Cei cei au plecat nu sunt diferiţi de cei ce au rămas

---

... doar că cei care au rămas sunt prea obişnuiţi ca să-i observăm.

Vă mai aduceţi aminte de domnul Brînză şi capodopera colosală a domniei sale în ceea ce priveşte diaspora? Cum ar suna asta pe chinezeşte?

În perioada Statelor Combatante din antichitatea Chinei, regele Ai Gong din statul Lu avea un slujbaş pe nume Tian Rao. Deşi acesta dădea dovadă de hărnicie şi simţ de răspundere, totuşi suveranul nu l-a băgat în seamă, şi timp de mai mulţi ani, nu i-a dat un post mai important.

Într-o zi, Tian Rao, ceru o audienţă la Ai Gong, şi-i spuse:

„Stăpâne, am venit în mod special să-mi iau rămas bun de la măria ta."

„Unde ai de gând să te duci?" îl întrebă regele pe Tian Rao.

„Am să mă duc foarte departe."

Nedumerit, regele mai întrebă:

„Ce vrei să spui prin aceasta?"

Tian Rao îi răspunse:

„Aţi văzut desigur un cocoş, măria ta."

Regele Ai Gong de Lu dădu din cap a "da".

Tian Rao continuă:

„Cocoşul, această pasăre ne pare obişnuită, de aceea nu-i acordăm o atenţie mai deosebită. De fapt, cocoşul are foarte multe calităţi. Are o înfăţişare falnică – cu creasta-i roşie, umblă totdeauna ţanţos, cu capul sus, nu se teme de nici o ameninţare fiind un adevărat viteaz. Dar, cocoşul are şi o eleganţă cavalerească şi afecţiune părintească. Când a găsit ceva bun de mîncare, nu o consumă singur, ci o împarte cu găina şi cu puii. Pe deasupra, deşi nimeni nu i-a dat nici o sarcină, el se trezeşte zilnic devreme, şi din propria iniţiativă, anunţă prin cântecu-i răsunător, crăpatul zorilor. Datorită cocoşului, mulţi oameni nu au întârziat în treburile lor."

„Dar ce vrei să explici prin aceasta?" mai întrebă regele.

Tian Rao continuă:

„Deşi cocoşul are atâtea calităţi şi merite, totuşi, omul îl trece cu vederea, mai mult, îl taie şi-l mănâncă după bunul lui plac. Din ce cauză? Cocoşul trăieşte în preajma omului, fiind o pasăre prea obişnuită. În schimb, cu totul alta e soarta cocorului. Omul îl respectă şi-l cântă în poezie. Îl lasă să vâneze, cum vrea el, peşti şi raci din bălţi, şi să distrugă semănături de pe ogoare, de parcă toate aceste privilegii îi revin de la sine înţeles. De ce oare? Motivul e cât se poate de simplu: cocorul este o pasăre rară, şi vine de departe …"

Traducere: Li Jiayu (http://romanian.cri.cn/272/2011/12/05/1s122869.htm)

Poate dacă ne-am fi purtat cu cei ce au plecat tot la fel de bine ca şi cei ce tot vin în ţara noastră de pe la FMI, Banca Mondială, ambasadele licuricilor la Bucureşti...