musica jazz, poesis

---

(jazz, poezie)
Când am auzit prima dată de proiectul “Sibiu - Capitală culturală” mi-am zis că este desigur unul dintre acele sloganuri menite să aibă afişe colorate dar nici o finalitate. Spre bucuria mea, m-am înşelat. Iată că evenimentele sibiene fac de râs o capitală europeană prăfuită, ca Bucureştiul, în care totul este festivist şi înnoroiat. Aproape că am început să aştept cu nerăbdare să se mai întâmple ceva pe la Sibiu…
Formaţia By Any Means, Sanda Weigl & Orchestra şi saxofonistul bariton Alex Harding vor participa la Festivalul Internaţional "Jazz And More" Sibiu 2007, care se va desfăşura între între 11 şi 14 octombrie.
Cea de-a treia ediţie a Festivalului "Jazz And More", care se va desfăşura în Pavilionul 2007, va aduce la Sibiu muzicieni renumiţi ai jazzului modern, informează organizatorii.
Scena "improvised music" va fi reprezentată de două formaţii: Trio Local din Spania, condusă de pianistul Agusti Fernandez, şi The A Trio din Liban, condusă de trompetistul Mazen Kerbaj.
Două formaţii ale spaţiului "new jazz" european prezente la Sibiu sunt trioul saxofonistului vienez Max Nagl şi trioul Strings & Wires al pianistului sibian Mircea Tiberian. Max Nagl Trio va avea în programul de la Sibiu compoziţii ale lui Robert Wyatt, baterist şi solist vocal al formaţiei Soft Machine.
Scena "newyork dontown jazz" va fi reprezentată de formaţiile: Sanda Weigl & Orchestra, Tyft Trio şi Roy Nathanson’s Sotto Voce.
Tyft este trioul newyorkez al ghitaristului islandez Hilmar Jensson. Saxofonistul şi compozitorul Roy Nathanson este o figură cunoscută a jazzului contemporan, care s-a remarcat cu grupurile Lounge Lizzard sau Jazz Passangers. Din formaţie mai fac parte trombonistul Curtis Fowlkes, Tim Kiah la bas, Sam Bardfeld la vioară şi raperul Napoleon Maddox. Muzica lor alternează stilurile pop, post bop, hip hop, şi poezie.
Centrul festivalului va fi reprezentat de recitalul supergrupului By Any Means, format din Rashied Ali la baterie, Charles Gayle la saxofon şi William Parker la contrabas.
Cei trei sunt consideraţi moştenitorii spirituali ai părintelui jazzului modern, John Coltrane. Rashied Ali a fost chiar bateristul lui Coltrane în ultima sa formaţie, dezvoltând aşa-zisa tehnică de percuţie politonală, proprie free-jazzului. A fost elevul lui Philly Joe Jones şi a cântat cu aproape toţi marii muzicieni de jazz. Charles Gayle, saxofonist, pianist, percuţionist şi compozitor este considerat unul din cei mai creativi muzicieni. A cântat cu Cecil Taylor. William Parker este unul dintre cei mai creativi contrabasişti contemporani.
Date suplimentare puteţi găsi aici: Jazz and More

Cel de al doilea eveniment, deja trecut, “Maraton european de poezie la Sibiu”
Aproximativ 90 de poeţi din România, dar şi alte state ale Europei au participat la un maraton al poeziei care a început, vineri dimineaţa, la Sibiu şi a ţinut mai bine de 15 ore de recitări.
"Maratonul European de Poezie" este un proiect din cadrul Programului Capitalei Culturale Europene şi este organizat de către Uniunea Scriitorilor.
Un număr de 87 de poeţi din întreaga ţară, dar şi din Portugalia, Franţa, Belgia, Ungaria, Polonia, Germania, Austria şi Republica Moldova şi-au prezentat operele începând de vineri de la ora 8.30 şi până în noaptea de vineri spre sâmbătă la ora 02.40.
"Ideea a fost de a face ceva deosebit. Niciodată în România nu s-au mai adunat atât de mulţi poeţi la un loc şi nici în lume nu au fost întruniri atât de mari şi atât de multe ore să se citească poezie. Am vrut să avem aici poeţi din toate curentele care să-şi prezinte poeziile. Am avut ideea, am făcut un proiect pentru Capitala Culturală, care a ieşit câştigător. Era normal ca acest maraton să fie la Sibiu, pentru că oraşul este Capitală Culturală”, a declarat pentru corespondentul MEDIAFAX Andrei Bodiu, organizatorul maratonului.
Poeţii prezenţi au apreciat ideea originală şi şi-au manifestat încântarea de a se reuni.
La maratonul de poezie a participat şi Mircea Cărtărescu care a fost îndelung ovaţionat de public.

Polihronie

În aceasta zi vreau să-l amintesc pe Sfântul Mucenic Polihronie.

Acesta a fost născut în provincia ce se cheamă Gamfanita, iar tatăl acestuia Vardenie era plugar. Şi şi-a învăţat copilul carte, şi i-a poruncit să urmeze după ceilalţi copii. Si fiindu-le apa departe, prin ruga copilul a izvorât fântâna în curtea tatălui său cu apa foarte bună; pentru ca avea copilul multă înţelepciune şi înfrânare. Deci ajungând în vârstă, se lua cu cei ce lucrau la vii şi merse la Constantinopol. Şi lucrând şi el cu ceilalţi lucrători la vie, gustă hrana şi bea apa a doua zi, sau a treia zi. Iar stăpânul viei mirându-se de lucratorul lui Dumnezeu şi respectând virtutea lui, i-a dat o sumă de aur şi l-a trimis zicându-i: "Du-te la casa ta şi te roagă lui Dumnezeu pentru mine", oprindu-i şi sapa de dragul credintei, care a făcut multe minuni; iar el cu aurul ce avea la mâna lui, a făcut o biserică; si aflându-se la Sinodul ce s-a ţinut la Niceea, fiind citet s-a învrednicit şi de diacon si de preot. După aceea murind marele Constantin, îndată erezia lui Arie începu a prinde pe mulţi; atunci sfântul acesta ţinând tare credinta cea dreaptă, se silea totdeauna a o creşte şi a o întări. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie, şi aflând pe sfântul stând la altar, au sărit fără veste şi l-au junghiat şi l-au tăiat cu sabiile, amestecându-l cu tainicul şi dumnezeiescul sânge, şi astfel l-au trimis fără voia lor jertfa sfânta lui Dumnezeu.

musica rockica

---

(rock 'n' roll)
Preşedintele Băsescu a intrat într-o febră a acţiunilor. Printre aceste acţiuni, un loc aparte îl reprezintă acordarea de decoraţii. Nu discut celelalte decoraţii, însă cea despre care vreau să vorbesc cred că este cu adevărat justificată. Preşedintele Traian Băsescu a organizat un eveniment de decernare a Ordinului “Meritul Cultural” trupei rock Iris.
Am găsit pe INTERNET semnificaţia acestui Ordin.

Încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea au apărut, în diverse state europene, medalii “pentru cultură şi artă”, dintre care unele aveau chiar denumirea de Bene Merenti (Vatican, 1820; Hohenzollern-Sigmaringen, 1860; Saxonia ş.a.). Preluând acest model, domnitorul Carol I a dorit, la rândul său, să instituie o astfel de medalie; restricţiile impuse de Poarta Otomană privind instituirea decoraţiilor l-au determinat pe domnitor ca primele astfel de medalii să le confere cu titlu personal, ca simple medalii fără toartă şi panglică. Abia în 1876, prin Decretul nr.414, se instituie medalia “Bene Merenti”, care urma să răsplătească meritele în domeniul artelor, ştiinţelor, industriei, agriculturii, cu alte cuvinte în toată sfera de activitate civilă. Medalia avea două clase.
Peste un sfert de secol, la iniţiativa lui Spiru Haret, ministrul educaţiei la vremea respectivă, începând din 1898 şi până în 1906, au fost instituite o serie de medalii, organizate pe câte două clase fiecare, numite Răsplata muncii pentru învăţământul primar, Răsplata muncii pentru învăţământul secundar, Răsplata muncii pentru învăţământul profesional, unificate, în 1906, într-o singură decoraţie, medalia Răsplata muncii pentru Învăţământ. Tot în 1906 a fost instituită şi medalia Răsplata muncii pentru Biserică. Toate aceste medalii au fost în uz şi au răsplătit meritele avute în domeniul artelor, ştiinţelor, literaturii, muzicii, în propăşirea şi modernizarea agriculturii şi a întreprinderilor industriale precum şi pe cele din domeniul educaţiei naţionale şi a cultelor până în 1931, când regele Carol II instituie ordinul şi medalia Meritul Cultural prin Decretul Regal nr.2680, completat prin Decretul Regal nr.2684. Ordinul era organizat pe patru grade care, în ordine descrescătoare, erau: Comandor, Ofiţer, Cavaler clasa I, Cavaler clasa a II-a; medalia avea două clase. Aceste distincţii, identice ca formă, primeau panglici diferite în funcţie de domeniul de activitate pentru care se confereau şi care erau:
a) litere şi opere literare;
b) ştiinţă teoretică şi practică;
c) artă, muzică, teatru;
d) opere de cultură generală şi ocrotirea culturii;
e) culte;
f) şcoală;
g) cercetăşie, educaţie fizică şi sport;
h) opere sociale.
Ordinul se putea conferi celor care ”se disting în cultură, fac fală României şi umanităţii prin opere de creaţie”, în timp ce medalia se acorda pentru ”deosebita sârguinţă” depusă în diversele domenii de activitate precizate de categoriile amintite. Primele trei grade ale ordinului aveau un număr limitat de membri şi, pentru prima şi singura dată în cadrul sistemului românesc de distincţii, şi numărul cetăţenilor străini care puteau fi decoraţi era limitat, chiar dacă această limită numerică era mai mult decât dublă faţă de cea fixată pentru cetăţenii români. Cetăţenii români care puteau primi gradul de Comandor varia de la 10 (categoria c) la 30 (categoriile e şi f), restul categoriilor având câte 20; pentru gradul de Ofiţer, limitele erau de la 30 la 100, pentru aceleaşi categorii ca cele amintite mai sus, restul având câte 60, iar la Cavaleri clasa I, cifrele variau de la 120 la 300, cu majoritatea categoriilor de câte 200. Medaliile şi gradul de cavaler clasa a II-a din toate categoriile nu aveau număr limitat prin lege.
Însemnul ordinului Meritul Cultural era o cruce cu braţele egale, confecţionată din argint, emailată albastru-violet; pe centru, era un medalion metalic care avea efigia regelui Carol II, purtând caschetă, şi, marginal, numele şi titulatura sa, totul înscris într-o cunună din frunze de lauri. Pe revers, în medalionul înconjurat de cununa de lauri, era scrisă deviza decoraţiei: „PRIN CULTURA LA LIBERTATE”. Cele trei grade superioare erau surmontate de câte o coroană regală şi erau aurite; gradul de cavaler clasa a II-a nu avea coroană şi era în culoarea naturală a argintului. Medalia era circulară, avea efigia suveranului şi titulatura sa pe avers, precum şi deviza distincţiei, pe revers. Din 1941, pe avers este redată efigia noului suveran, regele Mihai I, cu capul descoperit, în rest, decoraţia rămânând neschimbată.
Ordinul şi medalia Meritul Cultural au funcţionat în condiţii “normale” mai puţin de un deceniu; chiar dacă ele s-au acordat şi în timpul războiului precum şi în primii doi ani de după încheierea acestuia, numărul celor decoraţi a fost destul de mic şi, pe ansamblu, la desfiinţarea decoraţiei, numărul vacanţelor la toate categoriile era încă foarte mare.
După aproape două decenii de la încetarea existenţei unei distincţii specifice pentru cultură, prin Decretul nr.738 din 7 octombrie 1966 este instituit din nou un ordin şi o medalie Meritul Cultural; ordinul era organizat pe 5 clase şi medalia pe două clase, ambele acordându-se pentru “contribuţia deosebită în domeniul literaturii, artei şi culturii”. Nu exista limită numerică de conferire pentru nici o clasă. Însemnul ordinului era o stea cu 8 raze, emailate alb, care au între raze câte o steluţă din metal; în centrul stelei era un medalion purtând ştanţată o făclie arzând. Clasele sunt diferenţiate prin culoarea medalionului: la clasa I, el era aurit, la clasa a II-a, era argintat, la clasa a III-a, avea culoarea oţelului oxidat, la clasa a IV-a, era de culoare argintie şi steluţele dintre raze erau de dimensiuni mai mici, la clasa a V-a, medalionul avea culoarea bronzului oxidat. Trebuie spus că, din cauza calităţii execuţiei (dar şi conceptual !), de cele mai multe ori diferitele clase se confundau extrem de uşor. Medalia Meritul Cultural era circulară, cu bordura uşor proeminentă, având pe avers făclia arzând, înscrisă într-o cunună de lauri, iar pe revers titulatura; panglica era portocalie, străbătută central de 1 sau 2 dungi verzi, în funcţie de clasa medaliei. Mai ales în primul deceniu după instituire, decoraţia s-a acordat cu destulă “largheţe”.
Fără a fi abrogată formal, ca nici una dintre decoraţiile aflate în uz la sfârşitul anului 1989, nici Ordinul şi Medalia Meritul Cultural nu au mai fost acordate după 1990. Prin Legea nr.29/2000, această distincţie specifică este reinstituită şi, conform noului sistem de decoraţii al României, gândit ca un tot unitar, noul ordin are 4 grade la fel ca toate ordinele civile sau militare pe domenii de activitate, iar medalia trei clase.
Spre deosebire de primul ordin cu acest nume, s-a renunţat la existenţa departajării pe două clase a gradului de Cavaler şi, peste Comandor, s-a creat gradul de Mare Ofiţer. Numărul persoanelor care pot fi decorate este limitat pentru toate gradele ordinului şi pentru clasa I a medaliei. S-a preluat atât forma generală a însemnelor din 1931 cât şi principiul departajării decoraţiei pe diverse categorii specifice, fiecare cu o anumită panglică şi cu un număr deosebit de membrii. Faţă de ordinul Meritul Cultural din 1931, care includea printre categoriile sale învăţământul, sportul şi tot ce însemna cercetare ştiinţifică, indiferent de domeniul abordat, la noua distincţie aceste domenii au fost eliminate, învăţământul şi sportul având propriile lor distincţii, echivalente ierarhic, iar la categoria de “cercetare” rămânând numai cea ce este legat direct de domeniile culturale, cercetările ştiinţifice efectuate în domenii care au proprii distincţii specifice, urmând a fi onorate cu acele decoraţii. Mergând tot pe principiul general al noului sistem de decoraţii, spre deosebire de regulamentul ordinului din 1931, nu există limită numerică pentru decoraţiile conferite cetăţenilor străini. Considerându-se că talentul, element esenţial al creaţiei culturale, nu este neapărat un rezultat al absolvirii unor forme de învăţământ superior, legiuitorul a hotărât că atât ordinul cât şi medalia se pot acorda fără diferenţă de studii.

Medalia a mai fost acordată în anul 2003 către Corul Naţional de Cameră „Madrigal” în grad de Comandor; în anul 2004 şi către Muzica reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale în grad de Comandor.
A mai fost acordată către Dănceanu Gh.Liviu, Enescu I. Adrian Floru, Fugaru Gh.Corneliu, Ioachimescu V.Vartolomei Călin, Munteanu Z.Viorel, Popovici V.Frederik, Rotaru M.Marilena Doiniţa, Urmuzescu Gh.Petre Paul, Vartolomei I.Luminiţa, Kremer Gidon, Marzendorfer Ernst, Mehta Zubin, Plasson Michel, Văduva Leontina, Foster Lawrence, Cosma Vladimir, Grindea Carola, Rostropovici Mstislav, Buciuceanu Iulia, Cosma C.Eugen Viorel, Creţu Răducanu Costică (Johnny Răducanu), Ţăranu Francisc Cornel şi Zamfir Tudor Gheorghe.

Iată că acum decoraţia a ajuns şi la pieptul celor mai buni cântăreţi de rock din România: Doru Borobeică, Ion Dumitrescu, Relu Marin, Cristian Minculescu şi Valter Popa.
Băsescu şi-a exprimat satisfacţia de a putea decora o trupă legendară. Preşedintele Băsescu a afirmat cu ocazia decorării: „Aţi avut puterea ca în anii 80, chiar la sfârşitul anilor 70, să ne dăruiţi tuturor, cel puţin celor din generaţia mea, acele oaze de libertate de care toţi aveam nevoie. (…) Ce aţi făcut după revoluţie este cel puţin la fel de important. Cântecul vostru, muzica rock pe care aţi slujit-o s-au constituit tot timpul în avansuri făcute libertăţii în numele nostru, iar uneori, chiar dacă nu am înţeles exact mesajul vostru, aţi avut puterea să ne faceţi să vă urmăm.”
Cristi Minculescu i-a mulţumit preşedintelui că de la „înălţimea instituţiei prezidenţiale” a coborât până la ei. Traian Băsescu a ţinut să întoarcă această frază într-un compliment-rectificare: „Nu am coborât, ci am urcat până la voi”.
Iată că poate exista şi starea de normalitate.

gladius, ensis, ferrum

---

(sabie, lamă, oţel)

Iată că domnul Geoană începe să înţeleagă ce vrea lumea de la el. Liderul PSD le-a transmis membrilor CexN, la sfârşitul şedinţei în momentul în care nu se mai punea problema suspendării lui Ion Iliescu, că au de ales. Prima variantă este ca oricine va mai ieşi din linia partidului să fie sancţionat. Cea de a doua variantă a alternativei este, în opoziţie, dacă decizia de la prima variantă nu va fi respectată, înseamnă că „nu se mai poate lucra”, domnul Geoană considerând că în această situaţie îşi va depune mandatul şi va pleca acasă.

Îmi aduc aminte de o producţie Disney în care Pluto este alintat de o sală întreagă de spectacol cu un blând: “GO HOME!”

Acum depinde ce înţelege şi domnul Geoană prin sabie…
Dedic melodia Bon Jovi - Who Says You Can't Go Home domnului Mircea Geoană, preşedintele PSD.

crucigramma, incertus qualitas cerebellum

---

(cuvinte încrucişate, îndoielnic atribut cerebral)

Mircea Geoană îşi redefineşte discursul până la a-şi accidenta emisferele cerebrale dând cu emisfera stângă în emisfera dreaptă: “este la fel de bine venit să plece”. Iată de ce trebuie să luăm spusele domnului preşedinte al PSD cu dus-întors.
Eu înţeleg că domnul Geoană a fost înfrânt în decizia de a pedepsi “vinovaţii” care au îndrăznit să nu fie de acord cu domnia sa. Soluţia domnului Geoană este să fie şi mai aprig în conducerea sa distructivă. Probabil că extirparea preşedintelui PSD din structura conducerii este iminentă.
Domnule Geoană, vă transmit un mesaj pe care îl gândeşte întreg poporul român. Electoratul vă întâmpină cu braţele deschise dacă vă reîntoarceţi la calitatea de simplu cetăţean. Ce spuneţi, renunţaţi la partid?

nervus cum Geoană

---

(muşchi cu Geoană)
Astăzi aştept cu răsuflarea întretăiată reunirea Comitetului Executiv al PSD. Ei bine, nerăbdarea mea în lupta ei cu timpul nu are nici o legătură cu interesul pe care îl acord Partidului Social Democrat. Am văzut ieri reacţia de picătură de apă pe plita încinsă a Partidului Democrat. După un pic de sfârâit cele două “elemente reacţionare” au fost pedepsite în oprobiul public al celor “curaţi” din partidul democrat. Partidul Social Democrat nu are însă statul atât de liniar relativ la cei “neaveniţi” în partid. Nu vorbim aici de nişte mărunţi parlamentari români, vorbim de oamenii care până mai ieri au condus partidul, oameni care sunt susţinuţi de foarte mulţi membrii PSD. Rămâne de văzut dacă social-democraţii vor găsi în acest moment al reunirii Comitetului Executiv un prilej de a da o lovitură de palat, o capcană pe care Mircea Geoană şi-a întins-o singur, său autoritatea de fier a preşedintelui, frica, va conlucra spre eliminarea unor membri marcanţi ai partidului, membri care, nu-i aşa, înseamnă exact partidul. Eliminarea lor ar transforma PSD într-un alt partid care poartă acelaşi nume. Mă întreb atunci de ce nu este lăsat PSD-ul, aşa “pătat” de trecut cum este el, şi ceilalţi, cei ce vor alt partid să-şi mute speranţa în altă parte. Este ca şi cum un partid socialist s-ar reînnoi în structurile sale şi ar deveni creştin-democrat. Astfel de lucruri se întâmplă mai ales când mişcarea politică se face în jurul oamenilor şi nu în jurul ideilor. Eu sper ca Mircea Geoană să piardă în această confruntare. De ce? Nu sunt un om care doreşte eşecul cuiva. A existat un moment în care vocea mea, destul de tăcută pentru urechea lui Geoană, pentru că “cine sunt eu în definitiv”, un banal alegător, i-a spus preşedintelui PSD că se îndreaptă spre dezastru. În acea vreme aveam încă speranţa că PSD va putea fi un partid de opoziţie adevărat.

[14:10] /Bibliotecaru/ MIRCEA_GEOANA, Romania avea nevoie in acest moment de un produs de lux cum este referendumul?
[14:10] /Bibliotecaru/ Oare nu era mai intelept, si ma bine pentru tara in momentul in care se afla ea acum, sa-l sustineti pe Basescu in vederea "eliminarii" lui Tariceanu?
[14:10] /~MIRCEA_GEOANA/ bibliotecaru;referendumul nu-i un produs de lux. Nici pt demitere, nici pt votul uninominal. Nici pt schimabrea Constitutiei
[14:10] /Bibliotecaru/ :)) la cat costa aceasta tara un vot care nu aduce nimic nou, imi pare un produs de lux, dl. MIRCEA_GEOANA
[14:10] /Bibliotecaru/ preferam alegeri
[14:11] /Bibliotecaru/ MIRCEA_GEOANA, eu intreb daca era justificata cheltuiala cu un referendum care nu spune nimic
[14:13] /Bibliotecaru/ dl. MIRCEA_GEOANA, Aproximati va rog, in procente, ce fractiune din interesul politic se refera la binele tarii, al liber, si cat al interesului gregar de partid si, de ce nu, al interesului personal.
[14:13] /Bibliotecaru/ Ma refer aici la intreaga clasa politica� in aprecierea dumneavoastra estimativa.
[14:16] /Bibliotecaru/ MIRCEA_GEOANA, Partidul este definit ca o organizatie care se lupta pentru interesele unui grup de oameni sau a unei clase sociale, pentru cine lupta PSD, domnule Geoana?
[14:16] /Bibliotecaru/ Oare peroratia relativa la binele tarii pusa pe tapet de absolut toti oamenii politici, din toate partidele politice cum ca lupta pentru toti romanii, nu distrug conceptele filosofice de partid politic, de structura parlamentara?
[14:17] /~MIRCEA_GEOANA/ bibliotecaru; PSD se lupta pentru toti cei care cred in justitie sociala si-n sanse egale.
[14:23] /Bibliotecaru/ MIRCEA_GEOANA, Mie mi s-a creat impresia unei Romanii a momentului, a jocului politic imediat. Va implor sa-mi dati o veste buna si sa-mi spuneti ca PSD are o viziune politica de devenire,
[14:23] /Bibliotecaru/ un stadiu urmator al civilizatiei umane si nu numai o miza de moment legata de cine este prim-ministru ori prim secretar al partidului.
[14:25] /~MIRCEA_GEOANA/ bibliotecaru: primenirea clasei politice si o noua Copnstitutie, descentralizare, depolitizarea adminsitratiei locale. Asta daca vrem sa reusim in EUropa.
[14:27] /Bibliotecaru/ dl. MIRCEA_GEOANA, O intrebare mai delicata. Daca dumneavoastra ati parasi in acest moment scaunul de presedinte al PSD, cine anume este pregatit sa va ia locul.
[14:28] /~MIRCEA_GEOANA/ bibliotecaru; tot timpul e unul care sa-ti ia locul.
[14:42] /Bibliotecaru/ dl. MIRCEA_GEOANA, care este doctrina PDS?
[14:42] /~MIRCEA_GEOANA/ bibliotecaru; iti recomand ultima carte a lui Giddens despre trecerea de la Tony Blair la Gordon Brown.
Extras din Interviul ziarului Atac pe canalul ChatRo, Interviuri Atac Mircea Geoană
Comentariile postate de mine pe blogul domnului Mircea Geoană s-au "pierdut" cumva, aşa că nu le mai pot cita. Puteţi citi ce a mai rămas accesând Comentarii la Blogul lui Mircea Geoană Observ şi eu că la data de 15 august încă mai speram în revenire PSD pe făgaşul normal al partidului de opoziţie.
Aşa se simte Mircea Geoană acum

---

Iată însă că domnul Geoană a uitat că lucrul la care domnul Ion Iliescu se pricepe cel mai bine, spre deosebire de domnia sa care a început să uite bunul simţ învăţat în diplomaţie, este chiar politică. Declaraţiile domnului Ion Iliescu dovedesc maturitate în reacţie, lipsa de surescitare şi, de ce nu, cap limpede. Conform mediafax, spusele lui Ion Iliescu de ieri au atins câteva probleme importante:

Preşedintele de onoare al PSD Ion Iliescu a declarat, vineri, la Constanţa, că mentalitatea de la vârful social-democraţilor este una “primitivă” şi aparţine unor persoane care nu ştiu ce este politica deoarece nu au fost prezente în bătăliile pentru democraţia post-revoluţionară.
Referindu-se la măsurile luate de conducerea PSD împotriva unor membri ai partidului, în urma eşecului moţiunii de cenzură, Iliescu a spus că partidul nu este o cazarmă în care treburile se rezolvă prin ordine.
“Oamenii se adună, se unesc într-un partid în jurul unor valori, asta îi uneşte, nu teama de biciul şefului. Asta e o mentalitate primitivă a unora care nu prea ştiu ce este aia politică şi care nu au fost prezenţi în marile bătălii care au construit democraţia post-revoluţionară în România, au venit la plăcinte. Mă refer şi la Geoană şi la cei din jurul lui, oameni care nu au fost în politică, au venit după anul 2000 când se rezolvaseră problemele şi acum ei vin să facă ordine într-un partid care s-a clădit cu atâta trudă şi cu contribuţia unor oameni solizi, serioşi, şi ei vin şi impun nişte reguli pentru jocuri de copii sau pentru nişte oameni primitivi, care nu ştiu ce este acela partid, care cred că în partid se înregimentează ca la cazarmă, e un comandant şef care dă dispoziţie şi toţi se înclină, nu?”, a declarat Ion Iliescu la Constanţa, în deschiderea Forumului pentru Dezvoltare Durabilă şi Protecţia Mediului.
El nu crede că va fi exclus din partid pentru că a votat împotriva moţiunii de cenzură. Iliescu a spus că dacă acest lucru se va întâmpla, “ar fi expresia unei alunecări semnificative a partidului”.
Potrivit unor surse apropiate fostului preşedinte, Iliescu nu va fi prezent, sâmbătă, la întrunirea Comitetului Executiv Naţional al partidului, de la Braşov.
Potrivit aceloraşi surse, Ion Iliescu va aduce, sâmbătă, un omagiu senatorului PSD Antonie Iorgovan, depunând o coroană de flori.

Iată un gest elegant în două valori de sustentaţie la vârful masei politice a PSD, implicit a României. Pe de o parte arată că nu vrea să influenţeze cu prezenţa sa jocurile de culise şi votul pe care îl va da Comitetul Executiv al PSD, pe de altă parte omagiază pe “creierul” social-democrat pierdut de partid cu numai câteva zile în urmă, senatorul Antonie Iorgovan.
Ion Iliescu nu este singura miză a acestei zi. Conducerea PSD a decis, joi, retragerea sprijinului politic şi declanşarea procedurii de excludere din partid a parlamentarilor PSD Ion Solcanu, Răzvan Theodorescu, Dan Mihalache şi Alin Teodorescu. Dan Mihalache este un nume puţin vehiculat. El vine din zona reprezentării europene şi nu prea a fost (încă) vehiculat de mass-media. Ion Solcanu este o prezenţă constată a ştirilor dar nu are nici domnia sa un impact media. Celelalte două nume însă sunt bine cunoscute, ele vin chiar din esenţa mass-mediei. Profesorul Răzvan Teodorescu nu pare să aibă vocaţia răzbunării, Alin Teodorescu însă, din postura sa de “analist”, ar putea întoarce pe viitor bunătatea pe care i-o arată acum PSD.

Liderul deputaţilor PSD din Camera Deputatilor, Viorel Hrebenciuc, şi preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, sunt împotriva excluderii din PSD a preşedintelui de onoare al partidului, Ion Iliescu.
Cei doi au participat, vineri noapte, la o şedinţă a conducerii PSD cu liderii de organizaţii, care a avut loc cu uşile închise la un complex turistic din Poiana Braşov.
Viorel Hrebenciuc consideră că nici deputaţii Dan Mihalache şi Alin Teodorescu nu ar trebui sancţionaţi, "până la excluderea din PSD, pentru că nu este momentul pentru astfel de revanşe". În opinia sa, PSD trebuie să se concentreze asupra alegerilor europarlamentare, care vor avea loc peste două luni. "După aceea, va fi Consiliul Naţional şi vom vedea", a spus Hrebenciuc. Întrebat de ziarişti dacă va fi congres în PSD, el s-a limitat să spună "va fi Consiliu Naţional".
La rândul său, Marian Vanghelie le-a spus ziariştilor că atât el, cât şi cei şase preşedinţi ai filialelor sectoarelor Capitalei nu vor vota pentru sancţionarea parlamentarilor care s-au exprimat împotriva moţiunii de cenzură.
Mircea Geoană cu volumul muscular uşor scăzut

---

El a susţinut că preşedintele PSD Sector 1, Dan Tudorache, care a anunţat că va solicita Comitetului Executiv Naţional excluderea parlamentarilor PSD care au votat împotriva moţiunii, "va spune ceea ce spune şi el". "Domnul Tudorache nu o să spună niciodată altceva decât ceea ce spun eu, sunt foarte sigur. Domnul Tudorache o sa va spuna exact ce va spun eu", a afirmat Vanghelie.ROMPRES

Iată deci că lupta se adânceşte. Se prea poate ca roata să se întoarcă şi să avem altfel de excluderi şi apropierea unui Congres Extraordinar al PSD.

P.S. Pentru că am văzut că nu toată lumea sesizează imediat că există o intervenţie asupra pozelor, specific aici că cele două poze sunt trucate.

purgatio

---

(curăţire)

Emil Boc operează epurările de toamne-iarnă în Partidul Democrat. Preşedintele PD, Emil Boc, a explicat că, în baza statului PD şi a deciziei numărului 33 a Biroului Permanent Naţional din 2 octombrie, deputatul Liviu Nistoran şi senatorul Radu Ţîrlea au fost excluşi din cauza votului exercitat la moţiunea de cenzură şi a atitudinilor lor publice.

Oare ce se întâmplă în PD? Să analizăm poza preşedintelui Boc postată pe site-ul Partidului Democrat.

Totul este clar acum.

incredibilis

---

(incredibil)
Iată o ştire care ar trebui să fie nu pe prima pagină ci prezentată cu afişe pe fiecare stâlp al României. Oare să fie posibil aşa ceva? Să vedem ştirea mediafax… eu totuşi cred că e prea incredibilă această poveste, să fie posibil?

Senatorul PRM Gheorghe Funar l-a acuzat, vineri, pe preşedintele PSD Mircea Geoană că a votat împotriva moţiunii, întroducând bila albă în urna neagră şi bila neagră în urna albă, probabil din cauza emoţiilor.
Funar a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că l-a urmărit pe Geoană cum a votat.
"Eu l-am văzut venind spre urne cu bilele în mâinile ridicate şi îndreptându-se spre cele două urne şi le avea puse greşit, urmând să pună bila albă în urna neagră şi invers", susţine Funar.

*Această poză este trucată.

Potrivit acestuia, Geoană a pus bilele invers la vot şi a votat astfel împotriva moţiunii, lucru văzut şi de alţi parlamentari PRM.
Funar a făcut apel la conducerea PSD să verifice imaginile filmate în timpul votului şi să decidă, după vizionare, dacă îl vor exclude din partid pe Mircea Geoană sau dacă acesta se va autosuspenda. "Cinstit ar fi să se autosuspende", a spus Funar.

Unde s-a ajuns cu acest voturi secrete, este incredibil. Poate că ar trebui să se facă un instructaj înainte de vot, cum se votează, protecţia muncii. Oare parlamentarii au fost prelucraţi cu protecţia muncii? Dacă unui parlamentar i se face rău în exerciţiul funcţiunii, de exemplu un coleg de partid în face prostănac, şi apare un episod de nelinişte… acesta se consideră accident de muncă? Necunoscutele sunt căile politice şi mulţi sar gardul de beton al parlamentului pentru a se da drept oameni politici. Dacă ştirea de mai sus este adevărată, unde vom ajunge, la ce vom ajunge?
Mă gândesc că bila albă ar trebui să fie radioactivă. Modul de a vota secret ar fi dovedit cu precizie cu un banal aparat de detectare a radiaţilor Geiger – Muller.
Dacă domnul Mircea Geoană se simte neîndreptăţit de acest articol, îi ofer dreptul la replică. Recunosc că şi mie mi se pare incredibilă “atâta emoţie”. Să fie oare posibil?!?!

foeditas

---

(ruşine)
Ion Iliescu şi Mircea Geoană au “împrumutat” de la mine cuvântul “RUŞINE”. Preşedintele PSD, Mircea Geoană se războieşte pe faţă cu membrii de partid care nu-i dau ascultare. Oare politica celor afectaţi este Supunerea sau Riposta. Desigur acest lucru îl vom afla astăzi după ce PSD-işti se vor întâlni îndeajuns de mulţi pentru a lua o decizie în numele partidului. Până atunci avem o singură reacţie concretă, cea a lui Ion Iliescu citat de Mediafax.


"Am auzit că domnul Geoană s-a referit la cei care au trădat la moţiune. Asta vorbeşte despre caracterul său. Este lipsă de respect faţă de oameni cu mai multă experienţă, cu mai multă vechime în partid. El este un om care a venit pe val, atunci când PSD era la putere. Dacă este să vorbim de vocaţia trădării, nu domnul Geoană are autoritatea morală să vorbească despre aşa ceva" (…)"Ar trebui să manifeste mai mult respect faţă de activul de bază şi faţă de oamenii care au fondat acest partid, care au activat în acest partid în momente când domnul Geoană era pe alte meleaguri şi habar n-avea de viaţa politică din ţară. Este ruşinos pentru el, un om mai tânăr, n-are respect elementar faţă de un om mai în vârstă decât el şi care i-a iertat nişte păcate, apropo de vocaţia trădării. Mai mult nu vreau să mă cobor"(…) "Vocaţia trădării o au alţii în partid, nu eu, eu am fost factorul coeziv, am fost factorul motor care a dat suflu, care a dat energie, care a inspirat oamenii şi vin nişte intruşi care au venit la de-a gata şi vor să submineze acum forţa şi unitatea partidului. Dezavuez aşa ceva"(…)


Iată şi reacţia domnului Geoană în acest “dialog” mediatizat:

"Cred că ar trebui să-i fie ruşine domnului Iliescu pentru că...şi cred că îi este ruşine prin faptul că pentru votul pe care l-a avut ieri în Parlament cei care l-au aplaudat în momentul în care a votat pân' la urmă o figură importantă a social-democraţiei, preşedintele de onoare al partidului care a introdus moţiunea şi cel care a şi semnat moţiunea, că Tăriceanu şi toţi liberalii din sală au aplaudat când a votat această moţiune"(…) "Ruşinea aparţine în altă parte", a afirmat Geoană, susţinând, indirect, că Iliescu ar fi devenit "port-drapelul Guvernului Tăriceanu"(…) "Cred că acesta este un moment de ruşine, pentru că, indiferent de rezervele pe care le ai faţă de finalitatea moţiunii, de ceea ce poate să reprezinte un calcul politic, legat de poate ce ar fi bine să-i dăm cărţile lui Băsescu...dar în clipa în care devii port-drapelul guvernului Tăriceanu, cred că acolo ruşinea aparţine în altă parte şi, în orice caz, nu acelora care au luat decizia de a merge înainte cu moţiunea"


Între replicile tăioase ale celor doi membrii ai PSD, intervine “nevinovat” şi vicepreşedintele PD Ioan Oltean:

"Milioane de euro au trecut din buzunarele liberalilor în ale acelor parlamentari care au votat împotriva moţiunii. S-a dovedit că interesele personale ale celor care se află în opoziţie, fiindcă e explicabil votul liberalilor şi al UDMR, deci nu comentez sub nicio formă votul parlamentarilor PNL şi UDMR, l-au dat fiindcă mi se pare un vot firesc. Mi se pare însă nefiresc şi nejustificat votul celorlalţi parlamentari aparţinând opoziţiei, un vot care a fost influenţat de motivele pe care le-am enumerat. Este inadmisibil, în opinia mea de parlamentar vechi, ca un partid care depune o moţiune de cenzură să nu şi-o voteze"

bellum frigidum aut pax

---

(război rece sau pace)
De ce nord şi de sud? Când eram mic, puneam asemenea întrebări tuturor. De ce se împarte un popor în două, de ce relaţiile inter-umane se bazează pe logici contrare. Pe de o parte faptul că suntem parte a aceluiaşi neam ne apropie… dar ne şi dezbină, pe altă parte. Se vorbeşte de unificarea celor două state Coreene de foarte mult timp, probabil că încă nu s-a stabilit dacă vor fi sub influenţă Americană sau Chineză, dacă vor fi capitaliste sau comuniste.
În cazul Taiwanului aparent s-a produs o acumulare pentru statul comunist. Taiwanul este însă în continuare sub control străin iar, după cum se vede, China încep treptat să treacă la proprietatea privată fără însă a desface etatizarea mijloacelor de producţie, aşa cum a fost la noi. Este drept că au apărut multe dezechilibre economice, starea statului Chinez este însă în evidentă îmbunătăţire de la an la an. Unificarea celor două.
Germanii a tras mult în jos economia vestică pe seama bunăstării artificiale ale germanilor estici. Aici nu putem însă vorbi despre rămăşiţe ale comunismului, toţi estici vroiau aderarea la vest, nu au fost forţe conservatoare reale în favoarea socialismului.
Corea de Nord şi Corea de Sud au început primii paşi spre înţelegere. Este un punct de interes mondial relativ la ce se va întâmpla.

Preşedintele sud-coreean Roh Moo-Hyun şi omologul său nord-coreean Kim Jong-Il au semnat, joi, o declaraţie de pace la finalul summit-ului de la Phenian, potrivit unor surse citate de AFP.
Cei doi preşedinţi au semnat la ora locală 13.00 (07.00 ora României) un document ce cuprinde opt puncte, prin care cele două ţări şi-au luat angajamentul de a promova pacea şi prosperitatea în peninsulă, divizată de peste cinci decenii.
"Sudul şi Nordul împărtăşesc opinia potrivit căreia trebuie să pună capăt situaţiei actuale de armistiţiu şi să instaureze un sistem de pace permanent", potrivit surselor citate.
În declaraţia finală, cele două Corei fac apel la organizarea unui summit "la trei sau patru ani", pentru a semna oficial un tratat de pace, care necesită semnătura Statelor Unite şi a Chinei, părţi implicate în conflictul coreean.



Corea de Nord
Nume oficial: Republica Popular Democratică Coreea
Suprafaţa teritorială : 120.540 km2 (apă 130 km2, pământ 120.410 km2)
Perimetru de coastă: 2.495 km
Clima: Temperată
Populaţia: aproximativ 23 mil.
Forma de guvernare: Stat Comunist
Capitala: P'yongyan
Limba oficială: Coreeană
Grupuri etnice conlocuitoare: în număr mic, chinezi şi japonezi
Moneda: Won nord-corean (KPW - North Korean Won)
Structurare economică: agricultura 30%; industria 42%; servicii 28%
Sărbătoarea naţională: 9 septembrie, Declararea Republicii Populare Democrate Coreene

Corea de Sud
Nume oficial: Republica Corea
Teritoriu: 98.480 km2 (pământ 98.190 km2; aapă 290 km2 )
Perimetru de coastă: 2.413 km
Clima: temeperată
Populaţia: aproximativ 49 milioane
Formăa de guvernare: Republică
Capitala: Seúl
Limba oficială: Coreeană
Grupuri etnice conlocuitoare: în număr mic, chinezi
Moneda: Won (KPW)
Structurare economică: agricultura 5%, industria 44%, servicii 51%
Sărbătoarea naţională: 15 august, Ziua Eliberării (1945)

Antonie Iorgovan nu mai este

---

Jeff Wahl - Solo Guitar - "Lullaby"

Dacă lacrimile ar fi hrană pentru suflet, mulţi dintre noi ne-am putea deschide supermarket-uri de sensibilitate.

Senatorul PSD Antonie Iorgovan, care suferea de cancer, a murit, astăzi dimineaţă la ora 3, la clinica din Viena unde a fost transferat la sfârşitul săptămânii trecute. Dumnezeu să-l ierte.

În faţa morţii, omul nu poate alege decât singurătatea.
Te Deum laudámus:
te Dóminum confitémur.
Te ætérnum Patrem,
omnis terra venerátur.
Tibi omnes ángeli,
tibi cæli
et univérsæ potestátes:
tibi chérubim et séraphim
incessábili voce proclámant:
Sanctus, Sanctus, Sanctus,
Dóminus Deus Sábaoth.
Pleni sunt cæli et terra
maiestátis glóriæ tuæ.
Te gloriósus
apostolòrum chorus,
te prophetárum
laudábilis númerus,
te mártyrum candidátus
laudat exércitus.
Te per orbem terrárum
sancta confitétur Ecclésia,
Patrem imménsæ maiestátis;
venerándum tuum verum
et únicum Fílium;
Sanctum quoque
Paráclitum Spíritum.
Tu rex glóriæ, Christe.
Tu Patris sempitérnus es Filius.
Tu, ad liberándum susceptúrus hóminem,
non horrúisti Virginis úterum.
Tu, devícto mortis acúleo,
aperuísti credéntibus regna cælórum.
Tu ad déxteram Dei sedes,
in glória Patris.
Iudex créderis esse ventúrus.
Te ergo quǽsumus,
tuis fámulis súbveni,
quos pretióso sánguine redemísti.
Ætérna fac cum sanctis tuis
in glória numerári.
Salvum fac pópulum tuum, Dómine,
et bénedic hereditáti tuæ.
Et rege eos, et extólle illos
usque in ætérnum.
Per síngulos dies benedícimus te;
et laudámus nomen tuum
in sǽculum, et in sǽculum sǽculi.
Dignáre, Dómine,
die isto sine peccáto nos custodíre.
Miserére nostri, Dómine, miserére nostri.
Fiat misericórdia tua,
Dómine, super nos,
quemádmodum sperávimus in te.
In te, Dómine, sperávi:
non confúndar in ætérnum.
*************************
Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm,
Pe tine, Doamne, te mărturisim.
Pe tine, veşnicul Părinte,
Tot pământul te cinsteşte.
Ţie toţi îngerii, cerurile şi toate puterile,
Heruvimii şi serafimii îţi cântă fără încetare:
Sfânt, sfânt, sfânt
e Domnul, Dumnezeul Sabaot!
Plin e cerul şi pământul de mărirea slavei tale!
Pe tine te măreşte
corul preaslăvit al apostolilor;
Pe tine te slăveşte
Numărul vrednic de laudă al profeţilor;
Pe tine te laudă
ceata strălucită a martirilor;
Pe tine te mărturiseşte sfânta Biserică
Pe toată faţa pământului:
Pe tine, Tatăl,
a cărui slavă este fără de sfârşit,
Şi pe Fiul tău, unic, adevărat şi vrednic de închinare,
Şi pe Duhul Sfânt,
Mângâietorul.
Tu eşti
regele măririi, Cristoase,
Tu eşti
Fiul cel veşnic al Tatălui.
Pentru mântuirea noastră
Tu nu te‑ai sfiit să te cobori în sânul Fecioarei.
Tu ai biruit ghimpele morţii
Şi ai deschis celor ce cred împărăţia cerurilor.
Tu stai de‑a dreapta lui Dumnezeu
Întru mărirea Tatălui.
Noi credem că vei veni ca judecător,
Deci, pe tine te rugăm să vii în ajutorul slugilor tale
Pe care le‑ai răscumpărat cu sângele tău scump.
Învredniceşte‑ne să fim număraţi printre sfinţii tăi
În slava ta cerească.
Mântuieşte, Doamne, poporul tău
Şi binecuvântează moştenirea ta.
Călăuzeşte‑i şi înalţă‑i pe ei până în veac.
În toate zilele te binecuvântăm
Şi lăudăm numele tău în veci şi în vecii vecilor.
Binevoieşte, Doamne, în ziua aceasta
Să ne fereşti de păcat.
Miluieşte‑ne, Doamne, miluieşte‑ne.
Fie, Doamne, mila ta asupra noastră
Precum am nădăjduit şi noi în tine.
În tine, Doamne, am nădăjduit
Şi nu voi regreta în veci.

aequalis

---

(egal)
În timp ce mă loveam la cap de pragul de sus, am avut următoarea revelaţie transmisă telepatic de un călugăr tibetan. Desigur, o revelaţie extrasenzorială nu are nimic de a face cu realitatea şi cu lumea subtilă, este chiar paralelă cu lumea reală şi nu este niciodată "co-incidentă".
Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au descoperit că mafia hoţilor de telefoane mobile merge până la vârf. Flagrantul dezvăluie momentul în care preşedintele fură un telefon mobil pentru a-şi plăti factura, destul de mare, de la magazinul Selgros, acesta s-a dezvinovăţit spunând că a crezut că telefonul mobil era de fapt un aparat foto de unică folosinţă. El şi-a cerut scuze reporterului Andreea Pană pentru confuzia iscată, i-a explicat că-şi dorea de mult timp o poză "la cumpărături" pentru viitoarele afişe electorale.
În ceea ce priveşte apelativul "păsărică", un grup de cercetători australieni au constatat că domnul preşedinte a avut un fel de efect Tourette relativ la numele ziaristului Antenei 1, pană-păsărică.
Până a se ajunge la această concluzie evidentă, 200 de mascaţi au năvălit înarmaţi până-n dinţi în Palatul Cotroceni pentru a-l aresta pe infractor. Evident, au întâlnit revolta instituţională a SPP.

Vorbind serios acum, aştept ca toţi cetăţenii României să fie egali. Aştept ca instituţiile din România să se poarte egal cu toţi cetăţenii ei.
Eu mă întreb de ce Clubul Român de Presă a depus plângerea la Parchetul Judecătoriei Sectorului 1, respectiv la Parchetul General. De ce nu a depus cetăţeanul Andreea Pană o plângere la secţia de poliţie pe teritoriul căreia s-a întâmplat încălcarea legii, un cetăţean care depune o plângere împotriva cetăţeanului Traian Băsescu? Îmi poate spune cineva de ce domnişoara Andreea Pană nu este "simplu cetăţean" şi este reprezentată de Clubul Român de Presă şi de ce domnul Traian Băsescu nu este tratat şi el ca simplu cetăţean şi este nevoie de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Oare nu suntem toţi la fel, adică oameni, adică cetăţeni?
Cât timp funcţia face, şi de o parte şi de alta, pe unii cetăţeni "mai egali decât alţii"... înţeleg că pot face şi eu satiră publică vis-a-vis de ei, pentru că mă simt lezat şi eu, un simplu cetăţean, în drepturile mele care nu sunt chiar egale cu drepturile lor.
Iată ştirea pe care am “ridicat-o” din ziarul Interesul Public varianta online (http://www.interesulpublic.ro/)
Preşedintele Traian Băsescu va fi anchetat de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma plângerii penale depuse de Clubul Român de Presă. Plângerea formulată de CRP împotriva lui Băsescu după ce acesta i-a luat telefonul mobil unei jurnaliste, va fi cercetată de procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Conform purtătorului de cuvânt al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Robert Cazanciuc, dosarul a ajuns la registratura instituţiei, dar nu a fost încă repartizat unui procuror. Iniţial, plângerea a fost depusă la Parchetul Judecătoriei Sectorului 1, dar procurorii de aici şi-au declinat competenţa către Parchetul General.

---

RUSINE!

---

Aş fi vrut să scriu câte ceva simpatic şi vesel despre discursul politic prezent în aula Parlamentului cu ocazia votului asupra moţiuni de cenzură. În afară de tânărul domn Boureanu care a vorbit din suflet, fără un impact însă şi fără a spune totuşi nimic nou... restul parlamentarilor au fost PENIBILI. Aceşti oameni ne reprezintă pe noi? Aceşti oameni reprezintă România? Am fost nu numai indignat, ci furios. Sunt furios. Chiar aşa?, suntem nişte proşti peste care aceste persoane fluiere Hăis ori Cea? De mult nu am simţit asemenea indignare. Marş afară din politică! Uite un vot imperativ. Poate aveţi treabă şi noi vă reţinem în funcţie! NESIMŢIŢILOR! Ţineţi-vă discursurile putoroase în Gradina Cişmigiu, cică sunt peşti în lac, poate vă ascultă. Nici măcar nu aveţi decenţa să vă ascultaţi între voi aberaţiile penibile. Eu sunt unul dintre cei care v-au votat... Vă spun în faţă. Mi-e scârbă! Mă auziţi? Scârbă. Plecaţi acasă cu toţii! Nu meritaţi onoarea de a intra în istorie!

O tempora! O mores! Senatus haec intellegit, consul videt; hic tamen vivit! Vivit?

---

(O timp! O obişnuinţă! Senatul cunoaşte aceste lucruri, Preşedintele le observă; cu toate acestea el trăieşte! Trăieşte?)

Astăzi parlamentarii vor escalada moţiunea. Adevărata problemă nu este dacă vor vota sau nu căderea Guvernului Tăriceanu ci dacă votul lor va reprezenta un vot politic, un vot real sau un vot al interesului propriu. Votul politic ar fi, pe de o parte, înspre căderea Guvernului, partidele fiind majoritar în opoziţie în acest moment. Pe de alt parte, alegerile anticipate nu prea avantajează pe nimeni în acest moment, nici măcar Partidul Democrat, iar votarea moţiunii şi căderea guvernului poate duce la alegeri anticipate. Situaţia posibilă a voturilor s-a modificat dramatic, şi nu vorbesc aici de ceea ce se ştia de la ultimele alegeri ci şi ceea ce se ştia de la ultimul sondaj de opinie.
Votul real ar însemna iar o alternativă. Pe de o parte partidele nu mai sunt tradiţional alăturate în scopul guvernării, se obţine astfel cu greu majoritatea necesară trecerii legilor emise de guvern în parlamentul României. Apoi vorbim şi de interesele disjuncte în ceea ce priveşte realizarea unui program de guvernare propriu fiecărui partid. Vorbim şi de acumularea unor orgolii la nivelul conducerii partidelor. În timpul scurs de la alegeri s-au aruncat foarte multe vorbe grele, cuvinte care rănesc. În politică nu există de obicei învingători şi învinşi ai dialogului. Atunci când discuţia se duce în termeni civilizaţi avem doi învingători, dacă discuţia se consumă sub imperiul injuriilor, avem doi învinşi. Iată deci că discuţia din ultima perioadă a dus la foarte mulţi învinşi în politica Românească. Căderea guvernului Tăriceanu reprezintă din punct de vedere politic şi posibilitatea de a intra sau reintra la guvernare. Poate că ar trebui experimentat acel Guvern de largă deschidere, concept şi idee ce a monopolizat discuţia în zilele premergătoare moţiunii.
Din punct de vedere real, partidele au deci problema alegerilor anticipate, alegeri care este posibil să nu însemne o clarificare a lucrurilor, în cotrapondere cu intrarea posibila intrare la guvernare.
Interesul propriu al parlamentarilor este să nu voteze schimbarea. Există cam 200 de parlamentari, plus sau minus câţiva care “fac suspansul” moţiunii, ce se gândesc că ar putea să nu mai intre în parlament în cazul unor eventuale alegeri anticipate, restul parlamentarilor visează ocuparea unei funcţii în următorul guvern.
Concluzia sigură este că poporul pierde oricare ar fi decizia parlamentară. Ori rămâne cu un Guvern minoritar care nu poate face nimic altceva decât să pregătească alegerile, ori cheltuieşte banii pe nişte alegeri anticipate care nu-şi au rostul acum, la numai câteva luni până la “naşterea la termen”. Soluţia cea mai bună dintre cele rele ar fi guvernul de uniune naţională, de tehnocraţi, dar şi aici nu va câştiga decât ceva experienţă, pentru că acest guvern nu poate avea linişte. Practic guvernul se va “înscăuna” şi va începe să lucreze tocmai când trebuie să plece. Oare de ce poporul român are întotdeauna numai de pierdut din “întrecerea orgoliilor politice”? I se potriveşte vorba românească “şi bătut, şi cu banii luaţi”. Ar trebui să fie invers, democraţia ar trebui să aducă beneficii cetăţeanului. Politicianul român ar trebui să înveţe că democraţia nu înseamnă un stat dictatorial multicefal. Dacă este prea greu să munceşti gândind la ce ar vrea cel care te-a propus acolo, poate ar trebui să laşi locul celor care pot face o despărţire între interesul personal şi cel public. Domnilor parlamentari, interesul personal trebuie lăsat pentru după orele programului de lucru.
Experienţa aceasta cu atingerea obiectivului “votarea moţiunii” îmi aduce aminte de “românca explorator”, Uca Maria Marinescu. Poate că ar trebui întrebată ce ar face ea în asemenea situaţie dificilă. Sunt convins că într-o călătorie extremă trebuie să iei destul de des decizii rapide, decizii care despart fiinţa de nefiinţă.
Pentru Uca Maria Marinescu a explora înseamnă lupta de autointerogare. Am auzit mulţi oameni care afirmau că nu este importantă atingerea obiectivului ci drumul în sine. Acest drum permite gândului să interogheze spiritul la fel ca într-un pelerinaj. Obiectivul este simpla descătuşare de energii. Drumul pe unde a călătorit a fost mai întâi Lumea, cea mai importantă revelaţie a constituit-o universul uman. Răspunsul acelor întrebări îl regăsim în mesajul călătoriei pe care Maria Marinescu îl traduce în dragostea pentru omenire, credinţa în prietenie, lupta împotriva violenţei, urii, alienării şi distrugerii mediului înconjurător.
Produsul obţinut?, imagini şi emoţii umane.
Expediţii:
1990 - Traversarea Chinei de la Est la Vest pentru cunoaşterea culturii şi istoriei - expediţie solitară
1991 - Expediţie în Văile Caucaziene din zona Elbrus
1994-1996 - Cercetează India, Nepal, Sikkim - expediţie solitară
1996 - Traversare Canada de la Est la Vest, pana în zona arctică - Yucon şi ultimele aşezări ale eschimoşilor - expediţie solitară
1998 - Pe urmele vasului Begica şi a marelui savant roman Emil Racoviţă în Antarctica - expediţie solitară
- Expediţie în America de Sud - Argentina, Patagonia, Ţara de foc, Bolivia, Peru, Chile, Ecuador şi Insula Paştelui - expediţie solitară
1999 - Traversarea continentului african de la sud la nord, străbătând 11 ţari - expediţie solitară
2000 - Drumul vikingilor, din Delta Dunării, prin peninsula Kola, Arh. Svalbard, Norvegia, Islanda şi Groenlanda
2001 - Expediţie pentru cucerirea Polului Nord prin Siberia şi peninsula Taimar
- Expediţie pentru cucerirea Polului Sud
2003 - Ultimul continent: Australia si Oceania, cu Tasmania, Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee - ia contact cu triburile de papuaşi, cu populaţia aborigenă din desertul australian si tradiţiile maorilor din Noua Zeelanda
- Din Nou în Tibet: 1000 km prin podişul Tibetan, parcurşi prin trecători la 5400 m altitudine si la taberele de baza ale “optmiarilor” Kancendjonga, Annapurna si Everest.

La ora la care scriu aceste rânduri, Uca Maria Marinescu “valorează” pe wikipedia fix 6 rânduri, la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Uca_Marinescu .
Poate că acest lucru se va schimba, poate că nu. Se pare că s-au dus vremurile revistelor de geografie. A început să pară banale astfel de călătorii. Ele însă nu sunt cu mai puţin periculoase decât au fost acum două secole. De aceea mă îndoiesc că oamenii politici vor vedea în Uca Maria Marinescu un erou, aşa cum ar fi părut eu la începuturile geografiei, mă îndoiesc că va cere cineva sfatul de la un om care a văzut lumea şi a aflat astfel multe despre universalitatea fiinţei umane.
Atenţie! Suflecaţi mânecile, pregătiţi bilele… nu puneţi mai multe bile în urne, nu votaţi pentru colegi, nu puneţi bilele la vedere, nu anulaţi voturile… atenţie! Parlamentarii votează acum!
Nu mai este nevoie să numărăm voturile, avem raportul de la observatorii partidelor, rezultatul este în favoarea:…moţiunii/guvernului. (Dragi cititori, tăiaţi domniile voastre varianta care vi se pare corectă, cu sentimentul că participaţi la vot, având senzaţia că cineva vă întreabă. Nu folosiţi un marker permanent, se ia greu… daca aţi făcut-o deja, încercaţi să ştergeţi cu alcool 90 grade sau palincă de Bihor triplu stratificată.)

Nu ne rămâne decât să îngânăm mai departe spusele lui Cicero … immo vero etiam in senatum venit, fit publici consilii particeps, notat et designat oculis ad caedem unum quemque nostrum. Nos autem fortes viri satis facere rei publicae videmur, si istius furorem ac tela vitemus.

liber et ars

---

(carte şi arta)
Teatru de Operetă "Ion Dacian" din Bucureşti face o surpriză pasionaţilor de frumos găzduind a V-a ediţie a Festivalului "Carte şi Arte". Acest festival este destinat lansărilor de artă literară, dezbaterilor, întâlnirilor şi discuţiilor pe teme culturale de orice fel. Pe lângă carte, vizitatori vor avea acces la un spectacol susţinut de artiştii Teatrului de Operetă "Ion Dacian". Ziua de vineri se va axa pe omagierea centeneralui Mihail Sebastian. Porţile Târgului se vor închide duminică. Până atunci... intrarea este gratuită, elevii, pensionarii, soldaţii în termen şi studenţii plătesc gratuitatea la jumătate. Nu există nici un pretext să nu faceţi o oprire.

dona nos indultem universitatum, si tibi placet

(dă-ne nouă indulgenţa universală, dacă găseşti plăcere în a face asta)

Privesc la televizor cu un zâmbet pe care altcineva l-ar numi poate enigmatic. Sunt sute de studenţi de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca care cer camere pentru cămin. Cel puţin eu asta înţeleg din vacarmul colosal. Îmi aduc aminte de mine la vârsta lor. Eram anul I, tot la o Universitate Tehnică şi participam la prima grevă spontană din Istoria României postdecembriste. Atunci era altceva, greva era încă un lucru care amintea de revoluţie şi nimeni nu se obişnuise cu mişcarea sindicală. De fapt nici nu prea apăruseră acele sindicate “libere”. Cine îşi mai aduce aminte perioada, toate lucrurile purtau în coadă acest cuvânt magic, “liber” sau “liberă”, ziarul “Tineretul Liber”, Televiziunea Română Liberă, Sindicatele Libere din Învăţământ. Noi nu eram foarte mulţi, cam o sută şi un pic, un an, adică patru grupe, nu mai ştiu exact. Subiectul grevei era reintroducere zilei de sâmbătă ca zi de studiu. Am ieşit liniştiţi în faţa facultăţii, protestând mai mult între noi. Ar fi trebuit să mergem la un curs de Tehnologie. Pe atunci studenţii erau o masă disciplinată, nu se chiulea, nu se întârzia la ore. Dacă o făceai, practic cereai să ai restanţă sau, mai rău, să repeţi anul. Ca în reclama de la coniacul Unirea aud o voce:
“Du-te tu, Micule, şi spune-i doamnei Ionescu că noi suntem în grevă, nu mai venim la ore.”
Atunci ne-am gândit la grevă, era o idee interesantă…
Micu s-a dus la doamna profesoară de Tehnologie şi…
“Doamnă, tot anul întâi este în grevă, nu mai vine nimeni la cursuri. Stau în faţă facultăţii şi fac grevă.”
Doamna Ionescu, cu firea sa cumsecade, s-a speriat. Nu înţelegea probabil ce anume au studenţii cu domnia sa. Niciodată nu făcuse rău nimănui.
Colegul Micu avea un stil de a râde în interior de aceste situaţii, faţa nu-l trăda niciodată. Aşă că bunul nostru coleg găsi cu cale să adauge…
“Cineva s-a dus să dea telefon la televiziune.”
După o revoluţie în direct, să ajungi cu o grevă la televizor era ceva grav de tot. Acum nu mai există acea senzaţie, dar atunci era ceva apăsător.
Doamna profesoară începuse să tremure de-a binelea. Şi-a luat poşeta şi a însoţit studentul care o anunţase pentru a vedea “ce vor studenţii, ce au cu ea”. În drum spre curtea facultăţii, drumul ei s-a intersectat cu cel al prodecanului.
“Domnu’ prodecan, domnule prodecan… copii noştri fac grevă!”. Prodecanul era un tip cu foarte mult umor, dar şi aspru atunci când era ceva nelalocul lui. Îl văzusem destul de des luând apărarea unor studenţi în detrimentul profesorilor, chiar şi mie mi-a permis intrarea la un examen la care întârziasem iar profesorul, în parte îndreptăţit să nu mă primească, mă trimisese în batjocoră să cer voie de la decan. Reacţia sa la auzul unei greve a fost deci ceva mai reţinută. Şi-a continuat drumul spunând: “Am puţină treabă acum… dar vin şi eu imediat.”
Negocierile au durat zece minute. Şi am avut câştig de cauză în ceea ce priveşte ziua de sâmbătă. Locurile în cămin ne-au fost promise peste un an când se va termina construcţia unui bloc contractat cu… Desigur că blocul cu noul cămin nu s-a mai construit niciodată, dar mica revoluţie trecuse.

Dar astăzi? Lumea este mai relaxată. Nici cei care protestează nu se aşteaptă la mare lucru, nici cei care răspund nu se prea agită că studenţii protestează.
În faţa rectoratului Universităţii Tehnice Cluj-Napoca (UTCN) peste 700 de studenţi protestează. Revendicările studenţilor sunt relative la nivelul taxelor anuale de studiu şi condiţiile din cămine. Studenţii sunt organizaţi cu pancarte şi bannere pe care se poate citi "Împreună avem putere", "Taxe americane, condiţii africane", "Suntem oameni, nu cifre". Studenţii se aud strigând "Hoţii, hoţii!" şi “Noi de aicea nu plecăm…”
Studenţii mai vor ca examenele pentru majorarea notelor să nu mai fie plătite, burselor să fie acordate şi pe perioada vacanţelor, vor decizii ale Senatului Universităţii supravegheate de reprezentanţii studenţeşti.

Liderul Organizaţiei Studenţilor Universităţii Tehnice (OSUT), Bogdan Buta, spune că revendicările au fost prezentate de mai multe ori conducerii universităţii, dar că aceasta nu a dat nici un răspuns. El a declarat:
“Cerem pentru acest an să fie menţinute aceleaşi taxe ca şi anul trecut. Majorarea lor ni se pare nejustificată pentru că nu s-au îmbunătăţit condiţiile de învăţământ. De asemenea şi mai multe locuri în cămine.”

Purtătorul de cuvânt al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, Cătălin Popa, a declarat că o negociere între conducerea universităţii şi reprezentanţii studenţilor ar putea avea loc vineri. Mă întreb ce vor face cei fără cămin până vineri.

Mitingul s-a încheiat la ora 14.00.

Liderul Organizaţiei Studenţilor (OSUT), Bogdan Buta, a declarat la sfârşitul acţiunii de protest: “Ne-am atins scopul şi am arătat că suntem uniţi şi trebuie să fim luaţi în considerare. Vineri ne prezentăm la negocieri şi sperăm ca revendicările noastre să fie soluţionate.”

Poate că domnul Buta ar trebui să fie mai pregătit dacă doreşte statul de lider sindical. Această tergiversare are un rol important. Vineri, după întâlnirea dintre conducerea universităţii şi reprezentanţii studenţilor, nu se vor mai poate organiza o mişcare de protest. Mai mult, urmează sâmbătă şi duminică, iar este greu de urnit un student spre mişcarea de protest. Eu cred că această tergiversare este un pretext pentru stingerea conflictului.

variatio delectat

---

(nu există nimic precum schimbarea)
Ar fi murit românii dacă…
De la alegeri încoace politicienii fac politică în defavoarea cetăţeanului. Pentru că nu văd ce folos ar putea avea cetăţeanul din trei ani de frământări.
Ar fi murit cumva Traian Băsescu dacă nu ar fi insistat să-l aducă pe scaunul de premier pe domnul Tăriceanu? Desigur că nu. Fără celebra frază (reprodusă aici aproximativ) “Eu nu voi numi alt prim ministru decât pe domnul Tăriceanu, dacă nu-l votaţi ne vom întoarce la popor”, domnul Tăriceanu ar fi căzut, am fi avut un prim ministru PSD, probabil domnul Năstase, şi democraţia ar fi trecut printr-un moment nou: preşedintele şi Guvernul din culori diferite. Pe undeva această stare mi se pare atât de normală într-o democraţie şi o stare benefică pentru popor, încât aş fixa în cuie această situaţie prin constituţie. Ce nu face bine Guvernul este sancţionat de preşedintele “independent”.
Ar fi murit cumva cei de la alianţa D.A. dacă nu ar fi luptat atâta timp pentru schimbarea conducerii celor două camere? Probabil că nu. După cât se vede nimic nu s-a schimbat în bine sau în rău prin venirea domnului Olteanu la Camera Deputaţilor, nimic nu s-a întâmplat că domnul Văcăroiu a rămas la Senat. Ba aş spune că tot contactul între domnul Văcăroiu şi domnul Băsescu a fost atât de civilizat încât am fost mulţumit pentru prima dată în această legislatură legat de un model comportamental.
Ar fi murit domnul Tăriceanu dacă ar fi plecat de la Guvern şi i-ar fi lăsat locul domnului Solojan, aşa cum era prevăzut? Desigur că nu. Câtă tevatură s-a iscat din gestul neelengant (ca să nu spun altfel) al domnului Tăriceanu de a nu mai lăsa din mână frâele puterii. Să ai un preşedinte absolut necontestat şi să-l trimiţi la plimbare prin PLD… nu se face. Au trecut timpurile în care oamenii politici simţeau momentul istoric al fiinţei lor drept stea călăuzitoare pentru forţa motrice a neamului.
Ar murit forţele coalizate împotriva preşedintelui dacă ar fi urmat sugestia Curţii Constituţionale de a nu face referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu? Dar de ce să facă acest lucru, doar ar fi fost un gest de normalitate într-o ţară civilizată?
Murea domnul Geoană şi PSD-ul dacă susţinea moţiunea depusă de PD, evitând astfel tot scandalul acesta? În acel moment PSD ar fi avut o şansă la guvernare, cred eu.
Ar fi murit Preşedintele dacă ar fi gândit, pentru eventualul prim ministru de după moţiune, o soluţie de compromis a momentului, adică un premier PSD-ist, de exemplu pe Nicolae Văcăroiu? Desigur că nu.
Dar nu le pasă atâta timp cât se simt bine înfipţi în locurile lor de vărf privilegiat. Oamenii vor fi învârtiţi cumva în campania electorală. Atunci da… până la campanie ei pot face ce vor, nu-i aşa, nu este treaba electoratului să intervină în manevrele lor adânc tehnicizate legal. Rezultatul acestor acţiuni eminamente cerebrale nu poate fi înţeles de micul interes de bunăstare debitat cu nonşalanţă de simplul cetăţean.
Mă gândeam să fac un calcul asupra actelor legale care s-au dat absolut pentru a permite sau bloca acţiuni politice. Mă gândeam să fac un calcul asupra perioadei în care nu s-a făcut nimic din cauza jocului politic. Este prea mult de cercetat, sunt prea dese situaţiile în care totul a fost blocat pentru că politicienii se jucau “de-a politica”.

Unde suntem azi? Preşedintele PSD are, în mare, aceleaşi previziuni precum preşedintele Băsescu, doar că ar mai adăuga ceva pe listă.
"Sunt doar trei variante mari şi late: fie un guvern de stânga, în jurul PSD, fie un guvern de dreapta, în jurul PNL, PD sau cine se mai poate aduna, fie un guvern care să aibă o respiraţie ceva mai largă, care să asigure o guvernare până la alegerile viitoare. (…)Dacă domnul Tăriceanu doreşte să vină cu un guvern Tăriceanu III, este problema domniei sale, dar în orice caz varianta că acest guvern rămâne în forma actuală cred că trebuie exclusă din calcul.(…) Preferinţa mea e în continuare un guvern de stânga, cu PSD în centru. Preferinţa domnului Băsescu este un guvern de dreapta, în mod firesc, pentru că a fost ales de electoratul de dreapta."

Ceea ce nu simt efectiv cei ce provoacă cearta politică este că fiecare nelinişte, fiecare lege aiurea, fiecare scumpire, fiecare lună în care se aplică amânarea măririi pensiilor… provoacă morţi premature în rândul populaţiei. Dacă aici, pe Pământ, nu există legi care să-i judece pentru acest genocid, cu speranţă cred că se va face dreptate atunci când fiecare îşi va susţine viaţa în faţa Judecătorului Suprem.

mors ultima linea rerum est

---

(moartea este limita finală a oricărui lucru)
Un moment trist pe care îl presimţeam de câteva luni.
David Ohanesian a murit

Baritonul David Ohanesian a murit în cursul zilei de duminică, la vârsta de 80 de ani, au declarat pentru MEDIAFAX surse din Opera Naţională Bucureşti.
Născut pe 6 ianuarie 1927, artistul emerit David Ohanesian, interpretul magistral al rolului Oedip din celebra operă enesciană, a murit duminica seara, la vârsta de 80 de ani.
Personalitate marcantă a scenei lirice româneşti şi europene, David Ohanesian a făcut parte, alături Octav Enigărescu şi Nicolae Herlea, din triada de aur a celor mai mari baritoni ai ţării.
David Ohanesian a fost admis, în anul 1948, la Conservator, la clasa profesorului Aurel Costescu-Duca.
Între 1950 şi 1958 a fost prim solist al Operei Române din Cluj-Napoca, apoi până în 1977, prim solist al Operei Române din Bucureşti. Între anii 1968-1977 a fost artist invitat al Operei din Hamburg, unde a cântat cu cei mai renumiţi dirijori ai vremii şi a avut ca parteneri de scenă nume impresionante ale artei lirice universale: Mirella Freni, Gwyneth Jones, Raina Kabaivanska, Lucia Popp, Tatiana Troyanos, Leonie Rysanek, Luciano Pavarotti, Peter Schreier, Nicolai Gedda, Carlo Bergonzi, Herman Prey, Montserrat Caballe etc.
Este cunoscut drept cel mai apreciat "Oedip" al secolului XX, operă pe care a cântat-o, pentru prima data în România, în anul 1958, în cadrul primului Festival Internaţional "George Enescu".
Printre succesele importante din cariera sa se numără, însă, şi alte roluri, precum: Rigoletto, Iago, Amonasro, Renato, Tannhauser.
În 1999, maestrul a primit titlul de "Doctor Honoris Causa" al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, pentru ca, un an mai târziu, să primească Ordinul Naţional "Steaua României". În noiembrie 2006, baritonul David Ohanesian a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Ovidius" din Constanţa.
David Ohanesian a purtat rolul lui Oedip, din opera cu acelasi nume a lui George Enescu la Paris, Atena, Berlin, Sofia, Stockholm, Moscova, Lausanne, Wiessbaden. Cariera sa a cuprins peste 2.000 de spectacole.
În 1986 a semnat, alături de Iosif Sava, lucrarea "Patima muzicii", apărută la Editura muzicală, Bucureşti. (stire MEDIAFAX)