurilor, mesajelor de tip chat sau chiar publice, de tip IRC, pot fi “divulgate”. Neah! De ce? Pentru că există alt alineat: "dacă faptele prevăzute la alineatele 1 şi 2 au fost săvârşite de către o persoană în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu depăşirea limitelor acestora, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi". Reglementarea a fost justificat introdusă pentru respectarea dreptului la viaţă privată. Dar ce înseamnă depăşirea atribuţiilor de serviciu? Olteanu sugerează (pe baza propriei judecăţi) că responsabilitatea păstrării confidenţialităţii acestor informaţii revine exclusiv reprezentanţilor autorităţilor publice (judecători, procurori, poliţişti). Adică? "Divulgarea conţinutului unor informaţii confidenţiale nu se referă la prezentarea acestora în mass-media de către ziarişti. În momentul în care un jurnalist intră în posesia unor astfel de materiale el nu este împiedicat să le facă publice". Păi de ce nu scrie aşa: ziariştii au voie… toţi cetăţenii au voie, mai puţin judecătorii, procurorii şi poliţiştii. De ce trebuie să fie legea atât de sinuoasă încât să sară presa în sus de doi metri.
"Celebrul caz al hărţilor militare de la Focşani, situaţie în care instanţa de judecată a decis că jurnalistul care le-a făcut publice nu a comis nici o ilegalitate". Atunci nu, dar acum, cu noua lege…?

"Jurnalistul are doar datoria de a respecta normele de deontologie profesională privitor la obligaţia de a difuza informaţii cu caracter public", dar mai ales de a respecta legile ţării, aş spune eu. Doar nu este ziaristul în afara legii.
Amendamentele pentru Codul Penal şi Codul de Procedură penală „sunt destul de îngrijorătoare, pentru români şi pentru prieteni ai României”, consideră Ambasadorul SUA la Bucureşti. "Au fost adoptate aproape fără dezbateri”, aproape fără consultări cu autorităţile juridiciare şi cele responsabile de aplicarea legii, aproape fără transparenţă sau responsabilitate pentru opinia publică. Ce aproape? Atât de aproape că le-a lovit frontal. Nici un fel de dezbatere, nici un fel de responabilitate, nici o discuţie măcar, o înjurătură, cum la noi în parlament se mai obişnuieşte. S-a votat cu o viteză de spuneai că parlamentarii fac înviorare. Mâna sus, apăsaţi, relaxaţi, mâna sus, apăsaţi, relaxaţi. Un doi trei, un doi trei… în ritm de vals. Şi mai zice domnul Taubman „nu ar fi trebuit mers pe astfel de căi scurte în detrimentul parcurgerii unui proces democratic, normal şi responsabil".
Cine spunea acum câteva zile că nu prin referendum se fac legile ci prin trecerea lor prin parlament… să fi fost de la PNL? Nu mai ştiu sigur. Şi Taubman continuă "Ştim că aceste probleme există în România, există în orice societate, inclusiv în cea din care provin eu. Nu este imaginaţia noastră; am văzut cu ochii noştri inclusiv în ultimele săptămâni". (…) "Instrumentele şi tehnicile de anchetă pe care aceşti parlamentari doresc să le elimine în România sunt exact cele care sunt folosite la scară largă atât în Europa, cât şi în Statele Unite în scopul de protejare a bunului public şi de tragere la răspundere a oficialilor de la toate nivelurile" (…) "Nu sunt avocat şi nici judecător, dar bunul simţ ne spune că o lege care ar face aproape imposibile activităţile de percheziţie ale poliţiei, dacă nu informează suspectul în prealabil - de exemplu într-un caz de trafic de droguri - este o lege proastă" (…) "Este oare logic să legiferezi o limită de 6 luni pentru anchetele penale? Foarte puţini capi ai mafiei ar fi fost vreodată condamnaţi sau arestaţi pe o astfel de bază juridică". (…) "Este oare logic ca suspecţii reţinuţi - inclusiv criminali sau violatori - să fie eliberaţi din arest după 24 de ore dacă avocatul apărării nu se prezintă în faţa instanţei?" (…) "propunerea de ridicare a pragului economic pentru infracţiunile cu consecinţe deosebit de grave la o cifră uluitoare - echivalentul a 9 milioane de euro." (…) "Este oare logic? Oare aceste tipuri de schimbări sunt în interesul României şi al românilor? Vor trimite oare aceste schimbări un semnal pozitiv în străinătate, conform căruia România rămâne angajată în procesul de reformare a sistemului judiciar şi de combatere a corupţiei".
Am tot citit în speranţa că am să găsesc ceva jignitor sau care să nu fie la locul lui sau care să nu fie adevărat. Nu am găsit nimic. Singurul lucru care ar putea să nu convină deputaţilor şi parlamentarilor în general este că li s-a descoperit lipsa de interes pentru legile ţării, lipsa de interes pentru binele ţării, lipsa de interes… în general. Cineva vine cu o lege care trebuie să sancţioneze faptul că au fost dati în vileag cu acţiunea caltaboşul, strecoară pe tăcute legea în parlament, cum se cam face astăzi şi cu legi aprobate tacit, şi se bazează pe lenea celorlalţi. Ceilalţi au lenea pe căciulă şi nu pot spune că au votat cu lipsă de interes, trebuie să susţină că ştiau ce fac.
Nu mai vrem, nici un pic
Taubman să ne violenteze mental, sentimental şi fi-zic

“Rău” face un parlamentar când are onoarea “nereperată”
„Este cazul ca domnul Taubman să-şi canalizeze acţiunile pe reprezentarea intereselor SUA în România. Dacă doreşte să se pronunţe asupra constrângerilor asupra libertăţii aduse prin recenta legislaţie din SUA, după 2001, este liber să o facă”. Declaraţia îi aparţine domnului Bogdan Olteanu. Nu s-a oprit aici, nu nu nu. „În România, legislaţia o fac românii. Faptul că domnul Taubman şi-a obţinut mandatul de ambasador într-un mod în care, în România, ar fi considerat corupţie, nu-i permite să facă, în România, declaraţii care, făcute de un ambasador european în SUA, ar fi dezavuate de Congresul american”. Combate bine stimabilul, dar fiind de la Camera Deputaţilor, reprezintă Bogdan Olteanu chiar vocea patriotului naţionale? Cred că nici măcar vocea patriotului naţional-liberale.
Ping-bing-barabum întră în vorbă, neîntrebat, şi domnul Cozmin Guşă, şeful în garanţie (non-expirat) al PIN: Domnule, domnule…!
Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor să adopte de urgenţă o poziţie prin care delimiteze poziţia forului legislativ de cea exprimată de Olteanu în legătură cu ambasadorul SUA la Bucureşti.

Probabil că cineva a dat un telefon domnului Guşă şi l-a întrebat: Băi Cozmine, ce spui frate de ce tocmai a spus Bogdan?
"Intervenţia ambasadorului Taubman, pe care nu am motive să-l simpatizez de la începutul mandatului său, este una corectă şi care poate să sprijine procesul complicat al luptei anticorupţie în România. În acelaşi timp, îmi exprim mirarea că preşedintele Camerei Deputaţilor a emis o asemenea opinie legat de declaraţia domnului Taubman, care, pe lângă faptul că este incorectă, poate să evoce chiar implicarea Parlamentului ca instituţie într-o luptă subiectivă a liderilor PNL de a-şi proteja corupţii faţă de presiunile DNA", a declarat Guşă pentru MEDIAFAX.
Vicepreşedintele PRM Lucian Bolcaş, foarte activ de la un timp, a declarat imediat că un ambasador nu are menirea să facă aprecieri la adresa Parlamentului. URA!!! Că un ambasador nu are menirea să facă aprecieri la adresa legislaţiei. URAAAA!!!. S-a referit desigur tot la afirmaţiile ambasadorului SUA la Bucureşti Nicholas Taubman privind modificările la Codul Penal şi Codul de procedură penală. Apoi domnul Bolcaş, care este în esenţă un om fin şi elegant, chiar dacă nu foarte diplomat în formulări, dar de cele mai multe ori bine intenţionat (personal îl simpatizez un pic de tot şi mă bucur că vorbeşte în locul lui Vadim), a mai adăugat că personal, are o serie întreagă de critici de adus modificărilor făcute la Codul penal şi Codul de procedură penală, (mă întreb de ce a votat PRM-ul pro dacă era contra) dar nu consideră că un ambasador, chiar şi ambasadorul SUA, poate să-şi permită astfel de judecăţi la adresa legilor votate de Parlamentul României. "Ca să-ţi respecţi rangul diplomatic trebuie să te comporţi conform uzanţelor diplomatice". Fără să vrea, domnia sa Bolcaş a dat un sfat de diplomaţie unui diplomat străin, adică aceiaşi greşeală pe care o reproşa.
Conservatorii rămân, desigur, conservatori. Sergiu Andon, care este şi preşedintele Comisiei Juridice (mulţi preşedinţi are ţara asta) s-a exprimat asupra discursului lui Nicholas Taubman ca fiind un "amestec incalaficabil în activitatea unei înalte instituţii a statului român". Asta pe de o parte. Pentru că pe de altă parte, concluziile sunt greşite, "bazate pe informaţii greşite şi pe o părere subiectivă". De unde o fi luat informaţia ambasadorul Taubman? Acest lucru nu este însă spus de domnul Sergiu Andon, în schimb… "În schimb, dezinformează, anunţând că a discutat cu toţi factorii responsabili, în realitate a ascultat o singură voce sau câteva voci unilaterale. Am văzut că a declarat că nu este nici avocat, nici judecător, îi spun cu calm şi francheţe că nu este nici ambasador".
Am rămas un pic pe gânduri. Ce înseamnă voci unilaterale. Probabil că sunt şi voci bifonice, stereo, cvadrofonice, 5.1, 7.1, Digital Dolby Prelogic II.
Ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicolas Frank Taubman, se simte un pic încolţit. Probabil că nu se aşteptase ca ceea ce declară el să fie mai mult de o discuţie liberă de cafenea. Ori poate că planul era să… De fapt nu mai cred în instituţii diabolice şi super-inteligente care fac planuri cu 10 mutări înainte. Ambasadorul aduce o nuanţare şi precizează că ceea ce a spus nu au venit ca mesaj din partea SUA ci din partea unui om care se consideră prieten al României. Domnule Ambasador, eu aşa am şi receptat, un mesaj de la cineva din afară. "Am vorbit în calitate de prieten al României, ţara care este unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai Statelor Unite ale Americii. Atunci când voi observa probleme care ar putea afecta aceasta relaţie strânsă, voi continua să îmi exprim punctul de vedere. Consider că opiniile mele au fost clare şi le susţin”.
Cine bate seara la fereastra me?
Cine bate seara la fereastra me?
Eu sunt dragă Românie din Marea Britanie! şi nu mă mai pot ţine…
De fapt trebuia să fie “Who is nocking at my fucking window in the middle of the night?…”
Când te baţi cu cineva şi nu ştii ce să faci, sună un prieten. Prietenul s-a dovedit a fi Ambasada Britanică la Bucureşti. Pentru cine prieten? Habar nu am, toţi par a fi prieteni. "Împărtăşim îngrijorarea guvernului SUA că, în cazul în care sunt aprobate în forma actuală, amendamentele propuse la Codul Penal şi Codul de procedură penală ar putea diminua capacitatea autorităţilor române de a investiga şi urmări în justiţie persoanele suspectate într-o gamă largă de infracţiuni grave, dar şi eficienţa cooperării dintre Marea Britanie şi România împotriva fenomenului infracţional care ne afectează pe noi toţi". (…) "Pe parcursul ultimului an, Marea Britanie a finanţat proiecte bilaterale în valoare de două milioane de euro, asistând România în reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, securizarea graniţelor şi dezvoltarea administraţiei locale". (…)
Iată că şi Ion Iliescu găseşte cu cale să intervină cu cuvântul de ordine “impardonabil”. "Mă întreb cum ar reacţiona Congresul SUA dacă, nu ambasadorul României, ci un ambasador dintr-o ţară europeană şi-ar permite aprecieri asupra calităţii actelor elaborate şi deciziilor adoptate de Parlamentul american". (…) "Poate să fie şi de bună credinţă. Omul poate să aibă orice fel de părere, dar sunt şi căi de a putea transmite în mod amical autorităţilor româneşti, chiar la Parlament, punctul său de vedere. Dar să iasă public cu astfel de aprecieri, mi se pare impardonabil pentru un diplomat". (…) "Ne-am aflat într-o perioadă de subordonare faţă de Moscova. Eu nu-mi amintesc, vreodată, vreun ambasador sovietic să-şi fi permis public să iasă cu declaraţii critice la adresa realităţilor din ţară".
Abia aici Ion Iliescu transmite nu mesaj puternic, pericolul de a schimba şeaua, iapa şi hăţurile ruseşti cu unele americane.
Spre miezul nopţii, Preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, a apărut la o emisiune la Realitatea TV unde s-a dezbătut situaţia creată. În cadrul acestei emisiuni, Bogdan Olteanu se întreba retoric "ce-ar fi spus românii dacă în 2000 preşedintele Ion Iliescu numea ambasador un finanţator al campaniei sale electorale sau dacă Traian Băsescu îl numea pe răposatul Anghelescu". Probabil prietenii ştiu de ce. Eu ştiu că ţigările Anghelescu nu prea era OK. Între timp m-am lăsat de fumat. Domnul Bogdan Olteanu a adus cei trei ziarişti aflaţi la emisiunea 100%, Turcescu, Popescu şi Hurezeanu, într-un stadiu de frustrare maximă, destul de aproape de paroxism, atunci când întrebat dacă nu regretă nimic, dacă retractează ceva din aceste afirmaţii şi dacă nu cumva a făcut "o gafă", a răspuns, sper că am reţinut bine: "E foarte posibil să fi făcut, din interpretarea dumneavoastră. Ceea ce gândesc eu, rămâne pentru mine".
Poate că da domnul Preşedinte al Camerei Deputaţiilor, dar efectele le tragem cu greu restul dintre noi. Mai ştiţi cine suntem noi? Cei mici care împingem votul în urnă.
Dar cine e “prietenul” sunat de domnul Olteanu? Cineva cu totul neaşteptat, domnul George Funar. Domnul Funar ne-a obişnuit cu reacţii şi afirmaţii tranşante, fără drept de apel, fără zâmbetul pe care l-ai aştepta de la astfel de afirmaţii, un zâmbet care să trădeze o glumă. "Se pare că ambasadorul SUA la Bucureşti a confundat România cu o colonie americană de pe alte continente şi şi-a permis, sau nu ştie pe ce lume trăieşte, să se amestece în treburile interne ale României şi să critice textul unor legi votate în Parlament”. Şi a mai adăugat domnul Funar la funcţia de ambasador SUA o calitate, probabil diplomatică, de "negustor priceput de bujii şi piese de schimb la maşini”.
Dar nu s-a oprit aici: “În mod normal, premierul Tăriceanu la un asemenea amestec grav în treburile interne ale României trebuia să convoace Guvernul de îndată şi să decidă expulzarea ambasadorului american din România, să-l declare persona non grata, să-l împacheteze şi să-l pună în avion cu direcţia Washington. Nu au făcut-o. Sunt oameni fără coloană vertebrală şi fără demnitate”. (…) "Americanii au provocat un război diplomatic şi trebuie să suporte consecinţele şi să-şi retragă ambasadorul. Dar sunt convins că nimeni dintre autorităţile române nu-l vor informa pe preşedintele american despre această gafă diplomatică şi să-i ceară să-şi retragă ambasadorul” (…) "Nicholas F. Taubman a căutat să-l sprijine pe preşedintele Traian Băsescu şi să dea în Parlamentul României".
Domnul Funar are o mutare de şah la rege. Se obişnuieşte ca atunci când un stat cere retragerea unui ambasador, să ceară acelaşi lucru şi celălalt stat. Decât că noi nu avem încă ambasador în SUA. Şi întreb eu, simţind un pic de rece pe coloană, cine va atenua prostioara asta care a născut, poate, uragane acolo, în SUA?
Doamne… şi cât s-au chinuit românii să intre în NATO! Poate că ar fi trebuit să se chinuiască nu românii ci cei care acum au făcut din ţânţar ditamai balenoiul înfierbântat.