Ion Nicolescu

---

Cântul IV

dacă eşti Rembrandt spune că eşti Rembrandt
nu sta ascuns într-o cutie gri
vreau să te văd şi să bârfesc cu
tine
neobrăzarea noastră de-a mai fi
eu sunt Baudelaire şi
baudelairesque prin lume
oricând îţi poate moartea spune
vieţii veto
suntem atât de singuri cu armata
de stele şi păpuşi din Rigoletto
suntem frumoşi purtăm un sfertde nume
şi-un sfert de pâine neagră subsuori
ne întristăm că-i albă Niagara
şi prididim s-o astupăm cu flori
nu ţi se pare că-i prea mic pământul
pentru atâţia munţi de mucava
dacă eşti Ramses spune că eşti Ramses
vreau să îţi zic urechilor ceva

Cântul XXXV

de-un fir de păr atârnă viaţa mea
nimic nu înfirip ba dimpotrivă
am fost în Piaţa Amzei după grâu
ca să-mi prepar eu însumi o colivă
în fond pământul-universul este cam
un fel de minunată consignaţie
şi nu s-ar zice doamne că nu am
să-I cam anim imaginaţie
chiar mie capul mi-l fac calendar
dacă-i nevoie de o jucărie
dacă de-un fir de păr mi-atârnă viaţa
încep să cred că sunt o pălărie
mi-e în derivă însăşi deriva
mâini de picioare calcă prin Shiwa
ochi prin ochi piele prin os
oricine poate fi languros
tot aşa templul pe care-I contemplu
zace umil alături de Will
pe toţi ne doare aici pe front
cleştele numit orizont
(http://www.scribd.com/doc/56630875/ILustra%C8%9Bia-Cultural%C4%83-nr-7)

ION NICOLESCU:
o figură insolită a poeticii buzoiene

Opera literară

• Indulgenţe, Bucureşti, 1969;
• Ironica, Bucureşti, 1970;
• Mioritiada, Bucureşti, 1973;
• Retorica, Bucureşti, 1975;
• Vox populi, vox Dei. Stilistica, Bucureşti, 1979;
• Voi de colo, de la Biarritz, Bucureşti, 1979;
• Scrisori de serviciu, Bucureşti, 1982;
• Odele pământului pârjolit de iubire, Bucureşti, 1986.