Muzica uşor stranie, expresivitatea care ajunge până la amănuntul unei mişcări de deget, dansurile chinezeşti m-au fascinat de fiecare dată când am avut prilejul să văd aşa ceva. Astăzi cred că s-a mai pierdut ceva din caracterul ingenuu al creaţiilor populare, cu siguranţă însă că încă mai există o dragoste spre tradiţia culturală a imperiului, de pe vremea când comunismul nu rescria confucianismul. Interesant însă că anumite minorităţi au reuşit, prin izolare, să-şi păstreze nealterat portul, cântecele, dansurile. Câteva filme artistice, din păcate foarte puţine la număr, pe care am avut prilejul să le văd, au deschis pentru mine uşa unei lumii vechi, dar nu arhaice, nu învechite. Lumea oraşului, a automobilului, a televiziunii prin satelit... s-ar putea să distrugă şi aceste vechi relicve a civilizaţiei de acum un mileniu. Este deci bine să o conservăm măcar prin înregistrare pentru a nu uita de unde venim.
Regiunea Automonă Xinjiang - Uigură din China a fost supranumită din antichitate "ţinutul cântecului şi dansului". Minorităţile uigură, kazcă, kârgâză, tajikă, mongolă şi xibo care locuiesc în regiune sunt pricepute la cântec şi dans.
În regiunea Xinjiang, pot fi admirate de sărbători şi în timpul nunţilor, frumoase cântece şi dansuri tradiţionale. Chiar şi în zilele obişnuite, indiferent că sunt bătrâni şi copii, toţi ştiu să cânte la instrumente muzicale.
(poze de Zhang Lei http://romanian.cri.cn/301/2011/12/02/1s122802.htm)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu