Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, Bucureşti) este un violonist, compozitor şi dirijor francez, născut la Bucureşti, România. Cariera sa internaţională este spectaculoasă. După ce câştigă primele sale premii la Conservatorul din Bucureşti, Vladimir Cosma ajunge în 1963 în Franţa, unde îşi continuă studiile cu Nadia Boulanger la Conservatorul Naţional din Paris. Pe lângă formaţia clasică, s-a simţit mereu atras de muzica de jazz, de muzica de film şi de toate formele muzicilor populare.
În paralel cu activitatea de compozitor Vladimir Cosma s-a consacrat şi dirijării şi rescrierii propriilor compoziţii muzicale pentru film, în scopul de a fi interpretate în afara sălilor de cinematograf, în cadrul concertelor de muzică simfonică. Dirijează mari orchestre simfonice în Franţa şi în străinătate. În anul 2009, a apărut la editura "Hors Collection" o carte de interviuri realizată de Vincent Perrot, intitulată "Vladimir Cosma comme au cinéma", şi de curând, o antologie discografică a compozitorilor pentru film, regrupând 91 de benzi originale integrale în două volume. În 2010, postul de televiziune France 3 i-a consacrat două seri difuzând concertul de la Teatrul Chatelet şi un film documentar intitulat "Vladimir Cosma Intime". Muzicianul a primit două premii Cézar pentru "Cea mai buna muzica de film": "Diva" (1982) si "Le Bal" (1984), apoi în 1986 şi 1991 premiul pentru "Cea mai buna muzica TV" şi alte diferite premii şi distincţii. Vladimir Cosma a obţinut numeroase Discuri de Aur şi Platină în întreaga lume: Franţa, Germania, Japonia, Anglia, Elveţia, Belgia, Italia, Olanda, Scandinavia, etc. Maestrul este Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, Mare Ofiţer al Meritului Cultural Român şi Comandor al Ordinului “ Des Arts et des Lettres”.
Cea de a IV-a ediţie a Expoziţiei internaţională de caligrafie din China a fost vernisată, recent, în oraşul Xiangyang, provincia Hubei.
Actuala ediţie cuprinde 160 de piese de caligrafie chinezeşti, nipone şi Sud - coreene. După vernisaj, o sută de caligrafii din cele trei state vor compune împreună o lucrare cu o lungime de 100 de metri. Expoziţia va cuprinde şi o serie de manifestări culturale.
Expoziţia este organizată sub egida Institutul de Caligrafie din cadrul Academiei Naţionale de Arte din China. Primele trei ediţii s-au desfăşurat la Beijing, Seul şi Nagoya (Japonia). (http://romanian.cri.cn/341/2011/11/23/1s122526.htm)
Caligrafia din China, cu o istorie de mii de ani este o formă de exprimare artistică a caracterelor chinezeşti, fiind totodată şi un semnal al culturii chineze. Expoziţia internaţională de artă caligrafică modernă, ce a avut loc, recent, la Hangzhou, provincia Zhejian din estul Chinei, sub genericul „Caligrafia şi Noncaligrafia", a stârnit un mare interes din partea iubitorilor de caligrafie şi de arte moderne. Lucrările expuse la acest eveniment nu transmit, însă, forma de exprimare tradiţională cu pensulă, tuş, hârtie şi un vas mic de piatră pentru măcinat tuş solid, ci combină caligrafia cu artele moderne, cum ar fi pictură, dans şi artă de performanţă, ceea ce conferă caligrafiei tradiţionale noi sensuri şi îi dă noi valenţe şi extinderi.
Aceasta este a doua ediţie a unei expoziţii de acest gen, prima fiind organizată acum cinci ani. Pentru directorul Centrului de Cercetare a Caligrafiei Moderne din cadrul Academiei de Arte din China, Wang Dongling, aceşti cinci ani au însemnat mult mai mult, a fost o perioadă de cercetări şi de căutări. El se gândea tot timpul că va apărea o asemenea problemă:
„Un intelectual din trecut este învăţat de mic să scrie cu pensula. Şi toată viaţa scrie cu pensula, până la o vârstă înaintată. Iar acum folosim stilou sau pix, tinerii scriu chiar la calculator. De aceea, astăzi, caligrafia are un mediu de existenţă cu totul schimbat. Însă caligrafia este arta cea mai excelentă şi tradiţională din China. Cum poate ea să existe şi să se dezvolte în situaţia actuală?"
De la prima ediţie a expoziţiei „Caligrafia şi Noncaligrafia" unde au fost expuse lucrări de artă plană şi tridimensională, de sculptură, lucrări audio-vizuale şi chiar de concepţii, până la a doua ediţie a expoziţiei, care cuprinde şi elemente de vestimentaţie, dansuri, fotografii şi alte forme de artă, caligrafia din China a depăşit, deja, limitele impuse de materialele simple precum pensulă, tuş, hârtie şi vas mic de piatră pentru măcinat tuş solid, dar şi cele pentru forma simplă de exprimare doar prin caractere negre şterse pe hârtie albă.
La actuala ediţie a expoziţiei de caligrafie, coregraful din Taiwan, Lin Huaimin a venit cu dansul său modern, designerul vestimentar, Wu Haiyan le-a „îmbrăcat" pe manechine cu caligrafie. Wu Haiyan spune:
„De data aceasta am colaborat cu Wang Dongling. Am combinat caligrafia cu ţesut şi cu vestimentaţie, ceva asemănător artei de preformanţă."
Artele prezentate la această expoziţie au conferit caligrafiei, prin limbajul specific al fiecăreia, posibilităţi nelimitate. În epoca de astăzi, cu un înalt grad de imaginalizare şi globalizare, caligrafia chineză nu înseamnă numai arta de a scrie şi de a inscripţiona, ci de a avea un conţinut mai bogat în universul artei.
Wang Dongling şi-a învăţat studenţii de la Universitatea Minnesota din SUA, în perioada 1989 – 1992, caligrafie chineză, deşi aceştia nu ştiau deloc limba chineză. Această experienţă specială i-a dat inspiraţie în cercetarea acestei arte. El a spus:
„Unii prieteni străini nu cunosc caracterele chinezeşti, dar ei au talent la pictură. Atunci, pentru ei, caligrafia reprezintă pur şi simplu o artă. Eu am predat-o ca pe o artă. În opinia mea, caligrafia chineză este o artă cu conţinuturi bogate, unele din acestea putând fi acceptate şi absorbite de occidentali. Liniile în caligrafie sunt cele mai fine şi mai bogate din lume, având o puternică forţă de exprimare. Tocmai din acest motiv, aceste linii pot purta sentimentele autorului."
În opinia lui Wang Dongling, în caligrafia chineză nu trebuie subliniată prea mult specificaţia şi apartenenţa ei – aceea de a fi înţeleasă nu numai de către chinezi. El speră ca această artă să poată dialoga cu cea contemporană, să fie înţeleasă de tot mai mulţi oameni.
Experienţele multiple ale caligrafiei reprezintă provocări pentru această artă. De aceea este disputată controversat. Dar Wang Dongling spune că lui nu-i este teamă de observaţii. În primul rând, el consideră că criticile aduse caligrafiei moderne din punct de vedere tradiţional reprezintă încătuşarea concepţiilor deja existente. Şi apoi, inovaţie nu înseamnă respingerea tradiţiei, ci dimpotrivă, îi conferă tradiţiei o viaţă şi mai puternică. El a spus:
„La caligrafia tradiţională, unii sunt foarte buni, dar le lipseşte creativitatea. Este ceva stilizat. Expoziţia noastră „Caligrafia şi Noncaligrafia", precum şi centrul nostru de cercetare au menirea de a sparge această situaţie. Sunt permise cercetări şi experimentări. După mine, caligrafia chineză are un conţinut extrem de bogat. Se poate spune că, în arta mondială contemporană, aceasta reprezintă un teren fertil neatins."
Wang Dongling speră ca această artă tradiţională chineză să poată fi cunoscută şi apreciată de toată lumea, la fel ca şi artele marţiale, bucătăria şi Boxul Taiji din China.
Poate că spiritul creştin ar trebui să recapete şi dimensiunea iniţială a credinţei, anume conştiinţa Vechiului Testament, astfel încât toate credinţele care îşi au fiinţa în Vechiul Testament să se concentreze pe faptul că au acelaşi Dumnezeu chiar dacă înţelesurile date de om Divinităţii diferă.
Avraam (sau Ibrahim după forma islamică), fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, descendent al lui Sem, este primul dintre cei patru patriarhi. Moise istoriseşte cum Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-i aducă jertfă unicul lui fiu. Avraam nu a stat pe gânduri, l-a luat pe Isaac şi a plecat spre vârful muntelui spre a împlini porunca.
Atunci când Allah a dorit să-l încerce şi i-a cerut sacrificiul suprem, să sacrifice pe unicul său fiu, Ibrahim s-a arătat dispus s-o facă, ca semn al devotamentului său faţă de Creator. Se spune că impresionat de credinţa lui Ibrahim, Allah l-a oprit în ultimul moment de la sacrificiul fiului său, în cea de-a 12-a lună a Calendarului Musulman şi s-a mulţumit doar cu sacrificarea unui berbec. Potrivit tradiţiei islamice, credincioşii au obligaţia ca în această perioadă să sacrifice un batal, o oaie sau o vită. Dacă sacrifică o ovină, aceasta trebuie să aibă cel puţin 6 luni şi să fie sănătoasă, în vreme ce bovinele nu trebuie să depăşească 2 ani. E foarte important ca sângele animalului să se scurgă în pământ, în gropi anume făcute şi nu să se împrăştie sau să fie călcat în picioare de cei care participă la sacrificare.
De sărbătoare musulmanii trebuie să se împace, se fie uniţi şi să se gândească la cei săraci, la cei flămânzi, la cei care au nevoie de ajutor.
Este sărbătoarea sacrificiului pentru Allah iar interpretarea poate merge spre o semnificaţie Crăciunului Islamic. După sacrificiul de la moschee, musulmanii merg la cimitir, unde imamul ţine o slujbă. Familiile de musulmani, în special cele înstărite, sunt obligate să taie un berbec în una din cele 4 zile cât durează Sărbătoarea Sacrificiului (sunt consideraţi înstăriţi musulmanii care posedă, ca avere, 92 de grame de aur ori 600 de grame de argint sau echivalentul lor în bani). Ritualul sacrificiului spune că animalele pot fi sacrificate pentru cel mult 7 persoane iar după ce împart carnea în 3 părţi egale, musulmanii trebuie să o dea vecinilor şi celor nevoiaşi dar să păstreze şi pentru familie (o treime). Carnea este direct fiartă, fără a fi spălată, iar oasele nu trebuie sfărâmate. Prima zi a acestei sărbători începe cu o slujbă specială la geamie, după care oamenii sacrifică animalele sau merg la cimitir pentru a-şi cinsti morţii. În acelaşi timp, femeile prepară bucatele tradiţionale, în vreme ce copiii merg cu colindul (din repertoriul de colinde care circulă în Dobrogea cu această ocazie sunt Căpriţa, Cântecul, Sacul, etc.; tradiţia aceasta a fost transmisă din generaţie în generaţie, de cele mai multe ori pe cale orală). Sărbătoarea sacrificiului este marcată de musulmanii din întreaga lume şi prin tradiţionalul pelerinaj la Mecca şi Medina – pe care fiecare musulman este dator să-l facă o dată în viaţă, cel puţin. Mai multe vezi pe http://www.calendarintercultural.ro/agenda.php?detalii=197&eventdate=1228687200
Vechiul Testament spune aşa în Facerea (Geneza):
Capitolul 22
1.
După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: "Avraame, Avraame!" Iar el a răspuns: "Iată-mă!"
2.
Şi Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!"
3.
Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.
4.
Iar a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela.
5.
Atunci a zis Avraam slugilor sale: "Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi, închinându-ne, ne vom întoarce la voi".
6.
Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul şi cuţitul şi s-au dus amândoi împreună.
7.
Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: "Tată!" Iar acesta a răspuns: "Ce este, fiul meu?" Zis-a Isaac: "Iată, foc şi lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?"
8.
Avraam însă a răspuns: "Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!" Şi s-au dus mai departe amândoi împreună.
9.
Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.
10.
Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.
11.
Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!"
12.
Iar îngerul a zis: "Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău".
13.
Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.
14.
Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă şi de aceea se zice astăzi: "În munte Domnul Se arată".
15.
Şi a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam şi a zis:
16.
"Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine,
17.
De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi;
18.
Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu".
Şi în România există această sărbătoare, 30 de mii de persoane o sărbătoresc în judeţul Constanţa. În total, în România sunt aproximativ 70 de mii de musulmani.
Şeful Cultului Musulman din România, muftiul Muurat Iusuf, a declarat că Sărbătoarea Sacrificiului este un eveniment religios comemorativ, în religia islamică, ce are loc la finalul pelerinajului anual, organizat la locurile sfinte din Arabia Saudită, de la Mecca.
''Pelerinajul, ce se desfăşoară după un ritual strict, reiterează pelerinajul iniţiatic al Profetului Mohammed, în primul mileniu creştin, la locurile sfinte ale religiei islamice, de la Mecca, Valea Mina, pe Muntele Arafat, dealul Muzdalifa şi Medina, la care participă anual circa trei milioane de pelerini, dar şi puterea sacrificiului pentru credinţa în Creator, probată de Profetul Ibrahim'', a precizat muftiul.
Sărbătoarea Sacrificiului comemorează, la sfârşitul pelerinajului, gestul de sacrificiu al profetului Ibrahim (Avraam, pentru iudeo-creştini), cel care, pus să aleagă între dragostea faţă de unicul său fiu şi adoraţia lui Allah, optează pentru confirmarea devoţiunii faţă de divinitate.
''Pentru a-şi exprima credinţa necondiţionată şi supunerea faţă de Allah, Ibrahim se arată pregătit să-şi sacrifice fiul, pe Ismail, dar Allah, văzându-i hotărârea şi nestinsa credinţă, îl trimite pe Arhanghelul Gabriel cu un berbec pe altarul sacrificiului. Astfel că lama cuţitului taie gâtul animalului şi nu pe cel al copilului mult iubit, ziua aceasta fiind celebrată de lumea musulmană ca Sărbătoarea Sacrificiului, ceremonie ce reconfirmă anual credinţa în Allah'', a adăugat şeful Cultului Musulamn, Muurat Iusuf.
muftiul Muurat Iusuf
'Meniul pentru Bayram se prepară cu o zi înainte, fiind alcătuit din ciorbe, fasole cu carne de batal, sarmale, iahnie (carne tocată cu ceapă), pilaf, fripturi, salate, orez cu lapte (sutlac), diverse prăjituri şi tradiţionalele baclavale (în formă de triunghi sau pătrate) rulouri însiropate cu miere - sarailii. În ajunul sărbătorii, gospodinele fac curăţenie în case, primenesc aşternuturile şi decorează podelele şi pereţii, aşternând cele mai bune coverturi, covoare şi alte ţesături decorative, lucrate de mână din fire aurii şi de mătase'', a precizat muftiul Muurat.
De asemenea, potrivit tradiţiei, familiile reunite vizitează, în prima zi a sărbătorii, mormintele rudelor sau ale celor dragi şi fac rugăciuni în casele celor decedaţi, iar după-amiază, la masa tradiţională de Kurban Bayram, se fac urări între membrii familiei, se aduc omagii persoanelor în vârstă, copiii primesc daruri, dulciuri şi bani, iar musafirii sunt stropiţi cu parfum şi serviţi cu ciocolată, cafele, fructe, baclavale, fistic, alune, suc. (http://www.evz.ro/detalii/stiri/sarbatoarea-sacrificiului-sarbatorita-de-musulmani-cu-sacrificii-si-baclavale-952772.html)
(Pelerinii musulmani se roagă pe Muntele Mercy din afara oraşului Mecca. Foto: Reuters. http://www.romania-actualitati.ro/rrapages/view/34924)
Şi musulmanii din China petrec de sărbătoarea Eid al-Adha, sărbătoarea fiind specifică musulmanilor de etnii hui, kirgiz, kazah, dar şi altor minorităţi islamice din China. Populaţia musulmană din Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură, Regiunea Autonomă Ningxia-Hui şi din provincia Qinghai a petrecut această sărbătoare tradiţională, participând la ceremonia rituală dedicată acestei zile, dar şi prin vizite la rude şi prieteni, pentru a servi bucate alese speciale.
De ziua unităţii naţionale a Rusiei, preşedintele Dmitri Medvedev şi premierul Vladimir Putin au depus o coroană de flori la monumentul lui Minin şi Pozharsky în Nizhny Novgorod.
Monumentul situat în Piaţa Unităţii Naţionale este o replică la scară redusă a monumentului cu acelaşi nume executat de Martos Ivan de la Moscova.
(http://premier.gov.ru/eng/events/news/16963/)
Prim-ministrul Vladimir Putin a participat la o recepţie de gală pentru a sărbători Ziua Unităţii Naţionale, în timpul căreia preşedintele Dmitri Medvedev conferă distincţii de stat
(http://premier.gov.ru/eng/events/news/16964/)
Peste 5.000 de politisti vor asigura ordinea la Moscova vineri, 4 noiembrie, în timpul ceremoniilor organizate cu ocazia Zilei Unitatii Nationale, a declarat un purtator de cuvânt al fortelor de ordine. Rusia va marca aceasta zi prin manifestatii pro-Kremlin, nationaliste sau ale opozitiei, dintre care 18 evenimente publice autorizate numai în capitala, relateaza RIA Novosti. “Un centru operational va fi stabilit (la Moscova – n.r.) pentru a asigura siguranta si ordinea publica. Peste 5.000 de ofiteri de politie vorhttp://www.blogger.com/img/blank.gif fi desfasurati în capitala”, a declarat oficialul. Circa 10.000 de activisti si sustinatori ai partidului de la guvernare Rusia Unita se vor strânge pe Poklonnaia Gora pentru un miting si un concert. Nationalistii vor marca Ziua Unitatii Nationale prin marsul lor traditional, în sud-estul Moscovei, si vor organiza o manifestatie la Monumentul soldatului necunoscut. Circa 3.000 de sustinatori ai Partidului Liberal-Democratic din Rusia (LDPR) se vor strânge în piata Puskin, din centrul Moscovei, pentru a lansa un apel la unitate si a protesta fata de coruptie. Ziua Unitatii Nationale a fost decretata de Kremlin în 2005, înlocuind sarbatoarea comunista 7 noiembrie, care marca revolutia bolsevica din 1912. Ziua de 4 noiembrie a fost aleasa pentru a sarbatori eliberarea Rusiei de invadatorii polonezi, în 1612. (http://www.radio-resita.ro/ziua-unitatii-nationale-sarbatorita-in-rusia)
Ştirile sunt obţinute din cadrul MEDIAFAX, AmosNews, Rompres, FrontNews, NewsIn şi ediţiile online ale presei şi instituţiilor statului.
OAMENI DE TOATĂ JENA
Frank Zapa[King], pentru minciună, rea voinţă şi simulare de imbecilitate (sau poate că imbecilitatea este reală... acum am îndoieli asupra simulării).
Robert Horvath (CINEAST NEW YORK), pentru că nu are capacitatea intelectuală necesară înţelegerii faptului că afirmaţiile trebuiesc probate. Trebuie să adaug şi o adâncă lipsă de bun-simţ.
Eva, pentru un caracter atât de murdar încât nici măcar nu-l pot exprima aici exprimat pe blogul decent al domnului Vosganian.
vaisamar, mi-a pus răbdarea la încercarea şi nu renunţă nici dincolo de orice limită.
Lista persoanelor care nu se bucură de respectul Bibliotecarului
Anton Constantinescu, pentru autosuficienţă, aroganţă intelectuală şi cenzură.
Silvia Holotiuc, pentru că are un suflet atât de negru încât nu poate fi recuperat.
Cristian Boureanu, pentru comportament ignobil.
Gabriel Preda, pentru lipsa unui minim confort intelectual.
Ion "Adrian" Sebastian, pentru denigrare şi minciună calomnioasă.
Raluca Turcan, pentru cenzurarea repetată a unor mesaje absolut decente.
Traian Băsescu, pentru că nu a avut nici cea mai mică reacţie după ce un român şi-a dat foc în faţa Palatului Cotroceni acuzându-l de dictatură.
Vasile Bleotu, pentru ieşirea necontrolată la adresa doamnei Maria Eugenia Barna nightmare, pentru că este un om cu raţiunile ermetic închise.
Iepurele de Martie pentru insistenţa sa de a fi răutăcios (îmi pare că şi-a dorit să fie aici)
