(click pe fotografie pentru a descărca fişierul de tip PPT)
Rene Maltete s-a născut în 1930 în Lamballe, Franţa. Talentul său artistic s-a manifestat complex, exercitându-şi sensibilitatea ca fotograf, poet, umorist, ecologist. Ce este special la Rene Maltete? Realităţile distincte se combină într-o altă realitate subtilă şi profundă, cu sensuri divergente faţă de modul iniţial de înţelegere. De parcă aceste moduri de a alătura imaginea comunicativă nu ar fi deja un lucru complicat, rezultatul dezvăluie la rândul lui ceva profund din umbrele sufletului uman. Pozele ajung astfel la pătrunderea şi consistenţa unei scurte novele.Vă recomand cu căldură site-ul său http://rene.maltete.com
2 comentarii:
Poza cu calugaritele ce trec cu ochii in pamant pe langa afisul "pacatos" e atat de buna incat ma face sa banuiesc ca este regizata in prealabil. Unii mari fotografi profesionisti recurg la asemenea procedee. De pilda Doisneau cu celebra sa fotografie "Le baiser" (doi tineri sarutandu-se in fata primariei din Paris si care au fost platiti de fotograf pentru asta). Va recomand blogul lui Pierre Assouline din 24 iunie 2008(passouline.blog.lemonde.fr) cu articolul "Controverses en vue", unde este vorba despre o expozitie de fotografii celebre si disputate, care a facut valva la Lausanne si se muta acum la Paris.
Este evident aranjată. Ar fi prea o "potriveală" extraordinară să fie un instantaneu. Eu caut întotdeauna simboluri, chiar şi acolo unde autorul nu intervine conştient. De exemplu, ultima măicuţă are în mână o geantă din piele. Această geantă eu o percep ca antiteză la lipsa de posesie impusă măicuţelor, care subliniază astfel percepţia totală eteric-teluric.
O altă chestiune simbolică este şi acel alb de la gât, singurele pete lipsite de gri din fotografie. De obicei, la transpunerea digitală, fotografiile se prelucrează astfel încât să nu rămână zone de alb perfect (adică acel 0, 0, 0), pentru că se văd nefiresc, se reliefează, iar atunci când se tipăreşte, rămâne decât hârtia, fără nimic. Şi atunci punctul de alb se închide un pic. Ori aici nu este deloc cazul acesta. La un asemenea nivel este desigur ceva voit. Dacă vedeţi toate pozele, observaţi că şi instantaneele au ceva anume, căutat, obţinut probabil prin sortare. Mi se întâmplă şi mie să fac astfel de poze, deşi tehnica pe care o folosesc are valoare de 50 de euro. Uneori îmi reuşeşte, dar selectez o fotografie din cel puţin 100 încercări.
Doisneau, "Le baiser"
În cazul pozei de care spuneţi, nici nu se putea altfel. De ce? Pentru că poza este făcută cu timp de expunere mare, pentru a obţine acel efect de mişcare împrejurul lor, este neapărată nevoie ca cei care se sărută să stea absolut nemişcaţi cam 30 de secunde. Asta dacă nu este prelucrată cumva în Photoshop.
Mai mult, cred că sunt plătiţi şi personajul cu ochelari şi basc din stânga şi cel în loden si pălărie care este "graniţa" din dreapta. Şi mai mult, suspectez că fotografia este făcută în studio şi primăria din Paris este un poster de fundal.
Am încercat să citesc postarea recomandată dar îmi este greu să citesc, mai ales în franceză. Din ce am spicuit am înţeles că sunt discuţii de critică de artă fotografică pe marginea acelor fotografii controversate. Tare aş vrea ca astfel de subiecte să facă carieră şi în România. Din păcate critica de artă a dispărut la noi, ici şi colo găseşti recenzii pozitive despre acte culturale.
Ceea ce nu prea se înţelege în legătură cu arta este că esenţa actului artistic este să dezvăluie lucrurile cele mai ascunse din om. Un artist nu poate face fotografii şi să fie interpretat ca pedofil sau "pornograf". Părerea mea. Chiar dacă el este pedofil, motivul pentru care face fotografie este să descopere realitatea umană şi nu plăcerea, altfel nu ar fi artist ci un fotograf de playboy. Regretatul Pruteanu spunea, "dacă te uiţi la un nud şi-ţi trezeşte pofte trupeşti, ori habar nu ai de artă, ori acel nud nu este artă.", tind să-i dau dreptate.
Trimiteți un comentariu