sâmbătă, iulie 25, 2009
luni, iulie 13, 2009
Dincolo de linişte
Iubesc moartea
O simt cum mă caută
Printre celule.
Mă "gândilă"
La cromozomi
Vino!
E ultima lege!
Nu-mi lua în seamă lacrimile
Sunt de bucurie...
Te iubesc moarte!
Te iube...
sâc!
Celelalte Cuvinte - Fantana Suspinelor
duminică, iulie 12, 2009
Artă la pătrat
UPDATE:
Am fost anuntat ca din motive personale, pictorul Dorin Cretu (care locuieste la Paris) nu va mai putea veni, si Seara Muzeala de miercuri 15 iulie se contramandeaza.
Miercuri 15 iulie ora 18, la Muzeul de Arta din Constanta - seara muzeala prilejuita de expozitia pictorului Dorin Cretu
Minirecital Harry Tavitian
Vor participa autorul - Dorin Cretu (una dintre cele mai importante figuri ale plasticii romanesti din diaspora si mare fan de jazz, care declara ca picteaza ascultand aceasta muzica), criticul de arta Dan Haulica si alte personalitati culturale.
Harry Tavitian (pian) si Cserey Csaba (percutie) ne invita sa ne racorim cu jazz, vineri 17 iulie 2009 ora 20.00, la Centrul Cultural Reduta din Brasov.
Intrarea este libera.
Evenimentul face parte din seria de concerte «Teach Me Tonight – de la blues la etno-jazz cu Harry Tavitian», initiata in 2009 de Institutul Cultural Roman. Concertul e prilejuit de Cursurile de limba, cultura si civilizatie romaneasca organizate de ICR in cetatea Brasovului si e organizat de Institutul Cultural Roman in parteneriat cu Centrul Cultural Reduta.
(sursa: domnul Harry Tavitian)
(sursa foto: http://ec.europa.eu/enlargement/press_corner/photo_gallery/index_expo_en.htm)
luni, iunie 29, 2009
Politica, trei creioane colorate şi nici o ascuţitoare
Teoria spune că din cele trei culori de bază, albastru, galben şi roşu, plus cele două non-culori, alb şi negru, poţi obţine orie culoare, orice nuanţă... Important este ca cele trei culori de bază să fie de calitate. România funcţionează astăzi numai în două culori de bază, galben şi roşu. Cea de a treia culoare este simulată ca o combinaţie între roşul social-democraţie şi galbenul bolnav de liberalism... de-a ieşit un portocaliu democrat-liberal. Este evident că România suferă din faptul că nu există un albastru pe scena politică, tot evident este că şi pozele societăţii sunt mai degrabă sepia decât color. De aceea spun şi eu:
PIERDUT CULOAREA ALBASTRU. GĂSITORUL ESTE AŞTEPTAT PE SCENA POLITICĂ.
(sursa pozei originale : http://www.europafm.ro/&files/charts/poze_stiri/multime-la-love-parade-thumb-540-0-192.jpg)
sâmbătă, iunie 27, 2009
A iubi
nevoia de iubire
de aleksandar stoicovici
de fiecare dată când simţi nevoia să iubeşti
începe să plouă
cerul plin de bălţi priveşte mirat
în cioburile păstrate
câţiva îngeri se plimbă în jurul pieptului tău
adună toate sentimentele într-o aripă
trecutul şi lucrurile care te-au schimbat
lumina
timpul în general
înnoadă aripa şi îi dau foc în inimă
(sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/168530/index.html)
de aleksandar stoicovici
de fiecare dată când simţi nevoia să iubeşti
începe să plouă
cerul plin de bălţi priveşte mirat
în cioburile păstrate
câţiva îngeri se plimbă în jurul pieptului tău
adună toate sentimentele într-o aripă
trecutul şi lucrurile care te-au schimbat
lumina
timpul în general
înnoadă aripa şi îi dau foc în inimă
luni, iunie 22, 2009
Reclama ca politică de stat
Zilele acestea asistăm la o reclamă agresivă esenţială în pauzele dintre momentele neesenţiale ale televiziunilor (adică producţia efectivă, emisiuni, filme...). Această reclamă, la o firmă de telefonie, este cu un bunicuţ moldovan care, speriat de un hoţ, spune cu accent de Andreea Marin când este ofuscată rău de tot...
"Ce faci? Vrei să mă sperii? Ia să-i dau eu telefon lui fii-miu (filius meus) că am tarif special pe telefon şi minute gratuite pe mobil, să vină să te bată... Ştii ce e fii-miu? Este bodigard...
Ei bine, microfonul aruncă bomba şi politica îşi pierde trompa (altă rimă n-am găsit). Urmare a înregistrării ilegale din sânul privat al PSD şi dezavuarea secretelor de tip "Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor!", politica s-a tulburat până a ajuns să semene cu reacţia la o supradoză de 1,4-Bis(2-ethylhexyl) sodium sulfosuccinate, cunoscut şi sub numele de Coprol.
Dragnea: Berceanu - "tâmpitul ăsta", Boc - "ţâşt-bâşt-ul", Blaga - vorbeşte numai dimineaţa" - RTV
Şedinţe separate, luni dimineaţă, ale PSD şi PDL la Camera Deputaţilor
Nica, după coaliţie: S-a cerut liderilor PSD şi PDL reţinere în declaraţiile politice
Antonescu vrea dezbatere publică împreună cu Geoană şi Boc
Întrebarea, pe deplin justificată, cred eu, se concentrează asupra numelui băiatului care funcţionează în ţara asta ca bodigard şi, mai ales, fiul cui este el? Eu aş pune mâna pe telefon să sun la tarif redus... dar nu am pe cine să sun ca să mă apere... Din păcate.
vineri, iunie 12, 2009
joi, iunie 11, 2009
Noaptea Institutelor Culturale
(sursa: http://www.5at.co.uk/52-8055-on-Orient-Express.jpg)
(sursa: http://100eyes.ro/mediaserver/a/p/e11cfb6719b6b6a554e8b0afb6fd5512_view/)
In Noaptea Institutelor Culturale, Orient Express-ul lui Harry Tavitian va opri la Institutul Cultural Roman din Bucuresti. Poftiti in vagoane!
Vineri, 26 iunie 2009, ora 22 concert al formatiei Harry Tavitian & Orient Express.
Spectacolul va avea loc in curtea ICR (Aleea Alexandru nr 38)
E posibil ca gara sa fie destul de aglomerata, asa ca va poftim sa ajungeti mai devreme, daca vreti sa urcati in vagoane…
Tot programul Noptii, aici: http://www.icr.ro/noaptea_institutelor#ICR
Acum 10 ani Tavitian a pus pe roate Orient Express-ul, prima formatie de etno-jazz din Romania. A invitat in acest grup cativa dintre cei mai buni muzicieni ai jazzului romanesc actual. In Noaptea Institutelor Culturale vor fi alaturi de Tavitian: saxofonistul Edi Neumann, chitaristul Hanno Hoefer, violonistul Jimi El Lako, basistul Octavian Barila Andreescu si percutionistul Mario Florescu.
Harry Tavitian: «Ma bucur ca datorita proiectului Teach Me Tonight realizat cu Institutul Cultural Roman, Orient Express-ul va opri, dupa 8 ani, din nou la Bucuresti.
Asa cum Orient Express-ul este trenul care leaga Parisul de Constantinopol, trecand prin marile centre culturale ale Europei, la fel si noi, prin muzica, situam spatiul romanesc ca teritoriu de sinteza intre gandirea occidentala si miresmele si mistica Orientului. Incercam sa facem o sinteza, pornind de la esente, a ceea ce este azi spatiul spiritual balcanic.
Chiar de la inceputurile mele jazzistice am folosit folclor in muzica mea. Si cu toate revizuirile pe care mi le-am facut periodic, acesta a continuat, sub o forma sau alta, sa existe, pe langa multe alte ingrediente. Faptul ca astazi, la 30 de ani distanta, etno-jazzul este noul stil al jazzului, pentru mine nu inseamna decat, eventual, o confirmare a jazzului facut de mine - instinctiv - cu 3 decenii in urma».
Mai mult decat etno-jazz
Orient Express-ul e unic in peisajul jazzistic romanesc. In muzica grupului gasim atat improvizatii in limbajul jazzului liber care pornesc de la teme cu caracter folcloric si poarta amprenta puternica a personalitatii fiecaruia dintre muzicieni, dar si dialoguri sau pasaje de tutti. Fiecare concert este un spectacol complex si coerent, cu elemente de teatru instrumental, miscare si costum.
Video:
http://www.youtube.com/results?search_type=&search_query=harry+tavitian+Orient+Express&aq=f
http://www.sensotv.ro/video/4691/Harry-Tavitian-si-Orient-Expres-I.html
Foto: http://www.jazzz.si/reportaze/rep_2008/rep_tavGurtu/
Muzica: http://www.trilulilu.ro/chakaal/0c2ddb296e1d45
Putem spune ca acest proiect este o continuare a programului de anul trecut al ICR-ului - "Ultimii rapsozi". Harry Tavitian spunea intr-un dialog cu Nicolae Manolescu, in 1999: „Preluarea folclorului in jazz devine, pana la urma, o modalitate de supravietuire a folclorului in muzica urbana. Jazzul insusi a aparut acum un secol ca o forma de folclor: o creatie orala, spontana; s-a transmis prin viu grai, creat de niste oameni care nu prea stiau multa carte. El a devenit o expresie a libertatii. Folclorul, la randul lui, este dintotdeauna, un fenomen spontan, creat dintr-o placere de a-l face. Si toate astea, la mine, se intalnesc".
Presa despre Harry Tavitian & Orient Express
Mult mai important decat preluarea ocazionala a unor teme folclorice, se dovedeste a fi faptul ca exista muzicieni improvizatori europeni cum este Harry Tavitian, care reflecta si integreaza elementele folclorice intr-un stil personal. (Bert Noglik - Germania, 1990).
Folosirea de catre Tavitian a temelor traditionale romanesti este, fara indoiala, una din cele mai bune manuiri ale muzicii balcanice la ora actuala, facuta cu deosebita grija si dragoste, cu o tehnica superba si un simt dramatic fara egal. Pur si simplu nu putem compara ceea ce face Tavitian, cu driblingurile americanilor, vest-europenilor si chiar ale japonezilor care au inceput sa utilizeze acest tip de material sonor, cand a ajuns la moda, in anii ’90. In concert, ca si pe disc, la talangi si fluiere romanesti, ne sugereaza un om din care muzica pur si simplu izbucneste din strafunduri. (Eugene Chadbourne – SUA, 2004)
Spectaculosul grup Orient Express, deosebit de apreciat la Festivalul de la Cormons (Italia)
Pianistul roman Harry Tavitian, la conducerea Orient Expressului, a oferit un amestec socant de libertate, ragtime, traditie a jazzului, funk, ironie á la Frank Zappa si mai ales o portie buna de traditie romaneasca si balcanica. Toti muzicienii au avut posibilitatea sa-si demonstreze valoarea remarcabila. (Gigi Sabelli – Musica Jazz, 2006)
Free-ul vesel si traditia folclorica au infierbantat „Jazz & Wine!
Show-ul pianistului roman Harry Tavitian si al formatiei sale „Orient Express” a fost surpriza editiei de anul acesta a festivalului.
Harry Tavitian si Orient Express au propus o sinteza fundamentala intre free-jazz si reconsiderarea traditiei folclorice. Energia debordanta, imbinarea aranjamentelor, replicile solistice ale muzicienilor si mai ales gustul pentru o dezordine suprarealista s-au dovedit, in final, contagioase. (Libero Farnè - Il Manifesto, 2006)
Harry Tavitian & Orient Express este unul din cele mai importante grupuri de etno-jazz din spatiul balcanic. Spectacolul lui Tavitian a trecut dincolo de muzica, fiind de o complexitate deloc neglijabila. Finalul concertului s-a petrecut in sala, pentru a incheia impreuna cu publicul fiesta ritmica, in luminile a sute de blituri. (Neri Polastri, pe www.italia.allaboutjazz.com).
Vineri, 5 martie 1999, atmosfera incendiara la celebrul club Laptaria lui Enache din Bucuresti. Se lansa, printr-un concert primit cu urale de public, un supergrup format din crema tinerilor muzicieni de jazz si blues din Romania. Initiatorul acestui proiect etno-jazz este unul dintre cei mai apreciati oameni de jazz din ultimii douazeci de ani, Harry Tavitian, care demonstreaza ca nu este „doar” un pianist de exceptie, un maestru al improvizatiilor, un showman exploziv, ci si un foarte inspirat sef de orchestra. (Iulian Ignat despre debutul Orient Expressului, in Formula AS)
Cum au cucerit romanii America, la Smithsonian Folklife Festival - Washington
Nu e greu sa-i pornesti pe americani, dar este aproape imposibil sa-i opresti dupa ce au prins pasul unei sarbe sau al unei invartite. Conventia scena-spectator nu a functionat la Washington, in corturile romanilor. O data ce se auzea muzica in cortul ”Romanian Dance”, pasii tuturor se indreptau intr-acolo. Daca pe scena se aflau „fiii lui Anton Pann” de la Orient Express-ul lui Harry Tavitian, navalea tot ce era in miscare pe o raza de 200 de metri. Participarea spectatorilor era atat de dezlantuita, incat nu era greu sa vezi disperarea pe fetele supraveghetorilor ingrijorati ca intreg pavilionul, bine ancorat de altfel, s-ar putea prabusi peste multimea in delir. (Ion Longin Popescu – Formula AS, 2000)
Vedeta primei seri la Festivalul de jazz Bucuresti: Harry Tavitian, deja o legenda a jazzului romanesc. Mult antren si culoare, exotism, show-ul face deja parte din regia spectacolului (inclusiv miscarea scenica, inclusiv costumatiile pitoresti) si place unui public dispus sa primeasca acest gen. Inutil sa spunem ca ne-a placut spectacolul lui Tavitian, ne-am bucurat ca l-am revazut si admirat -inca-o-data-si-a-nu-mai-stim-cata-oara. Orient-Express-ul este o etapa de maturitate a jazzmanului constanteano-european. (Florian Baiculescu, Observator Cultural, 2001)
Cu Orient Express-ul la Expo 2000 – Hanovra
Exista la Harry Tavitian o mare bucurie de a cinta. Nu doar sa simti muzica, nu doar sa traiesti muzica, pur si simplu sa te bucuri de ea. Orient Express-ul lui Tavitian a fost o mare bucurie si pentru spectatorii de la Hanovra. Printre atitia interpreti de jazz din lumea de azi, Tavitian dovedeste ca este un muzician. Si pentru ca oferim impresii de la Expozitia Mondiala, sa spunem foarte limpede ca, abia azi, calea ferata – atit de dorita de Germania, Berlin-Bagdad este realizata de Orient Express-ul lui Tavitian. (Wolfgang Müller - Frankfurter Allgemeine Zeitung)
Harry Tavitian a ajuns la Hanovra in Orient Express
Mai mult decat o pitoreasca pata de culoare, Orient Express-ul lui Harry Tavitian este o stare de spirit. Inclusiv in spatiul Expozitiei Universale de la Hanovra, unde fenomenul multiculturalitatii este la el acasa. Membrii formatiei realizeaza un veritabil show multicolor si captivant, inclusiv in ceea ce priveste vestimentatia: costumele preiau idei din moda oraseneasca balcanica a secolului 19. Harry Tavitian reuseste sa tina carma dreapta intre solicitarile unui public larg si calitatea actului artistic (Dumitru Avakian – Ziarul Financiar, 2000)
Clar de delir
Despre ce-am auzit aseara, mi-e, ca de obicei, greu sa vorbesc. Asa cum am spus si cu alte ocazii, e ca si cum as incerca sa descriu trecerea unei turme de bizoni prin palnia unui crin. Parca mai salbatici ca niciodata, muzicienii de la Orient Express, stransi in jurul lui Tavitian, au reusit sa stoarca inima Balcanilor de tot rasu' plansu', de tot absurdul, toate spaimele, tresaririle, bucuriile stranse-n 1000 de ani. Dar desfraul sonor a fost atat de curat incat cea mai potrivita sentinta pentru ce-am auzit ar fi « clar de delir » (Mugur Grosu - Ziua, 2002)
(sursa: Harry Tavitian)
duminică, iunie 07, 2009
Florin Georgescu
Florin Georgescu - Corabierii
Florin Georgescu - Granada
Florin Georgescu - Valencia
Florin Georgescu - Nessun dorma
Florin Georgescu - Recondita armonia
Florin Georgescu - Ole Torero
Florin Georgescu - Sa cantam
Florin Georgescu - Dragostea e schimbatoare
Florin Georgescu - O sole mio
(sursa: http://www.trilulilu.ro)
sâmbătă, iunie 06, 2009
Cvartetului Belcea / 9 iunie, ora 19.00, Ateneul Român
ICR: Recital extraordinar al Cvartetului Belcea / 9 iunie, ora 19.00, Ateneul Român
Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu”, vă invită la un nou recital extraordinar al Cvartetului Belcea, în cadrul rezidenţiatului ansamblului londonez la Ateneul Român. În program: Ludwig van Beethoven, Cvartetul nr. 11 în fa minor op. 95, Serghei Prokofiev, Cvartetul nr. 1 în si minor op. 50 şi Franz Schubert, Cvartetul nr. 14 D810 – „Fata şi moartea”.
Una dintre cele mai de succes formaţii camerale ale momentului, Cvartetul Belcea (Corina Belcea-Fischer – vioară, Laura Samuel – vioară, Krzysztof Chorzelski – violă, Antoine Lederlin – violoncel) a luat fiinţă în 1994. Cei patru muzicieni au urmat stagii de perfecţionare cu membrii cvartetelor Chilingirian, Amadeus şi Alban Berg. Premiile câştigate la concursurile internaţionale de la Osaka şi Bordeaux, precum şi Premiul pentru muzica de cameră decernat în 2001 şi 2003 de Societatea Filarmonică Regală, au confirmat valoarea de excepţie a formaţiei.
De asemenea, Cvartetul Belcea a câştigat în 2001 premiul Gramophone pentru debut, iar cu ocazia lansării Integralei cvartetelor de Bartók, apărută în 2008 cu sprijinul Institutului Cultural Român, a primit distincţia Ansamblul cameral al anului oferită de Echo Klassik Awards.
Din 2007, la iniţiativa Institutului Cultural Român şi cu sprijinul Filarmonicii “George Enescu”, Cvartetul Belcea este cvartet în rezidenţă la Ateneul Român. Pe lângă seria de recitaluri extraordinare, programul include şi cursuri de măiestrie ale căror beneficiari sunt tinere cvartete din România şi Republica Moldova.
Cvartetul Belcea este în prezent ansamblu asociat la Guildhall School of Music and Drama. Pentru înregistrări au contract de exclusivitate cu casa de discuri EMI.
(sursa: http://www.icr.ro/belcea_iunie09)
Anton WebernFive movements for String Quartet, Op. 5
(sursa: http://www.belceaquartet.com)
luni, iunie 01, 2009
Parcul Naţional are noi Gardieni
Şi vechii gardieni erau destul de buni, dar cei noi au categortic spectacolul în sânge.
Duminica seara am avut spectacol in Parcul National!
GARDIENII SE INTORC, cea mai recenta premiera a Teatrului Masca.
Facem probe de microfon pentru ca toti(suntem 14) cantam live. Se aduna lumea ca la urs. Niste mitocani se dau si ei in stamba. Ma uit la oamenii adunati, nu schiteaza nimeni nici un gest si doar mitocanii sunt exact langa ei. Ma iau de golanii cu pricina si le promit solemn si imediat niste palme. Golanii tac. Ceilalti oameni par multumiti de asta iar eu ma mir in continuare, ma voi mira toata viata ca niste oameni, multi la numar, cu sotii alaturi, cu copiii proprii alaturi, pot tacea atunci cand niste toape ordinare ragaie, scuipa si-si baga p… in toate cele si in guara mare. Eu nu pot sa fac acest lucru.
Terminam proba de microfoane si plecam in improvizatie cu bicicletele. Golani peste tot si suntem in sectorul 2 unde este primar Ontanu de la PSD. Sa fie acest lucru firesc?
Ne intoarcem si incepem spectacolul. Lume multa, aplauze, zambete. Terminam, strangeri de maini. O doamna, altminteri recunoscatoare pentru spectacol, afirma sus si tare ca, citez, “cel putin in trei cantece a fost playback”. Splendid compliment deoarece absolut totul este live. Sarut mainile, stimata doamna!
Plecam din parc obositi si multumiti de spectacol. Personal nu cred ca ma voi intoarce acolo prea repede. Imi pare rau dar ceea ce este in acel parc nu ma inspira. Tarabe cu gogosi, cu vata de zahar ars, cu tot felul de prostii, muzici la difuzoare, jocuri de noroc, gonflabile, aiureli intr-un parc care, din aceasta cauza nu mai are personalitate. Si, ceea ce este cu adevarat trist, gardieni, ma rog, politisti comunitari, care stau acolo degeaba, pentru ca se ragaie, se injura in gura mare, se scuipa pe jos, se mananca seminte si se scuipa cojile la intamplare, toape care urla in gura mare, iar in parc familiile tinere si batrane ar trebui sa vina sa se odihneasca, sa se simta bine nu sa suporte mizeriile unor insi de mahala. Pacat, pentru ca parea, acum cativa ani, parea spun ca Ontanu face si drege in sector. O fi si el obosit si plictisit sau surclasat de mizeria manelista romaneasca.
Oricum, a fost duminica si a fost spectacol si a fost, una peste alta, bine!
De dimineata am jucat CLOVNII in Parcul Cismigiu.
Va prezentam senzationaluuuul nuuumar de Basculaaa!
O lume minunata in care veti gasi, numai copii!…indiferent de varsta acestora 
Tehnician Masca la poale de titan – inainte de GARDIENII SE INTORC, in Parcul National
Andrasz Gonczi in stilul ,,fluture” – momentul de improvizatie anterior spectacolului propriu-zis.
(sursa: http://fotojurnalmasca.wordpress.com/2009/06/01/clovni-si-gardieni-in-parcuri-duminica-31-mai/)sâmbătă, mai 30, 2009
Dedicaţie pentru prinţişorii politicienilor români
Prinţul Miorlau de Nina Cassian
Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”
Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...
Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!
...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu –
în jurul prinţului – pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.
Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...
Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”
(sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/145298/index.html)
Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”
Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...
Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!
...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu –
în jurul prinţului – pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.
Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...
Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”
Castelul poate fi vizitat
(Prin Monitoring Media: Europa FM, Ora: 14:00)
(sursa: http://www.monitoring.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3742:se-redeschide-castelul-bran&catid=93:cultur&Itemid=441)
vineri, mai 29, 2009
sâmbătă, mai 23, 2009
marți, mai 19, 2009
Harry Tavitian & Anatoly Vapirov
Vineri, 22 mai ora 18.30
Concert Harry Tavitian la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38, Bucuresti).
Invitat saxofonistul bulgar Anatoly Vapirov (info in prezentarea atasata)
Intrarea este libera, in limita locurilor disponibile
Sala are maxim 150 de locuri asa ca e bine sa ajungeti mai devreme - in jur de ora 18!, daca vreti sa veniti la concert.
Aleea Alexandru e pe dreapta, cum mergi pe bulevardul Aviatorilor de la Piata Victoriei spre Statuia Aviatorilor. Are doua intrari. Nu faceti la dreapta pe prima intrare cum veniti dinspre Piata Victoriei, ci pe a doua intrare, aproape de Statuia Aviatorilor (altfel e ocol - aleea e in semicerc)
Concertul face parte din Programul ICR: "Teach me tonight" - de la blues la etno-jazz cu Harry Tavitian. Muzica va fi insotita de explicatii privind jazz-ul ca fenomen al secolului XX. Tema intalnirii de vineri va fi „Jazz si muzica clasica, notatie si improvizatie”.
Inregistrari video cu duo-ul Harry Tavitian - Anatoly Vapirov sunt disponibile aici si aici.
Pianistul Harry Tavitian www.harrytavitian.ro si saxofonistul Anatoly Vapirov sunt nume de prima marime ale Noului Jazz Est European. Info despre Anatoly in sectiunea "Anatoly Vapirov" a paginii http://www.vsjf.com/frameset-1024x768_E.htm
Cei doi au avut o contributie hotaratoare la crearea scolilor nationale de jazz din tarile lor. Au un puternic stil personal, nascut din sinteza intre jazzul de avangarda si spiritualitatea spatiilor carora ei le apartin. Muzica pe care o fac este spontana si bazata pe o comunicare deosebita.
Destinele celor doi muzicieni si istoria colaborarii lor sunt paradigmatice pentru multiculturalitatea europeana dar si marturii ale istoriei framantate a secolului XX.
Tavitian este nascut la Constanta, in Romania, din parinti armeni; Vapirov este jumatate bulgar, jumatate rus si e nascut in Ucraina, la Berdiansk; traieste acum la Varna, in Bulgaria.
Colaborarea celor doi muzicieni a inceput in iunie 1990 cand s-au intalnit pentru prima data la Festivalul de Jazz de la Chisinau. Desi nu se cunoscusera pana atunci, Anatoly Vapirov si Harry Tavitian erau familiarizati fiecare cu muzica celuilalt: aveau amandoi editate albume - inainte de 1990 - la Casa londoneza de discuri “Leo Records”, care promova muzicieni din lagarul socialist. Acel prim concert a fost urmat de peste 30 de concerte in Romania, Bulgaria, Rusia, Moldova, Lituania, Franta, Italia, Germania, Belgia. Au inregistrat impreuna doua CD-uri “There’s Always A Hope”(1993) “Dancin' 'Round The Black Sea”(2007) si o caseta cu titlul “Last Romantic” (materialul inregistrat urma sa fie editat ca LP de Casa de discuri “Melodya” dar puciul de la Moscova din 1991 a pus capat acestui proiect).
Harry Tavitian: «De la bun inceput intalnirea mea [din ’90] cu Vapirov a insemnat, de fapt, intalnirea a doua spatii foarte diferite: balcanic si slav. Aparent doua traditii care se ciocnesc. Dar noi am constatat ca din asta rezulta lucruri foarte interesante, demne de continuat. Cu fiecare concert am simtit ca intervine ceva nou, dialogul nostru era din ce in ce mai viu, mai aprins. Cred ca si dupa atatia ani de colaborare, mai avem inca multe de gasit impreuna».
Presa despre duo Tavitian-Vapirov
Vapirov/Tavitian duo: mica licoare a serii. (Paul Kanitzer – L’Alsace)
Jazzul duoului Tavitian – Vapirov este un adevarat spectacol al intuitiei. (Ana Maria Munteanu)
„Invitaţi ai celei de a doua seri a Transilvania Jazz Festival au fost pianistul Harry Tavitian din România şi saxofonistul bulgar Anatoly Vapirov - un duo inedit. Seara „Colours Jazz” li s-a potrivit şi lor de minune, căci atât Harry, cât şi Anatoly „creează” culori timbrale uimitoare. Adepţi ai stilului personal, influenţat vizibil de folclorul zonei balcanice din care provin, cei doi artişti comunică extraordinar pe scenă, din aceasta rezultând o muzică spontană, vie, plină de farmec şi neprevăzut”.(Olivia Cristina Sima, Radio Romania International)
Tavitian si Vapirov si-au vrajit publicul prin profunzimea si lirismul cu care se inconjoara, aflat intre forta unui Hamba Khale si melancolia folclorurilor Europei Centrale (Jazz Magazine)
Rusul Anatoly Vapirov si armeanul Harry Tavitian se asculta unul pe altul si actioneaza impreuna. Folclorul este implicat intr-un context jazzistic de sine statator. (Jazz Podium)
In fata mea se aflau doua stele: Anatoly Vapirov si Harry Tavitian; sclipitori, seducator-ironici, cu mult spirit national, foarte romantici, cu citate si pseudocitate clasice. (Nicolai Dmitriev – Rossiskaia Muzicalnaia Gazeta, Moscova)
Departe – geografic si artistic – de isteria alienata si sterila al Occidentului, cei doi muzicieni isi construiesc cu tact si inspirandu-se cu intelepciune din nesfarsitele comori ale folclorului lor, o lume proprie. Deopotriva fermecatori si profunzi, jucausi si hotarati (Paul Kanitzer).
Interviu al criticului Dimitri Ukhov cu Harry Tavitian la Radio Moscova
DU: Amandoi aveti un simt comun al formelor. Ma refer in special la curgerea ca un suvoi, fluxul continuu al ideilor. Nu folositi structurile mici. Si desi ai multe in comun cu Anatoly, totusi in concertul de aseara i-ai oferit si multe antiteze. Nu mergeti pe ideea de a va identifica unul cu altul, prea mult.
HT: Lucram foarte mult in contrast.
DU: A fost foarte frumos si cred ca esti cel mai bun partener pentru Anatoly, din cati am ascultat pana acum.
http://www.tv-net.ro/Video-Harry-Tavitian-si-Anatoly-Vapirov-Transilvania-Jazz-Festival+833
http://www.tv-net.ro/Video-Master-Class-cu-Harry-Tavitian-TJF+797
duminică, mai 17, 2009
marți, mai 12, 2009
ICR anunţă filmul european în festival
ediţia a XIII-a, 7-31 mai 2009
f i l m e _d e _ t o t _ f e l u l
Cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român, va avea loc în perioada 7-31 mai 2009 în Bucureşti, Braşov, Timişoara şi Iaşi. Festivalul își propune, şi prin această ediţie, să celebreze, în luna mai, diversitatea europeană, oferind publicului cinefil filme de tot felul, marea majoritate în premieră în România.
Deschiderea festivalului va avea loc la Bucureşti, joi, 7 mai, ora 19.30, la Cinema PRO, cu proiecția multpremiatului Gomorra (2008), în regia lui Matteo Garrone, după romanul omonim al lui Roberto Saviano. Autorul se află de la sfârşitul anului 2006 sub protecția poliției ca urmare a ameninţărilor primite de la capii lumii interlope din Italia după publicarea cărţii. În cadrul Festivalului va avea loc şi premiera oficială a filmului Cea mai fericită fată din lume (2009), debutul în lungmetraj al regizorului Radu Jude.
Selecţia din acest an cuprinde atât filme de ficţiune cât şi documentare. O noutate absolută este prezența Federaţiei Ruse în Festival, cu două filme documentare şi un film artistic, Clocotul, în regia Tatyanei Firsova.
Marian Crişan, câştigătorul Premiului Palme d'Or pentru scurtmetraj la Festivalul de film de la Cannes - 2008, este ambasadorul onorific al Festivalului din acest an. Realizator al spotului de promovare al evenimentului, el consolidează astfel o tradiţie constitută de Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu şi Cristian Mungiu, cineaşti cu un bogat palmares internaţional.
La Bucureşti festivalul se desfăşoară în perioada 7-17 mai. Filmele vor putea fi văzute la Cinema Studio şi la Muzeul Ţăranului Român, unde vor avea loc proiecţii în aer liber şi în interior (Cinematograful Regizorului Român).
Festivalul va continua la Braşov (15 - 17 mai, Centrul Cultural Reduta), la Timişoara (21 – 24 mai, Cinema City) şi Iaşi (28-31 mai, Cinema City).
Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român iar selecţia filmelor este realizată cu sprijinul ambasadelor şi centrelor culturale ale ţărilor europene. Parteneri: Reprezentanţa Comisiei Europene în România, Uniunea Cineaştilor din România, Muzeul Ţăranului Român, cu sprijinul Independența Film şi New Films.
Marţi, 5 mai, la ora 11.00, la sediul ICR (Aleea Alexandru 38, Bucureşti) va avea loc conferinţa de presă de lansare a festivalului. Cu această ocazie se vor face şi acreditările pentru jurnalişti.
Informații complete, inclusiv programul de proiecţii şi detalii privind filmele, se găsesc pe www.festivalulfilmuluieuropean.ro.
COSTUL BILETELOR PENTRU FILMELE DIN FESTIVAL:
Cinema Studio: 8 lei / bilet sau 36 / 6 bilete
Muzeul Ţăranului Român: 10 lei / bilet sau 42 / 6 bilete
- - -
"Cele mai bune filme dintre cele mai bune oferite de Festivalul Filmului European au în comun [libertatea] de a imagina viaţa altfel. De a demonstra (fără emfază demonstrativă!) că există un lucru inestimabil în lumea filmului european – indiferent de locul din Europa unde este făcut – care se cheamă complexitate. Fie că este vorba despre viaţa unei familii care trăieşte la marginea unei autostrăzi (în surprinzătorul Home al elveţiencei Ursula Meier), fie că este vorba despre un cuplu trecut de o anumită vârstă care îţi trăieşte intens „marginalitatea” erotică (în la fel de surprinzătorul Wolke Neun al germanului Andreas Dresen), fie că este vorba despre drama unei femei care se reintegrează – familial şi social –purtând cu ea un teribil secret (în emoţionantul Il y a longtemps que je t’aime al francezului Philippe Claudel), fie că – în fine – este vorba despre o altă „familie” (Mafia napolitană) pe care o cunoaştem, superficial, de la televizor şi care, în filmul-dinamită al italianului Matteo Garrone (după cartea compatriotului său Roberto Saviano) Gomorra, devine acel organism vital şi complex, făcut din nenumărate laşităţi şi complicităţi, susţinut de nevăzute „relaţii” şi compensaţii (materiale), surprins parcă pe viu, brutneorealist, fără urmă de fard hollywoodian – ba chiar, în anumite momente, la fel de absurd şi de straniu precum realitatea însăşi..." (Alex. Leo Şerban)
- - -
Filme de tot felul la a XIII-a ediţie a Festivalului Filmului European
Nu, ediţia a XIII-a nu e cu ghinion. Mai întâi de toate pentru că, iată, Festivalul există. Nu s-a speriat de criza economică, nici de criza spectatorilor din sălile de cinema şi nici de diversitatea de gusturi specifică spaţiului european.
În acest an FFE reuneşte filme mai diverse ca oricind. Se găseşte ceva care să i se potrivească oricui. Sunt comedii la care se râde sincer, comedii dramatice care stârnesc zâmbete mai temperate, drame care ne aduc cu picioarele pe pământ, fantezii pentru visători, documentare (pentru prima dată în festival) şi mai ales un joc permanent de ficţiune şi realitate. Filme de tot felul.
FFE a creat deja o tradiţie pentru că selectează, de fiecare dată în luna mai, filmele recente din ţările europene. Este o ocazie bună pentru cinefili de a vedea, reunite într-un program coerent, care sunt tendinţele şi opţiunile diverselor generaţii de regizori şi scenarişti. Iar pentru publicul mai puţin specializat, este prilejul de a afla şi poveştile altora, aşa cum pot fi ele redate prin intermediul peliculei.
Cinematograful (poate că cel european cu precădere) continuă să fie un canal bun de dialog între culturi şi un prilej de a ne cunoaşte vecinii de continent. Filmul păstrează încă puterea (magică) de a aduna în sala de cinema oameni diferiţi, care nu se cunosc, dar care traiesc timp de două ore, impreună, o poveste. Continuă şi povestea noastră.
Vă invităm să faceţi parte din ea. (Echipa)
|
|
|
CATALOGUL FESTIVALULUI FILMULUI EUROPEAN 2009(sursa: http://www.icr.ro/festivalul_filmului_european)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
