"U Rumunów"

---

(sursa YouTube)

http://teatrulmasca.wordpress.com/2009/04/28/un-blog-interesant/

O viaţă iluminată de spectatori

---

• TEATRUL MASCA

  • MASCA - JURNAL DE SPECTACOL - SLUGA LA DOI STAPANI
  • Masca CIRIP.RO
  • Masca FOTO FLICKR
  • Masca FRIENDFEED
  • Masca TWITTER
  • Masca VIDEO
  • Teatrul Masca Blog
  • Mihai Mălaimare Blog
  • Blog TV

Nicolae Brînduş

---

S-a născut la 16 aprilie 1935 la Bucureşti, urmând aici în cadrul UNMB cursurile de pian (1952-1957, printre alţii cu Florica Musicescu) şi pe cele de compoziţie (1960-1964, cu Marţian Negrea). Participă de-a lungul timpului la Ferienkurse für Neue Musik de la Darmstadt (1969, 1970, 1972, 1974, 1978, 1980) şi la cursuri de perfecţionare în Aix-en-Provence (1979). În 1985 ia parte la un proiect de cercetare muzicală la IRCAM, Paris.

Între 1994-2002 a fost preşedintele Secţiunii Naţionale Române a SIMC. A susţinut o intensă activitate de pianist-concertist în ţară şi în străinătate, iar în 1982 a obţinut doctoratul în muzicologie cu teza Baze ale unei analize formale a limbajului muzical, lucrare teoretică simptomatică pentru propriile proiecte componistice (câteva extrase ale lucrării au fost publicate în volumul său Interferenţe, Bucureşti: 1984).

O bună parte a creaţiei sale se află sub semnul experimentalului, fie că este vorba de lucrări camerale, vocale, simfonice sau vocal-simfonice, fie de cele electro-acustice şi multimedia, de operă sau teatru instrumental.

Una dintre preocupările sale constante vizează relaţia dintre partitură şi interpret, mai precis modul în care o unică structură muzicală poate genera lecturi polivalente, compozitorul fiind inspirat aici de practicile improvizatorice deopotrivă culte şi populare. Interpretarea muzicală este văzută astfel ca un fenomen complex, ca o strategie în care libertatea decizională se întrepătrunde cu rigoarea regulilor de joc. Ne aflăm aşadar în faţa unui concepţii a operei deschise, aplicate, printre altele, în cadrul ciclului Phtora (1968-1971, alcătuit din: Durate, Match, Cantus Firmus, Ideofonie şi Solilocviu).

Spirit mereu deschis către nou, compozitorul se arată totodată interesat şi de ipostazele sincretice ale operei şi teatrului instrumental. Alături de operele Logodna după Mihai Eminescu şi La ţigănci după Mircea Eliade, stau mărturie în acest sens lucrările Infrarealism, Kitsch N, Prolegomene I şi II sau recentul teatru muzical intitulat Bizarmonia.
(sursa: http://www.433.ro/muzica/2008/03/14/nicolae-brindus/)

CREAŢIA (selectiv)

Muzică simfonică cu/fără solişti

Phtora I - Durate pentru "n" grupuri orchestrale (1968)
Durata: 15'30''
Prima audiţie: 10 mai 1973: Bucureşti, Orchestra Radioteleviziunii Române (dirijor Emanuel Elenescu)
Instrumente: 3(2), 3(1), 3(2), 3(2); 4, 3, 3, 1; mrb., xlb., vibr., sil., camplli; 2 org. el., pf., arpa; perc.I - timp., w.block, mrc., cst., sonagli, trgl., ptti; perc.II - t-tam, gong, ptti, t-rino; perc.III - 3 t-tom, gr. c., c-ci, trgl., ptti; cvintet de coarde.
Înregistrare: Bucureşti, UCMR-ADA OA 1036, 2000

Antiphonia - pentru orchestră de coarde (1971)
Durata: 11'
Prima audiţie: 1971: Zagreb, Bienala de Muzică Contemporană, Orchestra de Cameră din Cluj-Napoca (dirijor Mircea Cristescu)
Instrumente: 9 v-ni, 4 v-le, 3 v-celli, 2 cb
Înregistrare: Bucureşti, Electrecord ST-ECE 02947, 1984

Match II - Monodie I şi Polifonie IV pentru orchestră de cameră şi bandă magnetică (1973)
Durata: 18'45''
Prima audiţie: septembrie 1973: Festivalul "Toamna varşoviană", Orchestra de cameră "Ars Nova" din Cluj-Napoca (dirijor Cornel Ţăranu)
Instrumente: Versiunea I: bandă magnetică, colaje folclorice, 2 percuţie; rag., w-block, cst., ptti, frusta, t-tam, sonagli, mrc. Versiunea II: fl., ob., cl. (cl. bas), fg (c-fg.), trp., trb., corn, pian, arpa, 2 perc., violina, viola, violoncel, ctrb., b.m. (versi.I)
Înregistrare: Bucureşti, ELECTRECORD ST-ECE 02947, 1984; Bucureşti, Muzica 2001, CD--4AF232508158, 2004


- concertul I pentru pian şi orchestră (1978)
Durata: 26'
Prima audiţie: mai 1979: Iaşi, Filarmonica "Moldova" (dirijor Ion Baciu, solist Şerban Dimitrie Soreanu)
Instrumente: 2+1, 2+1, 2+1, 2+1; 4, 3, 3, 1; 4 timp., 3t-tom, 2 t-tam, tamb., picc., tamb. Mil., 4 bgs, 3 t-block, 3 w-block, 4 c-cci, 2 trgl., rag., mrc., cst., frusta, guiro, 3 ptti, gong, camplli, camp., vibr., mrb., cel. (8-10 perc.); arpa; archi; pian solo
Înregistrare: Bucureşti, ADA-UCMR, CD de autor 03L065030, 2003 (Orchestra Naţională Radio, dirijor Cristian Brâncuşi, solist Cristian Niculescu)
* Partitura (prima pag.)

Concertul II pentru pian şi orchestră (1990-1993)
Durata: 29'
Prima audiţie: 1995: Chişinău, Festivalul de Muzică Nouă, Filarmonica din Chişinău (dirijor Valentin Doni, solistă Inna Oncescu)
Instrumente: 2,2,2,2; 4,2,2,1; 4 timp., perc. 1,2; archi; pian solo
Înregistrare: Bucureşti, ADA-UCMR, CD de autor 03L065030, 2003 (Orchestra de Cameră Radio, dirijor Cristian Brâncuşi, solistă Inna Oncescu)

SIN EU PHONIA I - simfonie pentru bandă, 2 orgi şi orchestră (1986-1988)
Durata: 32'
Prima audiţie: aprilie 1994: Chişinău, Festivalul de Muzică Nouă, Filarmonica din Chişinău (dirijor Dorel Paşcu-Rădulescu)
Instrumente: 2+1, 2+1, 2+1, 2+1; 4, 3, 3, 1; 4 timp., perc.1, 2, 3; orga 1,2; archi; bandă magnetică
Înregistrare: Bucureşti: Orchestra Naţională Radio (dirijor Cristian Brâncuşi)

European Parody (2000)
Durata: 11'
Prima audiţie: Oct. 2000: Timişoara, Filarmonica "Banatul" (dirijor Remus Georgescu)
Instrumente: 3333; 4 3331; 3perc.; strings

Tubulatures - pentru orchestră de fl. (2003)
Durata: 15'
Prima audiţie: 8 martie 2003: OFF (French Flutes' Orchestra) dirijor Pierre Alain Biget
Instrumente: 6 fl. picc, 6 fl. in C, 5 fl. in G, 5 bass fl., 2 octobass fl.
* Partitura (pg.1) (pg.2)

Muzică de scenă

Logodna - operă-pantomimă după poemul "Strigoii" de Mihai Eminescu (1964-1966)
Durata: 45'
Prima audiţie: 9 ianuarie 1975: Bucureşti, Orchestra Studio Radio (dirijor Ludovic Bacs)
Instrumente: Formaţia I - 2(1), 2(1), 2(1), 2(1); 4, 3, 3, 1; organo; org. el., mrb., timp., 4 c-cci, t-tam, tamb.basco, gong, 3 ptti; cvintet de coarde; cor mixt, solişti: soprană, tenor, bariton; recitator; bandă magnetică. Formaţia II: 2(1),1(1), 2(1), 2(1); 4,2,2,1; arpa, sil., camplli, 4 c-cci, 3 legno; 4 t-tom, timp., t-tam, gong, 2 ptti, t-rino, gr. c., tamb. picc., 2 mrc., cvintet coarde; cor mixt; solo sopran; bandă magnetică. Formaţia III: 2(1),1,2,2(1); 4,2,2,1; arpa, vibr., sil., camplli, timp., 4 c-cci, 3 legno, 4 t-tom, t-rino, t-tam, gong, 2 ptti; cvintet de coarde; cor mixt; solo sopran; bandă magnetică
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 1981

La Ţigănci - operă după nuvela lui Mircea Eliade (1978-1985)
Durata: 1H 40'
Prima audiţie: 19 iunie 1987: Bucureşti, Orchestra de Studio şi Corul Radio (dirijor Ludovic Bacs; dirijorul corului Aurel Grigoraş; Ansamblul de percuţie din Cluj-Napoca condus de Grigore Pop)
Instrumente: 2, 2, 2, 2; 4, 2, 2, 1; arpa; 2 piane; perc. 1, 2, 3, 4, 5; archi; cor mixt; voci: bariton, bass, bariton, tenor, mezzo-soprană, alto, soprană; 3 balerine
Înregistrare: Bucureşti: Disc ELECTRECORD ST-ECE 03528/03529, 1988

Kitsch-N - teatru instrumental pentru clarinet (flaut sau saxofon) şi bandă magnetică (1974)
Durata: 18'
Prima audiţie: septembrie 1979: Festivalul "Toamna varşoviană" (Florian Popa clarinet)
Înregistrare: Bucureşti: Disc ELECTRECORD ST-ECE 01693, 1980

Infrarealism - teatru instrumental pentru clarinet, voce şi pian pe un poem de Ion Barbu (1975)
Durata: 17'
Prima audiţie: septembrie 1981: Festivalul "Toamna varşoviană" (Florian Popa - clarinet, Cristian Mihăilescu - voce, Tatiana Popa - pian, Octavian Greavu - regizor)
* Partitura (pg.1) (pg.2) (pg.3) (pg.4)

Languir me fais - teatru instrumental pentru 1 percuţionist pe versuri populare (1979)
Durata: 15'
Prima audiţie: 1981: Cluj-Napoca (Grigore Pop - percuţie)
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 1986

Prolegomene I, II & III "Dănilă Prepeleac" - teatru instrumental pentru tenor şi pian sau pentru bas şi contrabas (doublebass) şi clarinet bas pe un text adaptat după Ion Creangă (1981-1995)
Durata: 16'

Ouvedennerode - teatru instrumental pentru sax contrabas şi bandă magnetică pe un poem de Ion Barbu (1993)
Durata: 12'

Bizarmonia - teatru instrumental pentru 6 interpreţi & bandă magnetică
Durata: 1h
Prima audiţie: 1998: Bucureşti, Grupul "PRO Musica Nova", Raluca Ianegic (coreografia), Laurenţia Barbu (solistă balet), Alexandru Tocilescu (regia)

Muzică vocal-simfonică

Domnişoara Hus - cantată pe versurile poemului lui Ion Barbu (1968)
Durata: 20'
Prima audiţie: 12 februarie 1970: Bucureşti, Orchestra Radio (dirijor Emanuel Elenescu)
Instrumente: 3(1), 3(1), 3(1), 3(1); 4, 3, 3, 1; pian, celesta, vibrafon, 2 glock, campane, silorimba, timpani, perc. 1,2,3,4,5 (instrumente uzuale); archi; 3 voci solo (bass-bariton)
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 1977
Înregistrare: Bucureşti: Disc ELECTRECORD ST-ECE 01924, 1977 şi ADA-UCMR 03L065030, 2003 (Filarmonica "Moldova" dirijor Ion Baciu; solişti Ion Budoiu, Pompei Hărăşteanu, Lucian Marinescu)

Simfonia - Baladă: I. Pintea Viteazul (1964) II. Voinicul şi Calul (1978) III. Gheorghilaş (1978)
Durata: 28'
Prima audiţie: 1964, 1979: Târgu Mureş, Orchestra simfonică (dirijor Remus Georgescu); Bucureşti, Filarmonica "George Enescu" (dirijor Mircea Basarab)
Instrumente: 1, 1, 1, 1; 1, 1, 1; timp., perc. I - gr.c., trgl., camplli, frusta, w-block, perc. II - sil., pf.; arpa; cvintet de coarde; cor mixt; solişti: tenor, bariton

Oratoriu pentru cor bărbătesc, tenor şi soprană solo şi ambianţă electronică pe texte din Evanghelia lui Toma (1998)
Prima audiţie: 2002: Bucuareşti, Corul Radio (dirijor Dan Goia; solişti Liana Podlovski şi Marian Someşan)

Muzică de cameră

Piese pentru pian (1961)
Durata: 10'
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 1964

Ostinato pentru pian solo (1962)
Durata: 8'
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 2003

Sonata pentru 2 piane (1963)
Durata: 14'
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 1978

Şapte psalmi pentru bariton, pian şi percuţie pe versuri de Tudor Arghezi (1965)
Durata: 20'
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 1969
Înregistrare: Bucureşti: Disc ELECTRECORD ST-ECE 02947, 1984

Cantus-Firmus (PHTORA III) pentru instrument(e) cu claviatură şi "n" alte instrumente (voci) (1970)
Durata: 15' apr.
Înregistrare: Bucureşti, Muzica 2001, CD--4AF232508158, 2004

Vagues pentru pian, violină, violă, violoncel, clarinet şi percuţie (1972)
Durata: 13'
Prima audiţie: iulie 1972: Darmstadt, Ferienkurse fur Neue Music, Formaţia "Musica Nova" - Bucureşti
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 2005
Înregistrare: Attacca Babel Holland: CD.9265-4 ADD, 1992

Melopedia & Fuga pentru fagot solo (1981)
Durata: 5'
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 1998

Rhythmodia - concert pentru percuţie solo (1982) (descriere)
Durata: 18'
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 1989 şi Zurich: Carciofoli Verlagshaus, CH 1994
* Partitura (pag.1) (pag.15)

K-N-Comment - 1997, 1999, 2000, 2001, 2002 pentru fl., ansamblu cameral, clar, sax, oboi & bandă magnetică
Durata: 8'

Madrigals & Drums - pentru MS, pian, percuţie (2001)
Durata: 15'
Prima audiţie: Mai 2001, Bucureşti, "Trio Contrast" Timişoara

Bowstring - pentru violină solo (2002)
Durata: 15'
Prima audiţie: Decembrie 2002, Bucureşti (Diana Moş - solistă)
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 2005

Muzică electronică şi pentru bandă magnetică

Soliloque I - play back (1971)
Înregistrare: Bucureşti, Muzica 2001, CD--4AF232508158, 2004, Ansamblul Hyperion (dirijor Iancu Dumitrescu)
Soliloque II "Jubilatio" - play back (1983)
Soliloque IV "Reverberations" - play back (1984) SIN - Euphonia (1986)
Durata: 32'
Prima audiţie: 18 martie 1987: Bucureşti
Înregistrare: Bucureşti, Muzica 2001, CD--4AF232508158, 2004, Ansamblul Traiect (dirijor Sorin Lerescu)

EKSTASIS 256/n (1997)
Durata: 13' 30 ''
Prima audiţie: 9 mai 1997: Bourges

Muzică vocală şi corală

Opt madrigale pentru cor a cappella - versuri populare (1968)
Publicat: Bucureşti: Editura Muzicală, 1972 Din lumea copiilor - pentru cor de copii (1980)
Durata: 7'

Muzică didactică

Nouă miniaturi pentru pian şi Cinci miniaturi pentru vioară şi pian
Publicat: Bucureşti: Litografia Conservatorului, 1980

Trei Piese pentatonice pentru fl.(ob.,cl.,trp.) şi pian (1982)

(sursa: http://www.cimec.ro/muzica/Pers/brandus.htm#video)

Nicolae-Brandus-Bowstring


Nicolae-Brandus-Cantus-Firmus-I


Nicolae-Brandus-Cantus-Firmus-II


Nicolae-Brandus-Cantus-Firmus-III


Nicolae-Brandus-Concertul-I-pentru-pian-si-orchestra


Nicolae-Brandus-Concertul-II-pentru-pian-si-orchestra


Nicolae-Brandus-Domnisoara-Hus


Nicolae-Brandus-KitschN


Nicolae-Brandus-Match-II


Nicolae-Brandus-Ostinato


Nicolae-Brandus-Sapte-psalmi


Nicolae-Brandus-Soliloque-I


Nicolae-Brandus-Soliloque-IV


Nicolae-Brandus-Vagues



Nicolae-Brandus-European-Parody



Nicolae-Brandus-Ouvedennerode

(sursa: http://muzica.cimec.ro/Default.asp?q=f&f=%2FNicolae-Brandus)


(sursa: http://www.433.ro/muzica/2008/03/16/nicolae-brandus-soliloque-iv-reverberations/)

Horaţiu Rădulescu

---

Horaţiu Rădulescu (January 7, 1942–September 25, 2008) a fost un compozitor franco-român cunoscut în special pentru compoziţiile sale folosind tehnica spectrală.

Câteva cuvinte despre tehnica spectrală sau spectralism. Mai întâi ce se înţelege prin „Muzică Spectrală”? Este o tehnică componistică prin care sonoritatea, decizia compoziţională, este luată în mare parte în urma analizei spectrului lăsat de sunet. Recunosc că m-am jucat şi eu cu aşa ceva, dar am rămas, desigur, la nivel de joacă. Analizele spectrale realizate de computer pe baza sistemului FFT (adică Fast Fourier Transform) este de departe cel mai folosit sistem al generării datelor descriptive. FFT este un algoritm de o înaltă eficienţă care permite calculul DFT (adică Discrete Fourier Transform) şi a inversei sale. Nu există un algoritm unic FFT, dimpotrivă, există mai multe algoritme distincte care implică profund matematica, de la aritmetica numerelor complexe la teoria numerelor şi a grupurilor. Transformarea DFT descompune o serie de valori aflate în secvenţă în componente de diferite frecvenţe.

Analiza FFT, aplicată la un spectru particular al sunetelor, se poate transpune într-o spectrogramă. Inventatorii acestui stil de compoziţie vin de la începutul deceniului 1970, Gerard Grisey şi Tristan Murail, ce au dezvoltat această tehnică la Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique, Paris, Franţa. Viziunea acestui tip de muzică era eliberarea de reguli şi tehnici pentru a lăsa loc unei compoziţii bazate pe atitudine, estetica primordială stilului.

Curentul a căpătat profunzime prin intervenţia lui Huges Dufort, cel care a şi numit acest stil "muzică spectrală", folosind din plin faptul că pe lângă compozitor domnia sa era şi filosozof...

Compozitorii care sunt îndeobşte asociaţi cu acest curent sunt:
Ana-Maria Avram, Claude Vivier, Gérard Grisey, Horatiu Radulescu, Huges Dufourt, Iancu Dumitrescu, Joshua Fineberg, Julian Anderson, Kaija Saariaho, Magnus Lindberg, Michael Levinas, Phillippe Hurel, Phillippe Leroux, Tristan Murail... După cum vedeţi, România este destul de bine reprezentată.


A trăit între 7 ianuarie 1942 - 25 septembrie 2008. S-a născut în Bucureşti, unde studiază iniţial vioara cu Nina Alexandrescu, o elevă a lui George Enescu şi a lui Jacques Thibaud. În 1969, Rădulescu absolvă secţia de compoziţie la UNMB, la clasa lui Tiberiu Olah. Semnificative în formarea sa creatoare au fost şi alte cursuri - precum cel de analiză şi forme cu Ştefan Niculescu sau cele de orchestraţie şi muzică formalizată cu Aurel Stroe.

Cele mai importante lucrări:
* Taaroa (1969) for orchestra
* Credo for 9 celli (1969)
* Flood for the Eternal's Origins (1970) for global sound sources
* Everlasting Longings (1972) for 24 strings
* in ko 'tro - Mioritic Space (1973) for 11 recitors, string orchestra, electronic and nature sound
* Capricorn's nostalgic crickets (1972/1980) for seven identical woodwinds
* Hierophany (1973) recitation in 42 languages with 42 children
* Wild Incantesimo (1978) for 9 orchestras, 162 players
* Lamento di Gesù (1973-75) for large orchestra and 7 psalteries
* A Doini (1974) for 17 players with sound icons (bowed vertical concert grand pianos spectrally retuned)
* Thirteen Dreams Ago (1978) for 11x3 strings –11 live with two pre-recordings (or 33 strings live)
* Doruind (1976) for 48 voices in 7 groups
* Do Emerge Ultimate Silence (1974/84) for 34 children's voices in groups with 34 spectrally tuned monochords
* Fourth String Quartet – "infinite to be cannot be infinite, infinite anti-be could be infinite" (1976-87) for 9 string quartets, ie 8 (spectral scordatura of 128 strings) around the audience and one in the center
* Outer Time (1980) for 23 flutes or 42 gongs or trio basso or two spectrally retuned grand pianos or 8 brass - 4 trumpets and 4 trombones
* Inner Time (1983) for solo clarinet; Inner Time II (1993) for 7 clarinets
* Iubiri (Amours) (1980/1) for 16 players & sound icons (if live, another 3 players)
* Clepsydra (1983) for 16 players with sound icons
* Das Andere (1983) for viola sola or cello solo or violin solo or double bass solo tuned in perfect fifths
* Astray (1983/84) for two duos: each of one player with 6 saxes & of one player with a sound icon - score on color slides
* Awakening infinity (1983) for large ensemble of 25 players
* Frenetico il longing di amare (1984) for bass voice, octobass flute, sound icon
* Dizzy Divinity I (1985) for (bass, alto or grand) flute
* Sensual Sky (1985) for ensemble: fl in G, cl., alto sax, trombone, sound icon, violin, viola, cello, double bass
* Intimate Rituals (1985) for 4 sound icons with or without other soloists
* "forefeeling" remembrances (1985) for 14 identical voices
* Christe Eleison (1986) for organ
* Mirabilia Mundi - music for the Speyer Basilica (1986) for 7 large groups - up to 88 players
* Byzantine Prayer (1988) for 40 flautists with 72 flutes
* Dr. Kai Hong's Diamond Mountain (1991) for 61 spectral gongs and soloists
* Second Piano Sonata - "being and non-being create each other" (1991)
* Animae morte carent (1992/95) for oboe d'amore and spectral piano
* Third Piano Sonata - "you will endure forever" (1992/99)
* Angolo Divino (1993/94) for large orchestra
* Amen (1993/94) for organ
* Fifth String Quartet - "before the universe was born" (1990/95)
* Piano Concerto "The Quest" (1996)
* Sixth String Quartet "practicing eternity" (1992)
* Fourth Piano Sonata "like a well ... older than God"" (1993)
* Amor medicabilis nullis herbis (1996) for soprano, clarinet and violoncello
* lux animae for violoncello (1996) or viola (2000)
* l'exil interieur (1997) sonata for cello and piano
* Fifth Piano Sonata "settle your dust, this is the primal identity" (2003)
* Cinerum (2005) for four voices and ensemble with period instruments
* Sixth Piano Sonata "return to the source of light" (2007)
(sursa: wikipedia)

Mai jos se află câteva fragmente audio ale compozitorului Horaţiu Rădulescu (n. 7 ianuarie 1942).

(sursa: http://www.433.ro/muzica/2008/01/07/in-memoriam-horatiu-radulescu/#more-15)

În cultură suntem uniţi

---

La iniţiativa Institutului Cultural Român din Budapesta, a Asociaţiei Editorilor din România şi a unor intelectuali maghiari dintre care Körössy Jozsef şi Zentai Péter, directorul târgului, ţara noastră este invitata de onoare a ediţiei 2009, după Italia în 2007 şi China în 2008, a Târgului Internaţional de Carte budapestan, care va avea loc în perioada 23-26 aprilie 2009 la Millenaris. Organizarea standului românesc îi revine Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional din România, care a mobilizat peste 20 de scriitori. Participă, printre alţii: Theodor Paleologu, ministrul culturii, Varujan Vosganian, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, Denisa Comănescu, Mircea Dinescu, Traian Ştef, Vasile Dan, Al.Muşina, Ioan Moldovan, Marius Vernescu, Bogdan Suceavă, Eginald Schlatner, Lucian Teodorovici, Filip Florian.

Vor concerta violoncelista Laura Buruiană (deschiderea festivă), Marius Vernescu Jazz Band, iar cinematograful Uránia va găzdui duminică seara lansarea filmului „Călătoria lui Gruber”, în regia lui Radu Gabrea.

ICR Budapesta ca partener al târgului budapestan aduce o serie de evenimente culturale: două expoziţii, una de instalaţii sub titlul ”TvMania” a artistului clujean Bartha Ciupe Ernő şi cealaltă de fotografie cu tema ”Ploaia”, dialogul cu public dintre scriitorii Gabriela Adameşteanu şi Esterházy Péter, lansarea ediţiei speciale Caleidoscop românesc a revistei Lettre Internationale şi programul ”Copiii desenează o carte” propus de Fundaţia ”Noi citim”. Participă din partea ICR Mircea Mihăieş, vicepreşedinte, iar ca invitaţi B.Elvin, director al revistei Lettre Internationale România, Florina Ilis cu traducerea în maghiară a romanului ”Cruciada copiilor”, Ruxandra Cesereanu cu traducerea volumului ”Postbărbaţii”, Adela Greceanu în programul european al romancierilor debutanţi.

Programul Festivalului de Carte
(sursa: http://www.icr.ro/budapesta/)

Pro TV Happy After Hour 21 aprilie, Artişti de LIVE

---

(sursa: http://happyhour.protv.ro)

Josef Anton Riedl

---

Josef Anton Riedl s-a născut în 11 iunie 1929 în Munich, Germania.
Este un compozitor al sonorităţilor moderne fără doar şi poate. Lucrările sale implică cele mai moderne modalităţi de exprimare, aparate electronice, multimedia şi chiar instrumente construite de el însuşi. Iată cele mai importante lucrări ale sale:

Glas Spiele


Polygonum


Nr. 3


Paper Music


Nr. 4 I


Studien fur electronishe klang II


Studien fur electronishe klang I


Studien fur electronishe klang IV


Vielleicht-Duo

(sursa: http://agp.433.ro)

100% - invitat Dan Puric

---

Realitatea TV nu a decupat foarte bine emisiunea... aşteptaţi, ea va începe la un moment dat.


(sursa: http://www.realitatea.net)

HRISTOS CEL ÎNVIAT, BOGĂŢIA VIEŢII NOASTRE

---

http://www.basilica.ro

Cuvântul de învăţătură al Sfântului Ioan Gură de Aur în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, 19 aprilie, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. În noaptea acestei zile, după săvârşirea Utreniei Învierii, este citit Cuvânt de învăţătură al celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru:

De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.

s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

După lectura acestui cuvânt se încheie Utrenia şi este săvârşită Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.

Sursa: „SLUJBA ÎNVIERII ŞI CARTE DE TEDEUM”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008.

Învierea Domnului sărbătorită la Catedrala patriarhală

Slujba Învierii Domnului a fost săvârşită la Catedrala patriarhală duminică, 19 aprilie, începând cu miezul nopţii, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Mii de credincioşi din Capitală şi din alte localităţi din ţară şi străinătate, veniţi în Bucureşti pentru a sărbătorii Sfintele Paşti, au participat la Utrenia Învierii şi la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat un cuvânt de învăţătură celor prezenţi la slujbă. Preafericirea Sa a subliniat că, pentru prima oară, lumina oferită credincioşilor adunaţi la Catedrala patriarhală este adusă din Biserica „Sfântului Mormânt al Mântuitorului” de la Ierusalim, unde se pogoară în fiecare an în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Paştelui, în jurul orei 2, ora României. De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despre darurile luminii, bucuriei şi vieţii veşnice, împărtăşite tuturor la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în noaptea Sfintelor Paşti 2009 (sursa: Radio TRINITAS)

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu ocazia Învierii Domnului (video şi audio)

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat credincioşilor ortodocşi români din ţară şi de peste hotare un mesaj cu prilejul sărbătorii sfinte a Învierii Domnului.

HRISTOS CEL ÎNVIAT, BOGĂŢIA VIEŢII NOASTRE: Pastorala de Sfintele Paşti 2009 a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† D A N I E L PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI, LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE PREACUCERNICULUI CLER, PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR HAR, PACE ŞI MILOSTIVIRE DE LA IISUS HRISTOS-DOMNUL NOSTRU, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI „Voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru noi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi”(II Corinteni 8, 9) Hristos a înviat! Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi, Iubiţi credincioşi şi credincioase, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos prăznuită în Sfânta şi Marea Sărbătoare a Sfintelor Paşti ne arată bogăţia iubirii milostive a lui Dumnezeu şi a slavei cereşti dăruite nouă, oamenilor, în Iisus Hristos, ca noi să fim părtaşi ai vieţii şi bucuriei veşnice a Preasfintei Treimi. Bogăţia iubirii şi slavei dumnezeieşti împărtăşită oamenilor în Hristos Cel Răstignit şi Înviat se arată mai ales în darul sfinţirii şi al înfierii dumnezeieşti a omului prin har, precum şi în darul învierii trupului omenesc din moarte şi stricăciune, pentru a participa la viaţa, slava şi fericirea veşnică din Împărăţia cerurilor, după ce am primit răscumpărarea şi iertarea păcatelor, prin jertfa Crucii. În această privinţă, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Efeseni, ne învaţă zicând: „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească; precum întru El ne-a şi ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, din buna socotinţă a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi, prin Fiul Său Cel iubit; întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său” (Efeseni 1, 3-7). Apoi, Sfântul Apostol Pavel se roagă pentru cei pe care-i păstoreşte zicând: „ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei (… ) să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi” (Efeseni 1, 17-18). Mergând mai adânc în tâlcuirea bogăţiei iubirii lui Dumnezeu arătată oamenilor în Iisus Hristos, Apostolul Neamurilor spune lămurit că aceasta s-a făcut cunoscută prin Învierea lui Hristos şi Înălţarea Sa la cer: „Pe aceasta Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri (… ) şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi” (Efeseni 1, 20 şi 22-23). Vedem, aşadar, că Hristos Cel înviat este capul Bisericii căreia El îi împărtăşeşte plinătatea vieţii Sale divino-umane, pentru ca în Biserică să cunoaştem bogăţia slavei înfierii şi învierii noastre în Hristos prin Duhul Sfânt. Bogăţia iubirii covârşitoare a lui Dumnezeu Tatăl pentru oameni, arătată în Hristos, lucrează în omul credincios mai întâi taina învierii lui din moartea păcatului şi apoi învierea din moartea şi stricăciunea (coruptibilitatea) trupului: „Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har suntem mântuiţi! – şi împreună cu El ne-a aşezat în ceruri, în Hristos Iisus, ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus (… ), pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele” (Efeseni 2, 4-7 şi 10). Din învăţătura Sfântului Apostol Pavel despre legătura adâncă dintre Învierea lui Hristos şi viaţa creştină vedem că bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu dăruită oamenilor în Iisus Hristos ne cheamă la fapte bune, prin care noi să arătăm în jurul nostru bogăţia lucrării harului lui Dumnezeu în lume. Vedem, de asemenea, că slava Învierii lui Hristos ne descoperă o altă bogăţie decât bogăţia materială, pământească şi trecătoare, şi anume ne descoperă o bogăţie spirituală cerească, netrecătoare, adică bogăţia vieţii şi fericirii veşnice, care se dobândeşte prin credinţă vie în Iisus Hristos şi prin fapte bune. Astfel, înţelegem mai bine că Hristos a coborât din ceruri, S-a făcut Om, adică a luat chip de rob, ca pe noi să ne înalţe la ceruri, să ne facă fii ai Tatălui din ceruri, ca să moştenim împărăţia cerurilor şi viaţa veşnică. El, bogat fiind în slavă, S-a smerit şi a sărăcit pentru noi, ca pe noi să ne îmbogăţească dăruindu-ne slava înfierii prin har şi a învierii din păcat şi moarte (Cf. II Corinteni 8, 9). De aceea, comoara cea mai de preţ şi bogăţia cea mai mare a creştinului este însuşi Hristos – Domnul (Cf. Galateni 2, 20; II Corinteni 4, 7), prezent şi lucrător în viaţa acestuia prin harul Său, în care se arată dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh (Cf. II Corinteni 13, 13). Prin urmare, Apostolul Pavel se roagă pentru fiii săi duhovniceşti astfel: „Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire” (Efeseni 3, 17; vezi şi Coloseni 3, 3; Filipeni 1, 21). Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, Trăim astăzi într-o lume în care oamenii caută mai mult bogăţia materială trecătoare decât bogăţia spirituală a credinţei şi a vieţii veşnice, iar pe lângă sărăcia materială tot mai aspră, se arată şi o sărăcire spirituală a oamenilor, ca slăbire a credinţei, o răcire a dragostei frăţeşti şi o diminuare a faptelor bune. În această situaţie, este nevoie ca în lumina Învierii lui Hristos care luminează viaţa creştinului în Biserică şi în societate să vedem ce ne învaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii despre bogăţie şi sărăcie. Mai precis, să vedem când şi cum acestea ne împiedică sau ne ajută să dobândim mântuirea, adică iertarea păcatelor şi unirea cu Hristos, Izvorul vieţii veşnice. Potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, bogăţia aparţine lui Dumnezeu (Cf. Psalm 23, 1; 49, 12-13), însă El o dăruieşte oamenilor (Cf. Facerea 24, 35), ca oamenii să o dă-ruiască şi altora, mai ales săracilor (Cf. Matei 19, 21; Luca 12, 33; 16, 9; I Timotei 6, 18; I Ioan, 3, 17). Dumnezeu ajută pe om să adune bogăţia (Cf. Deuteronom 8, 16-18), când aceasta este o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru om (Cf. Pilde 10, 22; Filipeni 4, 19). Totuşi, bogăţia materială trecătoare, pământească, adică averile şi banii, nu trebuie să fie scop în sine, ci mijloc de a căuta şi cultiva bogăţia spirituală netrecătoare, cerească, ce se dobândeşte prin iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, prin milostenie şi alte fapte bune. Autorii Sfintei Scripturi observă cu înţelepciune că bogăţia materială este vremelnică (Cf. Pilde 27, 24), nestatornică (Cf. Psalm 38, 6; I Timotei 6, 17), trecătoare (Cf. Pilde 13, 7; 23, 4-5; Apocalipsa 18, 16), ea poate fi furată (Cf. Matei 6, 19; Luca 12, 33), poate fi distrusă (Cf. Matei 6, 19; Iacob 5, 2; I Petru 1, 18), poate pieri (Cf. Ieremia 48, 36), ea este înşelătoare (Cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19), ea nu îndestulează pe om (Cf. Ecclesiastul 4, 8; 5, 10), ea este izvor de ceartă şi invidie (Cf. Facerea 13, 6-8; 26, 12-16; 31, 1-2; 36, 6-7), ea nu poate fi luată de om cu sine după moarte (Cf. Psalm 48, 10; I Timotei 6, 7), iar când devine pentru om o patimă, bogăţia împiedică adesea intrarea lui în Împărăţia cerurilor (Cf. Matei 19, 23-24; Marcu 10, 23-25; Luca 18, 24-25); mai mult, grija excesivă pentru bogăţia materială înăbuşă adesea rodirea cuvântului lui Dumnezeu în viaţa omului (Cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19; Luca 8, 14); iar patima lăcomiei de avere sau iubirea de înavuţire cu orice preţ este sursă a multor nedreptăţi şi neajunsuri, „că iubirea de argint – constată Sfântul Apostol Pavel – este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns cu multe dureri” (I Timotei 6, 10). Relele cele mai mari pe care le poate aduce lăcomia de avere vieţii spirituale sunt acestea: uitarea de Dumnezeu (Cf. Deuteronom 6, 10-12; Osea 13, 6), părăsirea de Dumnezeu (Cf. Deuteronom 32, 15), tăgăduirea sau negarea existenţei lui Dumnezeu (Cf. Pilde 30, 8-9), răzvrătirea contra lui Dumnezeu (Cf. Neemia 9, 25-26), lepădarea de Hristos (Cf. Matei 19, 21-22), mândria nesăbuită (Cf. Pilde 28, 11), învârtoşarea inimii sau lipsa de milostivire (Cf. Pilde 18, 23), asuprirea semenilor, mai ales a săracilor (Cf. Iacob 2, 6), înşelăciune (Cf. Iacob 5, 4). Cunoscând aceste consecinţe rele ale lăcomiei de avere, Mântuitorul Iisus Hristos îndeamnă pe cei bogaţi să-şi adune comori în ceruri, întrucât comorile cereşti sunt mai presus de orice bogăţie pământească (Cf. Matei 6, 19-20; Luca 12, 33; I Timotei 6, 19). Sfânta Scriptură conţine multe mustrări şi ameninţări împotriva celor ce adună comori materiale pe nedrept (Cf. Pilde 13,11) sau le dobândesc pe nedrept (Cf. Pilde 21, 6; 28, 20-23; Ieremia 17, 11), dar şi atitudini împotriva celor ce acumulează averi prin constrângerea semenilor (Cf. Iov 20, 18-23; Pilde 22, 16; Iacob 5, 1-5). Pe de altă parte, Sfânta Scriptură ne prezintă şi bogaţi buni la suflet sau milostivi, harnici şi darnici, care au înţeles că bogăţia lor este dar de la Dumnezeu pentru a fi dăruită celor în nevoi, dobândind astfel marele dar al mântuirii, adică al iertării păcatelor şi al vieţii veşnice. Astfel de oameni sunt Avraam (Cf. Facerea 13, 2; 24, 35), Lot (Cf. Facerea 13, 5), Isaac (Cf. Facerea 26, 13-14), Iacob (Cf. Facerea 32, 5), Iosif (Cf. Facerea 45, 8), Booz (Cf. Rut 2,1), Solomon (Cf. III Regi 3, 13), Iov (Cf. Iov 1, 3; 42, 12), Iosif din Arimateia (Cf. Matei 27, 57), Barnaba sau Varnava (Cf. Fapte 4, 37), Tavita din Iope (Cf. Fapte 9, 36), Corneliu sutaşul (Cf. Fapte 10, 2, 4, 31) şi alţii. În ceea ce priveşte sărăcia, Sfânta Scriptură ne învaţă că aceasta are un înţeles material, ca lipsă de bunuri materiale, şi un înţeles spiritual, ca lipsă de bunuri duhovniceşti sau lipsă de virtuţi şi calităţi sufleteşti. După cum bogăţia în sine nu este rea, ci poate fi dobândită şi întrebuinţată într-un mod bun sau rău, tot aşa şi sărăcia poate fi înţeleasă, acceptată şi trăită cu folos duhovnicesc sau poate duce la disperare şi la fapte rele. Cauzele sărăciei materiale sunt multiple: lenea şi nepăsarea (Cf. Pilde 6, 9-11; 10, 4; 19, 5), beţia şi nechibzuinţa (Cf. Pilde 21, 17; 23, 21), corupţia sau desfrânarea (Cf. Pilde 6, 26; Luca 15, 13), calamităţi sau dezastre naturale, invazii ale inamicului, oprimări din partea vecinilor puternici, sau camăta exagerată şi alte nedreptăţi sociale. Săracii sunt făpturi ale lui Dumnezeu (Cf. Iov 34, 19; Pilde 22, 2). Dumnezeu iubeşte atât pe cei săraci, cât şi pe cei bogaţi (Cf. Iov 34, 19), ascultă plângerea săracilor (Cf. Iov 34, 28; Iacob 5, 4), El nu nesocoteşte rugăciunea lor (Cf. Psalm 101, 18), ci ocroteşte pe săraci (Cf. Psalm 11, 5), le face dreptate (Cf. Psalm 139, 12), îi izbăveşte din necazuri (Cf. Iov 5, 15; 36, 15; Ieremia 20, 13), poartă grijă de nevoile lor (Cf. Psalm 67, 11; Luca 1, 53), înalţă pe cei săraci (Cf. Psalm 106, 41; 112, 7-8), este azil sau apărător al săracilor (Cf. Psalm 13, 6; Isaia 25, 4), a ales pe săracii acestei lumi, bogaţi în credinţă, ca moştenitori ai Împărăţiei cerurilor (Cf. Iacob 2, 5). Pe de altă parte, săracii trebuie să alerge la Dumnezeu (Cf. Iov 5, 8), să nădăjduiască în Dumnezeu (Cf. Psalm 9, 34), să laude pe Dumnezeu (Cf. Psalm 73, 22), să se bucure în Dumnezeu (Cf. Isaia 29, 19). Sfânta Scriptură ne arată că există oameni săraci, dar mărinimoşi şi darnici (Cf. Marcu 12, 43-44; Luca 21, 3-4; II Corinteni 8, 2). Săracii trebuie ajutaţi (Cf. Isaia 58, 7, Matei 5, 42; 19, 21; Marcu 10, 21; Luca 3, 11; 12, 33; 18, 22), nu cu părere de rău (Cf. II Corinteni 8, 2; 9, 5), ci cu bucurie şi inimă bună (Cf. II Corinteni 8, 3 şi 12, 9, 7), fără îngâmfare (Cf. Matei 6, 1). Cine miluieşte pe săraci cinsteşte pe Dumnezeu (Cf. Pilde 14, 31), împrumută pe Dumnezeu (Cf. Pilde 19, 17). Cine ajută pe săraci va fi mântuit de Dumnezeu (Cf. Pilde 40, 1-3), va fi fericit şi binecuvântat de Dumnezeu (Cf. II Corinteni 9, 10; Evrei, 13, 16), va primi răsplată veşnică (Cf. II Corinteni 9, 9; Matei 25, 34-36; Luca 12, 33; 14, 13; 18, 22). Exemple de dărnicie către săraci: Iov (Cf. Iov 29, 16; 30, 25; 31, 16), Zaheu (Cf. Luca 19, 8), primii creştini (Cf. Fapte 2, 45; 4, 34-35), Petru (Cf. Fapte 3, 6), Tavita (Cf. Fapte 9, 36-39), Corneliu (Cf. Fapte 10, 2), Pavel (Cf. Fapte 24, 17; Galateni 2, 10), Biserica din Macedonia şi Ahaia (Cf. Romani 15, 26). Sfânta Scriptură ameninţă cu pedepse pe cei ce nu ajută pe săraci (Cf. Iov 22, 7-10; Pilde 21, 13; Iezechiel 16, 49) sau pe cei ce le fac nedreptate (Cf. Isaia 10, 1-3), îi constrâng şi îi umilesc pe săraci (Cf. Iezechiel 22, 29-31; Amos 2, 6-7; 4, 1-3; 5, 11-12), îi jefuiesc (Cf. Amos 8, 4-7; Iacob 5, 4). Cine nesocoteşte sau dispreţuieşte pe săraci dispreţuieşte pe Hristos (Cf. Matei 25, 42-45) şi nu are dragoste faţă de Dumnezeu (Cf. I Ioan 3, 17). Hristos-Domnul a fost sărac în cele materiale, a trăit în lipsă (Cf. Matei 8, 20; Luca 9, 58; II Corinteni 8, 9), dar a îmbogăţit spiritual, cu harul, învăţătura, iubirea şi sfinţenia Sa, mulţimile care veneau la El. La fel şi apostolii au fost săraci din punct de vedere material, dar bogaţi în credinţă, sfinţenie, înţelepciune şi fapte bune. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spunea corintenilor: „înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu (...), ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind ” (II Corinteni 6, 4 şi 8). Urmând Sfintei Scripturi şi mai ales Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos şi învăţăturii Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au scos în evidenţă marea tiranie spirituală şi multele nedreptăţi şi consecinţe sociale negative pe care le aduce lăcomia de averi materiale trecătoare, îndemnând pe cei bogaţi să fie milostivi şi darnici faţă de săraci, să nu îngroape comorile de aur în pământ, ci să le mute, prin milostenie, în ceruri, la loc sigur, iar pe săraci îi îndeamnă să nu deznădăjduiască, ci să adune bogăţie spirituală în suflet, prin credinţă şi rugăciune, prin cuvânt bun şi blândeţe. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) îl îndeamnă pe bogat, zicând: „Averile pe care le pui în mâna săracilor, le pui într-o vistierie sigură, în mâna lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu îţi va da averile înapoi, întregi şi bine păzite; iar când te vei duce în patria ta (cerească), odată cu averile tale, vei fi lăudat, vei fi încununat şi pe deplin mulţumit şi fericit” . Acelaşi Sfânt Părinte ne spune: „Iov nu-şi lipea inima de avuţii când le avea şi nici nu le căuta când le-a pierdut! Bunurile materiale pentru aceasta se numesc bunuri, pentru ca să facem bine cu ele, nu pentru ca să le în-gropăm în pământ” . Iar despre sărăcie, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Este mult mai bine a fi cineva sărac şi să vieţuiască în virtute, decât a fi împărat şi să vieţuiască în păcate” 6. „Sărăcia îl sileşte pe cineva a fi înţelept, pe când bogăţia de multe ori îl împinge spre rele mari” . În concluzie, acelaşi Sfânt Părinte constată că „nici bogăţia şi nici sărăcia prin sine însăşi nu este ceva bun, ci aceasta se întâmplă în urma întrebuinţării lor”. În alt loc zice: „Bogăţia este un bine, însă nu în sine, ci în mâna celui drept, pe de altă parte, sărăcia este ceva rău, însă nu după firea ei, ci prin gura celui necucernic, pentru că el, supărat pe ea, învinovăţeşte şi huleşte pe Făcătorul său”9. Apoi vine îndemnul: „Nu te teme de cuptorul sărăciei, ci de cuptorul păcatului. Acesta-i flacără şi chin, celălalt rouă şi odihnă. Lângă cuptorul păcatului stă diavolul, lângă cuptorul sărăciei stau îngerii, care alungă flacăra”. „Creştinul se arată mult mai încercat în sărăcie, decât în bogăţie. Cum aceasta? Când el cade în sărăcie, desigur că va fi mai smerit, mai înţelept, mai serios, mai îngăduitor, mai cinstit, pe când dacă se găseşte în bogăţie, are multe piedici spre aceasta”. „Să nu ne pierdem curajul dacă suntem săraci, ci cealaltă bogăţie să o căutăm, bogăţia în fapte bune”. Un alt Sfânt Părinte al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare († 379), pe care-l cinstim în mod deosebit anul acesta 2009, împreună cu ceilalţi Sfinţi Capadocieni, este un înflăcărat apărător al săracilor şi un aspru judecător al bogaţilor lacomi în vreme de foamete şi criză economică. Iată câteva din îndemnurile sale date bogaţilor lacomi de câştig cu orice preţ: „Nu scumpi produsele tale, îngreunând nevoile celor lipsiţi! Nu aştepta să lipsească grâul de pe piaţă, ca să-ţi deschizi tu hambarele, căci «cel ce scumpeşte grâul este blestemat de popor' (Pilde 11, 26). Nu aştepta vremuri de foamete, din dragostea de aur! Nu aştepta o lipsă generală, ca să-ţi înmulţeşti averile! Nu face comerţ cu nenorocirile oamenilor! Nu preface mânia lui Dumnezeu în prilej de înmulţire a averilor tale! Nu înrăutăţi cu biciul neomeniei tale, rănile celor în suferinţă”. Bogaţilor nemilostivi le spune: „N-ai milă? Nu vei fi miluit! N-ai deschis casa, vei fi dat afară din Împărăţie (a cerurilor)! N-ai dat pâine? Nu vei primi viaţă veşnică”. Iar în alt loc din aceeaşi Omilie către bogaţi, Sfântul Vasile cel Mare se întreabă: „Până când aurul va sugruma sufletele, până când va fi undiţa morţii, până când va fi momeala păcatului? Până când bogăţia va fi pricina războaielor, pentru care se făuresc arme şi se ascut săbii? Din pricina bogăţiei rudele nu mai ţin seama de rude, fraţii se uită cu ochi ucigaşi la fraţi. Din pricina bogăţiei, pustiile sunt pline de ucigaşi, marea de piraţi şi oraşele de calomniatori. (… ) Bogăţia v-a fost dată ca să răscumpăraţi sufletele, nu ca să vă fie pricină de pierzare”. În vreme de foamete, ca urmare a secetei cumplite, Sfântul Vasile cel Mare spunea: „Pentru aceasta Dumnezeu nu-Şi deschide mâna, pentru că noi ne-am închis-o pentru iubirea de fraţi. Pentru aceasta sunt uscate ogoarele, pentru că s-a răcit dragostea”. Un alt Sfânt Părinte din Capadocia, Sfântul Grigorie de Nyssa, ne arată importanţa milosteniei faţă de săraci zicând: „Săracii sunt vistiernicii bunurilor făgăduite, ei sunt paznicii Împărăţiei (cerurilor n.n.), cei care deschid uşile celor buni şi care le închid pentru cei învârtoşaţi la inimă şi urăsc pe oameni. Dar în acelaşi timp, ei sunt acuzatori de temut, cât şi buni apărători. Ei apără sau învinuiesc, dar nu prin cuvinte, ci aşa cum sunt ei văzuţi de Domnul şi Judecătorul lumii. Căci felul cum ne purtăm cu ei strigă înaintea Cunoscătorului de inimi mai puternic decât orice crainic'. Un alt episcop din Capadocia, care a trăit tot în veacul al IV-lea, Asterie al Amasiei din Pont, a rostit şi el omilii celebre despre bogăţie şi sărăcie, fiind un aspru luptător împotriva lăcomiei de averi materiale: „Cine l-a şters din catalogul apostolilor pe Iuda şi l-a făcut vânzător în loc de apostol? Nu oare faptul că purta pungă, că a pus mai întâi la cale vânzarea, iar apoi a dobândit preţul faptei sale necinstite? Pentru ce Faptele Apostolilor pomenesc de Anania şi Safira? Nu pentru că s-au furat pe ei înşişi şi au furat darurile afierosite Bisericii din propriile averi? (… ). Experienţa ne arată lăcomia drept o fiară, de care cu greu scapă cei prinşi de ea; înfloreşte mereu şi nu se veştejeşte; îmbătrâneşte cu cei pe care îi are sub stăpânirea ei şi nu-i părăseşte până la moarte (… ). Nu este uşor de eliberat sufletul unui om cuprins de lăcomie, fie că este tânăr cu trupul, fie că este bâtrân, afară numai dacă vine vreun gând curat care să taie boala cu un cuţit”. Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, Atât Sfânta Scriptură, cât şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă că adevărata şi netrecătoarea bogăţie este iubirea covârşitoare a lui Dumnezeu faţă de oameni arătată în Iisus Hristos şi împărtăşită nouă acum în Biserică prin lucrarea Sfântului Duh. Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, prin care se arată slava şi bogăţia nesfârşită a iubirii lui Dumnezeu către oameni, ne îndeamnă să ne îmbogăţim mai întâi în credinţă statornică, în rugăciune, în vieţuire curată şi sfântă, în împărtăşirea mai deasă cu Sfintele Taine, după o pregătire mai intensă, aşa cum a fost perioada Postului Mare al Sfintelor Paşti, şi totodată să ne îmbogăţim în fapte bune care aduc lumină şi pace, bucurie şi fericire oamenilor pe care-i ajutăm. Criza financiară şi economică în care se află lumea de azi este în mare parte rezultatul lăcomiei, al câştigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Când goana după profitul material obţinut cu orice preţ, fără măsură şi fără morală, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine „sălbatic” şi se manifestă ca o patimă a lăcomiei, „ştiinţific” organizată. Consecinţele negative ale acestei crize pentru populaţia săracă sunt greu de descris, deoarece sărăcia impusă altora creează multă suferinţă şi nesiguranţă, dezorientare şi disperare. În această situaţie de politică economică fără etică, când totul devine nesigur şi imprevizibil, schimbător şi înşelător, este necesar să sporim rugăciunea, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic şi netrecător, drept şi milostiv, dar şi să sporim vigilenţa şi prudenţa. Deşi criza financiară şi economică este în mare parte o judecată aspră pentru prea multa lăcomie de lucruri materiale adunate pe nedrept şi prea multa risipă de bani, ea poate fi totuşi înţeleasă şi folosită ca un nou început în viaţa persoanelor şi a popoarelor. Astfel, criza ne determină să fim mai economi şi mai cumpătaţi, să nu ne punem nădejdea în valorile materiale, bani şi averi, mai mult decât în valorile spirituale ale credinţei, dreptăţii, corectitudinii şi solidarităţii cu cei în nevoi. Chiar dacă suntem mai săraci din punct de vedere al bunurilor materiale, să nu sărăcim totuşi din punct de vedere spiritual, ci să ne îmbogăţim în bunătate, prin cuvântul bun de încurajare, sfatul bun, o mână de ajutor dată celor mai săraci decât noi, dar şi prin redescoperirea virtuţilor valoroase ale demnităţii şi creativităţii, ale muncii cinstite şi solidarităţii constante. Mai păgubitoare decât sărăcia, ca lipsă de cele materiale, este acum, în vreme de criză financiară şi economică, criza de omenie, adică slaba voinţă de a fi onest şi drept, harnic şi generos. Cu această speranţă de înnoire spirituală a vieţii şi de îmbogăţire în fapte bune, în lumina şi pacea sărbătorii Sfintelor Paşti, vă îndemnăm ca, prin cuvânt şi faptă, să aduceţi bucurie celor săraci şi bolnavi, orfani şi bătrâni, necăjiţi şi singuri, astfel încât şi ei să simtă că Învierea Domnului Iisus Hristos revarsă peste oameni bogăţia iubirii lui Dumnezeu Cel Milostiv. Cu prilejul Sfintelor Paşti, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, dimpreună cu salutarea pascală: Hristos a înviat! „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13) Al vostru către Hristos-Domnul rugător, † D A N I E L ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI, LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

(sursa: http://www.basilica.ro/)

LUMINA SFANTA DE LA IERUSALIM

---

Cap şi pajură 17 aprilie 2009

---

Vama - Dumnezeu nu apare la ştiri

---

(sursa: youtube, http://www.tudorchirila.blogspot.com/)

Maurice Druon

---

(sursa: http://www.daylife.com/photo/02p89hx4K4c71)

(sursa: http://www.nytimes.com/2005/05/31/books/31acad.html)

Depinde cum pui problema

---

Uneori este bine să priveşti problema din toate unghiurile. Acelaşi lucru poate fi ori un porc care înoată în ocean, ori rechinul care îl atacă.




(sursa desen: Mighty Optical Illusions)

Darius “The Duke of Uke” Groza şi Mirona “Veniţi Privighetoarea Cântă” Pascu într-o producţie JEG.RO: 2 Non Talents, What’s up?

---

Sunt unul dintre "rataţii lui Udrea"

---

Nu mai ştiu exact ce căutam când mi-am descoperit numele pe la mijlocul unei liste a "trepanaţilor".

Ăştia nu au nimic în cap decât ori să prezinte o nouă dudă din activitatea lor meschină ori să dea în cap duşmanului. Citeşti o dată, de două ori, dar după aia mori garantat de plictiseală şi jenă şi ajungi să-ţi bagi picioarele.
spuneam posesorul blogului Lastexit.

Deci de aia simţeam eu curent de aer prin mijlocul encefalului, de la trepanaţii.

Stimate domn creator de ultimă ieşire, vă fac şi eu o dedicaţie finlandeză, dar nu The Rasmus, ci o muzică ceva mai fină, mai de obraz subţire:

Teatrul Masca, Ghetto Blaster – Un argument teatral complet

---

Să nu se aştepte nimeni să găsească în aceste rânduri adevărul şi nici un surogat al vizionării spectacolului, am să spun, precum nea Nicu Văcăroiu, PĂREREA MEA! De altfel nu am să vorbesc decât despre o mică parte din observaţiile mele generale, am să mă opresc după partea de început, îndeajuns pentru a vă scormoni curiozitatea, destul de puţin pentru a spune că nu mai merită să mergeţi la spectacol pentru că ştiţi ce se întâmplă.

Am văzut acest spectacol într-o înregistrare online, arta şi-a dezvoltat astfel o altă dimensiune într-o altă interfaţă. Online şi LIVE nu sunt acelaşi lucru, nu reprezintă aceleaşi înţelesuri, iată de ce plec la drum cu un astfel de avertisment. Nu este un îndemn la superficialitate, mi-aş fi dorit să-mi fac curaj să-l consum live, la faţa locului, dar înregistrarea are un mare avantaj, îţi permite să „dai înapoi”, să aprofundezi şi cel mai mic gest. M-am hotărât să scriu totuşi ce a trezit în mintea mea acest spectacol... Spun spectacol pentru că ceea ce am văzut depăşeşte cu mult constrângerea teatrului tradiţional, cuvântul în acest caz fiind pur decorativ, ca sonoritate şi mai puţin transmiţător de informaţie cognitivă. Deunăzi spunea cineva, cu aer doct de psiholog, într-un documentar de televiziune că oamenii comunică mai ales vizual şi mult mai puţin prin vorbe, poate că acest spectacol vorbeşte tocmai despre societatea comunicării nonverbale, despre comunicare reprezentativă în care idiomul este indirect, reflexiv.
Am să încep spunând câteva cuvinte despre regizoarea spectacolului, pentru că domnia sa este, în acest caz, izbânda gestului care clădeşte. Vava Ştefănescu, este o linie clară în regia teatrului românesc ("Zoon Erotikon", "Intrusa", "Julieta", "Woyzeck"...) şi dezvoltă prin creaţia sa un concept pe care l-aş numi „interacţiunea antropogenă”.
Mai multe însă într-un interviu recent al domniei sale Interviu cu Vava Stefanescu: cum poti sa invingi manelele intr-un Bucuresti innebunit
Aş mai adăuga despre creatoarea Vava Ştefănescu, pe lângă tripleta regie, coregrafie, dansatoare şi o a patra dimensiune: entuziasmul. Acest entuziasm se regăseşte la Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti (CNDB) sau la Centrul Multi-Art Dans.

Ce este Ghetto Blaster? Este o naraţiune vizuală despre omul în societatea indivizilor mascaţi. De la bun început Ghetto Blaster mi-a adus aminte despre o secvenţă din filmul The Wall, cea a trecerii trenului prin tunel şi a măştilor de la portiţele spre realitate ale vagoanelor.



Integrarea socială înseamnă dezumanizare, individualizarea nu mai are legătură cu personalitatea, ci doar cu rolul social. Societatea aglomerării umane face din viaţa oamenilor o pagină de CV, rolul social este dat de avere, de locul de muncă, de interacţiunea cu ceilalţi membri ai societăţii. Omul nu se mai regăseşte prin valoarea sa intrinsecă ci se recompune din proiecţiile pe care personalitatea fiecăruia le lasă în diferite planuri de percepţie comună. Individualitatea este un semn grafic pe o pagină uniform acoperită, asta dacă este să raportez totul la filmul Mirandei July „Me and You and Everyone We Know”, sau respectiv o cărămidă în zidul cetăţii care-şi acoperă cetăţenii. Exteriorul şi interiorul sunt sortite deci să existe într-un profund dezechilibru. În timp ce interiorul ascunde trauma, exteriorul descoperă ce se aşteaptă societatea să identifice în individ.

Avem unsprezece personaje Compact Disk însoţite de un al doisprezecelea personaj: reclama. Personajele îşi transferă personalitatea către înregistrarea CD-ului astfel încât realitatea lor este un complex play-back total.
Ce înseamnă Ghetto Blaster?
Pe româneşte un Ghetoo Blaster ar fi numit radio-casetofon portabil. Pe „americăneşte” Ghetoo Blaster poartă şi alte două nume echivalente, BoomBox, JamBox. El este definit de sistemul stereo (nume pe care americanii îl dau la orice aparat care emite muzică stereo) care este capabil atât de recepţionarea posturilor de radio (evident, de muzică) dar şi reproduce muzica înregistrată, pe casetă sau, mai nou, pe CD. Cele mai importante două caracteristici ale unui Ghetoo Blaster este sunetul foarte puternic şi alimentarea pe baterii, ceea ce conferă portabilitatea aparatului. Cu toţii ne amintim filmele hollywoodine în care un personaj afro-american trece prin mijlocul acţiunii filmului cu un astfel mastodont zgomotos pe umeri. Ca şi bandana cu un anumit model, ca şi geaca cu însemnele de gaşcă de cartier, un Ghetoo Blaster este graniţa influenţei unei anumite diviziuni sociale. La noi hip-hopul spune, cam cu acelaşi înţeles, „După blocuri suntem noi, să ne-nţelegi mai bine. După blocuri suntem noi care te facem pe tine.”

Peste toate acestea, Ghetoo Blaster este un stil de viaţă, o declaraţie împotriva societăţii oficiale şi a legilor care stabilesc ordinea socială şi protocoalele scrise şi nescrise.



Ei bine, în spectacol Radiocasetofonul care stă confortabil aşezat în titlu este mai puţin o declaraţie sau un stil de viaţă, ci o interfaţă a exprimării. Fenomenul este mai evident la artişti, care se exprimă, prin intermediul artei create de ei, mai bine şi mai puternic, mai complex şi mai exhaustiv, decât ar putea-o face prin puterea vocii. Viaţa fiecăruia este astfel ruptă în cuante recognoscibile care devin cacofonice atunci când se exprimă concomitent dar capătă sens când individualizezi o singură înregistrare, un singur CD. Iată de ce există CD-uri care circulă dintr-o parte în alta, altele care zac pe jos... construcţia se rupe în individualităţi, dar continuă zgomotos în gruparea şi legătura socială. CD-ul astfel văzut devine un instrument de captură a timpului, pe de o parte, dar şi a sufletului care, prin captare, devine atemporal. Sensul atemporalităţii este exprimat şi prin repetarea în buclă a efectului sonor digitalizat.
Oamenii nu mai sunt oameni, sunt învelişuri-traductoare necesare transmiterii senzaţiilor atomizate: simboluri, sentimente, contorsionări ale spaţiului şi timpului. Căderile de lipsire de substanţă, un fel de narcolepsie, sugerează acut că forma umană este un banal mijloc de percepţie.

Este evident că nu voi înşira tot ce am văzut în spectacol într-o analiză punct cu punct, scenă cu scenă, am să vorbesc despre lucrurile care pentru mine înseamnă cheia de decriptare a mesajului transmis.

Totul începe în întuneric, este un întuneric palpabil din moment ce consonează cu sunete ce nu pot fi identificate cu uşurinţă, poate global s-ar putea numi „oraşul care se trezeşte”, zgomotele nu vin însă de undeva ci din spaţiul înconjurător. Astfel şi spectatorul face parte din spectacol, numai că nu se poate exprima pentru că nu are... acel Ghetoo Blaster. Sunetele aparţin unor civilizaţii diferite, o lume cosmopolită, ar putea fi deci auzul unui stetoscop pus pe planetă. Întunericul nu permite vederea, da nici nu o interzice, este o blocare a vizualului lăsând mintea să proceseze numai sunetul... cum spuneam la început 20% din percepţie.

În mijlocul suspansului... se aprinde prima lumină care lasă să se vadă definirea relaţiei imagine.

Mai întâi avem peretele, nedefinit, nemărginit decât de spotul de lumină. Rolul lui este de a despărţi interiorul şi a ascunde exteriorul, un fel de recluziune a societăţii faţă de privat şi a privatului faţă de societate. Lampa este sursa energiei, o energie nedefinită, amestecată, universală. Trupul este interpretorul, transformatorul energetic. Trupul este, în anumite condiţii, cauzator de umbră care se desfăşoară, urmând corpul, pe delimitatorul vertical al spaţiului, pe limita recluziunii. În plan apropiat este un alt trup care joacă de data aceasta un rol de traducător diferit, pentru că el este cel care manipulează sursa de energie...

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.
Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.
Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
(Biblia/Noul Testament/Ioan/Capitolul 1: 1-10)

Mişcarea primul personaj în înţeles iniţial îmi pare un joc modernizat al dansului japonez de Kabuki în care gesturile aduc fineţe interpretării în linii groase a măştii imobile dar şi o artă a umbrelor chinezeşti.

(sursa: http://4hq.org)

(sursa: http://web-japan.org)

(sursa: http://andreipaul.blogspot.com)

Umbra pe perete ne transmite astfel, simpatetic, faţa rămasă în urmă a interpretorului. Poate că fizicii îi este evident, dar aici se reinterpretează faptul că apropierea de sursă duce la o umbră neclară, pierdută, fără formă, în timp ce apropierea de zidul graniţă dimpotrivă, reliefează foarte bine graniţa dintre lumină şi întunericul umbrei. Cu alte cuvinte asceza înseamnă disiparea conceptului bine/rău, apropierea de limita dintre afară/înăuntru stabileşte cu exactitate şi bogăţie de informaţii limita binelui şi răului.

La un moment dat cele două interpretoare se sincronizează şi se despart.

În grabă s-ar putea spune că sincronizarea este un animism cathartic... asta dacă nu ţinem seama că interpretorul este totuşi în întuneric, chiar dacă manevrează lampa, adică sursa de lumină sacrosantă.

Despărţirea celor două interpretoare se face concomitent cu un lucru neaşteptat, se trage un ecran suplimentar zidului care deschide, paradoxal, o fereastră către exterior. După cum se va vedea, această fereastră însă nu este chiar realitatea ci o parte din al doisprezecelea personaj, reclama.

Urmează un petec roşu pe gură care poate simboliza deopotrivă tăcerea şi rana... femeia cu căruciorul acţionează CD-ul său şi se apleacă asupra căruciorului. În alt plan al observaţiei, interpretorul care până atunci manevrase lămpile din întuneric este la rândul lui iluminat şi nemişcat, dovedind prin asta că rolul de manipulant al luminii este unul vremelnic.

Apare al treilea personaj care lipeşte afişe... se dezvăluie rolul Ghetto Blaster-elor... se mută lumina şi începe primul CV... Mă numesc Ştefania Dumitriu, am 20 de ani...

De aici fiecare Ghetto Blaster spune CV-ul celui care îl poartă... interesant este că la un moment dat personajele redefinesc spaţiul, îşi poartă cu ele propriul zid şi propriul oniric, prin cădere în narcolepsie, fiecare interpretarea sa, percepţia sa, fiecare îşi defineşte spaţiul interior...

Acesta este începutul... nu vreau să vă stric plăcerea cunoaşterii, nu vreau să vă stric surpriza spectacolului. Aş vrea să-i menţionez pe cei care au făcut spectacolul posibil, aş vrea să-i aplaud pe toţi, şi pe ceilalţi care nu se văd trecuţi „pe listă” dar care sunt deopotrivă importanţi.

Regia si coregrafia: Vava Stefanescu
Ilustratia muzicala: Julien Trambouze
Costume si scenografie: Damian Bulz
Distributia:

Ana-Maria Paslaru
Ana Sivu-Daponte
Alina Craita
Laura Dumitrascu
Mihaela Huru
Ruxandra Chelaru
Stefania Dumitru
Valentin Mihalache
Aurel Sorin Sandu
Bogdan Angelescu
Ionut Ghenu

Terminarea unui spectacol bun nu are graniţă definită o dată cu căderea cortinei... Mi-a fost greu să ies din lumea de acolo, practic nu mai înţelegeam realitatea imediată, de afară. Unele filme sau piese de teatru au acest efect asupra mea, mă scufund atât de bine în ceea ce văd încât după ce totul s-a terminat, realitatea virtuală continuă, minute, ore, uneori săptămâni. Privesc lumea din jurul meu şi ei îmi par în continuare personaje… Cumplit şi extraordinar în acelaşi timp… Cât de minunată este mintea omenească!

Aş vrea să extrag, poate nepoliticos faţă de ceilalţi, pe Alina Crăiţa. Am simţit parcă şi eu fiecare senzaţie a contorsionării, a loviturii… Extraordinar!

Nici nu ştiu ce să scriu la final… aplaud dar nu cred că se aude…
Doamnelor şi domnilor actori,
Cu respect sărut mâinile voastre şi sudoarea frunţii amestecată cu machiaj de artă adevărată”.


Amănunte despre Teatrul Masca: http://www.masca.ro/

O producţie JEG, Cover Nou suflet

---

Trecute vieţi de doamne şi domniţe - Mircea Dinescu

---

Azvârle-ţi în iahnie coroana ta de laur
Să redescoperi ce-a ratat Columb
Eleva-n salopetă a Epocii de Aur
Depănuşată-n lanul de porumb
Studenta de la mate ce-o vizita ades cu-o spaimă
Că din nou ai să te pierzi
În foşnetul ciorapilor Adesco
Ca un cioban prin logaritmii verzi
Şi profa de chimie ce-şi decanta magneziu
În snaga ta de repetent suav
Sorbind din flaut moale sol diezul
Icnind uşor ca iapa cu nărav
Şi trapezista ce zburând prin flăcări
Chiar ţi-a căzut în plasă, halei-hap?
Într-un vagon pictat cu Johnny Joker
Stingând-o scurt cu pătura în cap.
Unele-s duse, altele bătrâne
Şi nu tresar la strigătul tău mut.
O! De ar putea să mă îngâne
Femeile din secolul trecut!