luni, august 30, 2010
sâmbătă, august 28, 2010
La mulţi ani, maestre!
(sursa: http://www.inpolitics.ro)
Dincolo de mască, actorul este om, îi este foame şi sete, are aceleaşi sentimente ca noi toţi... Dincolo de om actorul este înger, pentru că numai îngeri pot lua chipul oricărui om atunci când se arată altor oameni.
vineri, august 27, 2010
Ce-ai făcut Românie în ultimii 20 de ani
Tot mai multe voci îmi dau o replică grobiană care îmi comunică că România ultimilor 20 de ani a fost un deşert cultural.
Printre aceste persoane este şi doamna Silvia Holotiuc, prezentă în lista celor cărora nu le mai acord respectul cu menţiunea pentru că are un suflet atât de negru încât nu poate fi recuperat.
Domnia sa, locuitoare a oraşului Bacău, este o fostă profesoară de engleză, acum ieşită la pensie. Te-ai aştepta ca dimensiunea domniei sale să fie dimpotrivă, una deschisă spre artă, spre cultură, spre piesele clasice ale dramaturgiei şi culturii născute în spaţiul Albionului. Ei bine... cam aşa se exprimă domnia sa la adresa artiştilor români, artişti care au protestat ieri că onor Guvernul României îi sileşte să stea pe la cozi pentru a depune declaraţiile de plată a contribuţiilor pentru asigurările de sănătate, pensii şi şomaj.
sil*** says:
***Bibliotecaru – ce au creat artiştii în ultimii 20 de ani? Ce s-a ales din cultura noastră? Ce modele pot găsi tinerii noştri între aşa zişii artişti care-i umilesc pe românii de rând?
Din ce cauză s-a manelizat toată cultura românească? Să nu-mi spui că din cauza lui Băsescu, Boc şi PDL…
Ştii ce, Bibliotecaru? Artiştii – gunoaie mă, fără nimic uman dacă au ajuns să se exprime public, adică să-i jignească public pe români…
A fi domn e o-ntâmplare, a fo om e lucru mare.
***Bibliotecaru – filmele premiate sunt ale tinerilor actori nu ale acestor reziduuri umane, nostalgici comunişti care fac fără ruşine, jocul patronilor de la RTV şi Antene…
În rest, cum am spus: manelizare…
Dacă nu ar fi rămas celebrele ecranizări şi dramatizări, generaţiile de azi şi cele care urmează n-ar şti cum se joacă o piesă de teatru…
Teatru contemporan – o isterie…
Ruşine artiştilor! Ruşine să le fie pentru ceea ce-şi imaginează că sunt… Ruşine pentru halul în care a ajuns cultura românească… Ruşine pentru manelizarea culturii…
Şi ţie Bibliotecaru, să-ţi fie ruşine că poţi lăuda nişte rataţi, nişte pseudoartişti…
***zah*** – de unde au apărut dintr-o dată aşa, peste noapte în jur de 500 000 de creatori? Unde au stat până acum dar, mai presus de orice, ce au creat şi de ce se consideră ei super şi supraoameni?
Fantastic de neimaginat, cum o nulitate – mă refer la Bibliotecaru – poate lua apărarea altor nulităţi… Şi cu câtă seninătate şi convingere îi laudă în condiţiile în care aceştia sunt nişte neputincioşi…
Ştii cum e cu degeneraţii ăştia care-şi pun acum poalele în cap pentru că se cred artişti? Exact ca în 2007, 2008 când economia României duduia dar lipsea cu desăvârşire…
Eu ştiu că trăim în ţara minciunii, a ipocriziei şi a fantasmagoriei da’ nici chiar aşa…
sil*** says: ***zah*** – nu sunt nervoasă, sunt dezgustată şi asta de pe la ora 6 când la ştiri i-am auzit pe “hartiştii” din parlament că cum că ce că ei nu stau la coadă că nu-i posibil ca ei… bla bla bla… Şi când te gândeşti că şi ăştia au fost până acum scutiţi de impozite ca şi ţiganii manelişti… Oare asta nu-i umileşte că au fost trataţi exact cum merită – precum maneliştii…
Şi Bibliotecaru – nu-i lua apărarea… Îl cunosc şi ştiu cât poate…
Vai de capul lui clămpău…
Ei bine, special petnru această doamnă am să prezint un sculptor (tocmai pentru că sculptura contemporană nu prea este cunoscută de publicul larg românesc). Este vorba despre domnul Radu Ciobanu şi, dacă cineva doreşte să afle mai multe despre domnia sa, poate vizita site-ul său http://www.raduciobanu.ro/ de unde am luat şi următoarele fotografii şi informaţii.
(favorita mea)
miercuri, august 25, 2010
Am mai găsit o melodie bună de brand de ţară...
vineri, august 20, 2010
TODOS VUELVEN - LOS MOROCHUCOS
Todos vuelven
A la tierra en que nacieron
Al embrujo
Incomparable de su sol
Todos vuelven
Al rincón donde vivieron
Donde acaso florecio
Mas de un amor
Bajo el arbol solitario
Del silencio
Cuantas veces nos
Ponemos a soñar
Todos vuelven
Por la ruta del recuerdo
Pero el tiempo del amor
No vuelve mas
El aire que trae
En sus manos
La flor del pasado
Su aroma de ayer
Nos dice muy credo al oido
Su canto aprendido
Del atardecer
Nos dice su voz misteriosa
De nardo y de rosa
De luna y de miel
Que santo el amor
de la tierra
Que triste la
ausencia que deja
ayer
Que santo el amor
de la tierra
Que triste la
ausencia que deja
ayer
miercuri, august 18, 2010
vineri, august 13, 2010
La mare artă!
„Trialog” - seara de poezie şi jazz cu pianistul Harry Tavitian şi invitaţii sai, poeţii Mircea Dinescu şi Adam Puslojić (Serbia)
Miercuri 18 august 2010 ora 19 Casa de Cultura Valenii de Munte
Cu prezentarea volumului de poezie „Femeile din secolul trecut” si a „Vinului lui Dinescu”...
Concertul este inclus in programul Universitaţii Populare de Vara „Nicolae Iorga”.
Din pacate sala nu are aer conditionat. Speram sa ne racorim in schimb cu muzica poeziei si poezia muzicii.
Intrarea este libera, dar e bine sa ajungeti mai devreme fiindca s-ar putea sa fie problema cu locurile.
Spectacolul de miercuri continua seria prezentelor din ultimii ani ale lui Tavitian pe scena Casei de Cultura de la Valenii de Munte. Harry Tavitian, Adam Puslojic si Mircea Dinescu sunt prieteni vechi. Cum afinitatile intre persoane nu sunt niciodata intamplatoare iar jazzul si poezia sunt arte surori, cei trei s-au intalnit de mai multe ori si pe scena, in concerte memorabile, ultimul fiind acum 15 ani, la Constanta.
Alte amanunte pe blog: http://harrytavitian.wordpress.com/2010/08/12/poezie-si-jazz-la-valenii-de-munte-trialog-harry-tavitian-mircea-dinescu-si-adam-puslojic/
Contact: Harry Tavitian 0722 269499
(sursa: domnul Harry Tavitian)
joi, august 12, 2010
duminică, august 08, 2010
joi, august 05, 2010
Fanfare Shavale at Shanghai World Expo, China
Mie fanfara mi-a sunat cumva ca şi cum ar fi fost incompletă, cu instrumentişti rămaşi acasă, poate din cauza sunetului deficitar, dar să asculţi Hava Nagila cântată pe sonoritate de sârbă este ceva inedit în orice condiţii.