O căutare, generalul Gheorghe Băgulescu

---

Am plecat de la anunţul domnului Adrian Năstase:

Gheorghe Băgulescu un mare român cu…suflet japonez

Am descoperit însă o natură legionară care astăzi ar fi controversată ca fenomen, deşi, în nici un fel de sursă, ea nu este cu nimic blamată şi o natură de om de cultură şi diplomat, în amestec cu condiţia militară... Un personaj interesant despre care s-ar putea scrie, cu siguranţă, un roman. Domnul Mihai Epure a scris de altfel două cărţi care îl vizează, desigur unei documentări cât se poate de exhaustive.

Mi s-a părut interesant...

(sursa: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/clujul/1924/BCUCLUJ_FP_PII664_1924_002_017.pdf)


(sursa: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1124/1/BCUCLUJ_FP_PII664_1924_002_026.pdf)

Generalul Gheorghe Băgulescu, ataşat militar în Japonia între 1935-1938, care îşi însuşeşte repede şi bine limba japoneză, desfăşoară o largă activitate de propagandă românească pe teritoriul nipon, dar, în acelaşi timp, studiază temeinic istoria şi obiceiurile japonezilor procurând numeroase obiecte de artă pe care le-a donat ulterior Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti.
În cele din urmă, scrie şi publică un roman în trei volume, cu titlul "Suflet japonez" în care prezintă în mod magistral Japonia feudală şi primeşte premiul Academiei de Ştiinţe nipone pentru „cel mai bun roman despre japonezi scris de un străin”. După ce revine în ţară, în anul 1941, Băgulescu este retrimis în Japonia ca ministru extraordinar şi plenipotenţiar, până în 1943, în plin război, când îşi manifestă dezacordul faţă de război şi de regimurilor totalitare şi intră în conflict cu autorităţile japoneze. Este constrâns să părăsească postul şi să emigreze în S.U.A. şi apoi în Franţa, unde şi-a găsit sfârşitul.

(sursa: http://www.defense.ro/Site%20SIA%2008-2010/Revista%204(46)%202009.pdf)

Marcel Olinescu: "Meritul d-lui col. G. Băculescu nu i-l putem noi cântări şi preţui. Împreună cu A. Simu, vor fi sigur marii Mecenaţi ai artei plastice. Fapta d-sale e însă adânc grăitoare: Iată ce poate face un om care vrea să dea un rost vieţii."
(sursa: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/societateademaine/pdf/BCUCLUJ_FP_279802_1940_017_001.pdf)

Generalul Gheorghe Băgulescu, comandantul Comandamentului naţional al luptătorilor şi ctitor legionar, ataşat militar în Japonia, la un moment dat, face apel pentru împăcarea legiuni cu armata, ambele victime inocente, în viziunea sa, ale provocării puse la cale de elemente comuniste care, servind interese străine, au semănat discordia, făcând să curgă sânge românesc, ceva în genul revoluţiei de la 1989
(sursa: http://www.bibliotheca.ro/reviste/litere/nr_5_6_2010/litere122123.pdf)

Reuniunea nationala a luptatorilor de pe front la "Mormântul Soldatului Necunoscut", programata pentru 8 decembrie, la care va vorbi si Conducatorul Statului, generalul Antonescu, are sensul mai profund de însufletire a "Organizatiei luptatorilor de pe front" si de formare a unui necesar element în constiinta armatei române. Discursurile prevazute pentru aceasta reuniune trebuie, la dorinta lui Antonescu, sa evite orice atac la adresa Garzii de Fier, pentru a nu se genera noi conflicte. Ca sef al "Organizatiei luptatorilor de pe front" este prevazut un general Bagulescu, despre numirea caruia se raporteaza acum si oficial. Crearea cestei organizatii a fost întâmpinata cu neîncredere de catre Garda de Fier, pentru ca în aceasta organizatie se întrevede, nu fara motiv, o contrapondere a Garzii de Fier.
(sursa: http://www.fundatiagusa.ro/assets/files/Media%20presa%20PDF/RELATII-MILITARE-ROMANO-GERMANE.1939-1944-DOCUMENTE.pdf)