Versuri subexpuse

---

De ce subexpuse? Atunci când avem o subexpunere, totul este neclar, întunecat... Dar în spatele întunericului este o realitate ce ar putea fi percepută în anumite condiţii. Vorbesc deci despre frica faţă de ceea ce se întâmplă în afara simţurilor şi a raţiunii. Aş vrea să fiu acea pasăre liberă ce studiază, cu atenţie, atât pământurile cât şi cerurile, în schimb am ajuns închis într-o carceră a torturii.

Ferestre Închise
de Gheorghe Bibliotecaru Florescu

Nu simt azi pe faţă fiinţa vântului.
Nu simt nici reavăn miezul pământului.
M-apasă cumplit greutatea grinzilor.
Mă ceartă privirile sfinte ale părinţilor.
M-aleargă negrul pătat de alb.
M-aleargă cuvântul coclit şi calp.
Nu văd lumina dulce a zorilor,
Nici uzul color al lenei florilor.
Nici nu mă încearcă mersul somnului,
Nici nu complic esenţa omului.
Privesc în gol cu privirile dalbe
Izbite-n pereţi în valuri învoalbe.
M-apasă închisul uşilor,
Zângănitul din fierul cătuşelor
Şi cântul din suflul subţire de flaut,
Urcat sus, pe vârfuri, cu semn de umlaut.
Nici de un gust pe limbă n-am parte,
Măcar de la carii din pagini de carte.
Nu simt nici un lapte ţâşnind din ugere,
Doar tunet năprasnic ars în distrugere
Izbind cu puterea grea a plumbului
În ţeasta fragilă, cutia gândului.
Şi toate acestea de-acuma fiind zise...

Ne omori, Preşedinte! Ne ţii ferestrele-nchise!