Cei mai "tari" români au reuşit să ajungă "vedete" de nivel mondial pentru că, la un moment dat, au avut o trecere prin "cele străinătăţi". Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu văd în asta o ironie de dimensiuni cosmice. Iată de ce am râs (uşor istoric, pardon, isteric) când am citit următoarea ştire relatată de Dollores Benezic...
Forța calificată de muncă, plecată din România în Spania sau Italia, se întoarce acasă. Dar nu așa cum și-ar dori-o sociologii, piața muncii și bugetele statului. Specialiștii pe utilajul care face tunelul metroului Drumul Taberei – Pantelimon, aduși de firma spaniolă care execută proiectul sunt români. Emigrați, și aduși acum ca specialiști străini.Păi de ce să plătim noi nişte specialişti români care să lucreze în România când putem plăti nişte specialişti români care lucrează în Spania... Sunt costurile de două, trei ori mai mari... ce contează... MARFĂ!
Vestea proastă e că nici nu au venit bine și vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați. De fapt, cum s-o fi ajuns fără ei?
(http://cursdeguvernare.ro/reportaj-specialistii-adusi-de-firma-spaniola-care-construieste-metroul-sunt-romani-emigrati.html)
