vineri, februarie 10, 2012

Iarna Guvernării Noastre


Zăpada seamănă, din ce în ce mai mult, cu acele sicrie masive placate cu bronz în care vin eroii din teatrul de război.

Cînd primele ninsori or să se cearnă,
Atunci va fi mai greu de cei plecaţi,
Atunci să cînţi peste al vieţii zaţ,
Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă.
Prin lume numai oameni de zăpadă,
Un foc din vatra stînilor să smulgi,
Şi, cu puterea disperării dulci,
Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă.

Se vor aşterne între noi vecernii,
Din clopote cădea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumoasă, să apari
La marile instanţe ale iernii.
Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm,
Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim.
(Un gând de iarnă - Adrian Păunescu)

Mai adaug câteva fotografii ale Dalianei...








(http://graphis-artwork.blogspot.com/2012/02/frozen-sun-winter-in-romania.html)

3 comentarii:

Wind spunea...

'...Si lumea sa creada
Si ochii sa vada
Aceasta parada
Desculti prin zapada
Deasupra e steaua
Pe umeri e neaua
Si trupul gramada
Desculti prin zapada
Nefire, in fire
Doi oameni, subtire
Desculti prin iubire
Zapada e alba
Si frige la talpa
Si tipete urca
Pe-a pieptului furca
Mai este, mai este
Destula poveste
Povestea albastra
In inima noastra
Si fug dupa tine
Prin albe ruine
Cuvant si tagada
Desculti prin zapada
Si gerul ne taie
Si hai in odaie
Din recile-omaturi
Sa mergem sub paturi
Afara mai ninge
Lumina se stinge
Si noaptea se lasa
Pe strania acasa
In care se frange
Un cuplu de sange
Si-n nemarginire
Incep sa respire


Adrian Paunescu - Desculti prin zapada

Wind spunea...

Multumesc mult!
Ce-o fi facand Paunescu in cer?
Niciun semn!

Bibliotecaru spunea...

Vorbele vin şuvoi de acolo
Din cele vechi într-o cale nouă