Caelum non animum mutant qui trans mare currunt

(Şi-au shimbat cerul si nu sufletul lor care rataceste pe intinderea marii)
De cand am citit biblia am ramas cu siguranta ca un ales al lui Dumnezeu trebuie sa reprezinte o certitudine. Intodeauna era vorba de o viziune, de o prevestire, de un salt spre neasteptat care aducea tuturor dreptatea, credinta si apropierea de un Dumnezeu care exista cu adevarat si nu unul auzit din povesti. Alesul lui Dumnezeu este descris in biblie drept un om obisnuit, un om care aparent nu ar putea aspira la binecuvantarea suprema si tocmai aceste calitati il feresc de pervertirea interesului, carierei. Dar ce anume este azi! Vedeam patriarhul in sicriu, cateva maicute lacrimand cu piosenie si sarutand mana invinetita, iar la cativa metri mai incolo vedeam ochi preotesti lacomi si avizi de putere. Si nu erau numai cei ce visau postul de patriarh dar si cei de sub mitropolitii indreptatiti sa viseze la cest post. Patriarhul a lasat un post vacant. Ocuparea postului de patriarh va lasa la randu-i un post vacant... si tot asa pana la ultimul rang clerical. Pe scurt, o oportunitate de avansare in rang de functionar in institutia numita pe scurt Biserica Ortodoxa Romana. Unde este credinta, cu ce sunt altfel preotii de azi decat cei care strangeau arginti in templu si au provocat furia lui Isus?
<Atunci a fost cuvantul Domnului catre proorocul Agheu, zicand: "Este oare, timpul, ca voi sa locuiti in casele voastre cu peretii lucrati in tablii, cand templul acesta este in ruina?">
(Agheu, cap.1, 3,4)
<Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu.>
( Epistola a doua catre tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel, cap.2, 4)
<Iisus a raspuns si le-a zis: Daramati templul acesta si in trei zile il voi ridica. Si au zis deci iudeii: In patruzeci si sase de ani s-a zidit templul acesta! Si Tu il vei ridica in trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Sau.>
(Sfanta Evanghelie dupa Ioan, cap.2, 19, 20, 21)
Urmaream posturile de televiziune cum dezbateau desemnarea Patriarhului Romaniei asemeni unor alegeri prezidentiale cu electori, mai lipseau steguletele tricolore si afisele electorale. Şi toate acestea în aceasta perioada in care nici macar nu sunt cunoscuti candidatii. Calcul probabilitatilor, ce ar vota regiunile, ce ar vota mitropolitii regiunilor, mitropolitul cutare are pica pe..., mitropolitul cutare are o datorie fata de... Socul cel mai mare l-am avut cand cel ce facea analiza a descoperit un mitropolit "cheie" care era dator ambilor posibili candidati. Doamne Dumnezeule unde am ajuns!
As vrea ca Dumnezeu sa-si puna "purtatorul de cuvant" cum o facea altadata, alegand un om simplu. Probabil insa ca niciodata nu se vor mai intoarce acele vremuri. In ziua de azi putini preoti mai cred cu adevarat in Dumnezeu.
Ma intrebam acum cateva luni, retoric poate... daca Dumnezeu s-ar arata iarasi oamenilor, ar fi recunoscut de macar unul din acesti mari prelati? Sincer ma indoiesc.