Prinţul Miorlau de Nina Cassian
Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”
Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...
Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!
...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu –
în jurul prinţului – pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.
Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...
Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”
(sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/145298/index.html)
Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”
Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...
Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!
...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu –
în jurul prinţului – pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.
Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...
Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”
15 comentarii:
Biblio,
Parca ar fi un comentariu la un comentariu al meu de la EU blog, dar acum doresc sa postez la tine ceva cenzurat desigur la AN blog ca el este si el un om al cenzurii.
Acest text de mai jos, dupa ce a stat la moderare cateva ore, a disparut total de pe blogul "prietenului" meu AN:
“ion adrian spune: Comentariul tău aşteaptă să fie aprobat.
mai 31, 2009 la 12:50 pm
Domnule Adrian Nastase,
Nu-mi respect promisiunea de aproape un an facuta, de a nu ma mai murdari pe ghete calcand pe aici, dar totusi o fac caci nu ma pot abtine, caci doresc ca dl AN sa citeasca acest raspuns chiar daca nu va fi postat:
Dle AN , Monica Macovei ii va reprezenta pe toti cei care vor sa vada in zeghe, cat mai multi infractori si hoti care tipa hotii. Atat si nimic mai mult.
Ca va reusi sau nu, nu stiu, dar eu ii doresc.
PS Am vizitat Muzeul Hartilor si imi place si muzeul si gestul dvs, caci totusi sunt rari cei care intorc, ceva din ce au jefuit, spre cei jefuiti.”
Postarea mea a fost provocata de AN care intreba retoric : Pe cine va reprezenta M.M. la Bruxelles?, care raspundea murdar si-si provoca cateii de casa sa o jigneasca grobian pe M.M. asa ca mi-am calcat pe o mai veche promisiune doar ca sa aiba dlui placerea sa-si mai aduca aminte ce mai cred unii romani despre dlui.
Erata: Nu este anonim
adica eu, ion adrian, nu vreau sa fie anonim dar vad ca asa iese.
salutari ! felicitari pt decizia de a o sustine pe C. Cretu !te stept pe blogul E.U.
Decizia de a o susţine pe Corina Creţu în special, şi alţi candidaţi în particular, am luat-o de la începutul campaniei şi am anunţat-o public. Nu ştiu de ce o descoperiţi abia acum.
Biblio,
Tatal colegii tale, poetul Ilie Constantin a primit zilele trecute PREMIUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “TUDOR ARGHEZI” pentru Opera Omnia, atribuit pe criterii valorice unui scriitor român contemporan în valoare de 5000 lei.
http://www.gds.ro/Cultura/2009-05-30/Festivalul++%E2%80%9ETudor+Arghezi%E2%80%9C,++la+a+XXIX-a+edi%C5%A3ie
Din pacate la 70 de ani este nu prea sanatos si asta ma intristeaza.
Ce-i cu tine Biblio,
te-ai suparat pe toti si-l lasi pe ala cu meseria aia in care doar el pune intrebarile, o replica a celui din toamna, ma refer la cel caruia ii sarutau mainile taranii(i-am uitat numele).
Si fara Zapa blogul nu mai are nici-un haz asa ca intru si eu in silentio stampa , dar de ce esti suparat si pe mine, caci obisnuiai sa raspunzi pe blogul asta al tau?
@ Ion Adrian
Am avut speranţa că politica va ajunge, într-un moment de luciditate, la rolul iniţial al său. Mi s-a confirmat, din surse din cele mai credibile, că la nivel mondial partidele politice au ajuns structuri de gaşcă, lipsite de orice criteriu, orice principiu, orice model şi standard intelectual. Eforturile mele au devenit practic inutile pentru că nu pot lupta cu "avariţia infinită".
În plus am văzut-o şi pe doamna Udrea cu acel discurs cu "Nu ştiţi cine este Crin Antonescu?!?!" care mi-a relevat o femeie total diferită (şi mă abţin cu greu să spun exact cum anume mi "s-a relevat") de imaginea elegantă şi purtătoare de poşete de mii de euro...
Astăzi îmi bat obrazul toţi, şi pentru că am susţinut-o pe doamna Udrea la alegerile parlamentare, şi pentru că susţin PSD-ul la aceste alegeri şi pentru că nu sunt înverşunat încât să înjur pe toţi...
Sunt absolut dezgustat de toată această bălăcăreală şi de Traian Băsescu care a mai vărsat astăzi o lacrimă şi de premierul marionetă, şi de incompetenţa generalizată şi de reavoinţa tuturor. Nu mai am nevoie nici de intelectualii de America, nici de profesoare de Bacău, nici de provocări...
Totul este inutil, ultima şansă a fost şi ea eludată. Nu ne mai rămâne decât să ne aşteptăm sfârşitul... şi acesta va veni în curând.
Nu-i inca venit acel moment si mai avem treaba pe aici, dar daca nu intelegem absolut exact ce se intampla, si nu prea intelegem foarte exact,intradevar nu putem face nimic.
PS si care era acea ultima sansa dupa tine?
@ Ion Adrian
Şansa era ca politica să înveţe să-şi respecte rolul instituţional stabilit prin Constituţie. Adică:
- Să pregătească competenţe pentru ocuparea posturilor ocupate prin alegere electorală sau numire directe
- Să informeze şi să sensibilizeze populaţia la problemele reale ale societăţii (dar nu printr-un măcel public al bătăliei între partide)
- Preluarea conştiinţei sociale şi adaptarea programului de guvernare funcţie de aceasta
- Stabilirea unei coerenţe a guvernării
- Înlocuirea sistemului de dispută politică cu unul de colaborare
- Fiecare să facă ceea ce are de făcut prin competenţele stabilite instituţional, să nu se erijeze preşedintele în supervizorul guvernului, parlamentul să nu intervină în actul de guvernare, Guvernul să nu mai emită acte legislative prin ordonanţe de urgenţă... ş.a.
Si prin care procedee efective si eficiente vedeai tu indeplinite acestea ?
Mai ales cand ne gandim la :
“A te opune comuniştilor nu înseamnă a face politică, ci a apăra puritatea Codului Penal”
a spus Petre Tutea.
Asa dar e cazul sa aparam mai intai puritatea codului penal si dupa aia din ce ramane dupa acesta purificare sa alegem.
De ex ca sa glumesc putin cred ca EBA ramane si de aia cu EU alaturi o voi vota.
Codurile, legile, Constituţia, principiile, drepturile omului... se adresează direct societăţii şi nu ar trebui să depindă de politică. Acesta este motivul pentru care Parlamentului, în totalitatea lui, se consideră a fi cea mai democratică instituţie, tocmai pentru că este instituţia independentă politic. Deşi cea mai mare parte a parlamentarilor sunt membrii de partid, atâta timp cât fiecare lucrează ca un individualitate cu o conştiinţă proprie, totalul parlamentului înseamnă echilibrul şi imparţialitate.
Politica intervine la nivelul Guvernului, care este guvernat de programul de guvernare, dar şi el este moderat de parlament, nu poate să sară calul prin acţiune politică pentru că este moderat de echilibrul parlamentar.
Este greşit să te opui comuniştilor, trebuie să te opui dictaturii politice. Când Ţuţea spunea acele cuvinte, comunismul era singurul partid politic, un organism egal cu politica. De aceea, poate, domnia sa înţelegea prin comunism dictatura politică.
Actiunea politica se realizeaza concret prin oameni si asupra oamenilor Daca vectorii comunismului sunt x si y si z atunci a te opune dictaturii politice a acestora inseamna sa discuti cu ei cu codul penal in mana, altfel nu va exista actiune ci numai onirism ca sa nu zic altfel.
Tu stii cum distrugerea culacilor a insemnat dezumanizarea totala a cestora, pana la se canibaliza intre ei. Te lasa indiferent acest aspect, sau vorba lui Molotov de la 1000 morti in sus incepe sa fie statistica.
Trimiteți un comentariu