Sărbătoarea sacrificiului – Kurban Bayrami

---

Poate că spiritul creştin ar trebui să recapete şi dimensiunea iniţială a credinţei, anume conştiinţa Vechiului Testament, astfel încât toate credinţele care îşi au fiinţa în Vechiul Testament să se concentreze pe faptul că au acelaşi Dumnezeu chiar dacă înţelesurile date de om Divinităţii diferă.

Avraam (sau Ibrahim după forma islamică), fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, descendent al lui Sem, este primul dintre cei patru patriarhi. Moise istoriseşte cum Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-i aducă jertfă unicul lui fiu. Avraam nu a stat pe gânduri, l-a luat pe Isaac şi a plecat spre vârful muntelui spre a împlini porunca.

Atunci când Allah a dorit să-l încerce şi i-a cerut sacrificiul suprem, să sacrifice pe unicul său fiu, Ibrahim s-a arătat dispus s-o facă, ca semn al devotamentului său faţă de Creator. Se spune că impresionat de credinţa lui Ibrahim, Allah l-a oprit în ultimul moment de la sacrificiul fiului său, în cea de-a 12-a lună a Calendarului Musulman şi s-a mulţumit doar cu sacrificarea unui berbec. Potrivit tradiţiei islamice, credincioşii au obligaţia ca în această perioadă să sacrifice un batal, o oaie sau o vită. Dacă sacrifică o ovină, aceasta trebuie să aibă cel puţin 6 luni şi să fie sănătoasă, în vreme ce bovinele nu trebuie să depăşească 2 ani. E foarte important ca sângele animalului să se scurgă în pământ, în gropi anume făcute şi nu să se împrăştie sau să fie călcat în picioare de cei care participă la sacrificare.

De sărbătoare musulmanii trebuie să se împace, se fie uniţi şi să se gândească la cei săraci, la cei flămânzi, la cei care au nevoie de ajutor.

Este sărbătoarea sacrificiului pentru Allah iar interpretarea poate merge spre o semnificaţie Crăciunului Islamic. După sacrificiul de la moschee, musulmanii merg la cimitir, unde imamul ţine o slujbă. Familiile de musulmani, în special cele înstărite, sunt obligate să taie un berbec în una din cele 4 zile cât durează Sărbătoarea Sacrificiului (sunt consideraţi înstăriţi musulmanii care posedă, ca avere, 92 de grame de aur ori 600 de grame de argint sau echivalentul lor în bani). Ritualul sacrificiului spune că animalele pot fi sacrificate pentru cel mult 7 persoane iar după ce împart carnea în 3 părţi egale, musulmanii trebuie să o dea vecinilor şi celor nevoiaşi dar să păstreze şi pentru familie (o treime). Carnea este direct fiartă, fără a fi spălată, iar oasele nu trebuie sfărâmate. Prima zi a acestei sărbători începe cu o slujbă specială la geamie, după care oamenii sacrifică animalele sau merg la cimitir pentru a-şi cinsti morţii. În acelaşi timp, femeile prepară bucatele tradiţionale, în vreme ce copiii merg cu colindul (din repertoriul de colinde care circulă în Dobrogea cu această ocazie sunt Căpriţa, Cântecul, Sacul, etc.; tradiţia aceasta a fost transmisă din generaţie în generaţie, de cele mai multe ori pe cale orală). Sărbătoarea sacrificiului este marcată de musulmanii din întreaga lume şi prin tradiţionalul pelerinaj la Mecca şi Medina – pe care fiecare musulman este dator să-l facă o dată în viaţă, cel puţin. Mai multe vezi pe http://www.calendarintercultural.ro/agenda.php?detalii=197&eventdate=1228687200



Vechiul Testament spune aşa în Facerea (Geneza):

Capitolul 22

1.	După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: "Avraame, Avraame!" Iar el a răspuns: "Iată-mă!"
2.	Şi Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!"
3.	Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.
4.	Iar a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela.
5.	Atunci a zis Avraam slugilor sale: "Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi, închinându-ne, ne vom întoarce la voi".
6.	Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul şi cuţitul şi s-au dus amândoi împreună.
7.	Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: "Tată!" Iar acesta a răspuns: "Ce este, fiul meu?" Zis-a Isaac: "Iată, foc şi lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?"
8.	Avraam însă a răspuns: "Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!" Şi s-au dus mai departe amândoi împreună.
9.	Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.
10.	Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.
11.	Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!"
12.	Iar îngerul a zis: "Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău".
13.	Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.
14.	Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă şi de aceea se zice astăzi: "În munte Domnul Se arată".
15.	Şi a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam şi a zis:
16.	"Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine,
17.	De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi;
18.	Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu".

Şi în România există această sărbătoare, 30 de mii de persoane o sărbătoresc în judeţul Constanţa. În total, în România sunt aproximativ 70 de mii de musulmani.

Şeful Cultului Musulman din România, muftiul Muurat Iusuf, a declarat că Sărbătoarea Sacrificiului este un eveniment religios comemorativ, în religia islamică, ce are loc la finalul pelerinajului anual, organizat la locurile sfinte din Arabia Saudită, de la Mecca.

''Pelerinajul, ce se desfăşoară după un ritual strict, reiterează pelerinajul iniţiatic al Profetului Mohammed, în primul mileniu creştin, la locurile sfinte ale religiei islamice, de la Mecca, Valea Mina, pe Muntele Arafat, dealul Muzdalifa şi Medina, la care participă anual circa trei milioane de pelerini, dar şi puterea sacrificiului pentru credinţa în Creator, probată de Profetul Ibrahim'', a precizat muftiul.

Sărbătoarea Sacrificiului comemorează, la sfârşitul pelerinajului, gestul de sacrificiu al profetului Ibrahim (Avraam, pentru iudeo-creştini), cel care, pus să aleagă între dragostea faţă de unicul său fiu şi adoraţia lui Allah, optează pentru confirmarea devoţiunii faţă de divinitate.

''Pentru a-şi exprima credinţa necondiţionată şi supunerea faţă de Allah, Ibrahim se arată pregătit să-şi sacrifice fiul, pe Ismail, dar Allah, văzându-i hotărârea şi nestinsa credinţă, îl trimite pe Arhanghelul Gabriel cu un berbec pe altarul sacrificiului. Astfel că lama cuţitului taie gâtul animalului şi nu pe cel al copilului mult iubit, ziua aceasta fiind celebrată de lumea musulmană ca Sărbătoarea Sacrificiului, ceremonie ce reconfirmă anual credinţa în Allah'', a adăugat şeful Cultului Musulamn, Muurat Iusuf.

muftiul Muurat Iusuf

'Meniul pentru Bayram se prepară cu o zi înainte, fiind alcătuit din ciorbe, fasole cu carne de batal, sarmale, iahnie (carne tocată cu ceapă), pilaf, fripturi, salate, orez cu lapte (sutlac), diverse prăjituri şi tradiţionalele baclavale (în formă de triunghi sau pătrate) rulouri însiropate cu miere - sarailii. În ajunul sărbătorii, gospodinele fac curăţenie în case, primenesc aşternuturile şi decorează podelele şi pereţii, aşternând cele mai bune coverturi, covoare şi alte ţesături decorative, lucrate de mână din fire aurii şi de mătase'', a precizat muftiul Muurat.

De asemenea, potrivit tradiţiei, familiile reunite vizitează, în prima zi a sărbătorii, mormintele rudelor sau ale celor dragi şi fac rugăciuni în casele celor decedaţi, iar după-amiază, la masa tradiţională de Kurban Bayram, se fac urări între membrii familiei, se aduc omagii persoanelor în vârstă, copiii primesc daruri, dulciuri şi bani, iar musafirii sunt stropiţi cu parfum şi serviţi cu ciocolată, cafele, fructe, baclavale, fistic, alune, suc.
(http://www.evz.ro/detalii/stiri/sarbatoarea-sacrificiului-sarbatorita-de-musulmani-cu-sacrificii-si-baclavale-952772.html)

(Pelerinii musulmani se roagă pe Muntele Mercy din afara oraşului Mecca. Foto: Reuters. http://www.romania-actualitati.ro/rrapages/view/34924)

(http://www.hindustantimes.com/photos-news/Photos-India/eidaladhamonday/Article4-765887.aspx)

Şi musulmanii din China petrec de sărbătoarea Eid al-Adha, sărbătoarea fiind specifică musulmanilor de etnii hui, kirgiz, kazah, dar şi altor minorităţi islamice din China. Populaţia musulmană din Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură, Regiunea Autonomă Ningxia-Hui şi din provincia Qinghai a petrecut această sărbătoare tradiţională, participând la ceremonia rituală dedicată acestei zile, dar şi prin vizite la rude şi prieteni, pentru a servi bucate alese speciale.

(http://romanian.cri.cn/341/2011/11/07/1s122081.htm)