Părerea mea este că Institutul Cultural Român este instituţia românească cu cea mai spectaculoasă evoluţie din ultima perioadă. Iată că domnul Patapievici a condus prima raportare majoră a activităţii institutului. În cifre lipsite de spirit, această activitate sună cam aşa:
• peste 2 700 evenimente
• 2 600 de prezenţe româneşti peste hotare
• 130 de cărţi traduse şi publicate sau în curs de apariţie în străinătate
• 390 de conferinţe
• 900 de proiecţii de film
• 460 de expoziţii
• 700 de concerte
• 51 de proiecte finanţate prin Programul CANTEMIR
• peste 6 000 menţionări în mass-media
Desigur veţi dori să citiţi mai în amănunt acest raport. Iată-l în format PDF. Atenţie, primele pagini sunt albe.
Raportul de activitate ICR 2005-2008
ICR - discursul preşedintelui Traian Băsescu - Joi, 13 Noiembrie 2008 11:21
Traian Băsescu: Vă mulţumesc mult. Vă mulţumesc şi pentru invitaţia de a participa la acest bilanţ de mandat. Sigur, nu în calitate de simplu vizitator, ci în calitate de preşedinte de onoare al acestei instituţii. Îmi aduc aminte momentul desemnării dumneavoastră, domnule Patapievici, când în birou la mine v-am întrebat dacă aţi accepta să-l înlocuiţi pe domnul ... Aţi spus că da. Eu înlocuirea aş fi făcut-o oricum pentru că Institutul Cultural Român arăta la acea vreme ca o structură pentru campanie, prezidenţială eventual, pentru editarea discursurilor preşedintelui, pentru afişe, pentru evenimente atunci când preşedintele se deplasa undeva. Practic era o jucărie la dispoziţia preşedintelui. Au trecut aproape 4 ani şi pot spune în faţa tuturor acum că nu a existat nici o solicitare din partea mea pentru organizarea vreunui eveniment. Şi spun acest lucru dintr-un motiv simplu, pentru a sublinia neutralitatea institutului din punct de vedere politic. Am dorit mult ca acest institut să-şi ducă menirea pentru care a fost creat teoretic şi să nu fie doar sub identitate teoretic corectă, să fie un instrument promovare a unei clientele politice, fie ea şi culturale, sau de promovare a intereselor preşedintelui. De altfel la acel moment am discutat lucrurile acestea cu domnul Patapievici şi am mai subliniat că mi-aş dori mult ca la sfârşitul mandatului domniei sale şi a echipei, atunci am discutat şi cu domnul Mihăieş, care se prefigura a fi vicepreşedinte. Am spus că mi-aş dori mult ca instituţia să fie la sfârşitul mandatului dumneavoastră o instituţie respectabilă, credibilă şi eficientă. Eu cred că obiectivul ca după 4 ani ICR-ul să fie o instituţie respectabilă, credibilă şi eficientă a fost atins. România avea atunci în 2005 o extraordinară nevoie de a-şi putea afirma elemente de cultură pe plan internaţional. Îmi aduc aminte că în abordarea celor 2, preşedinte şi vicepreşedinte, neîncrederea faţă de implicarea politicului exista, deşi nu au mărturisit-o, dar aveau o oarecare neîncredere. Acum pot spune că cel puţin din punctul meu de vedere, dar şi prin acţiunea lor, această neîncredere a fost doar o supoziţie de început şi iată că astăzi suntem cu un institut consolidat. Consolidat şi pus în slujba culturii româneşti. Sigur, faptul că deţinem vicepreşedinţia organizaţiei din care face parte şi că în 2010 vom avea preşedinţia acestei organizaţii este o confirmare a unui prestigiu de care institutul a început să se bucure. Am apreciat foarte mult şi din rapoartele anilor trecuţi faptul că institutul lucrează pe proiecte şi programe, iar aici cred că este cheia succesului. Proiecte, programe, competiţie şi neimplicarea conducerii executive a institutului în politica culturală a institutului. Mă bucur mult că proiectele şi programele promovate de ICR nu poartă amprenta personalităţilor din fruntea institutului, pentru că altfel am convingerea că domnul Pataviecii, domnul Mihăieş au idei foarte multe despre ce ar trebui promovat, dar au lăsat oamenii de cultură să decidă ce trebuie promovat, ceea ce este extrem de important şi a dus la atribuirea unui sentiment de încredere în Institutul Cultural Român, un sentiment de încredere din partea oamenilor de cultură din România, dar şi din partea partenerilor externi. Această transparenţă în stabilirea proiectelor care să fie finanţate a dat şanse oricărui om de cultură din România să fie parte în opera sa, să fie parte a promovării pe care România o face culturii româneşti prin ICR. În ceea ce priveşte eficienţa, în mod categoric raportul nespecific instituţiilor bugetare, de 70% din buget alocat proiectelor şi 30% cheltuielilor administrative, este o probă a eficienţei utilizării banului public. Nu veţi găsi la prea multe instituţii publice acest raport între cheltuieli administrative şi cheltuieli pe proiecte. S-ar putea ca foarte mulţi care se revendică a fi specializaţi în administraţie publică să vină să înveţe câte ceva despre managementul banului public de la ICR. 70% din buget a fost alocat proiectelor şi doar 30% cheltuielilor de funcţionare ale unui institut care are 17 unităţi exterioare. Este o performanţă notabilă şi care merită încurajată. Sigur, faptul că s-au deschis din 2005 şi până astăzi alte 10 institute culturale în zone extrem de importante, în capitale culturale, dacă îmi este permis să o spun, fie că vorbim de Viena, de Londra, de Stockholm, de Varşovia, de Kiev, de Tel Aviv, arată o preocupare pentru ca institutul să-şi atingă menirea. Mi-aş permite să sugerez conducerii institutului să privească cu atenţie şi către Asia, unde în Coreea de Sud la Seoul am găsit un interes extraordinar pentru cultura românească, la Universitatea din Seoul, precum şi la Damasc, unde lumea arabă în modul cel mai serios aşteaptă un semnal de apropiere din partea culturii româneşti. Şi asta pentru că sunt foarte mulţi români în ţările arabe.
(Prin Monitoring Media: Realitatea TV, Ora: 10:37, transcript preluat http://www.monitoring.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu