Am ajuns la problema "dosarului de cadre" a IPS Teoctist, patriarhul Romaniei, ceva mai tarziu. Am intrat in "problema" parca cu mai multa furie decat cu curiozitate. Ma gandeam cat de rau este pentru un preot sa-si tradeze secretul spovedaniei sau alte grozavii de acest fel. Nu am prins decat editia online a ziarului Cotidianu, adica ziarul in care era prezentata, drept proba, o banala coala de hartie. Ce spunea articolul:
Dosarul de cadre al Patriarhului Teoctist
Cotidianul a intrat ieri in posesia dosarului de cadre al Patriarhului Teoctist. Dosarul provine din arhiva CC al PCR, sectia cadre, nr. A/592, si se afla in prezent depozitat la Arhivele Nationale. Contine zece file A4 batute la masina - grupate in cinci fise. Trei dintre acestea, asemanatoare, dateaza din perioada in care Teoctist era mitropolit al Olteniei (1973-1977), doar una fiind datata 11 decembrie 1974. A patra fisa a fost intocmita dupa numirea lui Teoctist in rangul de arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (1977-1986). Ultima fisa, o aducere la zi a celei de-a patra, poarta antetul Departamentul Culte, este semnata de seful institutiei Ioan Cumpanasu, a fost redactata pe 30 iunie 1988 si se refera la perioada in care Teoctist se afla in scaunul de Patriarh. Va prezentam integral acest ultim document."Departamentul Cultelor Teoctist Arapasu
Nascut la: 7 februarie 1915, in satul Vinatori, comuna Stanceni, judetul Botosani
Originea sociala: tatal a fost taran cu gospodarie mijlocie
Nationalitatea: romana
Studii: facultatea de teologie
Cunoaste limbile: franceza
Este patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, arhiepiscop al Bucurestilor si mitropolit al Ungrovlahiei.
A urmat scoala primara in satul natal (1921-1927), dupa care a intrat la manastirea Vorona si apoi la Neamt.
Intre anii 1932-1940 a urmat cursurile seminarului teologic de la manastirea Cernica, iar in 1940-1944 pe cele ale Facultatii de teologie din Bucuresti.
In 1935 a fost tuns in monahism la manastirea Bistrita-Neamt; in 1937 a fost hirotonit diacon, iar in 1945 - preot.
Din unele informatii existente in dosarul personal rezulta ca a desfasurat activitate legionara (depozitind materiale de propaganda in manastirile Cernica si Caldarusani si participind chiar la rebeliune), iar in timp ce era elev la seminar a practicat homosexualismul.
A indeplinit urmatoarele functii:
1942-1945 - diacon la catedrala Patriarhiei si centrul eparhial din Bucuresti;
1945-1948 - preot la catedrala mitropolitana din Iasi;
1948-1949 exarh al manastirilor din Moldova;
1949-1950 vicar administrativ la Mitropolia Moldovei;
1950 - secretar al cancelariei Sinodului si administratiei patriarhale;
1950-1954 - rector al Institutului teologic ortodox din Bucuresti;
1954-1962 - episcop-vicar patriarhal;
1962-1973 - episcop al Aradului;
1973-1977 - arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei;
1977-1986 - arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei.
Din 16 noiembrie 1986 este patriarh al B.O.R., arhiepiscop al Bucurestilor si Mitropolit al Ungrovlahiei.
A sprijinit, in toate ocaziile, actiunile initiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de lupta pentru pace din Bucuresti, aducind o contributie bine apreciata la indrumarea preotilor in a sprijini aceasta actiune. A scris articole cu orientare progresista in revistele teologice.
Ca episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei si al Moldovei si Sucevei, a primit diferite delegatii straine care se interesau de situatia cultelor din Romania. Cu aceste ocazii a prezentat in mod corect realitatile din tara noastra, atit pe linie bisericeasca cit si realizarile poporului roman pe plan economic, social si cultural.
In predicile tinute cu prilejul serviciilor religioase ce le oficiaza si a vizitelor canonice din parohii, indeamna preotii si credinciosii sa participe la actiunile initiate de organele de stat, sa aiba o comportare moral-cetateneasca corecta.A facut parte din diferite delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane, care au vizitat biserici din mai multe tari.
In activitatea sa manifesta, uneori, o atitudine dura in relatiile cu preotii si cu ceilalti ierarhi.
Ca patriarh, Teoctist Arapasu este apreciat prin indrumarea perseverenta pentru buna gospodarire a eparhiilor, prin grija fata de monumentele istorice, prin atitudinea de justa orientare a clerului in activitatea social-obsteasca, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerind permanent clerului si credinciosilor sa participe activ la dezvoltarea economica-sociala a tarii, la infaptuirea politicii de pace, de prietenie si larga colaborare cu toate popoarele.
A fost decorat cu ordine si medalii ale R.S. Romania.
Din 1975 a fost ales deputat in Marea Adunare Nationala in toate legislaturile.
Despre familie:
Tatal, Dumitru Arapasu, si mama, Marghioala, fosti tarani cu gospodarie mijlocie, sint decedati.
Din cei sapte frati si trei surori, toti tarani, mai traieste un frate, fost cooperator in comuna natala.
Presedinte, Ion Cumpanasu, 30.VI.1988"
Mai contine "dezvaluirea" si altceva decat acea foaie?
Să analizam un pic ce contine de fapt acest extras din dosarul de cadre.
- "tatal a fost taran cu gospodarie mijlocie" inseamna o origine sociala buna. Originea sociala era, in prima jumatate a regimului comunist, o conditie de a exista altfel decat opresat. Daca isi mai aduce cineva aminte, unori era indeajuns o simpla afirmatie a cuiva de tipul "esti chiabur" ca totul sa se naruiasca in jurul tau. In orice raport se preciza originea sociala. De altfel era una dintre conditiile accesului in orice funcţie, să nu mai vorbesc de PCR. Acest lucru era, pe timpul comunismului, o informatie banala.
- Datele biografice proveneau, cel mai probabil, chiar dintr-o autobiografie. Aceste autobiografii erau cerute destul de des de cei care se ocupau de strangerea de informatii. Era un mod de a verifica daca nu cumva ai mintit in declaratia anterioara. Era ceva atat de obisnuit cum este astazi o adeverinta de salariu. Este de presupus ca un activist de partid, sau ce o fi fost acest Ion Cumpanasu, sa nu stie ce anume reprezinta sa fi "tuns in monahism", chiar daca lucra la in domeniul cultelor. Probabil ca aceasta fraza, fiind un reper clerical, era scrisa chiar in autobiografie.
- "Din unele informatii existente in dosarul personal rezulta ca a desfasurat activitate legionara (depozitind materiale de propaganda in manastirile Cernica si Caldarusani si participind chiar la rebeliune), iar in timp ce era elev la seminar a practicat homosexualismul." Ce ar putea insemna din "unele date"? Vorbim de informatii de dinainte de a se termina cel de al doilea razboi mondial. Aceste date nu puteau fi deci stranse direct de Ion Cumpanasu sau altii asemenea lui. Ramane deci o singura alternativa. Prima varianta ar fi existenta unui dosar la Siguranta Statului, serviciul secret de dinainte de 1944, cea de a doua varianta ar fi delatiunea celorlalti colegi de la manastirea Cernica sau Caldarusani si, evident, a celorlalti colegii de seminar. Dar ce insemnau acele materiale de propaganda legionara? Probabil carti citite mai des de legionari sau carti legionare sau... Categoric nu-l vad insa pe tanarul aspirant la statul de membru de vaza clerical, dl. Teoctist Arapasu, spargand gemurile magazinelor evreiesti.
- "A sprijinit, in toate ocaziile, actiunile initiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de lupta pentru pace din Bucuresti, aducind o contributie bine apreciata la indrumarea preotilor in a sprijini aceasta actiune. A scris articole cu orientare progresista in revistele teologice." Ce inseamnau aceste actiuni initiate de organele locale? Nu va amintiti? Un iesit la dat zapada de pe carosabil, un sapat in fata Casei Poporului, un mers la FLORA la sortat cartofi si ceapa, un vopsit de copaci si rigole pentru ca vine "tovarasu'", un cules de porumb sau, de ce nu, concursul sportiv de orientare turistica. Desigur, nu ma gandesc ca la asemenea nivel si domeniu de interes vorbim de un concurs de orientare turistica... dar cam aceste lucruri insemnau o actiune initiata de organele locale de stat. Lupta pentru pace? O lozinca care nu facea nici un rau dar nici bine. Tot ce insemna cultura si spiritualitate era intoxicat cu aceasta lupte pentru pace. Pana si trupele rock, Holograf, Compact, Iris aveau melodii cu si despre pace, fara a avea nici un context politic real. "Articole progresiste"? Pai se scria o virgula macar fara a incepe mai intai cu progresul trasat de Directivele Congresului? Continutul era continut, dar primele pagini erau despre congres. De ce? Pentru ca asa era obligatoriu. Scriai despre Congres, chiar daca nu avea nici o legatura cu baza cartii sau articolului, şi pe urma erai liber sa dezvolti aproape tot ce vrei. "Tot ce vrei" atata timp cat trecea si de cenzura. Acum este usor sa gandesti "as fi facut altfel". Nu ma refer aici la curaj, ci la faptul ca atunci nu puteai refuza, nu aveai cum. Fiecare exista sub conditia eternitatii comunismului. Varianta de a schimba ceva in viata nu era revolutia, nimeni nu se gandea realmente la revolutie, la capitalism, poate la caderea lui Ceusescu si, mai des, la "fuga" intr-o tara capitalista. Nici macar nu erai intrebat nimic. Desigur, se raportau foarte multi voluntari, in realitate nu era nimic voluntar. Cine cauta in amintiri gaseste ca aceste lucruri devenisera atat de obisnuinte incat se transformasera in realitate. Nu-si mai punea nimeni problema ce ar fi fost sa fie altfel.
- "a primit diferite delegatii straine" implica intotdeauna un raport al intalnirilor. Probabil ca in aceste intalniri era infiltrat si un informator sau ofiter sub acoperire. Iar un lucru de normalitate a momentului. Nimeni nu comenta, nimeni nu se gandea la o "colaborare" cu un sistem represiv. Probabil in aceiasi situatie era in acea vreme si Mona Musca, profesoara pusa sa ofere niste informari relative la persoanele straine. "a prezentat in mod corect realitatile din tara noastra" insemna ca nu s-a plans de opresiune sau de cozi, de lumina si apa servite cu intermitenta. Pai cum sa te plangi de opresiune cand stiai ca exista acel om sub acoperire care te asculta ce spui, cuvant cu cuvant?
- "In activitatea sa manifesta, uneori, o atitudine dura in relatiile cu preotii si cu ceilalti ierarhi." Aici poate este propozitia care mi-a atras atentia, singurul lucru neobisnuit. Aici este informatia celui de la cadre. Aceasta propozitie aparent inofensiva, implica neaparat acele "plangeri" semnate sau anonime ajunse la serviciul de cadre sau la partid. De obicei aceste scrisori cuprindeau mici adevaruri domestice gen: "Cutare isi inseala nevasta" sau "Cutare si cutare s-au injurat de mama". Aceasta propozitie tradeaza un caracter sangvin, partinitor si o proasta gestiune a fondului uman din partea IPS Teoctist. Parerea mea este ca aici ar trebui sapat dupa dovezi suplimentare.
Restul este un bla-bla de incheiere.
Domnilor jurnalisti, eu nu am avut nimic de a face nici cu comunismul (desigur dincolo de faptul ca eram un cotizant "entuziast" al UTC, cu pretul unei ciocolate pe luna), nici cu politica de cadre, nici cu nimic. In plus eram si relativ tanar atunci cand o revolutie romaneasca a aruncat la gunoi zeci de ani de teroare. De aceea eu nu pot sa nu ma intreb... daca eu, un banal cetatean neimplicat, cunosc normalitatea lucrurilor scrise aici, domniile voastre, oameni cu experienta, de ce le dati importanta si le atasati tuburi fluorescente? De ce transformati un certificat de buna purtare dat de un "cadrist" intr-o mega dezvaluire de presa?
Oare limbajul de lemn sa fie de vina? Probabil că domniile voastre sunteţi mai afectati de tinerete si nu aveti de unde sa aveti unele date, ma indoiesc ca nu exista insa in toata redactia cineva care sa-si aminteasca. De exemplu, atunci cand te inscriai pe vremuri la facultate, unul dintre actele cerute era şi o caracterizare de la diriginte. Daca va aduceti aminte ca ati umblat prin scoala dupa profesori sa primiti o caracaterizare pentru a o pune la dosarul de admitere, poate o cautati prin casa si gasiti o copie. Acea caracterizare avea acelaşi ton si mesaj "de lemn" menit sa convinga pe cei de la facultate ca esti un element bun si cu origine sanatoasa, acelasi bla bla bla… Am luat si eu un asemenea act cand am dat la admitere si scria acolo si despre faptul ca am raspuns la actiuni, si despre caracterul meu meritos la invatatura... Cand am citit am inceput sa rad cu lacrimi pentru ca nu ma recunosteam deloc in "sfantul" prezentat acolo. Nu se pomenea nimic de micile scandaluri iscate de vijelia si vitejia anilor tineresti, nu se pomenea nimic de conflinctul cu diferiti tovarasi de la care nu inghiteam gesturile gratuite de superioritate, nu se pomenea de la tampeniile pe care le spusesem la sedinta solemna in care am fost primit in UTC (in zadar, pentru ca tot am fost primit), nu se pomenea nimic desre faptul ca participasem la un chiul in masa de la ora de economie politica (sau cum se numea) ca sa "postim", undeva prin parc, o sticla de spumos la 30 de elevi, spumosul fiind singura bautura alcoolica ce se mai gasea prin magazine, si nu se pomenea desigur de faptul ca militia oferise generos o informare conducerii liceului... Intamplarii i se daduse o interpretare politica si a adunat a doua zi toate cadrele de partid din sector, cadre ce ne intrebau obsesiv de ce tocmai de la acea ora am chiulit? Noi ascultam intrebarile si chicoteam in inconstienta noastra.
Incredibil cum poate cineva sa creada ca aceasta hartie vorbeste catusi de putin despre ceea ce era in mod real IPS Teoctist la acea vreme. Cat de repede uitam!
Apoi mi-am spus ca "nu se poate!", probabil ca acele referiri la “crimele” contra moralei si "crimele" impotriva poporului roman stau in raportul Tismaneanu.
Am rasfoit raportul Tismaneanu cand a fost dat publicitatii. Este greu insa sa citesti aproape 700 de pagini. L-am reluat astazi. Am citit si acum cam pe repede inainte sectiunea rezervata cultelor, mai cu atentie acolo unde aparea si cuvantul "teoctist".
Referiri directe la IPS Teoctist:
"Cunosc inca de la cursurile de indrumare misionara aceasta dorinta de «estompare» si aducere la numitor comun, caci PS Teoctist [Arapasu], pe atunci rector, [in] 1952, m-a oprit sa ma impartasesc des si sa-mi fac pravila calugareasca intre preotii de mir, de dragul de a nu iesi din «sobornicitate si ortodoxie». Bine ca unul din preoti m-a prevenit inca din primele zile sa am grija ca sunt adus la cursuri pentru desduhovnicire si intrare in «numitor comun»"
"Istoricii ortodocsi din vechea generatie au apelat la jenante mijloace de a ascunde detentia episcopilor uniti in manastirile ortodoxe in perioadele 1948-1950 si 1955-1970. De altfel, partea cea mai dureroasa si delicata a memoriilor lui Iuliu Hossu este cea consacrata raporturilor cu ierarhia ortodoxa, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla consemnand cu o profunda tristete purtarea cinica si lipsita de pocainta a unor prelati ortodocsi, precum patriarhul Justinian Marina, mitropolitii Nicolae Balan si Iustin Moisescu, episcopii Nicolae Colan si Teoctist Arapasu."
"Atat Iustin Moisescu, cat si Teoctist Arapasu, succesorii patriarhului Justinian, desi faceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns in fruntea BOR datorita loialitatii dovedite fata de conducerea Partidului Comunist, primul avand si o proasta reputatie de politruc. Amandoi s-au remarcat ca sustinatori ai „luptei pentru pace”, tema favorita a propagandei comuniste, de fapt parte a discursului isteric antioccidental, in care au fost angrenati prelati si preoti, deveniti activisti in asa-numitele Comitete de Lupta pentru Pace.
Cateva documente descoperite foarte recent in fondul CC al PCR - Sectia Cadre, reprezentand fisa de cadre a Prea Fericirii Sale Parintele Patriarh Teoctist, indica cu claritate faptul ca apartenenta la aceste comitete a fost intr-un fel o conditie a ascensiunii sale catre cea mai inalta demnitate ecleziastica, a fost pretul platit pentru ca factorii decizionali de la varful PCR sa-l accepte mai intai ca episcop, apoi mitropolit si, in fine, in 1986, patriarh. Faptul ca arhimandritul (si mai apoi episcopul) Teoctist a fost inca din 1948 mesagerul puterii politice pe langa episcopii greco-catolici aflati in detentie a avut urmari care s-au vadit chiar si dupa 1989, exacerband resentimentele multor clerici si credinciosi uniti."Raportul Tismaneanu relativ la IPS Teoctist nu pare sa se bazeze decat pe cateva pomeniri intamplatoare ale Preafericitului din vremea cand inca nu era seful BOR si... pe aceiasi coala de cartie din dosarul de cadre. Sunt eu nebun? Unde sunt pasajele care incrimineaza? Nu am aflat decat ca biserica lucreaza pentru putere, dar face asta de mii de ani. Imi aduc aminte de mesajele de inviere care parca stingeau lumanarea pe care o tineam in mana: "Si sa ne mai rugam pentru Presedintele Tarii, pentru Guvernul Romaniei, pentru alesii tarii...".
M-am scufundat in "dezvaluirea" asta de presa cu gandul sa fac un lobby pentru indepartarea preotilor care fac din slujirea lui Dumnezeu o afacere sau a celor care pun binele personal inainte de... Dar nu am gasit absolut nimic deosebit. Unde este lovitura de presă? De ce tipa ziarele? Unde anume nu citesc eu?Eu inteleg pana la urma ca preotii trecutului, prezentului si viitorului sunt oameni obisnuiti, banali. Sunt dezamagit insa de presa din Romania, de Tismaneanu... Din aceste "dezvaluiri" nu mi se prezinta nici macar 1% din incarcatura acelor expresii clericale stapanite de dorinta parvenirii. As fi vrut o explicaţie la lacomia celor care se jeleau in jurul sicriului patriarhului, pangarind parca lacrimile maicutelor venite sa se inchine pentru ultima data la cel ce fusese capul Bisericii Ortodoxe Romane. Acele figuri inca ma obsedeaza, chiar dupa atata timp.
Simt cum toate cele trecute sunt vegheate de batranii nostrii, spiritualitati situate in afara timpurilor si faptelor omenesti. Privesc spre noi si privirile lor contopesc trecutul, prezentul şi viitorul, Binele si Raul, Raiul si Iadul. Doar daca esti in afara timpului, in afara moralei, in afara pedepsei, doar atunci le poti judeca pe toate fara riscul de a gresi.
In nomine Patris, et Filii, et Spiritus Sancti. Amen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu