(http://www.traditionalromanesc.ro/articol/articole/reportaje-interviuri/grigore-lese-colindui-bucurie_614.html)
sâmbătă, decembrie 31, 2011
miercuri, decembrie 28, 2011
Zilele libere din 2012
Toată lumea să vaită că românii sunt puturoşi şi nu muncesc. Cu toate acestea, zilele libere nu prea au.
1 ianuarie - duminicaPosibil să mai apară un liber de sfântul Andrei, dar nimeni nu bagă mâna în foc. Trei din cele 11 sunt deja în weekend... ha ha ha!
2 ianuarie - luni
15 aprilie - duminica - prima zi de Paste
16 aprilie - luni - a doua zi de Paste
1 Mai - marti
3 iunie - duminica - prima zi de Rusalii
4 iunie 2012 - luni - a doua zi de Rusalii
15 august - miercuri - Sfanta Maria
1 Decembrie - sambata
25 decembrie - marti - prima zi de Craciun
26 decembrie - miercuri - a doua zi de Craciun
(http://www.rtv.net/care-vor-fi-zilele-libere-in-2012_8677.html)
marți, decembrie 27, 2011
George Enescu, Poema Română, Op 1
LUCIAN GHIŞA: The Romanian symphonic poem is a genre to which a great length of the Romanian composers took a strong interest. This is due to the fact that it allows certain freedoms to the creators, from the point of view of the form, program, the orchestral apparatus and the structures.
Vizitează şi Politici filtrate de raţiune
luni, decembrie 26, 2011
sâmbătă, decembrie 24, 2011
duminică, decembrie 18, 2011
Alexandru Jidveianu
L-am cunoscut pe când era la început de carieră... cu ocazia unui botez. Am vorbit câteva minute după ce a terminat de cântat. M-a impresionat cu faptul că este foarte modest, aproape ingenuu, deşi la vocea excelentă pe care o are ar putea fi o mare vedetă a muzicii ardeleneşti şi lăutăreşti. L-am întrebat dacă a scos deja un CD şi m-a privit cu tristeţe. În acel moment, dacă aş fi avut puterea, dacă aş fi lucrat în lumea muzicii... Mulţi ani am rămas cu gândul la el. Nu-i reţinusem nici măcar numele.
miercuri, decembrie 14, 2011
Revolution
You say you want a revolution
Well, you know
Say you really need a clue
You tell me to end pollution
Well, you know
We don't want a Chevy Volt
And when you blame corporations
Remember where you left your IPhone at?
How'd you want your latte, tonight?
all right, all right
You say you ain't got real solutions
Well, you know
It'd be good to have a plan
You want the rich fair contributions
Well, you know
We're doing what we can
But when you want money
From people not your parents
All I can tell you jobs are what you want
How'd you want your latte, tonight?
all right, all right
Ah
ah, ah, ah, ah, ah...
You say you'll change the constitution
Well, you know
You really ought to read it first
You want to get free education
Well, you know
You better flee your parent's bed
But if you go carrying pictures of chairman Mao
You might get a date with Anita Dunn some day now
How'd you want your latte, tonight?
all right, all right
all right, all right, all right
all right, all right, all right
(http://thepeoplescube.com)
marți, decembrie 13, 2011
Cei cei au plecat nu sunt diferiţi de cei ce au rămas
... doar că cei care au rămas sunt prea obişnuiţi ca să-i observăm.
Vă mai aduceţi aminte de domnul Brînză şi capodopera colosală a domniei sale în ceea ce priveşte diaspora? Cum ar suna asta pe chinezeşte?
În perioada Statelor Combatante din antichitatea Chinei, regele Ai Gong din statul Lu avea un slujbaş pe nume Tian Rao. Deşi acesta dădea dovadă de hărnicie şi simţ de răspundere, totuşi suveranul nu l-a băgat în seamă, şi timp de mai mulţi ani, nu i-a dat un post mai important.Poate dacă ne-am fi purtat cu cei ce au plecat tot la fel de bine ca şi cei ce tot vin în ţara noastră de pe la FMI, Banca Mondială, ambasadele licuricilor la Bucureşti...
Într-o zi, Tian Rao, ceru o audienţă la Ai Gong, şi-i spuse:
„Stăpâne, am venit în mod special să-mi iau rămas bun de la măria ta."
„Unde ai de gând să te duci?" îl întrebă regele pe Tian Rao.
„Am să mă duc foarte departe."
Nedumerit, regele mai întrebă:
„Ce vrei să spui prin aceasta?"
Tian Rao îi răspunse:
„Aţi văzut desigur un cocoş, măria ta."
Regele Ai Gong de Lu dădu din cap a "da".
Tian Rao continuă:
„Cocoşul, această pasăre ne pare obişnuită, de aceea nu-i acordăm o atenţie mai deosebită. De fapt, cocoşul are foarte multe calităţi. Are o înfăţişare falnică – cu creasta-i roşie, umblă totdeauna ţanţos, cu capul sus, nu se teme de nici o ameninţare fiind un adevărat viteaz. Dar, cocoşul are şi o eleganţă cavalerească şi afecţiune părintească. Când a găsit ceva bun de mîncare, nu o consumă singur, ci o împarte cu găina şi cu puii. Pe deasupra, deşi nimeni nu i-a dat nici o sarcină, el se trezeşte zilnic devreme, şi din propria iniţiativă, anunţă prin cântecu-i răsunător, crăpatul zorilor. Datorită cocoşului, mulţi oameni nu au întârziat în treburile lor."
„Dar ce vrei să explici prin aceasta?" mai întrebă regele.
Tian Rao continuă:
„Deşi cocoşul are atâtea calităţi şi merite, totuşi, omul îl trece cu vederea, mai mult, îl taie şi-l mănâncă după bunul lui plac. Din ce cauză? Cocoşul trăieşte în preajma omului, fiind o pasăre prea obişnuită. În schimb, cu totul alta e soarta cocorului. Omul îl respectă şi-l cântă în poezie. Îl lasă să vâneze, cum vrea el, peşti şi raci din bălţi, şi să distrugă semănături de pe ogoare, de parcă toate aceste privilegii îi revin de la sine înţeles. De ce oare? Motivul e cât se poate de simplu: cocorul este o pasăre rară, şi vine de departe …"
Traducere: Li Jiayu (http://romanian.cri.cn/272/2011/12/05/1s122869.htm)
Fluierând prin memoria României
Am văzut nişte fotografii minunate pe blogul Dalianei şi nu m-am îndurat să nu "fur" câteva pentru acasă.
(pentru mai mult, vizitaţi sursa, că nu am furat eu chiar tot, a mai rămas şi acolo, http://graphis-artwork.blogspot.com/2011/12/romania-winter-traditions-traditii.html)
luni, decembrie 12, 2011
duminică, decembrie 11, 2011
Leonida Lari, încă un plecat
(http://www.vipmagazin.md/proiect/Acum_XX_de_ani._Leonida_Lari-Iorga/)
DULCELE FOC
În spaţiu şi-n vreme,
Pe cînd scriu poeme
Şi muze invoc,
De mare arsură
Eu fac legătură
Cu dulcele foc.
Că merg prin mulţime,
Că nu merg cu nime,
Că stau într-un loc,
Ca-n vatră o pită
Sînt călătorită
De dulcele foc.
Iubite, spre mine,
Vezi, nu te aţine
Cu glume şi joc,
Că viaţa-mi nu ştie
Mai tandră stihie
Ca dulcele foc.
Eu tremur pe luturi,
Eu scad în ţesuturi,
Eu pierd în noroc,
Dar albă-s ca neaua
Şi clară ca steaua
Prin dulcele foc.
(http://www.vipmagazin.md/top-femei/99_Femei_ale_Moldovei/Leonida_Lari._Scriitoarea/)
Vă mai aduceţi aminte de Leonida Lari?Un om sensibil, uneori atât de subtil ancorat în realitate încât cei din jur o priveau cu suspiciune şi cu un zâmbet. De fapt noi suntem anormalii care nu înţeleg că lumea se continuă şi dincolo de unde noi nu o mai putem percepe.
Fulgerul e floarea de foc a stihiilor. El nu poate fi îmblînzit, el poate îmblînzi.
Cînd apare fulgerul, toţi se cuminţesc şi aşteaptă cu înfiorare cum va cădea.
Cînd se arată fulgerul, numai poetul rămîne, precum a fost, pentru că, oriunde ar cădea, totuna va trece printr-însul.
El poate chiar sa-i iasă în întîmpinare prin furtună, cu capul descoperit, să-i închine tainice epifanii, spre dezlegarea trăsnetelor cereşti şi a puhoaielor de apă.
Poetul nu se teme de fulger, pentru că el însuşi a fost fulgerat la naştere. De Apolo.
Cînd se arată fulgerul, poetul tresare ca de o multaşteptată eliberare prin natură. Şi se simte în puterea lui, şi lumea îi e mai puţin străină.
Ca să înţelegi caracterul fulgerului, gîndeşte-te la poet.
Şi invers.
Penibilă existenţă.
Fulgerătoare.
Leonida Lari
Cînd apare fulgerul, toţi se cuminţesc şi aşteaptă cu înfiorare cum va cădea.
Cînd se arată fulgerul, numai poetul rămîne, precum a fost, pentru că, oriunde ar cădea, totuna va trece printr-însul.
El poate chiar sa-i iasă în întîmpinare prin furtună, cu capul descoperit, să-i închine tainice epifanii, spre dezlegarea trăsnetelor cereşti şi a puhoaielor de apă.
Poetul nu se teme de fulger, pentru că el însuşi a fost fulgerat la naştere. De Apolo.
Cînd se arată fulgerul, poetul tresare ca de o multaşteptată eliberare prin natură. Şi se simte în puterea lui, şi lumea îi e mai puţin străină.
Ca să înţelegi caracterul fulgerului, gîndeşte-te la poet.
Şi invers.
Penibilă existenţă.
Fulgerătoare.
Leonida Lari
( Foto: Agerpres / Vitalie Călugăreanu http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/basarabenii-cereau-alfabet-latin-514637.htm)
joi, decembrie 08, 2011
duminică, decembrie 04, 2011
Un mesaj de actualitate la Conferinţele "Mircea Vulcănescu”
Teama de a fi patriot la Muzeul Naţional al Ţăranului Român
Invitatul următoarei ediţii a Conferinţelor „Mircea Vulcănescu” de marţi, 6 decembrie 2011, ora 18:00, de la Clubul Ţăranului, va fi scriitorul Varujan Vosganian care va vorbi despre Teama de a fi patriot.Dacă se duce cineva, să-mi dea şi mie de ştire, poate fac un update cu ceva material... Se anunţă interesant şi nu ştiu, din păcate, pe nimeni ce doreşte să se ducă.
Moderator:
Mihai Gheorghiu – cercetător MNŢR
Varujan Vosganian este doctor în economie, membru fondator al Societăţii Române de Economie, International Adviser al Centrului European de Studii Politice al Uniunii Europene, cu sediul la Bruxelles; membru al Young Politicians Club (Londra). În 2006-2007 a fost ministru al Economiei şi Comerţului, iar în 2007-2008 a fost ministru al Economiei şi Finanţelor. A participat la diverse reuniuni de specialitate organizate sub egida ONU, UE, CSCE şi a altor organisme economice internaţionale. Dintre lucrările publicate, menţionăm: Contradicţii ale tranziţiei la economia de piaţă (Editura Expert, 1994); Jurnal de front (articole economice, Editura Staff, 1994); Statuia Comandorului (proză, Editura Ararat, 1994, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti); Şamanul Albastru (poezii, Editura Ararat, 1994); Ochiul alb al reginei (poezii, Editura Cartea Româneasca, 2001); Iisus cu o mie de braţe (poezii, Editura Dacia, 2004); Cartea şoaptelor (Editura Polirom, 2009, Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista România literară).
Conferinţele „Mircea Vulcănescu” au menirea să constituie la MŢR un spaţiu al dialogului intelectual centrat pe teme ale ştiinţelor socio-umane, cu deosebire orientat spre tematica raportului între tradiţie şi modernitate în istoria şi devenirea culturii şi civilizaţiei româneşti a secolului XX şi a începutului de secol XXI. De asemenea, dialogul între cultură şi religie va fi privilegiat ca temă de reflecţie şi dezbatere.
Cultura română modernă s-a născut din apelul la modernitate şi s-a dezvoltat apoi în tensiunea polară dintre modernitate şi tradiţie. A fost această tensiune benefică, genuină, a dus la rezultate notabile, la o anumită identitate culturală sau nu? Mai este astăzi această tensiune reală, efectivă, mai există în cultura română un ferment al tradiţiei? Şi ce ar putea să însemne în contextul postmodernităţii, secularizant şi globalizant, apelul la tradiţie?
Vor fi abordate teme diverse de istoria culturii, a civilizaţiei, de istorie a constituirii disciplinelor socio-umane pe tărâm românesc, de istorie a instituţiilor culturale româneşti, teme ţinând de antropologie, etnologie, istoria religiilor, istoria ideilor. Se vor lansa întrebări şi se vor amorsa polemici, totul pentru a readuce la prezenţă cultura dialogului intelectual, dezbaterea de idei, polemica civilizată.
Punem acest ciclu de conferinţe sub numele şi semnul lui Mircea Vulcănescu pentru că el este figura emblematică a intelectualului român al secolului XX. Mircea Vulcănescu reprezintă la superlativ tipul intelectualului angajat şi implicat în viaţa cetăţii şi a poporului său, reprezintă de asemenea la superlativ tipul creştinului jertfelnic în luptă cu demonia veacului. Credem că Mircea Vulcănescu este omul exemplar al culturii române a veacului XX, alţii au opere mai închegate, opere încheiate, în schimb, el lasă moştenire această gândire mereu vie, fragmentară, centrată pe problemele cruciale, şi viaţa oferită ca jertfă aproapelui.
Nimic mai potrivit ca MŢR să devină organizatorul unor astfel de întâlniri care să se desfăşoare sub semnul moştenirii intelectuale a lui Mircea Vulcănescu. Dragostea absolută a lui M. Vulcănescu pentru civilizaţia tradiţională românească, încrederea sa în acest tip uman îl fac în mod necesar părtaş la aventura intelectuală a MŢR, aşa cum a iniţiat-o Horia Bernea. De altfel, textele sale au construit ele însele, alături de multe altele, viziunea pe care expunerea permanentă a MŢR s-a edificat. Onorăm astfel în Mircea Vulcănescu un precursor şi un model.
sâmbătă, decembrie 03, 2011
20 de ani
(http://ziare-online.info/2011/12/03/semnificatii-istorice-3-decembrie/)
Omul a depăşit condiţia de animal abia
atunci când în el a apărut ideea nemuririi,
care nu trebuie confundată nici cu
permanenţa speciei, nici cu concepţia
estetică a gloriei.
Petre Ţuţea
vineri, decembrie 02, 2011
Dansuri chinezeşti
Muzica uşor stranie, expresivitatea care ajunge până la amănuntul unei mişcări de deget, dansurile chinezeşti m-au fascinat de fiecare dată când am avut prilejul să văd aşa ceva. Astăzi cred că s-a mai pierdut ceva din caracterul ingenuu al creaţiilor populare, cu siguranţă însă că încă mai există o dragoste spre tradiţia culturală a imperiului, de pe vremea când comunismul nu rescria confucianismul. Interesant însă că anumite minorităţi au reuşit, prin izolare, să-şi păstreze nealterat portul, cântecele, dansurile. Câteva filme artistice, din păcate foarte puţine la număr, pe care am avut prilejul să le văd, au deschis pentru mine uşa unei lumii vechi, dar nu arhaice, nu învechite. Lumea oraşului, a automobilului, a televiziunii prin satelit... s-ar putea să distrugă şi aceste vechi relicve a civilizaţiei de acum un mileniu. Este deci bine să o conservăm măcar prin înregistrare pentru a nu uita de unde venim.
Regiunea Automonă Xinjiang - Uigură din China a fost supranumită din antichitate "ţinutul cântecului şi dansului". Minorităţile uigură, kazcă, kârgâză, tajikă, mongolă şi xibo care locuiesc în regiune sunt pricepute la cântec şi dans.
În regiunea Xinjiang, pot fi admirate de sărbători şi în timpul nunţilor, frumoase cântece şi dansuri tradiţionale. Chiar şi în zilele obişnuite, indiferent că sunt bătrâni şi copii, toţi ştiu să cânte la instrumente muzicale.
(poze de Zhang Lei http://romanian.cri.cn/301/2011/12/02/1s122802.htm)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
