Ioana Macarie în Regele Cerb

---

http://teatrulmasca.wordpress.com/2010/10/29/cand-coregrafii-sunt-actori-ioana-macarie-in-regele-cerb/

– Cum ai primit distribuirea in REGELE CERB?

- Domnul Malaimare mi-a propus rolul “Zana Morgana” si am primit propunerea cu mult interes. A urmat o auditie pentru domnul Casarin si am primit un raspuns pozitiv. Partea asta a fost mai usoara decat ceea ce a urmat.

- Banuiesc ca nu este prima experienta, si totusi cum simti diferenta intre a coordona din ,,tribune” si a fi pe scena?

- Fiind prima mea experienta in caliatate de actor pe scena ( in afara de serialul “Cu Un pas Inainte” - ProTV) emotiile au fost prezente la fiecare repetitie. In fiecare zi am invatat lucruri noi de la colegii mei care pana atunci au fost interpreti in coregrafiile mele. A fost o experienta de neuitat de care m-am bucurat si ma bucur cu fiecare spectacol.

- Cum ai trait constructia spectacolului? Ai avut libertatea sa creezi, sa propui, sau ti s-au trasat cadre fixe?

- Cadrele fixe iti pot contura niste libertati extraordinare. Asa ca a fost extraordinar ca temele mele sa fie limitate de forma costumului, a mastii sau a textului. Pentru mine a fost mult mai clar, iar imaginatia a mers destul de departe mai ales in scenele de miscare.

- De ce ar trebui cineva sa vina sa vada REGELE CERB?

- In primul rand pentru ca este o comedie. Cine nu si-ar dori ca dupa o zi istivitoare de lucru sa se relaxeze urmarind niste personaje fantastice, pe o scena extraordinara, cu niste costume lucrate impecabil, intr-un teatru primitor, intr-o comedie autentica. Eu as merge oricand…

Regele Cerb – Duminica 31 octombrie, ora 19.00

Actorul să intre la machiaj!

---

Singurul lucru ce nu se va schimba probabil niciodată în teatru este că actorii, înainte de a ieşi în scenă, trec "pe la machiaj". Machiajul este esenţial actorului pentru expresia feţei obţinută din machiaj trebuie să accentueze starea din rol. Fie că vorbim despre un banal fond de ten care îndepărtează luciul feţei în faţa reflectoarelor, fie că vorbim despre machiaje sofisticate, puse în operă în mai multe ore, machiajul este parte a rolului dezvoltat de iscusinţa actoricească. Alegerea machiajului este o indicaţie a artei la fel de importantă ca şi costumul, prezenţa scenică...







Data viitoare când mergeţi la un spectacol de teatru, de exemplu la spectacol Venexia al teatrului Masca, găsiţi timp să admiraţi şi machiajul actorilor.

Gândiţi-vă că asta...

..a fost la început aşa:

(sursa: http://www.masca.ro/site/index.php?option=com_content&task=view&id=179&Itemid=49 , http://teatrulmasca.wordpress.com/2010/10/26/asa-arata-schitele-de-machiaj/)

La MASCA în rromanes

---

Un experiment minunat despre care am auzit abia acum. L-a vrea dezvoltat...

La Teatrul Masca, piesa lui Caragiale se va juca în limba romani, cu actori şi personaje rome, "O noapte furtunoasă" în şatră

MULTIMEDIA

video

"O noapte furtunoasă" în limba romani (I)

video

"O noapte furtunoasă" în limba romani (II)

Citiţi restul pe... http://www.romanialibera.ro/arte/teatru/o-noapte-furtunoasa-in-satra-198089.html

Nicolae Maniu

---

Recunosc că nu ştiam despre acest pictor român. L-am descoperit la emisiunea Monicăi Columbeanu de la B1 TV. Să nu se spună că doamna Columbeanu nu face treabă bună cu acele emisiuni. Am căutat apoi pe net...

Maniu-mania. Cel mai bine vândut pictor român s-a întors acasă

ATELIER / Nicolae Maniu - Cel mai vandut pictor roman (II)

ATELIER / Nicolae Maniu – Cel mai vandut pictor roman (III)

http://www.operagallery.com

Odiseea spaţială cea mai interesantă văzută până acum

---

Aş îndemna ca, oricine îşi permite cheltuiala, să facă un asemenea experiment.



Ar fi interesant dacă şi la alţii se va auzi ritmul acela electronic.

„Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989" de Florin Manolescu

---

Cotidianul.ro prezintă „Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989" de Florin Manolescu, ediţia a doua, Editura Compania, 2010

Iată un fragment:

Exilul Romanesc

Mari figuri ale exilului românesc

Ion Raţiu

Acasă ● Accente

RAŢIU, Ion (Iancu), om politic, memorialist, publicist, ed. *6 iun. 1917, Turda – † 17 ian. 2000, Londra, Marea Britanie. Înmormîntat la 23 ian. 2000 în cimitirul greco-catolic din Turda, în cavoul familiei. Tatăl: Augustin, avocat, decanul baroului din Turda; mama: Eugenia (născută Turcu). Descendent al familiei memorandistului transilvănean Ioan Raţiu. Înrudit, printr-una din bunici, cu scriitorului Ion Codru Drăguşanu. Nepot al diplomatului V.V. Tilea. Absolvent al Liceului „Gh. Bariţiu" din Cluj (1934). Licenţiat al Facultăţii de Drept din Cluj (1938). În perioada studiilor universitare se înscrie în organizaţia de tineret a Partidului Naţional Ţărănesc. Practicant în cadrul cabinetului de avocatură condus de Ionel Pop, nepotul lui Iuliu Maniu. Absolvent al Şcolii de ofiţeri de rezervă din Craiova (1939). Din apr. 1940, diurnist la Legaţia română din Londra. Rechemat în ţară în sep. 1940, după abdicarea regelui Carol al II-lea, demisionează şi solicită azil politic în Anglia: „In 1940 I became a refugee in the West because I rejected German Nazism and did not want to live under a dictatorship — any dictatorship". Îşi menţine cetăţenia română pînă la sfîrşitul vieţii. Membru al unui Comitet Naţional Român (Free Romania) înfiinţat în noi. 1940 la Londra şi condus de V.V. Tilea, fost ministru al României în Marea Britanie, pentru a combate politica inaugurată de regimul generalului Ion Antonescu. După ce Anglia declară război României (7 dec. 1941), guvernul eng. aprobă rămînerea la Londra a unor foşti membri ai legaţiei române, printre care şi I.R. Absolvent în 1943 al secţiei de ştiinţe economice a Colegiului „St. John", Cambridge, unde studiază ca bursier. Dr. în ştiinţe politice. Căsătorit din 1945 cu Elisabeth Pilkington, fiica unui ofiţer din armata britanică. În timpul războiului colab. la emisiunile în limba română ale postului de radio BBC, care pledează pentru renunţarea la războiul împotriva U.R.S.S. În 1946, cînd intenţionează să se întoarcă în România pentru a candida pe listele P.N.Ţ. la alegerile din noi., Iuliu Maniu îi recomandă să rămînă la Londra. În timpul Conferinţei de Pace (29 iul.–15 oct. 1946), lucrea­ză în calitate de corespondent la Paris al agenţiei americane de presă International News Service. Cf. însemnărilor din Jurnalul lui Leontin Constantinescu, refuză în 1947 propunerea făcută de generalul Nicolae Rădescu de a prelua funcţia de secretar al Comitetului Naţional Român la Paris. As. de program la BBC (1952–1955). Consilier juridic pentru problemele româneşti pe banca apărării grupului condus de Oliviu Beldeanu, în procesul de la Berna (1955–1956). În această perioadă, autorităţile comuniste din R.P.R. îl condamnă în contumacie şi îi retrag cetăţenia română. Din 1957, proprietar al companiei de expediţii şi transporturi maritime J.R. Shipping Co. Ltd. Fondator şi administrator delegat al firmei Regent Line, specializată în transporturi maritime lunare între Europa de Nord şi porturile atlantice din sudul S.U.A. (1963–1975). Coautor al unui memoriu („Appeal for Amnesty"), conceput de un comitet eng. înfiinţat în 1961 şi adresat Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin care se cere punerea în libertate a deţinuţilor politici şi a celor întemniţaţi pentru convingerile lor. Pe lista anexată memoriului s-a aflat şi numele filosofului Constantin Noica. Adversarii din străinătate i-au reproşat că ar fi întreţinut relaţii secrete cu diverşi reprezentanţi ai R.P.R. şi R.S.R., care în 1963 i-ar fi oferit funcţia de ambasador în Marea Britanie (cf. Aurel Sergiu Marinescu), şi că într-o conf. susţinută la Londra în oct. 1971 a susţinut oportunitatea legăturilor comerciale cu R.S.R. (Vasile Posteucă în Drum, nr. 1, ian.–mar. 1972; René Théo în B.I.R.E., nr. 844, 1 dec. 1986). Potrivit afirmaţiilor lui Ion Pantazi, în 1968 s-ar fi întîlnit la Paris cu liderul comunist Ion Gheorghe Maurer, cu care ar fi purtat convorbiri secrete. La mijlocul anilor '60 ar fi depus eforturi pentru a scoate Comitetul Naţional Român de sub conducerea grupului din S.U.A., controlat de Constantin Vişoianu, şi pentru a-l muta, cu sprijinul Franţei, în Europa. În 1965 a înfiinţat la Londra Asociaţia Culturală a Românilor din Anglia (ACARDA), pe care a condus-o, în calitate de preşedinte, pînă în 1985 (din 1985, preşedinte de onoare). Cf. informaţiilor oferite de Stejărel Olaru, această asociaţie a fost infiltrată de agenţi DIE, iar preşedintele ei, numit în rapoartele secrete „Toni", „a fost urmărit de Securitate în toată perioada cît a locuit la Londra. [...] Notele informative ale agenţilor din Londra [printre care şi Silviu Crăciunaş] numeau asociaţia «corabia», iar pe membrii exilului din Marea Britanie – «navigatori»". Din sep. 1971 delegat în Comitetul Central al Partidului Naţional Ţărănesc din exil. La începutul anilor '70, regele Mihai I s-ar fi opus intenţiei de cooptare a lui I.R. în Comitetul Naţional Român. În dec. 1976, ia iniţiativa convocării unei conf. care să conducă la unificarea exilului românesc, iar în mai 1984 este ales, în cadrul unui Congres întrunit la Geneva, preşedinte al Uniunii Românilor Liberi (preşedinte de onoare : Brutus Coste). [...]

La 24 ian. 1990 s-a întors în România şi a contribuit la reorganizarea Partidului Naţional Ţărănesc (devenit P.N.Ţ-Creştin Democrat), în cadrul căruia a deţinut funcţia de vicepreşedinte. A candidat din partea Convenţiei Democrate, fără succes, la alegerile din 20 mai 1990 pentru funcţia de preşedinte al României, avîndu-i ca adversari pe Ion Iliescu (cîştigător) şi Radu Câmpeanu. Ales deputat în jud. Cluj şi Arad. Preşedinte al Grupului parlamentar P.N.Ţ.-C.D. Împreună cu deputatul Dorel Dorian (din partea Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România), a coord. activitatea unei subcomisii pentru relaţiile cu diaspora în cadrul Comisiei de Politică Externă a Camerei Deputaţilor. În 1990 a făcut o donaţie Universităţii Georgetown din S.U.A., prin care a fost înfiinţată Catedra de studii româneşti şi Biblioteca „Ion Raţiu". În 1991 a fondat la Bucureşti ziarul Cotidianul. „Ion Raţiu a editat Cotidianul pentru a ajuta la naşterea şi consolidarea democraţiei în România. Atunci ziarele şi revistele, împreună cu românii ieşiţi în stradă, au făcut chiar mai mult decât partidele istorice abia reînfiinţate [...]" (Cornel Nistorescu). Un jurnal început în exil şi ţinut la zi se află în posesia familiei. Cîteva vol. cuprinzînd notele cotidiene consacrate evenimentelor de după 1989 au fost publicate în România. Piesa de teatru Templeton, semnată cu pseudonimul Anthony Lock şi scrisă în colab. cu Jane Cobb, a fost reprezentată în 1958 la Arts Theatre Club din Londra şi ed. în 1995 în limba română. Preşedinte (1957–1984) şi preşedinte de onoare (din 1984) al Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor Liberi. Membru fondator al organizaţiei Amnesty International (din 1961). Membru al organizaţiei PEN Club International şi al organizaţiei PEN Club în exil. Dr. honoris causa al Universităţii din Oradea (din 1999). Cetăţean de onoare al oraşului Arad (post mortem). Fundaţia „Ion Raţiu", cu sediul în România, acordă un premiu pentru trad. din poezia europeană (Premiul „Corneliu M. Popescu") şi un premiu pentru fair-play politic („Papionul de aur"). Respectînd dorinţa lui I.R., familia a înfiinţat în 2004, la Turda, un Centru de Studii Democratice, patronat de Fundaţia „Ion Raţiu" pentru democraţie.

(sursa: http://www.cotidianul.ro/126432-Ion_Ratiu)

Lumea văzută prin ochii lor

---

Am citit pe blogul doamnei deputat Cristina-Ancuta Pocora o relatare a unui eveniment local la care aş fi vrut şi eu să particip: Târgul de Toamna (Feteşti), Expoziţie-Concurs cu preparate pentru iarna în cadrul Târgului de Toamna de la Feteşti.

(sursa: http://blog.cristinapocora.ro/?p=2169)

Priveam la pozele de la eveniment, recunosc, la borcane priveam cu poftă... Am descoperit însă şi o lume separată de cea care se desfăşoară normal, o lume paralelă ascunsă cumva privirii.

(sursa foto: http://blog.cristinapocora.ro/?p=2192)

Bucuria unui borcan de zacuscă, un teren de joacă pentru cei doi copii... A fost cu adevărat o lume a încercărilor culinare sau o lume a unei picături de bucurie şi nevinovăţie într-o realitate de zi cu zi a dezmembrării sociale. Poate ar trebui să ne aplecăm mai des asupra lumii celui care ridică de jos un băţ şi face din el o sabie LASER din Războiul Stelelor, poate că ar trebui să ne ridicăm, măcar din când în când, spre mintea copiilor.

Răul nu are întotdeauna coarne şi coadă

---

Oamenii cu adevărat puternici au înţelepciunea de a nu considera necesar să demonstreze puterea lor.

Capitolul 4
1. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
2. Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.
3. Şi I-a spus diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine.
4. Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.
5. Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii.
6. Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc;
7. Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.
8. Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti".
9. Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;
10. Căci scris este: "Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească";
11. Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.
12. Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".
13. Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme.
(Sfânta Evanghelie după Luca)

"The Witches 1922"

Demnitatea este o boală care macină

---

Manifestul!

---

Ne este sufletul prea pătat...
O stafie umblă prin Europa - stafia comunismului. Toate puterile bătrînei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva aceste stafii: Papa şi Ţarul, Metternich şi Guizot, radicali francezi şi poliţişti germani.

Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi fost defăimat, ca fiind comunist, de către adversarii săi de la putere? Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi răspuns la rîndul său atît elementelor mai înaintate ale opoziţiei, cît şi adversarilor săi reacţionari zvîrlindu-le în faţă imputarea stigmatizantă de comunist?

Din acest fapt reies două lucruri.

Toate puterile europene recunosc de pe acum comunismul ca o putere.

Tulburător cum aceste cuvinte se înţeleg astăzi mai bine decât atunci. Nu-i aşa?

Cu adevărat comunismul este în politicianul român mai puternic. Se simte şi cultul personalităţii cum creşte, se văd la tot pasul şi "aplaudaci de serviciu", propagandiştii, cei care corelează descrierea realităţii cu interesul de serviciu, mincinoşii, delatorii, poliţia politică...

Cultura însă... Intelectualitatea?

Imprecaţia ca un sărut

---

Horatiu Malaele-De dragoste pentru partid si guvern (E. Brumaru)
Asculta mai multe audio diverse