De ce subexpuse? Atunci când avem o subexpunere, totul este neclar, întunecat... Dar în spatele întunericului este o realitate ce ar putea fi percepută în anumite condiţii. Vorbesc deci despre frica faţă de ceea ce se întâmplă în afara simţurilor şi a raţiunii. Aş vrea să fiu acea pasăre liberă ce studiază, cu atenţie, atât pământurile cât şi cerurile, în schimb am ajuns închis într-o carceră a torturii.
Ferestre Închise
de Gheorghe Bibliotecaru Florescu
Nu simt azi pe faţă fiinţa vântului.
Nu simt nici reavăn miezul pământului.
M-apasă cumplit greutatea grinzilor.
Mă ceartă privirile sfinte ale părinţilor.
M-aleargă negrul pătat de alb.
M-aleargă cuvântul coclit şi calp.
Nu văd lumina dulce a zorilor,
Nici uzul color al lenei florilor.
Nici nu mă încearcă mersul somnului,
Nici nu complic esenţa omului.
Privesc în gol cu privirile dalbe
Izbite-n pereţi în valuri învoalbe.
M-apasă închisul uşilor,
Zângănitul din fierul cătuşelor
Şi cântul din suflul subţire de flaut,
Urcat sus, pe vârfuri, cu semn de umlaut.
Nici de un gust pe limbă n-am parte,
Măcar de la carii din pagini de carte.
Nu simt nici un lapte ţâşnind din ugere,
Doar tunet năprasnic ars în distrugere
Izbind cu puterea grea a plumbului
În ţeasta fragilă, cutia gândului.
Şi toate acestea de-acuma fiind zise...
Ne omori, Preşedinte! Ne ţii ferestrele-nchise!
de Gheorghe Bibliotecaru Florescu
Nu simt azi pe faţă fiinţa vântului.
Nu simt nici reavăn miezul pământului.
M-apasă cumplit greutatea grinzilor.
Mă ceartă privirile sfinte ale părinţilor.
M-aleargă negrul pătat de alb.
M-aleargă cuvântul coclit şi calp.
Nu văd lumina dulce a zorilor,
Nici uzul color al lenei florilor.
Nici nu mă încearcă mersul somnului,
Nici nu complic esenţa omului.
Privesc în gol cu privirile dalbe
Izbite-n pereţi în valuri învoalbe.
M-apasă închisul uşilor,
Zângănitul din fierul cătuşelor
Şi cântul din suflul subţire de flaut,
Urcat sus, pe vârfuri, cu semn de umlaut.
Nici de un gust pe limbă n-am parte,
Măcar de la carii din pagini de carte.
Nu simt nici un lapte ţâşnind din ugere,
Doar tunet năprasnic ars în distrugere
Izbind cu puterea grea a plumbului
În ţeasta fragilă, cutia gândului.
Şi toate acestea de-acuma fiind zise...
Ne omori, Preşedinte! Ne ţii ferestrele-nchise!
12 comentarii:
Superbă poezia!
Americanii numesc starea asta "thousand-yard stare".
Da' nu merită cârmaciu' atâta consideraţie...
Biblio,
"Te-ai inecat in cognitiv"!
Oameni de calibrul dumitale nu au nici o scuza "pentru prima alegere", ramane intrebarea,
eu(ai altul) cu ce sunt de vina, de ce trebuie si eu sa ma inec in aceasta stare ?
@ Vasile,
Importantă întrebarea.
Omul nu realizează efectiv cât de importantă este viaţa decât atunci când conştientizează că este foarte aproape să nu o mai aibă.
Când un om este sufocat că i-a rămas un dumicat în gât, când este foarte aproape să treacă la cele veşnice şi realizează acest pericol, atunci ar da tot ce are pentru un personaj care să-i aplice o metodă medicală menită să-i salveze viaţa.
Dacă însă omul degenerează încet, minţit cu promisiuni înşelătoare, când i se dă speranţă că va fi bine, exact aşa cum se întâmplă cu simpli cetăţeni ai României păcăliţi de promisiunile deşarte ale politicienilor... omul se va stinge fără să-şi dea seama, fără să lupte pentru viaţă.
Eu asta încerc să fac, să aduc cetăţenii României în starea de luptă pentru propria viaţă, o luptă născută din disperare şi frica de moarte.
Trebuie deci să vă înecaţi în acea stare pentru a vă panica şi, ca urmare a panicii, să vă luptaţi pentru viaţa dumneavoastră, pentru principiile în care credeţi, pentru demnitate...
Biblio,
Ati avut un titlu excelent pentru ultima descoperire japoneza in arta culinara menita sa ne asigure un perpetum mobile, inca destul de scump,in minimalul subexistentei umane. Daca si ciinele prietenul omului pe care il eutanasiem, il asasinam sau il mancam il mananca cit e cald de ce nu si noi , de ce numai politicienii ?
Obsearva-i pe cei doi politicieni autentici, Nastase si Sandu (Harabula) ei nici cel putin nu dezbat ideologii nici chiar principii ei doar incerca sa se defineasca primn prisma lui Traian Basescu!
Păi cred că tocmai aici e forţa preşedintelui Băsescu, aceea de a ocupa centrul "ringului" politic şi a defini preocuparea zilei curente. În orice joc de strategie trebuie să ajungi să determini mutările adversarilor astfel încât aceştia să nu mai poată avea o strategie proprie. Dacă ceilalţi oameni politici ar înţelege asta şi în loc să răspundă, ca la comandă, s-ar eschiva astfel încât să-i dejoace planul... domnul Băsescu nu ar mai avea o viaţă atât de uşoară.
Biblio,
A nu , aici chiar ca nu avem nimic comun!
Am mii de exemple polemice care te contrazic.
As spune ca magarul se simte intre oi ca un imparat, dar e si el prada usoara oricarui lup , fie acela ultimul din haita.
???? probleme ?
:)
ok!
Păi ce să spun dacă spuneţi că nu avem nimic în comun în acest punct de vedere. Să vă conving că avem?
??? Din nou m-ai inteles gresit.
??? Din cauza pauzei mari intre articole eram nelinistit si atunci am intrebat ???? " s-a intamplat ceva?"
Am înţeles... :D
Trimiteți un comentariu