Într-o împărăţie cam ploioasă, trăiau un împărat şi-o împărăteasă ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ, singur la părinţi. Prinţul era de şase anişori şi miorlăia din noapte până-n zori. În loc de “vreau!” spunea “miorlau!” şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”
Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit deloc nu era lesne de trăit. Când i se aduceau bomboane – el miorlăia că vrea baloane; şi-n loc de baloane voia tromboane, şi-n loc de tromboane voia bomboane, dar nişte bomboane cu gust de baloane, şi-n care să sufle ca-n nişte tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau... Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau! Miorlau! – că plouă afară; Miorlau! – că afară-i soare; Miorlau! – că-i zi de lucru; Miorlau! – că-i sărbătoare... Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă - numai să tacă... Îi aduceau în fiecare zi o mie o sută una jucării: căişori de lemn, puşti de tras la semn, gume şi creioane, raţe dolofane de celuloid, şi căţei şi mâţe, şi păpuşi semeţe, cu ochi ce se-nchid, şi iar se deschid...
Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel El voia ceva ştiut numai de el: Miorlau! – de ce e luna lună? Miorlau! – friptura nu e bună! Miorlau! – vreau să mănânc compot! Nu vreau compot că nu mai pot!
...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa. Canarii asurziră, căţeii leşinară, iar caii se mutară cu totu-n altă ţară. Bostanii şi verzele părăsiră grădinile. Fugiră găinile, Zburară şi berzele Şi se făcu – pe câte ştiu – în jurul prinţului – pustiu. ...Doar mâţele sosiră toate cu cozile încârligate, torcând de zor, la prinţişor. Sfârr...Sfârr... Ce pisici! Cu ochi mici! Ce motani năzdrăvani! Şi-ncepură să-l aţâţe, miorlăind motani şi mâţe: “Miau-miorlau! Hai cu noi! Nu eşti prinţ Eşti pisoi – Nu mai sta! Vino-ncoa! De-acum, şoareci vei mânca”.
Atunci prinţişorul, de frică să nu se prefacă-n pisică, uită de miorlăitul lui, fireşte, şi prinse să vorbească omeneşte Pisicile-au plecat tiptil, tiptil: “Acesta nu-i pisoi, ci e copil!” Şi foarte bosumflate fură ele că au putut astfel să se înşele...
Dragi copii, povestea-i gata, Să vă duceţi imediat şi la mama, şi la tata, să le spuneţi răspicat: “Iubiţii mei părinţi, nu vreau să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”
Castelul Bran se redeschide oficial de la 1 iunie, adică de luni. Castelul a trecut recent oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg. Pentru ceremonia de redeschidere a fost pregătit un program special printre care vizite în sălile castelului şi degustări de vin. (Prin Monitoring Media: Europa FM, Ora: 14:00) (sursa: http://www.monitoring.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3742:se-redeschide-castelul-bran&catid=93:cultur&Itemid=441)
Concert Harry Tavitian la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38, Bucuresti).
Invitat saxofonistulbulgar Anatoly Vapirov(info in prezentarea atasata)
Intrarea este libera, in limita locurilor disponibile
Sala are maxim 150 de locuri asa ca e bine sa ajungeti mai devreme- in jur de ora 18!, daca vreti sa veniti la concert.
Aleea Alexandru e pe dreapta, cum mergi pe bulevardul Aviatorilor de la Piata Victoriei spre Statuia Aviatorilor. Are doua intrari. Nu faceti la dreapta pe prima intrare cum veniti dinspre Piata Victoriei, ci pe a doua intrare, aproape de Statuia Aviatorilor (altfel e ocol - aleea e in semicerc)
Concertul face parte din Programul ICR: "Teach me tonight" -de la blues la etno-jazz cu Harry Tavitian. Muzica va fi insotita de explicatii privind jazz-ul ca fenomen al secolului XX. Tema intalnirii de vineri va fi „Jazz si muzica clasica, notatie si improvizatie”.
Inregistrari videocu duo-ul Harry Tavitian - Anatoly Vapirov sunt disponibileaicisiaici.
Cei doi au avut o contributie hotaratoare la crearea scolilor nationale de jazz din tarile lor. Au un puternic stil personal, nascut din sinteza intre jazzul de avangarda si spiritualitatea spatiilor carora ei le apartin. Muzica pe care o fac este spontana si bazata pe o comunicare deosebita.
Destinele celor doi muzicieni si istoria colaborarii lor sunt paradigmatice pentru multiculturalitatea europeana dar si marturii ale istoriei framantate a secolului XX.
Tavitian este nascut la Constanta, in Romania, din parinti armeni; Vapirov este jumatate bulgar, jumatate rus si e nascut in Ucraina, la Berdiansk; traieste acum la Varna, in Bulgaria.
Colaborarea celor doi muzicieni a inceput in iunie 1990 cand s-au intalnit pentru prima data la Festivalul de Jazz de la Chisinau. Desi nu se cunoscusera pana atunci, Anatoly Vapirov si Harry Tavitian erau familiarizati fiecare cu muzica celuilalt: aveau amandoi editate albume - inainte de 1990 - la Casa londoneza de discuri “Leo Records”, care promova muzicieni din lagarul socialist. Acel prim concert a fost urmat de peste 30 de concerte in Romania, Bulgaria, Rusia, Moldova, Lituania, Franta, Italia, Germania, Belgia. Au inregistrat impreuna doua CD-uri “There’s Always A Hope”(1993) “Dancin' 'Round The Black Sea”(2007) si o caseta cu titlul “Last Romantic” (materialul inregistrat urma sa fie editat ca LP de Casa de discuri “Melodya” dar puciul de la Moscova din 1991 a pus capat acestui proiect).
Harry Tavitian: «De la bun inceput intalnirea mea [din ’90] cu Vapirov a insemnat, de fapt, intalnirea a doua spatii foarte diferite: balcanic si slav. Aparent doua traditii care se ciocnesc. Dar noi am constatat ca din asta rezulta lucruri foarte interesante, demne de continuat. Cu fiecare concert am simtit ca intervine ceva nou, dialogul nostru era din ce in ce mai viu, mai aprins. Cred ca si dupa atatia ani de colaborare, mai avem inca multe de gasit impreuna».
Presa despre duo Tavitian-Vapirov
Vapirov/Tavitian duo: mica licoare a serii. (Paul Kanitzer – L’Alsace)
Jazzul duoului Tavitian – Vapirov este un adevarat spectacol al intuitiei. (Ana Maria Munteanu)
„Invitaţi ai celei de a doua seri a Transilvania Jazz Festival au fost pianistul Harry Tavitian din România şi saxofonistul bulgar Anatoly Vapirov - un duo inedit. Seara „Colours Jazz” li s-a potrivit şi lor de minune, căci atât Harry, cât şi Anatoly „creează” culori timbrale uimitoare. Adepţi ai stilului personal, influenţat vizibil de folclorul zonei balcanice din care provin, cei doi artişti comunică extraordinar pe scenă, din aceasta rezultând o muzică spontană, vie, plină de farmec şi neprevăzut”.(Olivia Cristina Sima, Radio Romania International)
Tavitian si Vapirov si-au vrajit publicul prin profunzimea si lirismul cu care se inconjoara, aflat intre forta unui Hamba Khale si melancolia folclorurilor Europei Centrale (Jazz Magazine)
Rusul Anatoly Vapirov si armeanul Harry Tavitian se asculta unul pe altul si actioneaza impreuna. Folclorul este implicat intr-un context jazzistic de sine statator. (Jazz Podium)
In fata mea se aflau doua stele: Anatoly Vapirov si Harry Tavitian; sclipitori, seducator-ironici, cu mult spirit national, foarte romantici, cu citate si pseudocitate clasice. (Nicolai Dmitriev – Rossiskaia Muzicalnaia Gazeta, Moscova)
Departe – geografic si artistic – de isteria alienata si sterila al Occidentului, cei doi muzicieni isi construiesc cu tact si inspirandu-se cu intelepciune din nesfarsitele comori ale folclorului lor, o lume proprie. Deopotriva fermecatori si profunzi, jucausi si hotarati (Paul Kanitzer).
Interviu al criticului Dimitri Ukhov cu Harry Tavitian la Radio Moscova
DU: Amandoi aveti un simt comun al formelor. Ma refer in special la curgerea ca un suvoi, fluxul continuu al ideilor. Nu folositi structurile mici. Si desi ai multe in comun cu Anatoly, totusi in concertul de aseara i-ai oferit si multe antiteze. Nu mergeti pe ideea de a va identifica unul cu altul, prea mult.
HT: Lucram foarte mult in contrast.
DU: A fost foarte frumos si cred ca esti cel mai bun partener pentru Anatoly, din cati am ascultat pana acum.
ediţia a XIII-a, 7-31 mai 2009 f i l m e _d e _ t o t _ f e l u l
Cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român, va avea loc în perioada 7-31 mai 2009 în Bucureşti, Braşov, Timişoara şi Iaşi. Festivalul își propune, şi prin această ediţie, să celebreze, în luna mai, diversitatea europeană, oferind publicului cinefil filme de tot felul, marea majoritate în premieră în România. Deschiderea festivalului va avea loc la Bucureşti, joi, 7 mai, ora 19.30, la Cinema PRO, cu proiecția multpremiatului Gomorra (2008), în regia lui Matteo Garrone, după romanul omonim al lui Roberto Saviano. Autorul se află de la sfârşitul anului 2006 sub protecția poliției ca urmare a ameninţărilor primite de la capii lumii interlope din Italia după publicarea cărţii. În cadrul Festivalului va avea loc şi premiera oficială a filmului Cea mai fericită fată din lume (2009), debutul în lungmetraj al regizorului Radu Jude. Selecţia din acest an cuprinde atât filme de ficţiune cât şi documentare. O noutate absolută este prezența Federaţiei Ruse în Festival, cu două filme documentare şi un film artistic, Clocotul, în regia Tatyanei Firsova.
Marian Crişan, câştigătorul Premiului Palme d'Or pentru scurtmetraj la Festivalul de film de la Cannes - 2008, este ambasadorul onorific al Festivalului din acest an. Realizator al spotului de promovare al evenimentului, el consolidează astfel o tradiţie constitută de Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu şi Cristian Mungiu, cineaşti cu un bogat palmares internaţional.
La Bucureşti festivalul se desfăşoară în perioada 7-17 mai. Filmele vor putea fi văzute la Cinema Studio şi la Muzeul Ţăranului Român, unde vor avea loc proiecţii în aer liber şi în interior (Cinematograful Regizorului Român). Festivalul va continua la Braşov (15 - 17 mai, Centrul Cultural Reduta), la Timişoara (21 – 24 mai, Cinema City) şi Iaşi (28-31 mai, Cinema City).
Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român iar selecţia filmelor este realizată cu sprijinul ambasadelor şi centrelor culturale ale ţărilor europene. Parteneri: Reprezentanţa Comisiei Europene în România, Uniunea Cineaştilor din România, Muzeul Ţăranului Român, cu sprijinul Independența Film şi New Films.
Marţi, 5 mai, la ora 11.00, la sediul ICR (Aleea Alexandru 38, Bucureşti) va avea loc conferinţa de presă de lansare a festivalului. Cu această ocazie se vor face şi acreditările pentru jurnalişti.
COSTUL BILETELOR PENTRU FILMELE DIN FESTIVAL: Cinema Studio: 8 lei / bilet sau 36 / 6 bilete
Muzeul Ţăranului Român: 10 lei / bilet sau 42 / 6 bilete
- - -
"Cele mai bune filme dintre cele mai bune oferite de Festivalul Filmului European au în comun [libertatea] de a imagina viaţa altfel. De a demonstra (fără emfază demonstrativă!) că există un lucru inestimabil în lumea filmului european – indiferent de locul din Europa unde este făcut – care se cheamă complexitate. Fie că este vorba despre viaţa unei familii care trăieşte la marginea unei autostrăzi (în surprinzătorul Home al elveţiencei Ursula Meier), fie că este vorba despre un cuplu trecut de o anumită vârstă care îţi trăieşte intens „marginalitatea” erotică (în la fel de surprinzătorul Wolke Neun al germanului Andreas Dresen), fie că este vorba despre drama unei femei care se reintegrează – familial şi social – purtând cu ea un teribil secret (în emoţionantul Il y a longtemps que je t’aime al francezului Philippe Claudel), fie că – în fine – este vorba despre o altă „familie” (Mafia napolitană) pe care o cunoaştem, superficial, de la televizor şi care, în filmul-dinamită al italianului Matteo Garrone (după cartea compatriotului său Roberto Saviano) Gomorra, devine acel organism vital şi complex, făcut din nenumărate laşităţi şi complicităţi, susţinut de nevăzute „relaţii” şi compensaţii (materiale), surprins parcă pe viu, brutneorealist, fără urmă de fard hollywoodian – ba chiar, în anumite momente, la fel de absurd şi de straniu precum realitatea însăşi..." (Alex. Leo Şerban)
- - -
Filme de tot felul la a XIII-a ediţie a Festivalului Filmului European
Nu, ediţia a XIII-a nu e cu ghinion. Mai întâi de toate pentru că, iată, Festivalul există. Nu s-a speriat de criza economică, nici de criza spectatorilor din sălile de cinema şi nici de diversitatea de gusturi specifică spaţiului european. În acest an FFE reuneşte filme mai diverse ca oricind. Se găseşte ceva care să i se potrivească oricui. Sunt comedii la care se râde sincer, comedii dramatice care stârnesc zâmbete mai temperate, drame care ne aduc cu picioarele pe pământ, fantezii pentru visători, documentare (pentru prima dată în festival) şi mai ales un joc permanent de ficţiune şi realitate. Filme de tot felul. FFE a creat deja o tradiţie pentru că selectează, de fiecare dată în luna mai, filmele recente din ţările europene. Este o ocazie bună pentru cinefili de a vedea, reunite într-un program coerent, care sunt tendinţele şi opţiunile diverselor generaţii de regizori şi scenarişti. Iar pentru publicul mai puţin specializat, este prilejul de a afla şi poveştile altora, aşa cum pot fi ele redate prin intermediul peliculei. Cinematograful (poate că cel european cu precădere) continuă să fie un canal bun de dialog între culturi şi un prilej de a ne cunoaşte vecinii de continent. Filmul păstrează încă puterea (magică) de a aduna în sala de cinema oameni diferiţi, care nu se cunosc, dar care traiesc timp de două ore, impreună, o poveste. Continuă şi povestea noastră. Vă invităm să faceţi parte din ea. (Echipa)
Ştirile sunt obţinute din cadrul MEDIAFAX, AmosNews, Rompres, FrontNews, NewsIn şi ediţiile online ale presei şi instituţiilor statului.
OAMENI DE TOATĂ JENA
Frank Zapa[King], pentru minciună, rea voinţă şi simulare de imbecilitate (sau poate că imbecilitatea este reală... acum am îndoieli asupra simulării).
Robert Horvath (CINEAST NEW YORK), pentru că nu are capacitatea intelectuală necesară înţelegerii faptului că afirmaţiile trebuiesc probate. Trebuie să adaug şi o adâncă lipsă de bun-simţ.
Eva, pentru un caracter atât de murdar încât nici măcar nu-l pot exprima aici exprimat pe blogul decent al domnului Vosganian.
vaisamar, mi-a pus răbdarea la încercarea şi nu renunţă nici dincolo de orice limită.
Lista persoanelor care nu se bucură de respectul Bibliotecarului
Anton Constantinescu, pentru autosuficienţă, aroganţă intelectuală şi cenzură.
Silvia Holotiuc, pentru că are un suflet atât de negru încât nu poate fi recuperat.
Cristian Boureanu, pentru comportament ignobil.
Gabriel Preda, pentru lipsa unui minim confort intelectual.
Ion "Adrian" Sebastian, pentru denigrare şi minciună calomnioasă.
Raluca Turcan, pentru cenzurarea repetată a unor mesaje absolut decente.
Traian Băsescu, pentru că nu a avut nici cea mai mică reacţie după ce un român şi-a dat foc în faţa Palatului Cotroceni acuzându-l de dictatură.
Vasile Bleotu, pentru ieşirea necontrolată la adresa doamnei Maria Eugenia Barna nightmare, pentru că este un om cu raţiunile ermetic închise.
Iepurele de Martie pentru insistenţa sa de a fi răutăcios (îmi pare că şi-a dorit să fie aici)