Citeam acum un an sau poate doi un articol in Cotidianul semnat de Ioan T. Morar. In articol era prezent acelasi umor de calitate cu care T. Morar ma obisnuinse si la Divertis. Citeam... dar eram cu gandul mai mult la personalitatea celui ce scria articolul decat la articol in sine. Ma gandeam ca atunci cand a parasit Divertisul, sa fi fost parca in 1996, gestul sau imi parea de neinteles. De ce ar fi parasit cineva un grup de succes?! Pentru ce? Ce putea fi mai mult de atat, ce putea spera mai mult?
Mult mai tarziu am inteles de ce… dar aceasta este cu totul alta poveste.
Brusc am revenit la lectura articolului si m-am scuturat pentru a ma trezi din visarea mea cu ochii deschisi…
Ca sa nu gresesc, am sa caut articolul pe Google pentru a cita exact…, asa:
"Cit despre enormitatea ca toate clasamentele reprezinta vointa a 17 milioane de romani, asta tot de la PCR a invatat-o Tatulici."
Aceste cuvinte erau pe la sfarsitul articolului. Cuvintele m-au aruncat intr-un alt fel de visare. Am incercat sa mi-l aduc aminte pe Tatulici din vremurile PCR-ului. Nu am putut sa-l localizez in vremuri mai timpurii de "Veniti cu noi pe programul 2". Era seful prezentatoarei … cum o chema… Marina Almasan. Am sa apelez iarasi la "fratele mai mare" Google pentru a obtine un CV sau ceva asemanator... Si am gasit un CV mai vechi, e drept, dar care acopera perioada activitatii pe timpul comunismului.
"Studii:
Facultatea de filologie, sectia romana-italiana, absolvita in 1971; Universitatea "A.I. Cuza" din Iasi, specialitatea - profesor de limba si literatura romana; sef de promotie pe tara (media 10)"
Doamne Dumnezeule… sa adaugi sef de promotie pe tara!!! Nu-mi vine sa cred. De unde atata egocentrism. Dar chiar si asa, nu a mai fost chiar nimeni cu 10… la filologie? Greu de crezut.
Am descoperit ca domul Tatulici a realizat pre-revolutionar emisiunea Studioul Tineretului. Marturisesc ca nu imi amintesc de aceasta emisiune. Probabil ca atunci o urmaream, eram doar tanar, dar personajul Mihai Tatulici nu s-a insurubat in memoria mea la fel de bine ca Alexandru Mironov, Margareta Nistor, Jeana Gheorghiu, Alexandru Stark, Cristian Topescu, Tudor Vornicu... unii s-au dus deja dintre noi, Dumnezeu sa-i odihneasca!
Dar activitatea domnului Mihai Tatulici a inceput cu mult inainte. Ca absolvent, sef de promotie pe tara, dublat de o origine sanatoasa, drumul spre o cariera de succes ii era deschis intr-o societate comunista. Dupa zece ani petrecuti in redactiile revistelor Viata studenteasca si Amfiteatru, mutarea sa la TVR este aproape fireasca. Restul CV-ului, salturile de la o televiziune la alta, sunt deja de notorietate.
Prima mea amintire legata de domnul Tatulici este legata de o emisiune a doamnei Marina Almasean. Intr-o emisiune "Veniti cu noi pe programul 2", invitatii pareau sa depaseasca posibilitatile doamnei Almasan, ori poate aceasta era in concediu, nu stiu. Cert este ca domnul Tatulici a moderat emisiunea. Atunci mi-a parut un moderator extrem de inteligent si experimentat. Vorbesc despre niste vremuri in care media era dominata de "fosti" care nu se puteau debarasa de acel limbaj standardizat al intelectualului de partid. Domnul Tatulici aducea un aer curat, un limbaj mai elevat, un ton ceva mai dur, un ton cu o duritate pe care nu o auzisem pana atunci decat, poate, la emisiunea Reflector. Chiar ma intrebam de ce nu face el emisiunile in locul doamnei Almasan, totul ar fi fost cu mult mai interesant.
Timpul a trecut...
Dupa 14 ani, il citesc pe Ioan T. Morar in ziarul Cotidianul:
"In ultimii ani, Mihai Tatulici s-a specializat in spectacole lacrimogene, un fel de telenovele live, in care aduna bani pentru altii. Dar asta ii aduce si lui cistiguri apreciabile. Talentul lui indiscutabil este sa faca suferinta rentabila."
De ce mi-am adus aminte de articolul citit acum foarte mult timp in urma? Pentru ca privesc astazi pe postul Realitatea o emisiune in care domnul Mihai Tatulici incearca sa nu-si paraseasca aerul inchizitorial si sa condamne pe primarul din Sinaia (un primar care aduce foarte mult la gesturi cu domnul Gheorghe Funar… ori poate e doar o impresie). Il privesc cum modereaza emisiunea in stilul Tatulici si imi pare un ambalaj botit care isi mai incearca stralucirea de odinioara. Il privesc cum incearca sa "dezvaluie realitatea" si anume ca primarul orasului Sinaia este corupt, ca este in plin conflict de interese, ca mama…, ca firma…, ca avizul…
Cred ca daca m-as intalni pe strada cu Mihai Tatulici i-as spune: Domnule Tatulici, nu se mai poate rezolva asa o ancheta ziaristica. Evident ca primarul are ceva interese in zona orasului pe care il pastoreste, probabil acesta este si motivul pentru care s-a zbatut sa fie primar. Dar asta e deja un lucru normal in societatea in care traim. Ca aceste interese sunt ilicite… aici deja trebuie dovedit si nu e treaba unui ziarist sa aduca dovezi, cel mult sa faca o sesizare forurilor competente. Ancheta dumneavoastra ziaristica, care inca seamana cu cea de la Reflector, nu trebuie sa se bazeze pe aruncarea unor acuzatii cu debit verbal ridicat incat cel inculpat sa nu se poate disculpa. Ne mai intrebam de ce dosarele anchetelor sunt pline de taieturi din ziare. Ca cetatean sunt obisnuit cu "interesele" alesilor, si nu vreau sa bag mana in foc pentru nimeni. Nu vorbesc despre vionovatie sau nevinovatie. Eu vorbesc despre maniera de a face emisune si exprim un punct de vedere al unui telespectator.
Dar eu sunt pieton, domul Tatulici nu… nu ne vom intalni niciodata. De fapt nu domnul Tatulici este "problema" ci, poate, urmarea unei constrangeri care inca persista dupa atatia ani de comunism. Problema este poate faptul ca domnul Tatulici este profesorul de la care "fura" meserie cei care vin din urma.
In aceasta seara nu am mai vazut un Mihai Tatulici caruia ochii ii sclipeau a stele de intelepciune. In aceasta seara domnul Tatulici era un om obosit sa tot puna intrebari, obosit sa tot castige un salariu cu multe zerouri europene, obosit sa astepte rezultatele de rating, obosit sa discute cu contabili firmelor sale… Si atunci mi-a fost mila de acest om obosit si furia mea s-a indreptat firesc asupra unei societati corupte si devoratoare de talente reale, o societate care transforma un om cultivat si iubitor de cultura intr-un omulet obosit.
Lucrurile… se schimba? Daca m-as intalni pe strada cu Mihai Tatulici i-as spune: Domnule Tatulici, visul mai poate exista, renuntati la lucrurile marunte si reveniti la literatura, la cultura, la privatiuni, la durerea neimplinirii. Domnule Tatulici, tara are nevoie acum, mai mult ca niciodata, de suflet, de iubire, de eroi si de… martiri.
Dar nici acesta nu este adevarul.
Daca o sa ma intalnesc pe strada cu Mihai Tatulici, probabil ca o sa trec pe langa omul-institutie cu capul in pamant si ochii umezi, fara sa spun nimic. Viata m-a invatat la un moment dat sa traiesc democratic si eu de atunci mimez ca nu-mi pasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu