Poezie cu măgar

---

Dedic această scurtă poezie unei politici care nu mai are legătură cu ce este uman în om.

Măgarul înfigându-şi copita în asfalt
Îşi murmură discursul scris pe un colţ de şpalt
Tovarăşi, domni şi doamne,
Venitură şi ierni trecute peste toamne...

Căzu cuvântul în uitare şi verbul este perisabil,
Chiar de-i probabil timpul, mesaju-i inefabil.