Remember Nelu Oancea

---

Au trecut doi ani de când s-a dus. M-am gândit să-l omagiez postând două poezii şi un "inedit" publicate de Revista Porto-Franco (http://porto-franco.ro).

Nelu Oancea
(1937-2007)

Dus ca între doi soldati

Dus ca între doi soldati,
sunt umilul talmaci în'razboaiele
demult declarate între religii, filosofii si istorii,
între orgoliu si moarte.

Sunt rabdat si în taina urât
de o parte si de cealalta parte.

Dar sunt singurul care trec dintr-o voie în alta,
peste santuri adânci,
peste sârme ghimpate.
Si sunt singurul care spun ca se poate,
se poate.

(Pasari apocrife, Cartea Româneasca,1988,p35)

si tu nu stii nimic

Viata e un drum pe care tu nu-l vezi,
printre copaci si tufisuri si ierburi înalte
decât putin în preajma ,furat
de o pasare care cânta sau de un miel
care te priveste, te priveste cu o dragoste umila,
cu rugaminte, cu disperare,
si tu nu stii nimic, nu întelegi nimic,
te chinui în somn noaptea
visând un miel alb care te priveste,
care te priveste de la începutul lumii...
si te uimesti trezindu-te.

Doamne de când asteapta mielul acesta!
de când asteapta mielul acesta,Doamne!
si nu l-am vazut!
(Pasari apocrife, Cartea Româneasca,1988,p17)

NELU OANCEA
Pocainta la patrat

Ea, matusa sotiei, zice: Si cum sa stie Cel ce ne judeca dupa moarte, daca am fost sau nu pacatosi? Si cât de pacatosi?
Sufletul, îi raspund eu, grozavindu-ma, e ca un pescarus, Pescarusul daca e patimas, mare pofticios, îsi umple burta cu pesti si nu se mai poate înalta. Bate din aripi, dar degeaba. E prea greu.
Cu sufletul e la fel, daca e plin de pacate nu se mai poate înalta. E prea greu. Judecata se face, deci, dupa înaltimea la care te ridici. Ramâi prea jos, te duci în Iad. Urci în înalt, te duci în rai. Sau între Iad si Rai, tot e mai bine...
M-am culcat cu gândul asta dar am visat altceva.
Murisem si sufletul meu era pe o plaja. În nisip, straluceau liniile unor patrate, dreptunghiuri, triunghiuri, romburi si cercuri.
Cum priveam nedumerit, am auzit un glas destul de blând: Asterne-te!
S-a facut ca am înteles imediat. Ba, am avut timp sa ma hotarasc cam ce figura sa devin. Patratul, cu cele mai multe laturi, am zis ca înseamna bogatie, nu `trebuie sa par bogat. Cercul înscrie o perfectiune. Nu trebuie sa fiu orgolios.
M-am hotarât sa devin un triunghi: slabanog, amarât, eare sa ceara mila, îndurare. Aratam cam asa:
Imediat au venit doi îngeri. Primul înger a zis: Fa-i împartirile. Atunci, al doilea înger s-a aplecat peste mine si m-a însemnat cu o linie, nici mai mare, nici mai mica decât degetul sau aratator. Apoi, cu o a doua linie, nici mai mare, nici mai mica decât degetul sau aratator.
Aceasta, mi-a explicat el zâmbind, este unitatea. Si si-a privit îndelung degetul. Apoi a presarat peste sufletul meu câteva litere.
Prima linie, cât degetul lui, a devenit astfel DE si masura un centimetru. La fel si AG.
Primul înger si-a deschis catastiful, facând semn ca e gata sa noteze. Si cel de-al doilea înger a început împartirile:
Linia vietii tale este AC iar BC este linia faptelor tale bune, mi-a zis.
Si AC : BC = AE care este linia vietii tale de aici. Sau, linia pocaintei spre iertarea pacatelor. Daca BC, linia faptelor bune, era mai mare, AE, linia suferintei ar fi fost mai scurta. Dar asa...
Sufletul meu, care putea sa auda dar si sa vada, a privit spre AE si tin minte si-a zis în taina ca nu este chiar foarte lunga...
Stai, a zis îngerul, n-am terminat masuratorile. Linia suferintei, AE, noi o împartim la sinusul unghiului si astfel linia suferintei va creste. Întelegi? Sufletul meu a tacut.
Pentru ca GF, sinusul unghiului tau este GF = BC : AC, atunci
AE : GF = AE2
Imediat, pe sufletul meu a si prins contur patratul pocaintei.