miercuri, ianuarie 06, 2010

Bobotează


Câteva articole interesante din Ziarul Lumina.


Prin Botezul în Iordan, Hristos sfinţeşte firea noastră
Icoană aflată la Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, anul 1546. Autor - Teofan Cretanul
Miercuri, 06 Ianuarie 2010

„Astăzi, Stăpânul merge la botez, ca să ridice firea omenească la înălţime. Astăzi împărăţia cerurilor am dobândit. Astăzi, pământul şi marea şi-au împărţit bucuria lumii…“ (Rugăciunea Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului) „Izvor pururi curgător de haruri fiind Tu, Cuvinte, izvorăşti lumii iertare. Adânc care faci să curgă lumii viaţă, Hristoase, Te grăbeşti la Iordan ca să curăţeşti ca un milostiv păcatele oamenilor.“ (Icosul din Ajunul Bobotezei) Praznicul Bobotezei este ziua în care, după Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, firea apelor se sfinţeşte, iar noi, creştinii, Îl trăim pe Hristos Care a venit la Iordan împlinind Legea, spre a lua Botez de rob din mâinile Înaintemergătorului pentru păcatele oamenilor. Un interviu cu părintele Nicolae Necula, preofesor de Liturgică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

Care este importanţa teologică a venirii lui Hristos la Iordan spre a fi botezat de Sfântul Ioan Înaintemergătorul?

Boboteaza este unul dintre praznicele împărăteşti foarte importante şi foarte mari, cu ţinere în Biserica Ortodoxă. Este socotită ca atare fiindcă, în sine, acest praznic al Epifaniei sau Teofaniei, cum i se mai spune, adică Arătarea Domnului, cuprinde o întreagă teologie. Semnificaţia teologică a Bobotezei este importantă fiindcă Hristos vine să Se boteze cu botezul lui Ioan Botezătorul, botez care, aşa cum spune Sfânta Evanghelie, era spre pocăinţă şi nu spre iertarea păcatelor, ci mai degrabă o conştientizare a păcatelor. Botezul lui Ioan era o pregătire pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos.

La Botez are loc arătarea desăvârşită a Sfintei Treimi

Iisus vine să se boteze nu fiindcă avea nevoie de el, ci pentru că Mântuitorul a vrut să Se arate atunci, în primul rând lumii, la vârsta de 30 de ani, şi mai ales să arate prin Botez taina Sfintei Treimi, fiindcă aceasta înseamnă arătarea Domnului sau Epifania Domnului. Sfânta Treime se descoperise şi în Vechiul Testament, aşa cum bine ştim, în câteva momente, dintre care cel mai important este cel de la stejarul din Mamvri, dar era nevoie de o descoperire desăvârşită. Atunci a trebuit să se arate lumii întreaga Sfântă Treime: Mântuitorul în apă care Se botează, Duhul Sfânt care Se pogoară în chip de porumbel asupra Domnului şi Tatăl din ceruri care mărturiseşte: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit“. A fost o minune săvârşirea Botezului Mântuitorului Iisus Hristos, mai ales arătarea Sfintei Treimi era pentru poporul care stătea de faţă la Iordan o minune, fiindcă niciodată nu S-a arătat mai pregnant Sfânta Treime ca atunci, la apele Iordanului. Semnificaţia teologică nu cade pe botezul în sine, ci pe arătarea Sfintei Treimi, a întregii dumnezeiri. De aceea foarte frumos se numeşte sărbătoarea cu denumirea veche grecească, Epifanie sau Teofanie, care înseamnă descoperire, arătare.

Ce sens avea Botezul pentru Iisus, de vreme ce El nu avea păcate?

Mântuitorul vine şi cere Botezul de la Sfântul Ioan în primul rând fiindcă trebuia să se arate lumii, era necesar ca oamenii să ştie că Mesia venise pe pământ. În al doilea rând, era un act de smerenie care se săvârşea de către El, era un act de îndemn pentru ca toţi să săvârşească botezul, indiferent dacă acel botez era iertător de păcate sau nu. Hristos a venit la Botez pentru descoperirea Sfintei Treimi. Mântuitorul nu avea păcat, fiindcă El Însuşi spusese despre Sine: „Cine Mă va vădi de păcat?“ şi nu avea nevoie nici de curăţirea pe care o aducea acest Botez, fiindcă era o curăţire mai mult trupească, materială. Pur şi simplu, dovadă este că Hristos, aşa cum citim în Evanghelia de la Marcu, iese imediat din apă, Scriptura zice „îndată“, ceea ce înseamnă că El nu avea de ce să rămână în apă, fiindcă nu avea ce să mărturisească.

Cum să interpretăm noi astăzi gestul lui Hristos, Dumnezeu şi om care vine să se boteze de om la Iordan? Smerenie, supunere sau împlinire a Legii?

Botezul lui Hristos a fost în primul rând o împlinire a Legii. Mântuitorul a fost ascultător şi împlinitor al Legii Vechiului Testament ca să dea dovadă de supunere şi să dea exemplu că trebuie să facă această spălare rituală. În al doilea rând, era un act de smerenie, pentru că toată lumea practica acest Botez; în consecinţă şi El trebuia să-l practice. Botezul în sine nu a avut un sens al curăţirii în cazul lui Hristos, fiindcă El era curat de orice păcat. În cazul Mântuitorului, Botezul nu a fost totuşi o formalitate. Hristos asumă condiţia umană căzută, pe care o desăvârşeşte. Dar El desăvârşeşte firea umană, nu ocolind Legea, ci împlinindu-o, respectând-o. Botezul cu care S-a botezat Mântuitorul nu era botezul creştin, ci al lui Ioan, unul spre pocăinţă. Acesta era un fel de pregătire sufletească pentru primirea cu vrednicie a Mântuitorului Iisus Hristos. Nu trebuie să facem niciodată confuzia între cele două acte rituale, botezul creştin şi cel al lui Ioan; primul se făcea cu Duh Sfânt şi cu foc spre iertarea păcatelor, pe când celălalt avea doar rostul de pregătire, de conştientizare a stării păcătoase a omului. Sfinţi Părinţi mărturisesc că în Iordan Mântuitorul nu se dezbracă de păcatele oamenilor, ci se încarcă cu păcatele lor. Acesta este deja începutul mîntuirii noastre. Era primul gest prin care Mântuitorul Îşi asuma condiţia umană şi în acelaşi timp firea umană căzută în păcat pe care trebuia să o ridice şi să o mântuiască. Sfântul Ioan Hrisostom vorbeşte despre acest „mormânt al apelor“, în care intrarea şi ieşirea din apă, scufundarea şi ridicarea, reprezintă moartea şi învierea omenirii. El reia ideea paulină prezentă în Epistola către Romani, unde se spune că Botezul Mântuitorului Iisus Hristos şi al nostru nu sunt decât repetarea Morţii şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Rânduiala sărbătorii Bobotezei cuprinde slujba specială a sfinţirii Aghesmei celei Mari. Prin ce se deosebeşte ea de agheasma obişnuită?

În practica ortodoxă avem două sfinţiri de ape, sfinţirea mare, care se face la Bobotează, şi cea mică, care se săvârşeşte de oricâte ori este nevoie. Ambele pot purta numele „sfeştanie“, adică luminare, sfinţire a apelor. Apa de la Bobotează se sfinţea înainte de două ori, prima dată în ajunul Bobotezei, fiindcă atunci mergeau preoţii în vechime cu botezul pe la casele oamenilor. În zilele noastre, preoţii merg cu mult timp înainte de Bobotează pe la oameni şi de aceea a devenit practic ca această sfinţire să se săvârşească numai în ziua sărbătorii propriu-zise. Slujba Aghesmei celei mari este una solemnă. Se iese în procesiune undeva într-un spaţiu liber, în faţa bisericii, sau uneori se merge la o apă curgătoare, cu prapori, cruci şi icoane. Acolo se citesc paremii, apostol şi Evanghelie şi ectenie mare cu cereri speciale pentru sfinţirea apei. Sunt o serie de rugăciuni de o frumuseţe extraordinară compuse de Sfântul Sofronie al Ierusalimului, care arată măiestria sa imnografică. În acestea se premăresc actul Întrupării lui Hristos şi venirea lui Hristos la Botez care este o epifanie, arătând lumii că Hristos ne ridică din robia păcatului în conlucrare cu celelalte persoane ale Sfintei Treimi. Se preamăreşte Sfânta Treime în această rugăciune, mai ales. După aceea se sfinţeşte apa de trei ori, cu formule deosebite de fiecare dată. Avem de a face cu o epicleză a sfinţirii apei care arată şi însemnătatea apei nou-sfinţite. De aceea, în popor, ca importanţă, Agheasma mare ocupă loc imediat după Sfânta Euharistie, nefiind însă un echivalent al acesteia. Unii credincioşi o iau în momente speciale, în post sau în perioade de ajunare mai îndelungate, însă nu este greşit dacă o luăm în fiecare zi. Pentru că în popor respectul faţă de Agheasma mare este atât de vădit, mulţi nici nu se ating decât în perioada de post de aceasta. Dar acest obicei nu este unul cu temei în tipic. Este recomandabil ca atunci când ne sculăm din somn, dimineaţa, pe nemâncate, după ce ne-am făcut pravila de rugăciune, să gustăm puţină Agheasmă mare.

În cadrul acestei slujbe citim în stihirile canonului că „firea apelor se schimbă, iar Iordanul s-a întos înapoi“. Prin ce anume se schimbă firea apelor? De ce s-a întors Iordanul?

Este foarte frumoasă expresia: „Astăzi firea apelor se sfinţeşte şi Iordanul se înnoieşte.“ Trebuie să înţelegem că în acea zi se sfinţeşte apa ca element al naturii, fără de care noi nu putem trăi. Aceasta nu înseamnă că se sfinţesc toate apele din mări şi oceane, sau din toate pâraiele, ci doar apa asupra căreia se oficiază slujba liturgică a sfinţirii. Apa ca element este sfinţită acum. Este neîndreptăţită practica care socoteşte că opt zile după Bobotează apele sunt sfinţite şi nu se spală atunci.

Îndrumări tipiconale privind Boboteaza

Din punctul de vedere liturgic, sărbătoarea este foarte importantă fiindcă are o perioadă de pregătire. Ea începe din 2 ianuarie şi ţine până în 14 ianuarie, are catavasii speciale la Utrenie. Este semnificativ că în ajun se săvârşeşc Ceasurile Împărăteşti. Aceste Ceasuri care conţin psalmii mesianici se rostesc numai la Crăciun, de Paşti şi la Bobotează. Ar fi a treia sărbătoare ca importanţă în rândul praznicelor împărăteşti, dacă nu am lua în considerare praznicul Rusaliilor. Şi Boboteaza este importantă în pietatea populară, fiindcă în această zi avem sfinţirea Apei celei Mari. De aceea ea trece în faţa poporului ca un praznic deosebit de important, fiindcă mai multă lume participă la Bobotează decât la Crăciun sau la Rusalii, venind să ia apă sfinţită. Ajunul Bobotezei este o zi specială, de post. Există obiceiul să se mânânce grâu fiert, ca şi la Crăciun. Înaintea sărbătorii Botezului Domnului, preotul merge pe la casele cre-dincioşilor, pentru a le sfinţi. Această practică este una de origine foarte veche. Ea provine din secolul al IV-lea. De atunci se obişnuia ca preoţii să vină pe la casele credinicioşilor, pentru a le stropi cu apă sfinţită înlăturând puterea celui rău, aducând o prezenţă a lui Dumnezeu în acelaşi timp.

Când Boboteaza cade într-una din zilele săptămânii afară de sâmbătă sau duminică, în ziua ajunului se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, iar dacă sărbătoarea Botezului cade sâmbăta ori duminica, se săvârşeşte în ajun Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în ziua Praznicului se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Există şi colinde legate de Bobotează: „Aghios, Aghios/Trecu naşterea lui Hristos/Veniţi toţi să ne închinăm…“

(sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;1125;1;32275;0;Prin-Botezul-in-Iordan-Hristos-sfinteste-firea-noastra.html)


Botezul lui Hristos, semnul dumnezeirii Sale
Arheologii iordanieni susţin că, în urma săpăturilor efectuate la Wadi al-Kharar, pe malul estic al Iordanului, au identificat „Betania de dincolo de Iordan“ şi adevăratul loc în care a fost botezat Iisus. Locul în care a fost botezat Mântuitorul se află la 200 de metri de râul Iordan, care curge astăzi în Iordania. Aici se pot vedea rămăşiţe ale bisericii ridicate de creştini în secolele VI-VII. Înainte de a ajunge la locul Botezului, credincioşii se închină la troiţa pe care este reprezentat Botezul Domnului
Miercuri, 06 Ianuarie 2010

Botezul lui Hristos, săvârşit de Ioan Înaintemergătorul, este relatat în toate cele patru Evanghelii, dar în mod diferit. Se cuvine să acordăm atenţie în aceste descrieri raportului pe care evangheliştii îl stabilesc între primirea acestui Botez - pe care Hristos îl cere şi pe care Ioan la început se împotriveşte a-l administra, după cum citim la Marcu 3, 14-15 („Ioan însă Îl oprea zicând: «Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?») - şi Teofania a cărei ocazie a fost Botezul şi la care Iisus şi Ioan au fost, cel puţin ei, martori (Matei 3, 16: „Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El“).

La sinoptici există acordul asupra secvenţelor în care se desfăşoară faptele: Iisus este botezat mai întâi. Doar mai apoi, după ce El a primit botezul şi a ieşit din apă, cum precizează Apostolii Matei şi Luca, se produce teofania. Rareori în artă, de pildă, se respectă această ordine a evenimentelor. Cel mai adesea, Botezul şi teofania Botezului sunt reprezentate în mod simultan.

Botezul şi Apocalipsa: două descoperiri ale Fiului lui Dumnezeu

Dacă vorbim de teofanie, ea se petrece întotdeauna la sinoptici într-o succesiune de evenimente care îi dau caracterul apocalip- tic, în sensul de arătare, descoperire, şi care survin în această ordine. În primul rând, avem deschiderea cerurilor în timp ce Iisus Se roagă, precizează Luca. Al doilea moment este coborârea Duhului (asupra lui Iisus, cum relatează Sfântul Matei, sau în Iisus, cum spune Marcu) asemenea unui porumbel. Sfântul Ioan Teologul nu are această comparaţie; el vorbeşte despre coborârea Duhului şi precizează de două ori că Duhul va rămâne asupra lui Iisus, fără a indica sub ce formă.

Ultimul eveniment în acest complex este glasul venit din cer care se face atunci auzit, adresându-se martorilor scenei, conform Sfântului Matei, şi lui Iisus Însuşi, după Marcu şi Luca: „Acesta este / Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit“. Se deduce că vocea care s-a auzit este cea a Tatălui, dar Acesta nu este numit, nici de vreunul dintre sinoptici, nici în restul Noului Testament. Şi reprezentarea iconografică a acestui element a variat considerabil, în funcţie de epoci, locuri şi curente.

Botezul confirmă mesianitatea lui Iisus şi descoperă Sfânta Treime

Exegeţii de astăzi sunt înclinaţi să interpreteze această teofanie mai ales ca pe o scenă solemnă de învestitură profetică, de manifestare şi de confirmare a mandatului mesianic al lui Iisus.

În hermeneutica şi teologia veche lucrurile nu sunt aşa de clare. Semnificaţia dogmatică a Botezului lui Iisus rămâne în primele secole destul de obscură. Sfinţii Părinţi şi, în continuarea lor, teologii medievali au văzut înainte de toate Botezul - în contextul ereziilor şi al resturilor, puternice încă în Occident, ale adopţianismului - ca pe o mărturisire a dumnezeirii lui Iisus Hristos ca Fiu al Părintelui Ceresc şi în al doilea rând ca pe o manifestare prin excelenţă a Treimii. Acest ultim punct este explicat de Origen. El va fi dezvoltat de Epifanie de Salamina, Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan Hrisostom, Efrem Sirul şi Fericitul Augustin. El va fi integrat şi în slujba sărbătorii: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat“, spune troparul praznicului.

Sfinţii Părinţi au stabilit, de altfel, numeroase raporturi tipologice între acest episod al vieţii lui Hristos şi diverse scene din Vechiul Testament precum Noe salvat de la potop, vindecarea lui Neeman Sirianul, episodul trecerii Mării Roşii amintit de Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Corinteni, 10, 1-2: „Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare. Şi toţi întru Moise au fost botezaţi în nor şi în mare.“

„Nu ziua în care Iisus S-a născut trebuie să se cheme Epifania, ci ziua în care a fost botezat. Căci nu naşterea Sa L-a făcut cunoscut, ci botezul Său. Înaintea zilei botezului Său, El nu a fost cunoscut de popor“, spune Sfântul Ioan Hrisostom.

Botezul lui Hristos are două aspecte fundamentale: mai întâi, deplinul adevăr dogmatic al lui Dumnezeu Cel în Trei Persoane a fost descoperit omului: „Dumnezeul nostru, Treimea, S-a descoperit El Însuşi în această zi: căci Tatăl dă mărturie de paternitatea Sa în mod manifest, Duhul coboară din ceruri ca un porumbel şi Fiul apleacă capul Său preacurat în faţa Înaintemergătorului şi se lasă botezat“. În al doilea rând, respectând ritualul stabilit de prooroci, Hristos a statornicit Botezul Noului Legământ aşa cum va întemeia Euharistia sărbătorind Paştele cu ucenicii Săi.

Istoria sărbătorii Botezului în Orient şi Occident

Celebrarea Botezului lui Hristos a fost numită pe scurt Teofanie. Slujba acestei zile în Orient prefera în locul praznicului Naşterii Domnului o sărbătoare a Epifaniilor, la plural, celebrată pe 6 ianuarie, care regrupa şi accentua după obiceiul fiecărei Biserici (Antiohia, Alexandria, Ierusalim) Naşterea, Adorarea magilor sau Botezul lui Hristos, uneori chiar şi Nunta din Cana. Liturghia, aşa cum se derula ea la Ierusalim la sfârşitul secolului al IV-lea, a fost descrisă de Egeria.

Roma, la mijlocul secolului al IV-lea, nu cunoştea încă această sărbătoare de la 6 ianuarie, dar avea de la începutul aceluiaşi veac o sărbătoare echivalentă, sărbătoarea Crăciunului (atestată spre începutul anului 300). Sfârşitul secolului al IV-lea marchează un fel de schimb între Orient şi Occident, fiecare din cele două părţi ale oikumenei adoptând sărbătoarea celeilalte şi păstrând-o în acelaşi timp pe cea proprie. Rezultatul a fost că au început să se distingă cele două sărbători, diferite, ceea ce va desolidariza destinele liturgice ale Naşterii Domnului şi Botezului. De acum înainte, Răsăritul celebrează sărbătoarea Naşterii pe 25 decembrie, asociată cu Adorarea Magilor, fiind numită Sărbătoarea Teofaniilor sau Sărbătoarea Luminilor, în baza unei intuiţii teologice şi mistice şi a unei povestiri apo-crife deja cunoscute de Sfântul Justin Martirul şi Filosoful, care povestea că o lumină va străluci în apele Iordanului când Iisus se va pogorî acolo (povestire nu departe de adevăr, de vreme ce şi în rugăciunea Sfântului Sofronie ,Patriarhul Ierusalimului, citim: „Astăzi raiul s-a deschis oamenilor şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă. Astăzi ne-am izbăvit de întuneric şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne-am luminat. Astăzi întunericul lumii se risipeşte cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi toată făptura se luminează de sus ca o făclie…“).

În Occident, Botezul lui Hristos a rămas una dintre componentele noii sărbători a Epifaniei, dar aceasta va fi denumită adesea Sărbătoarea Regilor, pe motivul legăturii cu Adorarea magilor, venirea acestora având o anumită preferinţă în evlavia apuseană.

Botezul lui Ioan şi cel creştin

Din punctul de vedere teologic, reflecţia asupra Botezului lui Hristos este unul dintre locurile cele mai înalte privind hristologia, teologia Sfintelor Taine, antropologia creştină şi spiritualitatea. Hristos, cu ocazia Botezului, face demonstraţia sublimei Sale smerenii. În timpul sărbătorii Epifaniei se binecuvintează apele, considerându-se că există o legătură între Botezul lui Hristos şi cel al creştinilor, acesta fiind arhetipul aceluia: botezul creştinului e o imitare în această perspectivă a botezului lui Hristos. În ambele cazuri este vorba de a merge pe urmele lui Hristos. Apoi, şi de o parte, şi de alta avem darul Duhului şi dimensiunea trinitară a actului ritual. Dar diferenţele sunt vizibile. Hristos nu avea nevoie de a trece prin botezul lui Ioan, în timp ce primirea botezului creştin este o necesitate care ţine de mântuire. Hristos S-a cufundat în mod concret în Iordan, în timp ce creştinii se cufundă în Moartea şi Învierea lui Hristos (Romani 6, 4-5: „Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi prin înnoirea vieţii. Căci dacă am fost odrăsliţi prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi învierii Lui“). Nu trebuie totuşi să adâncim această opoziţie, atâta timp cât Hristos desemnează suferinţele prin care El va trece ca pe un botez.

Coborârea Sa în apele Iordanului a fost adesea interpretată ca o pogorâre victorioasă, biruitoare în apele morţii, în care l-a învins pe Satan şi a sfinţit apele. Una dintre stihirile sărbătorii Epifaniei face să se audă Domnul zicând către Ioan Înaintemergătorul: „Proorocule, vino să mă botezi (…) Sunt grăbit să aduc pieirea vrăjmaşului ascuns în ape, stăpânul întunericului, pentru a elibera lumea din plasele lui, aducându-i viaţa veşnică.“ Apele nesfinţite sunt „mormânt de ape“, „hudatostrôtos taphos“. Sfântul Ioan Hrisostom comentează: „Scufundarea şi ieşirea din ape sunt imaginea coborârii în iad şi a învierii“. (Traducere şi adaptare după François Bśspflug, „Le Baptęme du Christ ŕ lâépoque romane“, Buisson ardent, nr. 13)

(sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;1125;1;32274;0;Botezul-lui-Hristos-semnul-dumnezeirii-Sale.html)


Astăzi se săvârşeşte sfinţirea mare a apei
Miercuri, 06 Ianuarie 2010

Credincioşii ortodocşi serbează astăzi, 6 ianuarie, Botezul Domnului. Ieri, în ajunul Bobotezei, a fost zi de post, prilej de pregătire duhovnicească înaintea marelui praznic al Botezului Mântuitorului.

După rânduielile liturgice speciale din ajunul Botezului Mântuitorului, Ceasurile împărăteşti, care au paremii speciale, prochimen, apostol, Evanghelie şi cântări legate de praznicul împărătesc din ziua următoare, şi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, astăzi, la Catedrala patriarhală din Bucureşti, slujba sfinţirii Aghezmei celei mari va fi săvârşită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi. „Slujba de sfinţire mare a apei va fi oficiată de PF Părinte Patriarh Daniel, după Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala patriarhală. Sfinţirea Apei celei Mari va fi oficiată în piaţeta dintre Catedrala patriarhală şi Reşedinţa patriarhală, acolo unde sunt aşezate 12 vase cu peste 7.000 de litri de apă ce urmează să fie sfinţită. Aici a fost amplasată o cruce metalică de aproximativ 3 metri, care a fost împodobită cu cetină de brad, busuioc şi flori. La slujba de sfinţire mare a apei care se săvârşeşte numai în ajun şi în ziua Praznicului Botezului Domnului, la Catedrala patriarhală vor participa într-o atmosferă duhovnicească specifică marilor praznice ale Ortodoxiei câteva mii de credincioşi din Bucureşti şi din împrejurimi. Apa care se va folosi în cadrul acestei sfinte slujbe va fi adusă de brigada de pompieri din cadrul «Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă Bucureşti», luată din puţuri de mare adâncime, apă extrem de curată, iar cisternele cu care va fi transportată apa au fost curăţate, igienizate şi special pregătite în aceste zile premergătoare Praznicului“, ne-a declarat părintele consilier patriarhal Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Peste 10.000 de sibieni, aşteptaţi în Piaţa Mare

Peste 10.000 de sibieni sunt asteptaţi astăzi, de marele praznic al Botezului Domnului, la ora 12:00 în Piaţa Mare din centrul municipiului Sibiu, pentru a participa la sfintirea apei, potrivit BASILICA. Slujba va fi oficiată de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, mitropolitul Ardealului. Părintele Cătălin Dumitrean, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Sibiului, a dat mai multe detalii despre eveniment într-un interviu Radio TRINITAS: „După tradiţia care deja, iată, an de an se repetă la Sibiu, un frumos obicei, fiecare parohie după săvârşirea în biserici a Sfintei Liturghii se va îndrepta în coloană, credincioşii şi preoţii parohi, pentru a ajunge în Piaţa Mare a oraşului. În jurul orei 12:00 va începe slujba de sfinţire a Aghezmei mari, slujbă la care participă toţi preoţii din Sibiu, Înalt Preasfinţitul nostru Părinte Mitropolit dr. Laurenţiu Streza, Preasfinţitul Părinte Episcop-Vicar Andrei Făgărăşanu şi, ca de fiecare dată, sunt aşteptaţi mii şi mii de credincioşi. Este un eveniment deosebit pentru Sibiu, o tradiţie care sperăm ca şi de acum în fiecare an să se repete, care creează o unitate în credinţă deosebită, o armonie duhovnicească cu totul şi cu totul aparte, pentru toţi cei care vor să trăiască cu dragoste credinţa noastră ortodoxă“.

Procesiuni la Constanţa, Galaţi, Brăila şi Tulcea

Astăzi, începând cu ora 9:00, la Catedrala arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ va avea loc Sfânta Liturghie în cinstea Botezului Domnului, oficiată de către IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. La ora 11:45, clerul şi credincioşii vor porni într-o amplă procesiune spre faleza Comandamentului Forţelor Navale, unde, la ora 12:00, va fi oficiată slujba de sfinţire a apelor. Conform tradiţiei, IPS Teodosie va arunca în apa mării trei cruci ce vor fi recuperate de tineri curajoşi, anunţă Biroul de presă al Arhiepiscopiei Tomisului.

Tot în cadrul slujbei, Arhiepiscopul Tomisului va sfinţi apa din 16 budane de lemn aflate în care trase de boi şi de măgari.

Tot astăzi, 6 ianuarie, după oficierea slujbei de sfinţire mare a Apei din Portul turistic Tomis, Arhiepiscopul Teodosie va dărui sticle cu Agheazmă mare bolnavilor de la Spitalul Judeţean din Constanţa, bătrânilor de la Azilul de pe strada Unirii, Constanţa, şi celor privaţi de libertate de la penitenciarele Poarta Albă şi Valul lui Traian.

În ajunul praznicului Botezului Domnului, la Catedrala arhiepiscopală din Galaţi s-a săvârşit slujba Ceasurilor împărăteşti urmată de Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, după care a avut loc sfinţirea Aghezmei celei mari de către IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de clerul catedralei şi numeroşi credincioşi, informează Biroul de presă al Dunării de Jos.

Astăzi, Înalt Preasfinţia Sa va săvârşi slujba Sfintei Liturghii la Catedrala „Naşterea Domnului“ din Brăila, de unde, începând cu orele 11:00, preoţii şi credincioşii de la parohiile brăilene, în frunte cu ierarhul lor, vor porni în procesiune către faleza Dunării, unde va avea loc slujba de sfinţire a Aghezmei mari, urmată de tradiţionala aruncare a crucii în apele Dunării. Acelaşi ritual va fi săvârşit şi la Galaţi, de către IPS Casian, pe faleza Dunării, în dreptul bisericii fortificate Precista, începând cu orele 13:00.

În frumoasa tradiţie a anilor anteriori, în toate parohiile din cuprinsul Episcopiei Tulcei se oficiază astăzi slujba Sfintei Liturghii, urmată imediat de săvârşirea slujbei Aghezmei celei mari, iar acolo unde există posibilitate, conform vechilor practici, această rânduială se oficiază lângă un luciu de apă sau direct pe malul Dunării, informează Biroul de presă al Episcopiei Tulcei.

La bisericile parohiale din municipiul Tulcea, începând cu primele ore ale acestei dimineţi, se vor oficia slujba Sfintei Liturghii, apoi slujba Aghezmei celei mari, după care grupurile formate la bisericile centrale din oraş vor porni către Catedrala episcopală „Sf. Nicolae“, de unde, la ora 12:30, o procesiune imensă formată aici va trebui să ajungă la ora 13:00 la nava Republica staţionată pe faleza Dunării.

Procesiunea va fi condusă de Întâistătătorul Eparhiei Tulcii, Preasfinţitul Visarion, şi se va desfăşura pe traseul str. Progresului, str. Frumoasă, str. Babadag, str. Unirii, Faleză.

După oficierea slujbei Aghezmei celei mari şi momentul aruncării în apele Dunării a crucii de lemn împodobite cu busuioc, Episcopul Visarion va rosti un cuvânt de învăţătură prilejuit de importanţa sărbătorii.

Sfinţirea apei pe faleza Dunării din Moldova Nouă

La praznicul Botezului Domnului, începând cu ora 9:00, PS Episcop Lucian al Caransebeşului va săvârşi Sfânta Liturghie arhierească la Parohia „Adormirea Maicii Domnului“ - Moldova Nouă din Protopopiatul Oraviţa, după care va oficia slujba de sfinţire a apei celei mari pe faleza Dunării din oraşul Moldova Nouă, informează Agenţia de Ştiri a Patriarhiei Române.

Mii de credincioşi sunt aşteptaţi astăzi, de Bobotează, la Biserica „Sfinţii Apostoli Pentru şi Pavel“ din Zimnicea, pentru a participa la sfinţirea apelor şi la procesiunea de la malul Dunării. Slujba va fi oficiată de PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. După cum a declarat pentru Radio TRINITAS părintele Cătălin Păunescu, consilier administrativ al eparhiei, „întreaga mulţime a credincioşilor împreună cu Preasfinţitul şi preoţii prezenţi vor merge pe malul Dunării. Înveşmântat în toate veşmintele, va arunca crucea în Dunăre, urmând ca acel tânăr care se va arunca pentru a o prinde să primească un premiu din partea Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului, a Primăriei Zimnicea, înmânat de Preasfinţitul Episcop Galaction“.

(sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;1125;1;32276;0;Astazi-se-savarseste-sfintirea-mare-a-apei.html)


Apă-botează
Miercuri, 06 Ianuarie 2010

Nici până astăzi, în dicţionarele limbii române nu se găseşte o explicaţie sigură a termenului Bobotează, ca nume pentru sărbătoarea Botezul Domnului Iisus Hristos; s-au făcut însă trimiteri la cuvântul compus din titlu, la care vom reveni.

Evident, în Bobotează recunoaştem uşor verbul (a) boteza (<>baptizare), care face parte din vocabularul primordial, de factură rurală, al creştinismului ortodox românesc. Substantivul derivat, botez, numeşte una din cele şapte taine, reprezentând ştergerea păcatului strămoşesc, care constă în cufundarea corpului celui botezat, de către preot, în cristelniţa cu apă sfinţită. Acelaşi termen apare, în vorbirea populară, şi pentru a numi apa sfinţită întrebuinţată la botez, agheazma.

Dar etnograful cleric Simeon Florea Marian, în monografia sa intitulată Sărbătorile la români (vol. I, 1898), a înregistrat denumirea Botezul apelor pentru Bobotează, sărbătoare ce cunoaşte, în vorbirea din diferite zone ale ţării, şi denumiri simple, printre care Botez (mai ales în Banat), sau Botează (în Basarabia şi nordul Bucovinei). Faţă de înregistrări ocazionale mai vechi, pentru Apă-botează, însemnând tot „Bobotează“, anume cele din Maramureş (I.-A. Candrea, Graiul din Ţara Oaşului, 1907), sau din zona Haţegului (comunicată, pentru Dicţionarul Academiei, de Ion Pop Reteganul), anchetele lui Sever Pop pentru Atlasul lingvistic român, din anii 1928-1938, au dovedit că numele respectiv era folosit curent, în epocă, într-o arie largă, reprezentând Ţara Haţegului, sud-vestul Transilvaniei şi sudul Crişanei, ca şi Ţara Oaşului (după o hartă anexă la studiul Le piu importanti feste presso i Romeni, 1938).

Aşadar, în relaţie cu Botezul apelor şi cu Botez, Botează, a putut lua naştere, chiar pe terenul limbii române, denumirea Apă-botează, pentru sărbătoarea când se face agheazma cea mare, sfinţirea apelor, pe care o săvârşesc preoţii, la o apă curgătoare sau la o fântână şi cu care, apoi, sunt stropiţi oamenii, iar, la ţară, şi casele şi vitele. Astfel, explicaţia numai schiţată (din lipsă de material documentar privind circulaţia în vorbire a termenului), în Dicţionarul Academiei (vol. I/I, 1913), se susţine, având în vedere transformări fonetice care s-au putut produce în pronunţarea allegro a secvenţelor (a)pă-bo(tează) > bo-bo (fenomenul se numeşte „asimilare regresivă“).

Conform Dicţionarului Academiei, prima atestare a termenului Bobotează se găseşte abia în Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu (1652), iar factura populară a denumirii, folosită curent în graiurile din Moldova, Muntenia şi din cea mai mare parte a Transilvaniei, este dovedită şi de faptul că, în calendarul creştin ortodox, numele oficial al sărbătorii este Botezul Domnului, iar Boboteaza apare doar într-o paranteză. Tot în ceea ce priveşte nivelul limbii la care termenul a fost şi este funcţional, să notăm sintagma gerul Bobotezei, evocând reputaţia acestei zile de a fi deosebit de friguroasă („că n-o fi gerul Bobotezei“ se zice când cineva se vaită de frig, fără a fi ger mare), şi, de asemenea, enunţul „La Bobotează, brăzdează“, consemnând creşterea luminii zilnice; explicaţia zicătorii, înregistrată într-o culegere, din 1909, de tradiţii despre „sărbătorile poporului“ din zona Muscelului, este următoarea: „creşte ziua binişor“!

(sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;1125;1;32290;0;Apa-boteaza.html)

Un comentariu:

karina spunea...

La multi ani, tuturor celor ce poarta numele de Ioan!
Frumos articol ai facut cu ocazia Sfintelor sarbatori!