vineri, august 31, 2007

festivitas


Sâmbâta aceasta (mâine, 1 Septembrie) are loc debutul editiei a XVIII-a a Festivalului International "George Enescu". Concertul de deschidere a festivalului va fi susţinut de orchestra Operei Naţionale din Bucuresti. Regalul muzical va fi găzduit de Sala Mare a Palatului din Bucureşti cu începere de la orele 20.00.

În deschiderea festivalului:
W.A. Mozart, Uvertura la "Nunta lui Figaro"
Le Nozze di Figaro Overture by Mozart

W.A. Mozart, Aria Contesei din actul III din "Nunta lui Figaro"
Susanna with Count Act III Duet Recit

Giuseppe Verdi, Aria lui Banquo din "Macbeth"
Come Dal Ciel Precipita by Suat Arıkan

Giuseppe Verdi, Cortigiani din "Rigoletto"
Tito Gobbi - Rigoletto - Cortigiani, vil razza dannata

Giacomo Puccini, Vissi d'Arte din "Tosca"
Angela GHEORGHIU - Vissi d'arte - Tosca - Puccini

Giacomo Puccini, Nessun Dorma din "Turandot". Este ştiut că cel mai bun Nessun Dorma este Pavaroti :), nu puteam face nici eu altfel. I-am urmărit evoluţia cu Nessun Dorma de mult timp. Există şi pe youtube câte ceva. Am să dau un clip care mă emoţionează de fiecare dată cânt îl văd, mai ales pentru descărcarea de bucurie de la sfârşit. Aici se vede unde învinge arta partea animalică a omului. Şi atunci acel "Vincero!" de la sfârşit este dătător de speranţă.
Dilegua, o notte!
Tramontate, stelle!
Tramontate, stelle!
All'alba vincero!
vincero, vincero!
(Dispari noapte! Păliţi voi stele! In zori voi invinge.)
The 3 Tenors *Pavarotti-Carreras-Domingo* Sing Nessun Dorma, dirijor: Zubin Mehta

Giacomo Puccini, Sola Perduta din "Manon Lescaut"
Deborah Voigt - Sola, perduta, abbandonata - Manon Lescaut


Giacomo Puccini, "Madame Butterfly"
Maria Callas Madame Butterfly "Tu, Tu, Piccolo Iddio!"
Madame Butterfly

Umberto Giordano, Nemico della patria din "Andrea Chenier"
Paolo Gavanelli - Andrea Chenier - Nemico della patria

Jules Massenet, Aria Scrisorii din "Werther"
Massenet - Letter Aria

Richard Wagner, Im fernen Land din "Lohengrin"
Richard Wagner Lohengrin

Programul integral al festivalului il gasiti pe site-ul www.festivalenescu.ro.

joi, august 30, 2007

recti cultus pectora roborant II

Am scris unui politician român un email prin care solicitam un post de e-radio asemănător cu cel maghiar. Dacă se întâmplă ceva mai mult decât un banal răspuns automat, am să spun aici toată povestea.

recti cultus pectora roborant

(înţelegerea sunetului întăreşte spiritul)
Rar am tentaţia de a folosi superlative atunci când vorbesc despre ceva făcut de om. Uneori însă arta depăşeşte acel stadiu uman şi parcă mâna şi mintea care creează un locaş pentru spirit este doar un pretext material menit să nu provoace panică printre simţurile umane puse în faţa perfecţiunilor divine. Astfel de perfecţiuni indiscutabile sunt des întâlnite în vibraţia muzicii etnice păstrată şi perfecţionată de poate mii de ani. Îmi este greu să scriu cuvântul muzicii, pentru că muzică impune reguli fixe, note, game, durate. Muzica parcă transformă libertatea spiritului într-o pianină mecanică menită să interpreteze fără greş partituri dintre cele mai grele. Aici este vorba de sunete. Iar aceste sunete venite parcă din linişte de rai sunt uneori şoptite ca un izvor ce se târăşte nevăzut sub un covor de frunze, alteori virile şi răsunătoare ca un pârău revărsat de o ploaie cu grindină. Am învăţat să preţuim acest chemării ale spiritului. Din păcate, în goana noastră de a stăpânii, am învăţat să le transformăm şi în muzică, în mâzgăleli de portativ. A apărut astfel o nouă datorie civică: păstrătorii de folclor. Iată că fraţi noştri maghiari au avut excelentă idee de a face un e-radio, îngrijit de dragostea de cultură străveche şi cu ilustrări grafice la fel de autentice: http://www.folkradio.hu/index_rom.html
Iată că lupta politică nu a ajuns în fiinţa milenară a poporului vecin şi frate. Ascult de câteva zile cât de mult pot acest post de radio şi trăiesc la intensitate maximă emoţia înţelegerii comuniunii dintre maghiari şi români. Ei bine, da. Pentru că maghiari de alături de noi nu ascultă politicieni extremişti care le comunică fapte îngrozitoare despre noi, românii şi înţeleg să alăture culturii lor maghiare, confluenţa românească. Şi cât de bine se aude totul, auzul meu nu se mai satură. Să mai adaug faptul că site-ul nu se rezumă la varianta sa în limba maghiară că are inclusiv o variantă în limba română?
Nu pot decât să apelez la superlativele mele şi să am un acces de gelozie pentru că eu, românul din România, nu am aşa ceva la mine acasă.

UPDATE:
http://giconet.blogspot.com/2007/12/ct-de-mult-se-preocupa-udmr-romniai.html

miercuri, august 29, 2007

sed et hoc facies ut mihi in sacerdotio consecrentur tolle vitulum de armento et arietes duos inmaculatos…

("Iată ce trebuie să săvârşeşti asupra lor, cănd îi vei sfinţi să-Mi fie preoţi: să iei un viţel din cireadă, doi berbeci fără meteahnă…)
Întotdeauna am fost mirat că noi, oamenii, putem să sfinţim lucruri şi oameni. Nu este oare acest lucru exclusiv în apanajul lui Dumnezeu? Când eram copil, cineva mi-a spus că nu oamenii sfinţesc lucrurile ci… explicaţia era însă prea complicată pentru a fi pătrunsă de capul unui copil. Am neglijat însă să-mi reînnoiesc explicaţia după ce am ajuns la maturitate. Iată că citesc acum că "Mitropolitul Varlaam devine sfânt al Bisericii Ortodoxe Romane" şi încerc exact aceiaşi emoţie ca atunci când eram un copil intimidat de prezenţa sfinţeniei. Primul impuls a fost să parcurg repede articolul pentru a vedea ce anume a făcut mitropolitul Varlaam încât să fie considerat sfânt. Am să citez tot articolul:
Mitropolitului Varlaam al Moldovei este canonizat, miercuri, la 350 de ani de la moartea sa, la Manastirea Secu din judetul Neamt. Propunerea de canonizare a fost facuta de Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Daniel.
Slujba speciala de canonizare va fi oficiata de Inalt Prea Sfintitul Daniel care este acum si loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, inconjurat de ierarhi ai Sfantului Sinod.
La slujba sunt asteptati si presedintele Traian Basescu, premierul Calin Popescu Tariceanu si presedintii Camerei Deputatilor si Senatului.
La incheirea Sfantei Liturghii, la ora 12:00, va fi proclamata oficial canonizarea mitropolitului Varlaam al Moldovei si vor fi prezentate icoana, acatistul si moastele sfantului.
Osemintele vor fi puse intr-o racla din argint, suflata cu aur. Pe peretii raclei sunt scoase in relief, scene din viata mitropolitului.
Canonizarea mitropolitului Varlaam are loc de sarbatoarea Taierii capului Sf. Ioan Botezatorul, iar manastirea Secu poarta tocmai acest hram.
Viata mitropolitului Varlaam al Moldovei
Mitropolitul Varlaam Motoc a fost unul din cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane. S-a nascut in judetul Vrancea, in anul 1580, dintr-o familie de tarani si a fost botezat Vasile.
Prin anii 1590-1592 s-a stabilit la Schitul lui Zosima, unde era vestitul egumen Dosoftei.
In 1608, ieromonahul Varlaam este ales egumen al Manastirii Secu, iar in toamna lui 1632 este ales, mitropolit al Moldovei, pastorind Biserica timp de 21 de ani.
In anul 1653 se retrage la metanie, iar la 19 decembrie 1657 se stinge din viata.
S-a preocupat intens de traducerea operelor Sfintilor Parinti din limbile greaca si slavona. Astfel a tradus din slavona, impreuna cu cativa ucenici, „Scara" Sfantului Ioan Scararul, precum si alte scrieri, ce se citeau zilnic la biserica. "Scara" este printre primele opere patristice filocalice traduse in limba romana.
Mitropolitul Varlaam a intemeiat la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi prima tipografie din Moldova unde a tiparit, in limba romana, trei dintre cele mai importante carti ale vremii:
- Explicarea Evangheliilor la Duminici, la praznice imparatesti si la sfintii mari de pe tot anul, tiparita in anul 1643 cu numele de „Carte romaneasca de invatatura". In popor a fost numita cel mai obisnuit „Cazania lui Varlaam";
- Sapte Taine ale Bisericii, tiparita la Iasi in 1644
- Raspunsul la Catehismul calvinesc, tiparita la Iasi, in 1647.

Am căutat peste tot şi părerile erau unanime: părintele Varlaam era sfânt şi cult.
"Era un calugar dupa nevoile timpului si dupa dorinta unui Teofan, unui Petru Movila, inoitorii ortodoxiei in aceste parti. Nu fiu de boier ca Gheorghe Movila, ca Anastasie Crimca, poate ca Teodosie Barbovschi, al carui nume de familie il poarta si sfetnici ai Domniei, ci, ca si episcopul, pe urma Mitropolitul muntean Stefan, contemporanul sau, un fecior de teran. Se nascuse in partile Putnei, si din aceiasi casuta de sat pornira alti doi frati cari nu se ridicara niciodata la marire: unul, razas, in Tinutul Botosanilor, si altul, Stefan; Varlaam si-a impartit averea intre copiii celui d’intaiu, razesul Andreias Motoc si Marita, sotie a preotului domnesc Ursul Cergariu, si intre fiii celui de-al doilea, Popa Ursul si Toderascu. Fu unul dintre cei d’intaiu calugari de la manastirea lui Nistor Ureche, Secu, unde ajunsese egumen pe la 1610, multamita lui Anastasie Crimca; aici adaposti el pe episcopul de Roman mazil, Mitrofan."
Întotdeauna am spus că sfinţenia trebuie să marcheze un exemplu drept de urmat, şi mai puţin un complex ritualic sau respectul faţă de minuni săvârşite. De ce? Pentru că minunea poate fi contestată drept opera Diavolului. Totuşi, care sunt regulile cononizării. Am găsit aceste reguli în Jurnalul Naţional, numărul din 13 mai 2007:
Pentru ca o persoana sa fie trecuta in calendarul bisericesc trebuie sa fie respectata o anumita procedura, bazata pe canoane si traditie. La intrebarile privind procesul de canonizare a raspuns preotul profesor doctor Nicolae Necula, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti.
Ce inseamna canonizarea unui sfant?
Pr. prof. Nicolae Necula: Canonizarea este un act foarte important pe care il savarseste biserica, de trecere a persoanelor cu viata imbunatatita in randul sfintilor. Cuvantul vine de la "canon", care are o multime de sensuri printre care si acela de lista sau catalog. Canonizarea inseamna inscrierea cuiva in acest catalog al sfintilor. Inca din vechime, de la inceputurile crestinismului, bisericile locale scriau in liste sfintii lor, locali, cu timpul acesti sfinti au fost venerati in toate bisericile, devenind sfinti ai intregii biserici. La inceput, in aceste liste sau canoane de sfinti se treceau martirii sau cei care mureau pentru Hristos in persecutii pentru marturisirea credintei. Listele au purtat numele de "Martirologii". Dupa aceea s-a generalizat la "Sinaxar", care cuprinde viata unui sfant, dupa aceea la "Minologii", care inseamna viata sfintilor dintr-o luna, si toate cartile, dictionarele, colectiile acestea despre vietile sfintilor.
Care sunt regulile canonizarii?
Toate faptele vietii unei persoane propuse la canonizare se cerceteaza indelung, cu multa acribie, pentru a nu se gresi cand se face proclamarea
Pentru ca o persoana sa fie trecuta in randul sfintilor trebuie ca acea persoana sa fi marturisit credinta cea adevarata in Hristos, ortodoxa. Apoi, acea persoana sa fi marturist pe Hristos cu orice pret, daca a fost cazul, chiar cu pretul vietii. In al treilea rand, se adauga moralitatea ireprosabila, dovedita prin viata deosebita, plina de sfintenie. Apoi se adauga cateva lucruri prin care se vede ca Dumnezeu preamareste aceste virtuti ale persoanei respective: darul de a face minuni, neputrezirea trupului, adica ramanerea trupului sub forma de moaste. La conditiile mentionate putem adauga mirosul de buna mireasma pe care il raspandeste corpul celui care nu a putrezit.
Apararea credintei, calitate de sfant
Marea majoritate a domnitorilor canonizati in biserica noastra, dar si in cea cea rusa, bulgara si sarba a aparat credinta impotriva celor de alt neam si, mai ales, de alta credinta, islamul. Si aceasta este o calitate ce recomanda la canonizare. Apoi, ceea ce este esential la trupurile neputrezite este ca ele sa faca minuni pentru a fi considerate moaste de sfinti. Trebuie sa fie inregistrate cazuri de minuni mari, o inviere din morti, o tamaduire dintr-o boala incurabila.
Care este procedura de canonizare?
Exista un intreg ritual in ceea ce priveste canonizarea. Aceasta se produce dupa ce se inregistreaza o evlavie populara, lumea isi creeaza o imagine despre acel om, stie ca a dus o viata sfanta, a fost un om curat sufleteste, ca a facut niste lucruri minunate in viata, creandu-se un adevarat cult, o evlavie deosebita. Dar biserica trebuie sa verifice indeplinirea tuturor acelor conditii de fond de care aminteam. Cineva, de regula un ierarh, face propunerea de canonizare, Sfantul Sinod instituie o comisie speciala, se cerceteaza viata celui propus sa fie trecut in randul sfintilor, se cerceteaza toate conditiile de fond, dupa aceea se aproba sau nu ca el sa fie canonizat. Daca se aproba canonizarea, atunci se intocmeste slujba acelui sfant, acatistul, se picteaza icoana, toate cu aprobarea bisericii. Dupa ce se incheie toata aceasta cercetare se face un act de proclamare de catre Sfantul Sinod, un Tomos sinodal, dupa aceea se aduc osemintele daca au ramas, se spala si se ung cu sfantul mir, se face o ultima slujba de pomenire, dupa aceea, impreuna cu osemintele, se aduce icoana sa pictata in biserica, se savarseste privegherea cu o seara inainte, se face liturghia solemna in duminica sau sarbatoarea in care se face proclamarea canonizarii, se citeste actul sinodal, deci se proclama canonizarea. Se publica tomosul sinodal, se instiinteaza si alte biserici orotodoxe despre existenta noului sfant. Nu este obligatoriu ca aceste biserici sa-l treaca in calendare, dar de obicei il trec. Daca o biserica s-a pronuntat, se considera ca s-a pronuntat corect. Ziua de praznuire se alege a fi data la care a murit sfantul respectiv.
In timpurile noastre se mai nasc sfinti?
Daca cineva a dat dovada de viata curata, a aparat credinta drept-maritoare, chiar cu pretul vietii, s-a descoperit trupul neputrezit si facator de minuni este trecut in randul sfintilor
Biserica este o Cinzecime care odrasleste mereu sfinti. Sfintenia nu tine cont de clasa sociala, de oameni mai mult sau mai putin culti, de starea politica, ci de posibilitatea de a indeplini poruncile lui Dumnezeu. Pot exista si in zilele noastre sfinti. Atat timp cat putem crede in Mantuitorul Iisus Hristos, in invatatura lui si traim credinta dreapta putem crede ca exista si oameni care duc o viata demna de numele de sfant. Suntem o biserica veche de 2.000 de ani, o biserica care s-a nascut o data cu poporul roman si poate de aceea si sentimentul religios este atat de puternic. Si este de asteptat ca din neamul nostru sa se mai ridice sfinti.
Fie ca-i descoperim pe cei din trecut pe care n-am reusit inca sa-i trecem in randul sfintilor, fie pe altii care traiesc printre noi. Dar important este sa treaca in viata cealalta. Noi nu canonizam niciodata pe cineva care este in viata, pentru ca omul poate pacatui si in ultima clipa a vietii lui.

Pentru cei neobişnuiţi cu cuvântul "acribie", trebuie să spun că înseamnă "cu conştiinciozitate". Mai împortant este însă cuvântul sfânt. Am să încerc să găsesc şi să citez toate definiţiile realative la cuvântul sfânt la care am acces:
SFẤNT, -Ă, sfinţi, -te, adj., subst. I. Adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. * Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. * Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. * (Rar; despre oameni) Care duce o viaţă curată şi cucernică. 2. Care ţine de divinitate, de religie, de cultul divin; care este considerat ca posedând harul divin. * Sfânta slujbă = liturghia. Locurile sfinte = ţinuturile menţionate în textele religioase ca fiind acelea unde a trăit şi propovăduit Isus Cristos. Sfântul Mormânt = mormântul unde a fost îngropat Isus Cristos. Sfânta sfintelor = sanctuarul vechiului templu din Ierusalim. 3. Care constituie un obiect de cult, de veneraţie; care se cuvine cinstit, slăvit, venerat. 4. (Pop.) Epitet dat unor elemente ale naturii. Sfântul soare. * Epitet dat zilelor săptămânii. 5. Desăvârşit, perfect, infailibil. Ce-am vorbit e sfânt. * (Substantivat, urmat de un substantiv introdus prin prep. „de“ şi exprimând ideea de superlativ) Straşnic, zdravăn. O sfântă de bătaie. II. Subst. 1. S.m. sg. art. (Pop.) Dumnezeu * Expr. A-l vedea (pe cineva) sfântul = a) a o păţi, a da de belea; b) a da peste un noroc neaşteptat. A-l uita (pe cineva) sfântul, se spune când cineva zăboveşte undeva prea mult (şi degeaba). Ferit-a sfântul! = în nici un caz, nicidecum. 2. S.m. şi f. Persoană recunoscută ca un exemplu desăvârşit al vieţii creştine şi consacrată ca atare, după moarte, de către biserică. * Expr. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii = până să ajungi la cel mai mare, înduri multe de la slujbaşii mai mici. A-l fura (pe cineva) sfinţii = a aţipi, a adormi; a muri. A-i ieşi (cuiva) un sfânt din gură = a vorbi foarte drept şi înţelept, a spune o vorbă potrivită. A sta (ca un) sfânt = a sta nemişcat; (despre copii) a fi foarte cuminte. A se închina la sfinţi sau a se ruga de toţi sfinţii = a se adresa la cei puternici cu rugăminţi, a fi nevoit să solicite rezolvarea unui lucru în mai multe locuri şi cu stăruinţe. La sfântu-aşteaptă = niciodată. * Om care duce o viaţă curată şi cucernică. 3. S.f. pl. art. (În credinţele populare) Iele. 4. S.m. pl. Mucenici (2). – Din sl. sventŭ.
Sursa: DEX '98

SFÂNT adj. v. grozav, straşnic, teribil, zdravăn.
Sursa: Sinonime

SFÂNT adj., s. 1. adj. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaînalt. (Pronia ~.) 2. adj. (BIS.) (înv. şi pop.) sânt. (~ul duh.) 3. s. (BIS.) sfânta treime = trinitate, (pop.) troiţă. 4. s., adj. (BIS.) (pop.) sânt, (înv.) preacuvios, preafericit, preapodobnic, (latinism înv.) sanct. (~ul Gheorghe.) 5. s. v. Maica Domnului. 6. s. (mai ales la pl.) v. mucenic. 7. s. sfântul părinte v. papă. 8. adj. (BIS.) bisericesc, religios, (pop.) sânt. (Carte ~.) 9. adj. (BIS.) sacru, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 10. s. (BIS.) sfânta scriptură = biblie, scriptură. 11. adj. divin, sacramental, sacru. (Lucrurile ~.) 12. s. (BIS.) sfânta sfintelor = sanctuar. (~ la iudei.) 13. adj. v. sacru. 14. adj. sacru, solemn. (Un jurământ ~.) 15. adj. v. inviolabil. 16. adj. desăvârşit, perfect. (~ nevinovăţie!)
Sursa: Sinonime

SFÂNT1 ~ă (sfinţi, sfínte) 1) Care inspiră sentimente luminoase şi înălţătoare; demn de veneraţie absolută; sacru. ~a libertate. 2) Care este excepţional de important. Datorie ~ă 3) (despre unele elemente, fenomene din natură) Care se crede că ar avea proprietăţi dătătoare de viaţă. ~ul soare. ~ul pământ. 4) (despre persoane) Care duce o viaţă extrem de curată din punct de vedere moral. 5) (în concepţiile religioase) Care posedă har divin. Apă ~ă. /sl. sventu
Sursa: NODEX

SFÂNT2 sfinţi m. 1) (la creştini) Persoană care şi-a consacrat viaţa apărării religiei şi care după moarte este considerată făcătoare de minuni. * La ~ul aşteaptă niciodată. Parcă i-a ieşit un ~ din gură se spune despre cineva care a enunţat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un ~ a fi foarte cuminte. A se ruga la toţi sfinţii a) a se adresa cu rugăminţi tuturor celor ce ar putea da un ajutor; b) a ruga insistent; a implora. 2) art. Fiinţă supremă, care a creat lumea; Dumnezeu. * Ferit-a ~ul în nici un caz. / sl. sventu
Sursa: NODEX


Lucrurile sunt teribil de complicate. Aş încheia optimist. După cum aţi văzut, încă se mai pot face încă sfinţi, chiar din rândul celor care trăiesc azi… încercaţi să vă comportaţi deci ca atare.

marți, august 28, 2007

tantaene animis caelestibus irae

(este atâta mânie în minţile zeilor)

De câteva zile în fiecare discuţie intervine la un moment dat subiectul mineriadei, al procesului, al reacţiei lui Ion Iliescu…
"Dosarul lui Ion Iliescu nu a existat sau a fost periat", a declarat ieri directorul Arhivelor Nationale, Dorin Dobrincu, citat de Mediafax.
Aceasta in conditiile in care fostul presedinte a fost, inainte de 1989, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, vicepresedinte al Consiliului Judetean Timis (1971-1974) si presedinte al Consiliului Judetean Iasi (1974-1979). Colegiul CNSAS i-a dat decizie de buna purtare lui Ion Iliescu, precizand ca el nu are dosar la fosta Securitate. Insa, atat presedintele Traian Basescu, cat si directorul Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului (ISCC), Marius Oprea, si-au exprimat convingerea ca Iliescu are dosar de cadre PCR. "Imi este greu sa cred ca nu avem dosare de personal ale demnitarilor fostului regim", declara Basescu, adaugand ca demnitarii comunisti aveau dosare de personal. La randul sau, Marius Oprea afirma ca, potrivit legii CNSAS, Ion Iliescu nu va fi identificat ca a colaborat cu Securitatea, exprimandu-si nedumerirea ca "un nenorocit de informator trebuie supus oprobiului public", iar senatorul PSD "sa stea bine mersi". Oprea spunea ca, in perioada comunista, Ion Iliescu dadea aprobari pentru racolarea de catre Securitate a informatorilor, dar si pentru ca unii membri de partid care intrau in dizgratia Securitatii sa fie urmariti, ori sa le fie instalate microfoane in locuinte.
(C.A., Ziua, 28 August 2007)

Pentru cei ce au uitat fenomenul Piaţa Universităţii, am să citez câte ceva din literatura care încă se mai găseşte pe INTERNET (www.gid-romania.com).

Inceputul. "Nu vrem presedinte care sa ne vanda URSS-ului"
22 aprilie 1990 - in Bucuresti, au loc doua mitinguri electorale: PNTCD (Piata Aviatorilor) si "Gruparea Democratica de Centru"(Piata Unirii), precum si un mars al asociatiilor "Alianta Poporului" si "16-21 Decembrie".
In Piata Unirii, in jurul orei 11 incepe mitingul "Gruparii Democratice de Centru", care cuprindea 10 partide sub deviza "UNITI PENTRU VICTORIE; Prosperitate, Natiune, Democratie"; iau cuvantul mai multi vorbitori care califica drept abuz interzicerea intrarii in tara a Regelui Mihai pentru sarbatorile de Pasti. Dl Cerveni denunta metoda tipic comunista de propaganda electorala prin vizite de lucru in intreprinderi, pentru adeziuni, frustrind oamenii de orele de munca neplatite sau platite din buzunarul celorlalti. Dl. Constantin Remus Dumitrescu de la Frontul Democrat Roman din Timisoara, a amintit ca pe 20 Decembrie Timisoara a devenit primul oras liber in tara iar “de pe 20 pe 22 nu s-a tras un singur cartus in Timisoara”. Mitingul se termina pe la 12,30.
Participantii se alatura marsului asociatiilor "Alianta Poporului" si "16-21 Decembrie", care veneau de la Cimitirul Eroilor, unde depusesera coroane de flori, si se indreptau catre Piata Universitatii, urmand deja traditionalul mars duminical catre Piata Victoriei si Televiziune.
O multime din ce in ce mai mare de oameni se revarsa pe strazile capitalei, purtand pancarte si strigand lozinci care sintetizau toate abuzurile, nedreptatile si devierile regimului fesenist.
"Vreti democratie? Na democratie!"
In ziua de 23 aprilie 1990, pe la 10 dimineata, Dumitru Dinca, organizatorul baricadei din 22 aprilie, a fost arestat din piata de catre persoane civile. Vestea va aduce din ce in ce mai multi manifestanti, masati in zona fantanilor si a hotelului Intercontinental.
Catre orele 13 apar in Piata circa 1.000 de soldati din trupele Ministerului de Interne, huiduiti copios de miile de persoane. Se scandeaza "Iliescu pentru noi, este Ceausescu doi", "Nu va fie frica, Iliescu pica", "Demisia", "Comunisti, va anuntam ca mai putem sa luptam", "Nu vrem neocomunism".
Dupa vreo ora, se retrag o parte dintre soldati, nu fara incidente; este spart geamul unui autobuz cu soldati, de asemenea parbrizul unei masini care traversa piata si in care se afla un general de politie. La vederea unor dube si masini de politie venite pe strada 13 decembrie, manifestantii huiduie din nou: "Domnule Chitac, ati inviat?"
Pe la ora 15, se va bloca din nou circulatia; dupa vreo 2 ore, reapare Dinca, explicand oamenilor ca i s-au cerut informatii despre manifestatie. Politia se va retrage in jurul orei 19, iar circulatia va ramane blocata si in noaptea de 23-24 aprilie de catre aproximativ 150 de demontranti.
Pe la 4-5 dimineata au inceput sa apara cateva Dacii cu ofiteri de politie, mai multe ARO de politie, autobuze cu trupe de politie si camione cu soldati MApN: langa statuia lui Mihai Viteazu, in dreptul cinematografului "Luceafarul" pana la Muzeul de Istorie, si in fata restaurantului "Bulevard". Manifestantii discuta pasnic cu politistii si soldatii.
Pe la 5,30, in aplauzele manifestantilor, soldatii se vor retrage la camioane; la scurt timp, cei aproximativ 150 de manifestanti sunt atacati cu brutalitate de soldati si ofiteri de politie, batuti si maltratati; cate 7-8 politisti atacau cate un manifestant, batandu-l cu bastoanele pana cadea la pamant, dupa care il loveau cu bocancii si il calcau in picioare - indiferent daca era barbat, femeie, copil sau batran. Dintre cele patru calugarite care au stat de veghe toata noaptea cu demonstrantii, una a fost batuta si calcata in picioare de doi subofiteri de politie. In timp ce bateau cu sete, politistii romani strigau :"Vreti democratie? Na democratie!" sau "Asta e democratie!".
Au fost observate cateva persoane care au iesit din randul demonstrantilor aratand politistilor anumite insemne.
Dupa alungarea manifestantilor, impresionante forte de armata si politie - cu arme, ciini, bastoane de cauciuc - a incercuit intreaga zona.
24.04.1990 - "Grupurile de huligani din nou s-au adunat" - Ion Iliescu
Vestea reprimarii brutale a manifestantilor, in dimineata de 24 aprilie, a facut repede inconjurul Bucurestiului; mii de oameni au aparut in zona, protestand si acuzand politia de violenta.
In dimineata acelei zile, au loc lucrarile Consiliului Provizoriu de Unitate Nationala, la care Ion Iliescu ii numeste "golani" pe organizatorii mitingului neautorizat din Piata Universitatii. Protesteaza dl Lup, secretarul PNT-CD, ca nu trebuie sa faca eroarea de a califica drept "golani" cetatenii care demonstreaza; in continuare acuza FSN de violente organizate impotriva membrilor PNT-CD in toata tara. La inceputul sedintei, C.Ticu Dumitrescu, de la AFDP, a avut discutii aprinse cu Ion Iliescu; nu i se da cuvantul in cadrul sedintei; intr-un interviu ulterior, a calificat violentele asupra demonstrantilor ca "o noua dovada ca pasim spre dictatura". Cazimir Ionescu acuza demonstrantii ca vor sa destabilizeze tara.
4.24.1990 - Declaratia manifestantilor de la Bucuresti
"Instaurarea intr-o tara din lume, indiferent de continent, a unui regim comunist s-a facut si s-a mentinut prin crima si teroare. Regimul comunist odata instalat a dat nastere la saracirea si infometarea populatiei, la genocid.
Comunismul si-a dovedit astfel, in timpul istoriei sale, sa speram scurta, caracterul antiumanitar, distructiv.
Romania a fost, incepind cu 1946, si inca mai este sub un regim comunist.
De aceea, noi cei care manifestam astazi 25 aprilie 1990 in Bucuresti dorim si cerem :
1. Scoaterea in afara legii, la fel ca si partidele fasciste, a oricarui partid de tip comunist.
2. lnlaturarea din functiile de conducere a celor care au facut parte din nomenclatura comunista si a aparatului ei represiv, in timpul perioadei 1945—1989.
3. Cercetarea tuturor persoanelor care au apartinut de cele doua categorii mentionate mai sus si trimiterea in judecata a celor care se fac vinovati de sustinerea regimului distructiv din tara.
4. Acordul si sustinerea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara (adica interzicerea dreptului de a candida persoanelor din fosta nomenclatura si securitate).
5. Ion lliescu este principalul vinovat de deturnarea caracterului anticomunist al revolutiei incepute in decembrie 1989.
Apelam la toti romanii ca in ziua de 1 mai 1990 sa manifesteze impotriva regimului totalitar din tara.
Fie ca 1 mai 1990 sa reprezinte ziua prabusirii comunismului, a detronarii nomenclaturii si securitatii in Romania ! Asa sa ne ajute Dumnezeu !"
25.04.1990 - "Golania" - Prima zona libera de neocomunism
Efectul discursului ceausist al lui Ion Iliescu, care a calificat drept "golani" si "huligani" demonstrantii din Piata, a fost ca tot mai multi oameni au venit in piata in ziua de 25 aprilie. Pe fatada Universitatii au fost atarnate portrete ale lui Mihai Eminescu si pancarte imense, printre care si una cu punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara; pe zidurile Arhitecturii este arborata o pinza imensa:"Facultate de golani".
Se vorbeste ca muncitorii de al IMGB si de la Republica au fost convocati pentru organizarea unei contramanifestatii, dar ca au refuzat.
Pe la orele 16 apare in piata Ion Ratiu, in drum spre Intercontinental; rugat de unii manifestanti sa vorbeasca, dansul va tine in discurs extrem de scurt; de teama posibilelor acuzatii ca ar putea fi platiti de omul de afaceri, alti manifestatanti scandeaza: "Nu suntem partide" si "Noi suntem golani".

Unii mai visează urât şi acum, alţii plătesc încă "oalele sparte". Noi ceilalţi însă ar trebui să fim creştinii iubirii şi ai iertării. Iartă… dar nu uita! Uitarea aduce repetare. Astăzi poporul este cu mult mai puţin tratat individual şi liber ca în primăvara anului 1990. Să aşteptăm însă, uneori cătuşele se rup de prea multă rugină.

luni, august 27, 2007

ducit amor patriae

(sunt condus de dragostea de ţară)
Citeam în Cronica Romană:

PIN a inceput strangerea celor doua 200.000 de semnaturi pentru sustinerea candidatilor in alegerile europarlamentare, a anuntat presedintele partidului, Cozmin Gusa. Sloganul campaniei PIN: Ne batem pentru Romania!

(Deja gândesc că totul la PIN este pe cât de tânăr pe atât de viril, viaţa aluncă de fiecare dată la lupta de dragul luptei, dominaţia asupra adversarului se punctează de fiecare dată prin construcţia discursului...)
PIN este singurul partid care procedeaza legal, conform Legii 33/2007, doarece celelalte partide au depus semnaturile inainte de a depune listele cu candidati. Campania de strangere de semnaturi si lista de candidati, vor fi lansate saptamana viitoare, la salonul oficial al Aeroportului Baneasa, conducerea PIN pregatind o surpriza. Liderul PIN a precizat ca sloganul campaniei va fi “Ne batem pentru Romania!”. “Lista 30+ Jos gerontocratia”, cu candidatii PIN pentru europarlamentare, a fost stabilita prin concurs, in urma cu o luna, in fruntea acesteia fiind deputatul Lavinia Sandru, vicepresedinte PIN. Gusa a precizat ca media de varsta a listei PIN este de 34 ani, aceasta fiind in opinia sa cea mai scazuta medie prezentata de vreun partid din Europa, in istoria alegerilor europarlamentare.

La început am fost fermecat de prezenţa agreabilă a domnului Cosmin Guşă, a doamnei Lavinia Şandru. M-au fermecat cu un elan tineresc, cu o nelinişte care îmi transmitea mie sentimentul de acţiune. Atunci am aplaudat. Aplauzele însă s-au stins de foarte mult timp. Între timp am aprofundat personalităţile celor doi şi am observat ca marile energii sunt pur şi simplu un joc pentru echipele mass-media. În condiţiile camerelor stinse am descoperit nemişcare.
Cosmin Guşă: http://cozmingusa.weblog.ro/, un blog început din 06.05.2007. Conţine 6 postari.
Lavinia Şandru: http://www.asklavinia.ro/ . După cum spune şi titlul, un site dedicat întrebărilor pentru Lavinia (iată, deja ne tutuim… nu-i aşa). Ce întrebări a primit doamna Şandru?, nimeni nu poate ştii. Ce răspunsuri oferit doamna Şandru? Răspunsuri la trei întrebări:
Lavinia Sandru - Curriculum Vitae;
Sunteţi de acord cu Constituţia Europeana actuală?
Ce veţi realiza pentru România ca parlamentar european?
La cum sună întrebările, cred că au fost puse demonstrativ de domnul Cosmin Gusă. Personal am întrebat şi eu ceva… nu a apărut nici măcar întrebarea.
Privesc la cei doi tineri şi îi văd brusc îmbătrâniţi şi poetici. Înţeleg că au pătruns adevărul dispariţiei PIN din sala parlamentului, o dată cu viitoarele alegeri. O mai exista oare un partid care să accepte prezenţa lui Cosmin Guşă, un om care şi-a părăsit cu regularitate prietenii electorali? Mai este o şansă, un scor bun la parlamentul european. Ultima carte! Les jeux sont fait, rien ne va plus!

duminică, august 26, 2007

locutus quoque est Dominus cunctos sermones hos ego sum Dominus Deus tuus qui eduxi te de terra Aegypti de domo servitutis

(Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea şi a zis: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Ieşirea 20:1,2)
Depăşind formulele savante, înţelegem prin păcat încălcarea unei porunci sau legi bisericeşti. Înţelepciunea Vechiului Testament desparte păcatul în esenţe fundamentale. Acest tip de cuantificare este dat în mod direct de Dumnezeu poporului sau ales:
"Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!
Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam,
Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.
Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,
Că în şase zile a făcut Domnul cerul si pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o.
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.
Să nu ucizi!
Să nu fii desfrânat!
Să nu furi!
Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!
Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!"
(Ieşirea 20, 3-17)
Aş da şi eu o definire a păcatului. Păcatul este acel lucru pe care l-ai făcut şi nu ai vrea sa fie cunoscut. Chiar şi dacă te fereşti de un singur om şi ascunzi adevărul faptei tale, acea faptă este un păcat. Definiţia pe care am dat-o eu trece păcatul din sfera cauzei/efect în zona impactului social şi/sau spiritual.
Hai sa vedem poruncile date de către Dumnezeu oamenilor.
Primele legi sunt relative la credinţă, să nu ai alţi dumnezei, să nu-ţi faci chip cioplit, să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert. Aceste legi impun o legătura între credincioşi şi credinţa lor. Aceste legi sunt menite a împiedica credincioşii să se împrăştie.
Urmează legea respectării celei de a şaptea zi. Multă lume spune astăzi că în cea de a şaptea zi nu trebuie "să munceşti", dar nu este prea clar ce anume înseamnă acest lucru. Şi atunci se reduce totul, în cel mai absurd mod cu putinţă, la "să nu mergi la lucru, să nu speli rufe şi să nu coşi". La început nu am înţeles de ce este permis să faci orice altfel de curăţenie, să speli maşina, să speli pereţii, să speli pe jos, cârpa de praf… nu şi cusutul ori spălat rufe. Destul de târziu mi-am dat seama că este o reminiscenţă a timpului vechi. Să nu mergi la lucru era atributul bărbatului care muncea de exemplu pământul sau era pescar... Cusutul şi spălatul erau munca femeii, ocupaţia sa de bază fiind ţesutul şi realizarea hainelor, spălatul lor. Astfel că a rămas în subconştient un fel de prescurtare a poruncii. Interesant este că foarte multă lume uită versetul "Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti." şi rămân ancoraţi în să nu munceşti-speli-coşi. Acest verset ne indică însă şi ce să facem cu această cea de a şaptea zi. Sfinţirea nu se poate face decât prin comuniunea cu Dumnezeu. Cea de a şaptea zi trebuie dăruită deci lui Dumnezeu.
Ultimele şase porunci sunt reguli sociale. Ele nu au sens decât trăind în societate. Aproapele este acela care respectă acelaşi reguli sociale, acela care are acelaşi sistem de valori. "Trăirea în pustie" purifică tocmai pentru excluderea posibilităţii acestor şase păcate.
Care sunt însă pedepsele relative la încălcarea acestor legi. Acest lucru nu se spune prea clar. În Epistola a doua către tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, am găsit cred cea mai subtilă exprimare a pedepsei: "vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui" (Cap.1:9)
Ce înseamnă taina spovedaniei? Iată ce aflăm în Întâia Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Ioan:
1. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca sa nu pacatuiti, si daca va pacatui cineva, avem mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept.
2. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi.
3. Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, daca pazim poruncile Lui.
4. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.
5. Iar cine pazeste cuvantul Lui, intru acela, cu adevarat, dragostea lui Dumnezeu este desavarsita. Prin aceasta, cunoastem ca suntem intru El.
6. Cine zice ca petrece intru El dator este, precum Acela a umblat, si el asa sa umble.
7. Iubitilor, nu va scriu porunca noua, ci o porunca veche pe care o aveati de la inceput; porunca cea veche este cuvantul pe care l-ati auzit.
8. Iarasi, va scriu porunca noua, ceea ce adevarat intru El si intru voi, pentru ca intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara.
9. Cine zice ca este in lumina si pe fratele sau il uraste, acela este in intuneric pana acum.
10. Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina si sminteala nu este in el.
11. Iar cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui.
12. Va scriu voua, copiilor, fiindca iertate v-au fost pacatele pentru numele Lui.
13. Va scriu voua, parintilor, pentru ca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Va scriu voua, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru ca ati cunoscut pe Tatal.
14. V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Scris-am voua, tinerilor, caci sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean.
15. Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este intru el;
16. Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume.
17. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac.
18. Copii, este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma.
19. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sunt toti de-ai nostri, de aceea au iesit.
20. Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate.
21. V-am scris voua, nu pentru ca nu stiti adevarul, ci pentru ca il stiti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar.
22. Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul.
23. Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal; cine marturiseste pe Fiul are si pe Tatal.
24. Deci, ceea ce ati auzit de la inceput, in voi sa ramana; de va ramane in voi ceea ce ati auzit de la inceput, veti ramane si voi in Fiul si in Tatal.
25. Si aceasta este fagaduinta pe care El ne-a fagaduit-o: Viata vesnica.
26. Acestea v-am scris voua despre cei ce va amagesc.
27. Cat despre voi, ungerea pe care ati luat-o de la El ramane intru voi si n-aveti trebuinta ca sa va invete cineva, ci precum ungerea Lui va invata despre toate, si adevarat este si nu este minciuna, ramaneti intru El, asa cum v-a invatat.
28. Si acum, copii, ramaneti intru El, ca sa avem indrazneala cand Se va arata si sa nu ne rusinam de El, la venirea Lui.
29. Daca stiti ca este drept, cunoasteti ca oricine face dreptate este nascut din El.
(Capitolul 2)

Iată că se deschide o poartă pentru a putea mărturisi păcatul, acesta încetând a mai fi păcat (desigur, în definirea mea). Daca Isus Hristos mijloceşte între păcătos şi Dumnezeu, ce rol are preotul. Este oare şi el mijlocitor. Desigur că nu. Preotul este reprezentatul social. Spovedindu-te în faţa preotului este ca şi cum ai spune adevărul întregii societăţi. Preotul trebuie să fie deţinătorul adevărului la nivelul parohiei sale. Cerând sfatul preotului din parohia în care faci parte, nu ţi se oferă numai soluţia corectă din punct de vedere clerical, dar şi soluţia documentată pe acele adevăruri necunoscute de societate.
Preotul nu trebuie sa ierte el păcatul ci să ofere păcătosului posibilitatea de a exprima căinţa. "Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimănui nu i se potriveşte aşa de mult ca judecata conştiinţei sale." (Marcu Ascetul)
Taina spovedaniei, a mărturisirii păcatelor, are un lucru foarte special, spre deosebire de celelalte Taine, prin caracterul său intim. Practic legătura între penitent şi preot, ca reprezentant social, dezvoltă o comuniune unică. Este absurd să privim mărturisirea păcatelor ca pe simplă pomenire a faptelor. Preotul trebuie să pătrundă în sufletul penitentului pentru a putea să ajute mai întâi în problema exercitată de fapta în sine şi apoi pentru rezolvarea acelui conflinct interior ce a dus la săvârşirea păcatului. Iată de ce Contribuţia duală a penitentului şi a preotului cere o implicare foarte mare din partea amândoura. În toate celelalte Taine, prezenţa harului, a caracterului sfânt, este foarte accentuată în sfera ontologică, adânc ancorată în realitate şi existenţă, Taina spovedaniei însă îşi are domeniul de rezonanţă atât în implicarea părţii ascunse a sufletului penitentului, prin mărturisire şi căinţă, dar şi în revelaţia pe care o are preotul atunci când indică calea de vindecare a sufletului celui ce simte suferinţa păcatului, pentru a se încheia cu penitentul care urmează calea propusă de preot. Aici nu mai putem vorbi de o iertare generică a păcatelor prin simpla mărturisire a credinţei, prin angajamentul la păzirea credinţei, la păzirea poruncilor, aşa cum este cazul Tainei Botezului sau a Ungerii cu Mir, pentru că penitentul a încălcat deja aceste angajamente şi s-a făcut vinovat. Trebuieşte vindecată deci acea boala, acea slăbiciune care l-a făcut să comită păcatul, altfel nevoia de a păcătui ar putea reveni. Deci nu este suficientă numai mărturisirea păcatului, penitentul trebuie să explice motivele căderii sale, motivele slăbiciunilor sale. Doar aşa vindecarea este posibilă. Taina trebuie sa aibă ca efect remedierea durabilă a omului. La rândul lui, preotului îi trebuie o putere foarte mare pentru a pătrunde cu adevărat în sufletul deschis pentru a da exact calea cea mai potrivită vindecării. A primi o spovedanie implică un consum uriaş din partea preotului, pentru că în acel moment lui i se cere nu numai să aibă autoritatea din partea Bisericii ci şi o autoritate morală, o bună cunoaştere a lumii, a căilor naturale, a modalităţilor de vindecare a slăbiciunilor omeneşti. Sper să mi se permită caracterul uşor ludic, preotul ar trebui să fie un psiholog, un doctor si un filozof în acelaşi timp, totodată şi atins de sfinţenie.
Preotul nu intermediază ci conduce mărturisirea penitentului spre adevăratul receptor: Isus Hristos. De aceea apare, pentru latura umană a Tainei, răspunderea. Primul motiv al păstrării secretului faţă de cele spuse în timpul spovedaniei nu este protejarea penitentului ci răspunderea faţa de Hristos. De aceea preotul se transformă pe perioada spovedaniei în duhovnic, în confesor. Pe timpul spovedaniei cele doua părţi umane îşi depăşesc statul lor muritor prin cele două responsabilităţi care se compensează. Păcatul resimţit mai puternic de penitent necesită o putere mai mare a preotului.
Modernismul vieţii actuale face să scade puterea spirituală a omului. Cu atât mai important este rolul biserici de a păstra cât mai nealterată forma iniţială a credinţelor. Cu atât mai important este pentru preot să găsească căi prin care să convingă pe mireni că există un Adevăr care trebuieşte căutat.
Iată ce zice preotul Dumitru Stăniloae:
"Adeseori omul contemporan se ruşinează să-şi divulge păcatele, sau socoteşte nedemn pentru el să facă acest act de umilire în faţa unui preot. Dar pe de o parte simte şi el nevoie să-şi descarce conştiinţa înaintea cuiva, iar pe de alta, îşi dă seama că preotul îi inspiră încredere deosebită prin marea lui responsabilitate faţă de Hristos şi prin smerenia cu care-l ascultă şi care-l face să nu se socotească mai bun decât penitentul.". "Mărturisirea însăşi îl înalţă pe om, întrucât ea include căinţa smerită pentru păcatele mărturisite şi voinţa de a se elibera de stăpânirea păcatelor."
Calea adevărată pe care trebuie să o urmeze biserica nu este obligativitatea, impunerea dogmatică ci ocrotirea nevoii naturale. A sili pe cineva să-şi însuşească învăţăturile bisericii, nu este un lucru bun. Biserica trebuie să ocrotească nevoia naturală a omului de a se împlini, a se întregi, de a umple golul său spiritual, de a arăta, celui ce o cere, calea prin care poate parcurge perioada de asceza, personalizată după felul fiecăruia, calea prin care poate atinge găsi iluminismul şi, în ultima acumulare, calea împlinirii mistice.

sâmbătă, august 25, 2007

In nomine Patris, et Filii, et Spiritus Sancti.

(In numele Tatalui, al fiului, al sfantului duh)
Am ajuns la problema "dosarului de cadre" a IPS Teoctist, patriarhul Romaniei, ceva mai tarziu. Am intrat in "problema" parca cu mai multa furie decat cu curiozitate. Ma gandeam cat de rau este pentru un preot sa-si tradeze secretul spovedaniei sau alte grozavii de acest fel. Nu am prins decat editia online a ziarului Cotidianu, adica ziarul in care era prezentata, drept proba, o banala coala de hartie. Ce spunea articolul:

Dosarul de cadre al Patriarhului Teoctist
Cotidianul a intrat ieri in posesia dosarului de cadre al Patriarhului Teoctist. Dosarul provine din arhiva CC al PCR, sectia cadre, nr. A/592, si se afla in prezent depozitat la Arhivele Nationale. Contine zece file A4 batute la masina - grupate in cinci fise. Trei dintre acestea, asemanatoare, dateaza din perioada in care Teoctist era mitropolit al Olteniei (1973-1977), doar una fiind datata 11 decembrie 1974. A patra fisa a fost intocmita dupa numirea lui Teoctist in rangul de arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (1977-1986). Ultima fisa, o aducere la zi a celei de-a patra, poarta antetul Departamentul Culte, este semnata de seful institutiei Ioan Cumpanasu, a fost redactata pe 30 iunie 1988 si se refera la perioada in care Teoctist se afla in scaunul de Patriarh. Va prezentam integral acest ultim document.

"Departamentul Cultelor Teoctist Arapasu
Nascut la: 7 februarie 1915, in satul Vinatori, comuna Stanceni, judetul Botosani
Originea sociala: tatal a fost taran cu gospodarie mijlocie
Nationalitatea: romana
Studii: facultatea de teologie
Cunoaste limbile: franceza
Este patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, arhiepiscop al Bucurestilor si mitropolit al Ungrovlahiei.
A urmat scoala primara in satul natal (1921-1927), dupa care a intrat la manastirea Vorona si apoi la Neamt.
Intre anii 1932-1940 a urmat cursurile seminarului teologic de la manastirea Cernica, iar in 1940-1944 pe cele ale Facultatii de teologie din Bucuresti.
In 1935 a fost tuns in monahism la manastirea Bistrita-Neamt; in 1937 a fost hirotonit diacon, iar in 1945 - preot.
Din unele informatii existente in dosarul personal rezulta ca a desfasurat activitate legionara (depozitind materiale de propaganda in manastirile Cernica si Caldarusani si participind chiar la rebeliune), iar in timp ce era elev la seminar a practicat homosexualismul.
A indeplinit urmatoarele functii:
1942-1945 - diacon la catedrala Patriarhiei si centrul eparhial din Bucuresti;
1945-1948 - preot la catedrala mitropolitana din Iasi;
1948-1949 exarh al manastirilor din Moldova;
1949-1950 vicar administrativ la Mitropolia Moldovei;
1950 - secretar al cancelariei Sinodului si administratiei patriarhale;
1950-1954 - rector al Institutului teologic ortodox din Bucuresti;
1954-1962 - episcop-vicar patriarhal;
1962-1973 - episcop al Aradului;
1973-1977 - arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei;
1977-1986 - arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei.
Din 16 noiembrie 1986 este patriarh al B.O.R., arhiepiscop al Bucurestilor si Mitropolit al Ungrovlahiei.
A sprijinit, in toate ocaziile, actiunile initiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de lupta pentru pace din Bucuresti, aducind o contributie bine apreciata la indrumarea preotilor in a sprijini aceasta actiune. A scris articole cu orientare progresista in revistele teologice.
Ca episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei si al Moldovei si Sucevei, a primit diferite delegatii straine care se interesau de situatia cultelor din Romania. Cu aceste ocazii a prezentat in mod corect realitatile din tara noastra, atit pe linie bisericeasca cit si realizarile poporului roman pe plan economic, social si cultural.
In predicile tinute cu prilejul serviciilor religioase ce le oficiaza si a vizitelor canonice din parohii, indeamna preotii si credinciosii sa participe la actiunile initiate de organele de stat, sa aiba o comportare moral-cetateneasca corecta.
A facut parte din diferite delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane, care au vizitat biserici din mai multe tari.
In activitatea sa manifesta, uneori, o atitudine dura in relatiile cu preotii si cu ceilalti ierarhi.
Ca patriarh, Teoctist Arapasu este apreciat prin indrumarea perseverenta pentru buna gospodarire a eparhiilor, prin grija fata de monumentele istorice, prin atitudinea de justa orientare a clerului in activitatea social-obsteasca, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerind permanent clerului si credinciosilor sa participe activ la dezvoltarea economica-sociala a tarii, la infaptuirea politicii de pace, de prietenie si larga colaborare cu toate popoarele.
A fost decorat cu ordine si medalii ale R.S. Romania.
Din 1975 a fost ales deputat in Marea Adunare Nationala in toate legislaturile.
Despre familie:
Tatal, Dumitru Arapasu, si mama, Marghioala, fosti tarani cu gospodarie mijlocie, sint decedati.
Din cei sapte frati si trei surori, toti tarani, mai traieste un frate, fost cooperator in comuna natala.
Presedinte, Ion Cumpanasu, 30.VI.1988"


Mai contine "dezvaluirea" si altceva decat acea foaie?
Să analizam un pic ce contine de fapt acest extras din dosarul de cadre.
- "tatal a fost taran cu gospodarie mijlocie" inseamna o origine sociala buna. Originea sociala era, in prima jumatate a regimului comunist, o conditie de a exista altfel decat opresat. Daca isi mai aduce cineva aminte, unori era indeajuns o simpla afirmatie a cuiva de tipul "esti chiabur" ca totul sa se naruiasca in jurul tau. In orice raport se preciza originea sociala. De altfel era una dintre conditiile accesului in orice funcţie, să nu mai vorbesc de PCR. Acest lucru era, pe timpul comunismului, o informatie banala.
- Datele biografice proveneau, cel mai probabil, chiar dintr-o autobiografie. Aceste autobiografii erau cerute destul de des de cei care se ocupau de strangerea de informatii. Era un mod de a verifica daca nu cumva ai mintit in declaratia anterioara. Era ceva atat de obisnuit cum este astazi o adeverinta de salariu. Este de presupus ca un activist de partid, sau ce o fi fost acest Ion Cumpanasu, sa nu stie ce anume reprezinta sa fi "tuns in monahism", chiar daca lucra la in domeniul cultelor. Probabil ca aceasta fraza, fiind un reper clerical, era scrisa chiar in autobiografie.
- "Din unele informatii existente in dosarul personal rezulta ca a desfasurat activitate legionara (depozitind materiale de propaganda in manastirile Cernica si Caldarusani si participind chiar la rebeliune), iar in timp ce era elev la seminar a practicat homosexualismul." Ce ar putea insemna din "unele date"? Vorbim de informatii de dinainte de a se termina cel de al doilea razboi mondial. Aceste date nu puteau fi deci stranse direct de Ion Cumpanasu sau altii asemenea lui. Ramane deci o singura alternativa. Prima varianta ar fi existenta unui dosar la Siguranta Statului, serviciul secret de dinainte de 1944, cea de a doua varianta ar fi delatiunea celorlalti colegi de la manastirea Cernica sau Caldarusani si, evident, a celorlalti colegii de seminar. Dar ce insemnau acele materiale de propaganda legionara? Probabil carti citite mai des de legionari sau carti legionare sau... Categoric nu-l vad insa pe tanarul aspirant la statul de membru de vaza clerical, dl. Teoctist Arapasu, spargand gemurile magazinelor evreiesti.
- "A sprijinit, in toate ocaziile, actiunile initiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de lupta pentru pace din Bucuresti, aducind o contributie bine apreciata la indrumarea preotilor in a sprijini aceasta actiune. A scris articole cu orientare progresista in revistele teologice." Ce inseamnau aceste actiuni initiate de organele locale? Nu va amintiti? Un iesit la dat zapada de pe carosabil, un sapat in fata Casei Poporului, un mers la FLORA la sortat cartofi si ceapa, un vopsit de copaci si rigole pentru ca vine "tovarasu'", un cules de porumb sau, de ce nu, concursul sportiv de orientare turistica. Desigur, nu ma gandesc ca la asemenea nivel si domeniu de interes vorbim de un concurs de orientare turistica... dar cam aceste lucruri insemnau o actiune initiata de organele locale de stat. Lupta pentru pace? O lozinca care nu facea nici un rau dar nici bine. Tot ce insemna cultura si spiritualitate era intoxicat cu aceasta lupte pentru pace. Pana si trupele rock, Holograf, Compact, Iris aveau melodii cu si despre pace, fara a avea nici un context politic real. "Articole progresiste"? Pai se scria o virgula macar fara a incepe mai intai cu progresul trasat de Directivele Congresului? Continutul era continut, dar primele pagini erau despre congres. De ce? Pentru ca asa era obligatoriu. Scriai despre Congres, chiar daca nu avea nici o legatura cu baza cartii sau articolului, şi pe urma erai liber sa dezvolti aproape tot ce vrei. "Tot ce vrei" atata timp cat trecea si de cenzura. Acum este usor sa gandesti "as fi facut altfel". Nu ma refer aici la curaj, ci la faptul ca atunci nu puteai refuza, nu aveai cum. Fiecare exista sub conditia eternitatii comunismului. Varianta de a schimba ceva in viata nu era revolutia, nimeni nu se gandea realmente la revolutie, la capitalism, poate la caderea lui Ceusescu si, mai des, la "fuga" intr-o tara capitalista. Nici macar nu erai intrebat nimic. Desigur, se raportau foarte multi voluntari, in realitate nu era nimic voluntar. Cine cauta in amintiri gaseste ca aceste lucruri devenisera atat de obisnuinte incat se transformasera in realitate. Nu-si mai punea nimeni problema ce ar fi fost sa fie altfel.
- "a primit diferite delegatii straine" implica intotdeauna un raport al intalnirilor. Probabil ca in aceste intalniri era infiltrat si un informator sau ofiter sub acoperire. Iar un lucru de normalitate a momentului. Nimeni nu comenta, nimeni nu se gandea la o "colaborare" cu un sistem represiv. Probabil in aceiasi situatie era in acea vreme si Mona Musca, profesoara pusa sa ofere niste informari relative la persoanele straine. "a prezentat in mod corect realitatile din tara noastra" insemna ca nu s-a plans de opresiune sau de cozi, de lumina si apa servite cu intermitenta. Pai cum sa te plangi de opresiune cand stiai ca exista acel om sub acoperire care te asculta ce spui, cuvant cu cuvant?
- "In activitatea sa manifesta, uneori, o atitudine dura in relatiile cu preotii si cu ceilalti ierarhi." Aici poate este propozitia care mi-a atras atentia, singurul lucru neobisnuit. Aici este informatia celui de la cadre. Aceasta propozitie aparent inofensiva, implica neaparat acele "plangeri" semnate sau anonime ajunse la serviciul de cadre sau la partid. De obicei aceste scrisori cuprindeau mici adevaruri domestice gen: "Cutare isi inseala nevasta" sau "Cutare si cutare s-au injurat de mama". Aceasta propozitie tradeaza un caracter sangvin, partinitor si o proasta gestiune a fondului uman din partea IPS Teoctist. Parerea mea este ca aici ar trebui sapat dupa dovezi suplimentare.
Restul este un bla-bla de incheiere.
Domnilor jurnalisti, eu nu am avut nimic de a face nici cu comunismul (desigur dincolo de faptul ca eram un cotizant "entuziast" al UTC, cu pretul unei ciocolate pe luna), nici cu politica de cadre, nici cu nimic. In plus eram si relativ tanar atunci cand o revolutie romaneasca a aruncat la gunoi zeci de ani de teroare. De aceea eu nu pot sa nu ma intreb... daca eu, un banal cetatean neimplicat, cunosc normalitatea lucrurilor scrise aici, domniile voastre, oameni cu experienta, de ce le dati importanta si le atasati tuburi fluorescente? De ce transformati un certificat de buna purtare dat de un "cadrist" intr-o mega dezvaluire de presa?
Oare limbajul de lemn sa fie de vina? Probabil că domniile voastre sunteţi mai afectati de tinerete si nu aveti de unde sa aveti unele date, ma indoiesc ca nu exista insa in toata redactia cineva care sa-si aminteasca. De exemplu, atunci cand te inscriai pe vremuri la facultate, unul dintre actele cerute era şi o caracterizare de la diriginte. Daca va aduceti aminte ca ati umblat prin scoala dupa profesori sa primiti o caracaterizare pentru a o pune la dosarul de admitere, poate o cautati prin casa si gasiti o copie. Acea caracterizare avea acelaşi ton si mesaj "de lemn" menit sa convinga pe cei de la facultate ca esti un element bun si cu origine sanatoasa, acelasi bla bla bla… Am luat si eu un asemenea act cand am dat la admitere si scria acolo si despre faptul ca am raspuns la actiuni, si despre caracterul meu meritos la invatatura... Cand am citit am inceput sa rad cu lacrimi pentru ca nu ma recunosteam deloc in "sfantul" prezentat acolo. Nu se pomenea nimic de micile scandaluri iscate de vijelia si vitejia anilor tineresti, nu se pomenea nimic de conflinctul cu diferiti tovarasi de la care nu inghiteam gesturile gratuite de superioritate, nu se pomenea de la tampeniile pe care le spusesem la sedinta solemna in care am fost primit in UTC (in zadar, pentru ca tot am fost primit), nu se pomenea nimic desre faptul ca participasem la un chiul in masa de la ora de economie politica (sau cum se numea) ca sa "postim", undeva prin parc, o sticla de spumos la 30 de elevi, spumosul fiind singura bautura alcoolica ce se mai gasea prin magazine, si nu se pomenea desigur de faptul ca militia oferise generos o informare conducerii liceului... Intamplarii i se daduse o interpretare politica si a adunat a doua zi toate cadrele de partid din sector, cadre ce ne intrebau obsesiv de ce tocmai de la acea ora am chiulit? Noi ascultam intrebarile si chicoteam in inconstienta noastra.
Incredibil cum poate cineva sa creada ca aceasta hartie vorbeste catusi de putin despre ceea ce era in mod real IPS Teoctist la acea vreme. Cat de repede uitam!
Apoi mi-am spus ca "nu se poate!", probabil ca acele referiri la “crimele” contra moralei si "crimele" impotriva poporului roman stau in raportul Tismaneanu.
Am rasfoit raportul Tismaneanu cand a fost dat publicitatii. Este greu insa sa citesti aproape 700 de pagini. L-am reluat astazi. Am citit si acum cam pe repede inainte sectiunea rezervata cultelor, mai cu atentie acolo unde aparea si cuvantul "teoctist".
Referiri directe la IPS Teoctist:
"Cunosc inca de la cursurile de indrumare misionara aceasta dorinta de «estompare» si aducere la numitor comun, caci PS Teoctist [Arapasu], pe atunci rector, [in] 1952, m-a oprit sa ma impartasesc des si sa-mi fac pravila calugareasca intre preotii de mir, de dragul de a nu iesi din «sobornicitate si ortodoxie». Bine ca unul din preoti m-a prevenit inca din primele zile sa am grija ca sunt adus la cursuri pentru desduhovnicire si intrare in «numitor comun»"
"Istoricii ortodocsi din vechea generatie au apelat la jenante mijloace de a ascunde detentia episcopilor uniti in manastirile ortodoxe in perioadele 1948-1950 si 1955-1970. De altfel, partea cea mai dureroasa si delicata a memoriilor lui Iuliu Hossu este cea consacrata raporturilor cu ierarhia ortodoxa, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla consemnand cu o profunda tristete purtarea cinica si lipsita de pocainta a unor prelati ortodocsi, precum patriarhul Justinian Marina, mitropolitii Nicolae Balan si Iustin Moisescu, episcopii Nicolae Colan si Teoctist Arapasu."
"Atat Iustin Moisescu, cat si Teoctist Arapasu, succesorii patriarhului Justinian, desi faceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns in fruntea BOR datorita loialitatii dovedite fata de conducerea Partidului Comunist, primul avand si o proasta reputatie de politruc. Amandoi s-au remarcat ca sustinatori ai „luptei pentru pace”, tema favorita a propagandei comuniste, de fapt parte a discursului isteric antioccidental, in care au fost angrenati prelati si preoti, deveniti activisti in asa-numitele Comitete de Lupta pentru Pace. Cateva documente descoperite foarte recent in fondul CC al PCR - Sectia Cadre, reprezentand fisa de cadre a Prea Fericirii Sale Parintele Patriarh Teoctist, indica cu claritate faptul ca apartenenta la aceste comitete a fost intr-un fel o conditie a ascensiunii sale catre cea mai inalta demnitate ecleziastica, a fost pretul platit pentru ca factorii decizionali de la varful PCR sa-l accepte mai intai ca episcop, apoi mitropolit si, in fine, in 1986, patriarh. Faptul ca arhimandritul (si mai apoi episcopul) Teoctist a fost inca din 1948 mesagerul puterii politice pe langa episcopii greco-catolici aflati in detentie a avut urmari care s-au vadit chiar si dupa 1989, exacerband resentimentele multor clerici si credinciosi uniti."

Raportul Tismaneanu relativ la IPS Teoctist nu pare sa se bazeze decat pe cateva pomeniri intamplatoare ale Preafericitului din vremea cand inca nu era seful BOR si... pe aceiasi coala de cartie din dosarul de cadre. Sunt eu nebun? Unde sunt pasajele care incrimineaza? Nu am aflat decat ca biserica lucreaza pentru putere, dar face asta de mii de ani. Imi aduc aminte de mesajele de inviere care parca stingeau lumanarea pe care o tineam in mana: "Si sa ne mai rugam pentru Presedintele Tarii, pentru Guvernul Romaniei, pentru alesii tarii...". M-am scufundat in "dezvaluirea" asta de presa cu gandul sa fac un lobby pentru indepartarea preotilor care fac din slujirea lui Dumnezeu o afacere sau a celor care pun binele personal inainte de... Dar nu am gasit absolut nimic deosebit. Unde este lovitura de presă? De ce tipa ziarele? Unde anume nu citesc eu?
Eu inteleg pana la urma ca preotii trecutului, prezentului si viitorului sunt oameni obisnuiti, banali. Sunt dezamagit insa de presa din Romania, de Tismaneanu... Din aceste "dezvaluiri" nu mi se prezinta nici macar 1% din incarcatura acelor expresii clericale stapanite de dorinta parvenirii. As fi vrut o explicaţie la lacomia celor care se jeleau in jurul sicriului patriarhului, pangarind parca lacrimile maicutelor venite sa se inchine pentru ultima data la cel ce fusese capul Bisericii Ortodoxe Romane. Acele figuri inca ma obsedeaza, chiar dupa atata timp.

Simt cum toate cele trecute sunt vegheate de batranii nostrii, spiritualitati situate in afara timpurilor si faptelor omenesti. Privesc spre noi si privirile lor contopesc trecutul, prezentul şi viitorul, Binele si Raul, Raiul si Iadul. Doar daca esti in afara timpului, in afara moralei, in afara pedepsei, doar atunci le poti judeca pe toate fara riscul de a gresi.
In nomine Patris, et Filii, et Spiritus Sancti. Amen.

vineri, august 24, 2007

Credula vitam spes fovet et melius cras fore semper dicit

(credinta in speranta ofera suport pentru viata noastra si spune mereu ca maine va fi mai bine)
Basescu este meticulos in meserie: capitan la 56 de ani. Felicitari!
"Daca tin la ceva in mod deosebit in cariera mea, este la profesie. Si am fost intotdeauna convins ca un bun politician trebuie sa aiba la baza lui si capacitatea de a face bine o meserie."
Domnule presedinte Basescu, sunt cu totul de acord cu domnia voastra. Eu, ca simplu cetatean, mi-as dori ca un politician sa-si faca bine o singura meserie, cea de om politic. Din pacate politica in Romania este parca mai mult un hobby care iti poate aduce din cand in cand si o meserie. Toata lumea este de acord ca ati parcurs meseria de capitan fara repros. Sper sa se zica acelasi lucru si despre cea de presedinte.


Ad captandum vulgus

(vointa multimii dicteaza)
Tariceanu incearca in ultimul moment sa-si construiasca o noua imagine. L-am auzit ieri propunandu-i doctorului Raed Arafat postul de subsecretar de stat la Ministerul Sanatatii. Iata ca politica smulge un om de valoare aflat in locul care i se potriveste manusa ca sa… chiar asa, ca sa ce?
Data nasterii: 24 mai 1964
Pregatire profesionala: Medic Specialist ATI
Functia detinuta: Medic Coordonator UPU / SMURD
Colaborarea cu SMURD:
Ca voluntar: 1990 - 1998
Ca angajat permanent: din 1998
Proiecte de viitor: Ameliorarea asistentei medicale de urgenta si ridicarea nivelului SMURD - ului in judetul Mures si in alte zone ale tarii
Imi amintesc franturi din povestea acestui om. Imi amintesc ca a intrat intr-un birou de om scortos si a spus: "Vreau sa revolutionez serviciul de Salvare din Bucuresti, sa-l fac mai bun.". Functionarul scortos l-a dat pe usa afara. Omul s-a dus atunci unde a fost primit. Ce a facut… se poate observa cu ochiul liber. Dl. Tariceanu, daca gasiti pentru fiecare minister oameni ca domnul Raed Arafat… poate ca ar iesi un guvern Tariceanu III de mare exceptie. Desigur, ar trebui ca domnia voastra sa fiti un Raed Arafat la randul domniei voastre. Poate ar trebui infiintat un departament la ministerul muncii care sa pandeasca studentii prin universitati si sa-i racoleze pentru serviciu public pe cei mai buni, un departament care sa nu fie influentat de schimbarile politicii de moment. Dar acum, lasati-l pe domnul Arafat acolo unde este, in capul listei SMURD, ca sta bine acolo.
Si ce mai spune si face domnul Tariceanu?
Premierul Calin Popescu Tariceanu a declarat ieri, la Targu Mures, ca sistemul de protectie sociala este extrem de pagubos, deoarece ii face pe unii sa stea acasa fara sa munceasca, beneficiind doar de venitul minim garantat, transmite corespondentul NewsIn.
Pentru cine anume este pagubos acest sistem, domnule Tariceanu? Pentru bugetul Romaniei? Hai sa reinviem trecutul si sa reinfiintam si vechile procedee. Oamenii neangajati sa fie arestati si trimiti la munca fortata, sa sape cu lopata canale prin Dunare. Ma gandesc ca de Guvernul Romaniei tine acea dezvoltare pe termen lung a pietei de munca, dezvoltare care sa faca rentabila munca. Din punctul meu de vedere ganditi exact pe dos. In loc sa stabileasca o conjunctura favorabila din care sa apara locuri de munca atractive, cum actioneaza in mod normal un executiv cumsecade, Guvernul Romaniei se gandeste ca le "da" prea multi bani la someri si oameni nevoiasi? Dl. prim-ministru Tariceanu s-a mai gandit la o nazbatie, de data aceasta facuta pe spatele PNL. Premierul Tariceanu spera sa aiba succes la europarlamentare avand-o cap de lista pe celebra gimnasta Nadia Comaneci, si nu un politician.
De ce este locul vacant? Pentru ca fostul ministru Mihai Razvan Ungureanu, anuntat cu festivism drept capul listei liberale, s-a retras de cateva saptamani, liderii partidului sustinand ca acesta s-ar putea transfera la PLD. Domnule Tariceanu, Doamna Nadia Comaneci este foarte utila acolo unde este si face bine ce face ea acum. Nu o smulgeti unei activitati utile pentru a face nimic ca europarlamentar. Parlamentul european pentru romani nu este deocamdata decat un exercitiu de functionare.
In alta ordine de idei, si in cu totul alt partid politic, domnul Nicolae Vacaroiu afirma: “Legat de viitorul meu profesional, pot sa va spun ca el depinde si de masura in care partidul va avea nevoie de experienta mea ca politician si economist, de capacitatea tinerilor sau mai putin tinerilor de a mentine PSD la nivelul celui mai important partid politic din Romania”. Domnul presedinte al senatului a comentat situatia PSD cu cuvintele: “acum este un moment mai delicat”. De asemenea a mai precizat ca ar trebuii sa existe o conlucrare intre experienta detinuta de varsta si entuziasmul detinut de tineri. “Ca o echipa sa aiba rezultate bune, si in fotbal, si in politica nu trebuie sa schimbi brusc toata echipa. Schimbarea de generatii se face treptat si cu multa precautie, fiindca nu e suficienta varsta din buletin”, a concluzionat Vacaroiu.
Citind aceste randuri m-a sagetat o noua solutie. Sa i se ia domnului Geoana jucaria posibilitatii de a fi prim-ministru dupa care plange atat si sa i se dea domnului Vacaroiu, desigur, in cazul in care caderea guvernului Tariceanu devine un argument al situatiei. Ramane astfel vacant scaunul de presedinte al senatului care se poate negocia in vederea stabilirii unei coalitii guvernamentale. Toata lumea ar fi astfel fericita, guvernarea posibila… Nu chiar toata lumea, poate nu ar fericit domnul Mircea Geoana, desi poate ar trebui sa multumeasca cu faptul ca ramane in fruntea partidului. Ar fi un compromis acceptat probabil de toate partidele politice. De ce? Pentru ca domnul Nicolae Vacaroiu ne-a obisnuit cu un comportament extrem de echilibrat si, mai ales, profesionist. Un om bun oriunde l-ai pune. As indrazni sa spun ca este singura solutie posibila astfel incat tot acest cosmar politic sa se termine cu bine. Domnul presedinte al PD Emil Boc ar putea vedea in aceasta miscare posibilitatea de a face o opozitie eleganta, opozitie care sa inlature si erodarea cauzata de perioada de guvernare. Cred ca si domnul presedinte Basescu ar aproba o astfel de mutare, dovedind fara drept de apel echidistanta sa fata de viata politica si obtinand un sprijin electoral real de la multi nehotarati. Aceasta solutie poate influenteaza in bine si disensiunile in ceea ce priveste votul uninominal, discutii periclitate de PSD.
Domnilor politicieni… dar ce om politic citeste acest blog?

joi, august 23, 2007

Tot Inainte!


Istorie, disperare, memorie, disperare, festivism, disperare, nostalgie, disperare. Lucrurile se tot repeta la nesfarsit, ca o curea ce misca o roata, roata misca la randului ei un mecanism... totul pare functional dar nu este altceva decat un lant cinematic care face miscari ciclice.
Putina lume si-a amintit ca astazi este 23 august. Iata ca asistam la o iesire a preocuparilor comuniste din memoria imediata. Mass-media insa nu a uitat si a provocat o reactie blanda din partea unor oameni de varsta pensiei. Mai aud doua trei voci printre persoanele care ma inconjoara. Vorbesc nostalgic de cremwurstii care nu aflasera inca de E-uri, fierbinti, cu mustar si o chifla dati dupa defilarea in fata tovarasului si in fata tovarasei si a tovarasilor de la... Am luat si eu la intamplare un articol din ziare, apoi altul, apoi altul… Nici unul nu descrie festivismul real de atunci. Mi-am spus atunci sa caut in istorie. Am gasit un articol potrivit in Evenimentul Zilei.
Noi v-am aparat, voi ne-ati impuscat
La 63 de ani de la "actul de la 23 august", "Evenimentul zilei" va prezinta o marturie unica. Acum in varsta de 76 de ani, Wilfried H. Lang, fost "soldat minor" - ajutor de antiaeriana (Flackhelfer) - in Wehrmacht, rememoreaza clipele dramatice pe care le-a trait in 1944.
Astazi se implinesc 63 de ani de la „Actul de la 23 august”, data la care, prin vointa regala, Romania a intors armele impotriva Germaniei, alaturandu-se aliatilor.
In exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, Wilfried H. Lang, fost soldat in Wehrmacht, rememoreaza evenimentele traite in acele clipe.
Razboiul l-a surprins pe adolescent pe Valea Prahovei, alaturi de tatal lui, care se stabilise in Romania dupa 1920, ca sef al Sectiei de constructii la Rafinaria Astra.
La 23 august 1944, liceanul Wilfried H. Lang s-a retras alaturi de armatele germane si a fost unul dintre ultimii care au aparat Berlinul cu arma in mana. Astazi, la 75 de ani, Wilfried H. Lang povesteste pentru „Evenimentul zilei” cum a trait acele clipe.
Evacuati din calea anglo-americanilor
„Inca din anul 1934, locuiam cu familia la Ploiesti, pe Str. Alexandru II (azi Str. Stadionului). In urma acelui bombardament naprasnic al aviatiei americane, US-Air Force, din 1 august 1943, am fost evacuati la Boldesti, o schela petrolifera la zece kilometri nord de Ploiesti, pe Valea Teleajenului. In apropiere se gaseau doua baterii antiaeriene germane care aparau spatiul aerian al Ploiestilor.
Comunicatul Regelui
In cursul zilei de 23 august 1944 ne-am bucurat cu totii ca nu s-a dat alarma aeriana ca in zilele precedente, adica nu trebuia sa ne asteptam la unul dintre acele bombardamente cumplite ale aviatiei anglo-americane. In aceeasi seara insa, toate posturile de radio nationale anuntau un comunicat foarte important al Regelui Mihai, cerand ascultatorilor sa ramana pe receptie.
Nu am acordat prea mare atentie acestei stiri, am ascultat totusi comunicatul regal cam pe la ora 21.00, privind un pretins armistitiu cu armata sovietica. Tata a ramas foarte calm, dar a ascultat mai apoi pe unde scurte postul BBC din Londra, care a descris situatia dezastruoasa de pe frontul de Est, dar niciun cuvant despre vreun armistitiu al romanilor cu rusii.
Posturile de radio germane vorbeau despre „retrageri elastice”, in realitate, batalii pierdute pe frontul din Est, insa nimic despre puciul impotriva maresalului Ion Antonescu. A doua zi s-au simtit insa o atmosfera tensionata si o rumoare in cadrul unitatilor germane, totul ramanand insa aparent linistit pana cand sirenele anuntau un nou atac aerian.
De data aceasta insa, nu se auzeau bubuiturile bateriilor AA germane si nici cele romanesti n-au tras vreun foc. Am aflat dupa aceea ca patru avioane de asalt germane de tip JU-87, poreclite Stuka, bombardasera cateva obiecte militare din Bucuresti.
Luand acest incident, chipurile, ca motiv, Regele Mihai a declarat razboi Germaniei. Mai tarziu am aflat ca Regele Mihai nici nu fusese in Bucuresti la ora aceea, iar declaratia de razboi o semnase cu o zi inainte, cand inca nu avusese loc niciun atac german.
Armata lui Vlasov si atacul formal al romanilor
Pe plan civil, in urma unui ordin venit din Bucuresti, toti cetatenii germani si chiar etnicii germani din Romania au fost dati afara din serviciu fara nicio explicatie. Deci si tata a fost concediat pe loc. (...)
Dupa inca o zi insa, a venit la noi comandantul bateriei AA germane, spunandu-ne ca are ordin sa-i evacueze pe toti cetatenii si pe etnicii germani din zona. Tata tot a mai ezitat, dar, dupa ce a fost somat, ne-am facut cu totii bagajele, doar cu strictul necesar, care incapea in cateva valize, fiind transportati apoi de un camion german la una dintre bateriile apropiate.
Acolo se mai adunasera si celelalte unitati germane din vecinatate, precum si o unitate de infanteristi ucraineni, voluntari in asa-zisa „Armata a lui Vlasov”, imbracati in uniforme germane, dar care nu stiau nemteste aproape deloc.
In seara zilei de 27 august, a venit la noi ofiterul de legatura din partea bateriei AA romanesti, rugand comandantii germani sa plece de acolo, acestia avand ordin sa ne atace a doua zi de dimineata.
S-a convenit efectuarea unui atac formal, la care urma sa se traga in pamant de ambele parti pentru a satisface ordinul elaborat de niste diletanti militari din Bucuresti care nu stiau, pesemne, ca puterea de foc a centrului de aparare german era de vreo cinci-sase ori mai mare decat a celui romanesc la ora aceea.
Totul s-a soldat cu o glezna scrantita a unui militar roman care se impiedicase fugind peste camp in cadrul „atacului”. A doua zi insa, au venit trupe noi de infanterie romanesti, care ne-au incercuit, incepand sa ne atace de dupa deal cu aruncatoare de 88 mm.
Neavand nicio posibilitate de replica eficienta, comandantul german a ordonat retragerea spre nord, cu intentia de a forta trecatoarea Bratocea pentru a trece apoi in Transilvania. Sub protectia intunericului, coloana de autocamioane germane s-a pus in miscare.
„Erau satui sa mai lupte”
In zorii zilei am ajuns pe o pajiste in apropiere de Cheia. Bucatarii nemti au distribuit cafea si sandviciuri pentru toti participantii. Am ramas insa extrem de uimit cand am vazut ca o serie de soldati germani isi aruncau armele si munitia, fiind dispusi sa se predea.
Si, intr-adevar, dupa ce am ajuns la Sacele, ei s-au predat Armatei Romane, reprezentata prin cateva companii de infanterie, deci vreo 100-150 de romani fata de cateva mii de nemti, satui de razboi, care nu voiau sa mai lupte. Ucrainenii, nefiind dispusi sa se predea, disparusera in munti prin trecatoarea Bratocea.
Un alt grup de nemti, in care ma aflam si eu, si-a continuat drumul, ajungand in Gara Brasov-Stupini. De acolo ne-am urcat intr-un tren de marfa care urma sa plece spre nord. Doi jandarmi, care incercasera sa ne impiedice dupa ce au vazut cateva tevi de pistol- mitraliera indreptate spre ei, s-au razgandit si ne-au lasat in pace.
Am coborat undeva in apropiere de comuna Balauseri, unde, dupa un mars de noapte, am ajuns in zorii zilei de 30 august pe malul Muresului, pe atunci linia de demarcatie intre Romania si Ungaria.
Eu, fiind singurul din grup care cunostea limba maghiara, am trecut inot Muresul. Pe partea cealalta m-au luat in primire Honvezii maghiari, care, dupa ce le-am explicat situatia, au chemat o unitate germana care, cu doua barci de cauciuc, i-a adus si pe ceilalti nemti peste Mures.
Trebuie sa adaug ca intr-un saculet agatat de gat aveam un bilet de tren, pasaportul si ceva bani cu care, de fapt, ar fi trebuit sa plec din Ploiesti pe 28 august la liceu in Germania. Prin precipitarea evenimentelor, desigur, nu s-a mai putut realiza acest lucru. Acum insa mi-au prins foarte bine.
Cu un convoi militar am ajuns la Turda si, de-acolo, cu trenul la Cluj, de unde am plecat a doua zi in Germania. In cursul noptii, la Viena, in Ost-Bahnhof (Gara de Est), ne-a mai prins un bombardament teribil al lui Royal Air Force (aviatia britanica). Pe 2 septembrie am ajuns, in sfarsit, la internatul liceului, unde directorul m-a mustrat ca am intarziat cu doua zile la cursuri.”
Istoric
160.000 de soldati capturati de sovietici

La 20 august 1944, sovieticii au rupt frontul de vest de Iasi si la sud de Chisinau. Regele Mihai il aresteaza la 23 august 1944 pe maresalul Ion Antonescu, care la randul sau dorea iesirea din razboi, dar nu in acel moment. In seara zilei de 23 august 1944, Regele Mihai a citit la radio o proclamatie prin care anunta iesirea din razboiul contra Natiunilor Unite si alaturarea trupelor romane coalitiei antihitleriste.
Pana la 28 august, Bucurestiul a fost eliberat de fortele germane, iar la 30 august, patrunde armata sovietica. Cu totul paradoxal, dupa trecerea Romaniei de partea Natiunilor Unite, la 23 august 1944, autoritatile sovietice au dezarmat pe frontul din Moldova circa 160.000 de militari romani, conform datelor oferite de Comisia Romana pentru Aplicarea Armistitiului, dupa ce acestia incetasera lupta.
Tradare si onoare
Soldati germani deportati in Siberia

„In urma cu 15 ani am vorbit cu cativa veterani ai acelor evenimente. Erau foarte indignati si mi-au spus: „Noi le-am aparat romanilor spatiul aerian mai bine de trei ani. Daca nu am fi procedat asa, marile orase din sudul Romaniei ar fi fost facute praf si pulbere de aviatia anglo-americana. Drept rasplata, dupa 23 august 1944, romanii au tras in noi, si pe cei pe care nu i-au impuscat i-au predat armatei sovietice, care i-a deportat apoi in Siberia, unde au pierit cei mai multi dintre ei”„, spune Lang.
Dupa caderea Berlinului, fiind unul dintre ultimii luptatori, Wilfried Lang s-a intors in Romania sa-si faca o cariera. Ignorat, s-a reintors in Germania, unde s-a facut petrolist, asa cum a procedat si tatal sau in 1920, in Romania, la „Royal Dutch” din Campina, cu un succes deosebit.
Simpozion alaturi de Regele Mihai I
Wilfried H. Lang a organizat pe 30 martie 1995, in fosta capitala a Cavalerilor Teutoni, Bad Mergentheim, un simpozion cu tema „23 August”, la care au participat numerosi invitati si personalitati, printre care s-a numarat si Regele Mihai.
„La 23 august, soldatul german a perceput rasturnarile din Romania ca pe o tradare. Discutiile au aratat ca Regele Mihai nu a avut nicio vina. Regele si-a facut datoria, salvand poporul roman, dar, in acelasi timp, a trebuit sa ia masuri pentru ca trupele germane sa nu poata lupta in continuare contra romanilor si, desigur, acesta a fost un motiv pentru care comandantii germani de atunci au fost extrem de nemultumiti. O dovada ca perceptia germana s-a modificat este si faptul ca niciunul dintre veteranii care au participat la simpozion nu i-a facut Regelui vreun repros, desi, unii dintre ei, dupa 23 august, au facut pana la zece ani de prizonierat in conditii atroce, la rusi. Din contra, i-au dat mana si i-au aratat deplina intelegere fata de masurile luate”, ne-a povestit Wilfried H. Lang.
(23 August 2007, Florian Bichir, Evenimentul Zilei)

Istoria povestita de acest martor nu prea se potriveste cu triumful prezentei muncitoresti pe stadion si cu iubirea declarata presedintelui, sotiei sale si partidului unic. Mai sunt oameni care isi amintesc insa o alta realitate paralela. "Era mai bine inainte!"

Au trecut multi ani de la 23 August 1944, dar razboiul nu s-a terminat. Azi, in cel mai luxos sector al capitalei, sectorul I, au loc lupte de strada intre salariatii a doua firme de salubritate. Un razboi pentru gunoaiele Bucurestilor. Deja aceste lupte au caracteristicile societatii capitaliste. Angajatii se bat intre ei pentru o paine destul de banoasa, un post obtinut cu multa spaga data cui trebuie, patronii se bat prin angajati pentru sume cu 6 zerouri in euro.