Tot mai cumplit si mai urit imi este,
Printr-un tunel inzapezit trecind
Sa ma inec, plingind, in propriul gind,
Nemaiaflind de tine nici o veste.
Aud ca vei ajunge-ntre neveste,
Intre suferitoarele de rind,
Definitiv am sa te pierd curind,
Sint inutile lacrimi si proteste.
Eu simt ca mor uitindu-ma-ndarat,
Si cum coboara lacrimi sa ma spele,
Te caut intr-un cuib de rindunele,
Mi-e dor, macar in poze, sa te vad.
Si, totusi, dincolo de-acest prapad,
Tu ce mai faci, motiv al vietii mele?
(sursa: http://www.revistatango.ro/adrian_paunescu_dincolo_de_prapad-1303.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu