DNA...

---

31 mai 2008
Nr. 123/VIII/3

COMUNICAT

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara efectuează cercetări penale faţă de inculpaţii LAZĂR IOAN, judecător la Tribunalul Arad – Secţia penală (cu grad profesional de judecător de curte de apel) şi faţă de SABĂU TRAIAN MARIUS, în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită.
Din Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale întocmită de procurori a rezultat că, în perioada 14 mai – 29 mai 2008, judecătorul Lazăr Ioan, prin intermediul lui Sabău Marius Traian, a pretins suma de 30.000 de euro din care a primit 25.000 euro de la un denunţător, pentru ca, în calitate de preşedinte al completului de judecată, să pronunţe o soluţie favorabilă denunţătorului, într-un dosar penal care se afla la completul său. Dosarul, în care denunţătorul era cercetat pentru înşelăciune cu file cec, fusese soluţionat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad cu neînceperea urmăririi penale. Ulterior, partea vătămată a făcut plângere împotriva soluţiei dispuse de parchet, cauza fiind repartizată completului de judecată al cărui preşedinte era Lazăr Ioan din cadrul Tribunalului Arad. La data de 29 mai 2008, judecătorul a pronunţat o soluţie favorabilă denunţătorului, după ce, în scopul primirii sumei de bani pretinse, acesta amânase în mai multe rânduri pronunţarea soluţiei.

La data de 30 mai 2008, urmare a încuviinţării date de Consiliul Superior al Magistraturii, procurorii au dispus reţinerea pe o durată de 24 de ore a inculpatului Lazăr Ioan, la aceeaşi dată fiind reţinut şi inculpatul Sabău Traian Marius. La data de 31 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus arestarea preventivă a ambilor inculpaţi pe termen de 29 de zile.

Facem precizarea că punerea în mişcare a acţiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală necesară în vederea propunerii unor măsuri preventive, activitate care nu poate, în nicio situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

Copiii au vizitat Palatul Victoria şi au vorbit cu premierul

---

Peste 2000 de copii, părinţi, bunici, profesori au vizitat astăzi Palatul Victoria, în primele două ore ale dimineţii, cu prilejul evenimentului „Sărbătoarea copilului la Palatul Victoria”, organizat de Cancelaria Primului-ministru împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

Sălile de lucru ale Guvernului au fost astăzi ocupate nu de către membrii Cabinetului, oficialităţi, ambasadori, prim-miniştri, ci de copii. Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a urat bun venit copiilor veniţi să viziteze astăzi Palatul Victoria. Şeful Executivului a admirat desenele pe asfalt ale copiilor de la Cluburile Copiiilor - Secţiile de Artă Plastică, precum şi lucrările de artă plastică premiate în cadrul Galei Liceelor de Artă 2008, expuse astăzi la Palatul Victoria. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu i-a felicitat pe micii artişti şi a spus că este interesat să cumpere una dintre picturile expuse şi o sculptură. Printre invitaţii speciali de la Palatul Victoria, s-au numărat şi preşcolari de la Grădiniţa nr. 12 din localitatea Huşi care au expuse câteva desene. Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu i-a întâlnit, în cursul unei vizite făcute în urmă cu câteva zile la Huşi, la expoziţia “Suflet de copil.” De asemenea, micuţii vizitatori au fost întâmpinaţi şi de Şeful Cancelariei Primului-ministru, Dorin Marian, care i-a felicitat pe autorii creaţiilor artistice: “Ne-am gândit să dăm ocazia vizitatorilor Palatului Victoria să vadă o expoziţie de artă, ai căror protagonişti sunt cei mai buni elevi de la Liceele de Artă din România, ale căror lucrări merită a fi expuse în cele mai mari galerii de artă din lume.” Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, însoţit de fiul său Mihai, a prezentat vizitatorilor biroul său de lucru. La intrarea în Palatul Victoria, copiii sunt întâmpinaţi cu baloane, coifuri, pliante cu informaţii despre clădirea Guvernului. Copiii asistă la un spectacol organizat special cu acest prilej de către colegii lor din cadrul cluburilor copiilor şi al Palatului Naţional al Copiilor.

Guvernul a comandat copii la micul dejun. Copii au fost aduşi. Poftă Bună!

Julia Navarro: "Scrisul este o aventură de care mă bucur"

---

Licenţiată în Jurnalism, Julia Navarro a lucrat pentru mai multe publicaţii, printre care revistele „Guadiana”, „Interviú” şi „Panorama”. A făcut parte din primul grup de jurnalişti de radio la „Cadena SER”, a fost coeditoare şi prezentatoare a programului „Centros de poder”, de la „TVE”, şi colaboratoare la emisiunile postului „Telecinco”. În prezent este analist politic la „Agencia OTR/Europa Press”, pentru care scrie o rubrică de opinie, cronici parlamentare şi analize care se publică în peste cincizeci de ziare din întreaga Spanie. Colaborează la programul „La Tarde” de la „Cadena COPE ” şi „La Mirilla”, de pe canalul „Sur Radio”. Săptămânal publică o analiză politică în revista „Tiempo”.

Prima sa carte, „Partidul Socialist-Laburist Spaniol. Provocarea socialistă”, apare în 1977, după care urmează alte volume de jurnalism politic, până la prima sa operă de ficţiune, din 2004.
Autoare a unor cărţi de actualitate politică, Julia Navarro a avut un succes deosebit cu primul său roman, „Confreria Sfântului Giulgiu”, obţinând primele locuri la vânzări atât în Spania, cât şi în străinătate. Tradusă în peste 15 limbi, „Confreria Sfântului Giulgiu”a devenit best-seller, cumpărându-i- se drepturile pentru a fi ecranizată.

Următorul său roman, „Biblia de lut”, i-a adus confirmarea succesului ca scriitoare. Cele două titluri s-au vândut până la această dată în peste două milioane de exemplare în toată lumea şi au fost publicate în peste 25 de ţări.

În 2007, Julia Navarro şi-a lansat cel mai recent roman, „Răzbunarea sângelui nevinovat”, care va fi prezentat şi la Târgul „Bookfest” de la Bucureşti, târg ce-şi va deschide porţile la începutul lunii iunie a.c. Toate cele trei romane al Juliei Navarro au apărut în traducere la Editura RAO şi au au obţinut diferite distincţii: Premiul „Ce să citim” pentru cel mai bun roman spaniol (2004), Premiul Oraşului Cartagena (2004), Premiul „Condeiul de argint” al Târgului de Carte de la Bilbao (2005), Premiul „Protagoniştii literaturii” şi Premiul „ Mai mult decât Muzica Romanelor”
(2006).

În lista scriitorilor spanioli cu best-seller-uri în toată lumea, numele Juliei Navarro se regăseşte în top 5.

Volume publicate: „Partidul Socialist-Laburist Spaniol. Provocarea socialistă” („PSOE. El desafío socialista”), eseu, Madrid, Maisal, 1977.

„Noi, tranziţia” („Nosotros, la transición”), eseu, Madrid, Temas de Hoy, 1995.

„1982–1996, între Felipe şi Aznar” („1982-1996, entre Felipe y Aznar”), eseu, Madrid, Temas de Hoy, 1996.

„Castro, Raimundo. Stânga ce va veni.”(„Castro, Raimundo. La izquierda que viene”), eseu, Madrid, Esapa Calpé, 1998.

„Doamna preşedintă” („Señora presidenta”), biografie, Barcelona, Plaza y Janés, 1999.

„Noul socialism” („El nuevo socialismo”), eseu, Madrid, Temas de Hoy, 2001.

„Confreria Sfântului Giulgiu” („La Hermandad de la Sábana Santa”), roman, Barcelona, Plaza y Janés, 2004.

„Biblia de lut” („La Biblia de Barro”), roman, Barcelona, Plaza y Janés, 2005.

„Răzbunarea sângelui nevinovat” („La Sangre de los inocentes”), roman, Barcelona, Plaza & Janés, 2007.

Reporter – Deşi declaraţi că, înainte de toate, sunteţi jurnalistă, succesul cărţilor dvs. demonstrează contrariul. Există critici care susţin că un jurnalist nu poate, în general, să fie şi un mare scriitor. Dvs. doamnă Julia Navarro, sunteţi una dintre excepţiile care confirmă regula. În acest context, aş dori să vă întreb cât de mult a ,,susţinut-o” jurnalista Julia Navarro pe scriitoarea Julia Navarro?

Julia Navarro – Succesul cărţilor mele depinde într-o foarte mare măsură de meseria mea de jurnalistă. Cărţile mele ajung la atâţia oameni, tocmai pentru că scriu ca o jurnalistă, ca o persoană obişnuită să relateze întâmplări oricărui tip de cititori. Astfel încât, Julia Navarro, scriitoarea nu poate fi înţeleasă fără Julia Navarro, jurnalista.

Reporter – Înainte de a aborda marile şi tulburătoarele teme ale umanităţii cum ar fi Geneza, Apocalipsa, sacralitatea Sfântului Giulgiu, Inchiziţia, apoi nazismul, fenomenul islamic, războiul etc. aţi scris eseuri politice aducând în discuţie teme actuale pentru întreaga Europă: „Provocarea socialistă”, „Noul socialism”, „Noi, tranziţia”. De la prezentul politic aţi trecut la imprevizibilul istoric, alăturându-l prezentului continuu. Este ceea ce am putea numi „Odiseea prezentului”?

Julia Navarro – Îmi place foarte mult definiţia „Odiseea prezentului”. Adevărul este că nu putem înţelege ce se întâmplă astăzi, fără să ştim ce s-a întâmplat ieri. Explicarea prezentului este imposibilă fără cunoaşterea trecutului. Privirea înapoi este un procedeu de care profit, pentru a povesti lucruri care au de-a face cu ceea ce mă preocupă. În „Confreria Sfântului Giulgiu” mi-am propus, pe lângă faptul de a oferi o lectură captivantă, să reflectez asupra acestor organizaţii care funcţionează într-o manieră opacă, în afara controlului instituţiilor democratice. În al doilea roman al meu, „Biblia de lut”, am dorit să-l invit pe cititor să reflecteze asupra războiului, să-i spun că războiul este o mare afacere, că războiul îi face mereu mai bogaţi pe câţiva aleşi. Războiul din Irak a îmbogăţit câteva persoane fără scrupule, pe lângă faptul că a favorizat jefuirea acelei ţări de comorile sale artistice. Toate ziarele au publicat lista marilor companii care au beneficiat de pe urma războiului din Irak şi, ce ciudat, unele dintre ele au legătură cu figuri importante ale administraţiei Bush. „Sângele inocenţilor” este un roman împotriva fanatismului de orice fel, fie acesta religios, politic etc.

Reporter – „Prin intermediul unei tehnici a dialogului practicată de diferite personaje pe parcursul cărţii, într-o manieră ingenioasă, Julia Navarro discerne informaţia culturală şi istorică, oferind cititorului informaţii suficiente pentru a descifra cheile temporale, geografice şi caracteriale, istorice şi romaneşti”. Am citat dintr-o cronică la volumul dvs. „Sângele inocenţilor”. Dialogul poate multiplica informaţia, poate crea noi căi de cunoaştere pentru cititor?

Julia Navarro – Dialogurile dau vioiciune romanului, astfel încât cele care povestesc acţiunea, ceea ce se întâmplă în jurul lor, sunt personajele. Este un procedeu literar pe care îmi place să-l folosesc în romanele mele.

Reporter – Vorbiţi despre intoleranţă, obscurantism, într-o epocă a globalizării, într-un ev tulburat de războaiele duse în numele „cine ştie cărui adevăr”, în epoci şi spaţii diferite, folosind scenarii multiple dar şi genuri narative combinate. Să fie oare trecutul, poarta viitorului?

Julia Navarro – Fiinţa umană se repetă, noi ne repetăm în cele bune şi cele rele. De când e lumea, au existat întotdeauna oameni care au vrut să impună altor oameni modul lor de a gândi, de a se ruga, de a trăi... iar unii nu au şovăit să ucidă, să tortureze, să se poarte ca nişte barbari pentru a-şi impune ideile. Din nefericire, astăzi se întâmplă acelaşi lucru.

Reporter – Revenind la globalizare, ce părere aveţi despre gustul publicului? Suferă şi el mutaţiile globalizării?

Julia Navarro – Globalizarea are aspecte pozitive şi negative. Aspectul pozitiv este faptul că putem afla, despre orice catastrofă sau nedreptate din orice colţ al lumii, chiar în clipa în care are loc, că putem reacţiona sau cel puţin putem încerca. Aspectul negativ este că un grup restrâns de numai câteva persoane ne impune cum să trăim, cum să gândim, dorind să ne transforme în simpli consumatori. Pericolul stă în faptul că anumite persoane, puţine la număr, vor ajunge să hotărască pentru noi toţi. De exemplu, pe mine mă îngrijorează modificările genetice, faptul că unele companii puternice sunt hotărâte să preia controlul alimentar al lumii, impunându-ne seminţele modificate genetic. Ni se spune că, în aparenţă, alimentele modificate genetic vor ajuta să combată foametea în lume, dar realitatea este că vom ajunge să depindem de trei sau patru multinaţionale care vor avea puterea nelimitată de a deţine controlul asupra produselor alimentare.

Reporter – Tulburătoare asociere, în titlu, dintre „Biblie”, cartea sfântă a omenirii creştine şi „lutul” din care am fost creaţi şi în care ne vom întoarce. „Biblia de lut” este considerat un roman istoric a cărui acţiune porneşte din Mesopotamia, apoi continuă prin Europa strivită de nazism, până în zilele noastre. Dincolo de metaforă, cum să desluşim realitatea?

Julia Navarro – „Biblia de lut” este un roman împotriva războiului, împotriva tuturor războaielor, dar şi un roman care atrage atenţia asupra totalitarismului, mai ales asupra ororilor nazismului care, în ceea ce mă priveşte, este pagina cea mai întunecată din Istoria Umanităţii. De asemenea, este un roman care şi-a propus să invite cititorul la o reflecţie asupra fragilităţii vieţii, a existenţei.

Reporter – Prin îmbinarea trecutului cu prezentul, dincolo de cutume şi ideologii, se poate demonstra oare că civilizaţiile pot face un fel de alianţă în această lume plină de neprevăzut?

Julia Navarro – Prefer să fiu adepta utopiilor, deoarece cred că este cu putinţă să întâlnim un teren comun unde toţi oamenii, indiferent de locul în care s-au născut, de religia în care cred sau de divinitatea căreia i se roagă, sunt capabili să se înţeleagă între ei.

Reporter – Nesiguranţa proliferează obscurantismul, intoleranţa împiedică libertatea de a gândi. Acesta ar fi, poate, punctul zero al fanatismului, deşi fiecare epocă a avut susţinătorii ei, fanii ei şi, în egală măsură, fanaticii ei. Credeţi ca va dispărea fanatismul, acum, în epoca informaţiei, când aproape totul este „la vedere”?

Julia Navarro – Nu ştiu în ce măsură cunoaşterea trecutului poate sluji ca antidot al intoleranţei şi fanatismului, deşi mi-aş dori acest lucru. Dar mă tem că urmările vor fi mult mai grave decât fanatismul. Fanatismul, intoleranţa, răul, binele, generozitatea, bunătatea, solidaritatea... toate acestea fac parte din esenţa firii umane. Provocarea este să lupţi împotriva întunericului şi să învingi... Din nefericire răul este aici, fanaticii sunt aici, trebuie doar să citim ziarele ca să vedem acest lucru.

Reporter – Cum aţi ajuns să scrieţi cartea „Confreria Sfântului Giulgiu”? Ce resort intim v-a îndemnat să abordaţi acest subiect, dezbătut de 750 de ani?

Julia Navarro – Am scris „Confreria Sfântului Giulgiu” din întâmplare. Ideea mi-a venit într-o zi la plajă, citind ziarele. Am dat peste o ştire care vorbea despre moartea unui om de ştiinţă, Mc Crone, care examinase Giulgiul din Torino la microscop, ajungând la concluzia că era fals... Am avut o scânteiere în imaginaţie şi aşa a luat naştere ideea romanului. E adevărat, „Confreria Sfântului Giulgiu” nu este un roman care pune sub semnul întrebării autenticitatea Giulgiului, ci abordează ceea ce este bun şi rău în fiinţa umană, în organizaţiile oculte... În orice caz, vă voi spune că mie mi se pare că în Giulgiul din Torino există ceva magic, extraordinar, care emoţionează.

Reporter – În lucrările dvs. aţi creat senzaţia de vizual, folosind tehnici diferite. Este o modalitate de a atrage cititorul?

Julia Navarro – Unii cititori îmi spun că, atunci când îmi citesc cărţile, au impresia că se uită la un film. Da, presupun că este o metodă de a atrage cititorii, ţinând cont de faptul că trăim într-o societate în care atâta lume este „lipită” de televizor.

Reporter – Aţi afirmat că ştirea vă inspiră. Merg cu supoziţia mai departe şi mă gândesc dacă ştirea nu vă propune subiectul unei cărţi, cunoscând importanţa acestui gen publicistic în lumea jurnalistică?

Julia Navarro – În momentul în care scriu, mă inspir din ceea ce se întâmplă în jurul meu, desigur, datorită meseriei de jurnalist, dar şi condiţiei mele de cetăţean care se preocupă de ceea ce se întâmplă în societate şi în lumea în care mi-a fost dat să trăiesc.

Reporter – Am înţeles, doamnă Julia Navarro, că dragostea dintâi, jurnalismul, vă călăuzeşte şi acum. Faceţi călătorii pentru documentare, luaţi interviuri. Ficţiunea are nevoie de realitate?

Julia Navarro – Uneori ficţiunea pare realitate, şi realitatea ficţiune, ele derivă una din cealaltă. Vechea zicală potrivit căreia realitatea depăşeşte ficţiunea este adevărată, iar ca jurnalistă am trăit acest lucru în multe împrejurări.

Reporter – Prin intermediul Editurii RAO, cititorii din România au devenit şi cititorii dvs. Anul acesta veţi fi prezentă în România, la invitaţia Editurii RAO, cu ocazia Târgului „Bookfest”. Este prima dvs. vizită în România?

Julia Navarro – Da, este prima mea vizită în România şi mă bucur foarte mult. În primul rând pentru că voi avea o legătură nemijlocită cu cititorii români şi în al doilea rând pentru că voi cunoaşte o altă ţară, o altă realitate, şi acest lucru mă pasionează. Călătoriile şi lectura sunt cele două mari pasiuni ale mele, alături de jurnalism, iar invitaţia editurii RAO, care mi-a publicat cărţile, este un bun prilej pentru care sunt recunoscătoare.

Reporter – Sunteţi pe locul 5 în topul celor mai citiţi scriitori spanioli. Cât de mult vă obligă această clasificare?

Julia Navarro – Faptul că exercit profesia de jurnalist, mă face să mă simt liberă. Vreau să spun că nu resimt nici o presiune în momentul în care scriu romane, pentru că am convingerea că nu risc nimic, având în vedere că nu mi-am abandonat profesia.
Scrisul este o aventură de care mă bucur, în care dau tot ce este mai bun din mine. Dar nu mă simt obligată să scriu, vreau să spun că nu scriu pentru a trăi, fiindcă, înainte de toate, sunt jurnalistă. Astfel încât mă simt liberă.

Reporter – Se spune, şi trebuie să credem, că în acest secol grăbit, publicul are nevoie de un alt fel de literatură. Care credeţi că ar fi secretul succesului dvs.?

Julia Navarro – Nu am nici cea mai vagă idee de ce cărţile mele plac unor cititori din ţări atât de diferite. Cărţile mele au fost publicate în Coreea, China, Japonia, Olanda, Polonia, Grecia, Statele Unite, Franţa, Germania, Italia etc. Vă pot spune că sunt foarte recunoscătoare tuturor celor care îmi citesc cărţile şi pe care sper că-i voi delecta şi în viitor. Sunt recunoscătoare şi pentru faptul că vom reflecta împreună asupra unor probleme ale lumii contemporane, mai ales asupra condiţiei umane.

Reporter – Se afirmă, pe bună dreptate, că un scriitor, un creator, este un om neliniştit. Pe dvs. ce vă nelinişteşte?

Julia Navarro – Mă îngrijorează lipsa de control a societăţii asupra organizaţiilor care deţin puterea, iar atunci când vorbesc despre putere mă refer la puterea economică. Mă îngrijorează faptul că există atâtea milioane de fiinţe umane care trăiesc în sărăcia cea mai lucie, în timp ce îl alte părţi ale lumii se face risipă. Mă îngrijorează faptul că nu suntem capabili să trăim într-o lume în care Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este norma după care ne-am călăuzit cu toţii. Nu suport nedreptatea.

Reporter – Cum ar descrie lumea, într-o ştire, analistul politic Julia Navarro? Dar scriitoarea Julia Navarro?

Julia Navarro – E foarte greu să descrii lumea! Jurnalista ar spune că lumea poate deveni clar mai bună şi că trebuie să ajungem la asta, scriitoarea ar visa pur şi simplu că i s-a îndeplinit acest vis.

Interviu realizat de Ştefania Stan

Corina Creţu: Puterea votului

---

Campania electorală pentru alegerile locale a ajuns la final. Aşa cum a fost ea, pe alocuri senzaţionalistă, adeseori anostă, a fost oglinda politicii româneşti la această ora.

La fel, cred eu, votul este expresia implicării noastre, a tuturor, în procesul decizional ce ne priveşte direct. Democraţia ne oferă instrumentul cel mai potrivit pentru a aproba sau a sancţiona un program sau un comportament politic.

Renunţând la această cale de a influenţa mersul lucrurilor într-un stat de drept, abdicăm, în cele din urmă, de la condiţia noastră de cetăţeni. Înţeleg opţiunea unora pentru absenteismul de la vot ca sancţiune faţă de lipsa de oferte potrivite. Dar democraţia nu este, nu trebuie să devină expresia voinţei unei minorităţi. Votul nu este doar un drept.

Este, poate, o datorie faţă de noi înşine şi faţă de lumea în care credem. Câtă vreme ne punem speranţele în democraţie şi libertate - nu neapărat în forma în care există ele în România de azi - nu trebuie să uităm că ele depind, într-o măsură foarte mare, de votul nostru. Într-o lume democratică, votul este esenţa puterii cetăţeanului. Şi nu, nu e o vorba în vânt. E speranţa mea ca fiecare dintre noi poate schimba lumea în care trăieşte, pentru a-i fi mai bine, lui şi alor lui.

Expoziţie dedicată centenarului astronomiei româneşti

---

Luni 2 Iunie, la ora 16,00, la Etno Tehno Parc din Muzeul în aer liber al Complexului Naţional Muzeal „Astra”, Sibiu, va fi vernisată expoziţia omagială dedicată Centenarului Astronomiei Româneşti.

Organizată de Colegiul Naţional „Octavian Goga” din Sibiu, expoziţia reprezintă faza naţională a proiectului „Astronomia pentru un tânăr al mileniului III”. Proiectul este cuprins în Calendarul Naţional al Activităţilor Educative şi Extraşcolare şi este parte integrantă a Programului Trieniu.

Activităţile din cadrul proiectului educativ interjudeţean „Astronomia pentru un tânăr al mileniului III” promovează stimularea tinerilor spre cunoaştere, spre descoperire şi apreciere a resurselor de inspiraţie ale astronomiei, ale ştiinţelor fundamentale.
În 20 decembrie 2007, a 62-a Adunare Generală a ONU a declarat 2009 „Anul Internaţional al Astronomiei”, cu ocazia celebrării a 400 de ani de când Galileo Galilei a folosit pentru prima dată o lunetă pentru a observa cerul. ONU a desemnat UNESCO pentru coordonarea activităţilor care se vor desfăşura în cadrul „Anului Internaţional al Astronomiei”. În acelaşi timp, Uniunea Astronomică Internaţională a fost aleasă drept unitate de implementare a activităţilor majore care vor avea loc.

Pentru organizarea „Anului Internaţional al Astronomiei” au fost desemnate pentru fiecare ţară puncte focale singulare. Pentru România, punctul focal este doamna dr. în astronomie Magda Stavinschi. (Tudor Cristian)

Teatru, muzică, poezie, balet la Festivalul Internaţional de la Sibiu

---

Astăzi la ora 13,00, în Piaţa Mică din Sibiu va avea loc un concert al trupei franceze Tobrogoï, intitulat „Depannage de jour”.

Programul celei de-a treia zile a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu va continua cu o conferinţă susţinută de George Banu, „Nudul şi metamorfozele lui” (ora 14,30, foaierul Bibliotecii ASTRA, clădirea nouă).

Compania chineză Shanghai Dramatic Arts Center va prezenta la ora 17,00, la teatrul Gong spectacolul „Dog’s face”, în regia lui He Nian.

La Casa de Cultură a Sindicatelor (Sala de sport), la ora 17,30 este programat spectacolul Teatrului Act din Bucureşti, „Amalia respiră adânc”, monodramă de Alina Nelega Cadariu, în regia Marianei Cămărăşan. Interpretează: Cristina Casian. Scenografia: Alexandra Penciuc. Textul a fost distins cu Premiul „Autor European” la Heidelberg, în 2007. „Spectacolul urmăreşte destinul Amaliei, descendenta unei familii înstărite dar obligate să renunţe la tot, odată cu venirea la putere a regimului comunist. Cele şase vârste ale personajului sunt tot atâtea încercări disperate de a se integra unei lumi absurde, dar mai ales de a reuşi să trăiască mai departe. Amintirea vieţii de familie devine o peliculă din ce în ce mai subţire – un vis – diluat de atmosfera sufocantă şi fără speranţă a cotidianul comunist, continuat straniu de o libertate post-decembristă nedreaptă şi incoerentă. Spectacolul Marianei Cămărăşan aduce în scenă în plan secundar comunismul, printr-un subtil sound-design, cu cântece patriotice comuniste din perioada respectivă şi cuvântările tov. Ceauşescu. Un spectacol sensibil, puternic, tânăr, despre lumea prin care am trecut şi de care încercăm cu disperare să ne desprindem.”

La ora 19,00, la Biserica Evanghelică – Ferula, va avea loc o seară de muzică şi poezie: „Timpuri… anotimpuri”. La aceeaşi oră, la Sala Thalia, Compania americană Ma-Yi Theatre prezintă spectacolul „The Romance of Magno Rubio” de Lonnie Carter. Regia: Loy Arcenas. În distribuţie: Arthur T. Acuña, Jojo Gonzales, Ramon De Ocampo, Paolo Montalban, Bernardo Bernardo. Decorul: Loy Arcenas. Costumele: Clint Ramos. Coregrafia: Kristin Jackson. Muzica originală: Fabian Obispo.

Ma-Yi Theater Company este o companie de teatru din New York, apreciată, câştigătoare a numeroase premii, dedicată dezvoltării şi producţiei de piese inovatoare, scrise de dramaturgi americano-asiatici. Plasată în văile californiene în anii ’30, “Povestea de dragoste a lui Magno Rubio” spune istoria lui Magno, un muncitor imigrant filipinez care îşi doreşte iubire. În fiecare noapte, înainte de culcare, el citeşte colecţia de reviste hollywoodiene, visând la propria poveste de dragoste. Într-o noapte, găseşte un anunţ matrimonial pentru Clarabelle, o femeie din Arkansas, care caută un prieten cu care să corespondeze. Crezând că a găsit răspunsul la visele sale, angajează un coleg care să-i scrie frumoasei blonde.

Muncind de dimineaţa până seara, culegând sparanghel, pentru a putea cumpăra iubire, pasiunea lui Magno pentru Clarabelle creşte cu fiecare scrisoare. O cere în căsătorie şi îi trimite bani fetei pentru a veni în California. Dar Magno va descoperi curând că realitatea şi visele nu sunt întotdeauna pe aceeaşi lungime de undă.

La Teatrul Naţional „Radu Stanca”, la ora 19,00, va avea loc spectacolul lui Silviu Purcărete cu „Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett. În distribuţie: Constantin Chiriac, Marian Râlea, Cristian Stanca, Pali Vecsei, Dan Mitrea, Horaţiu Bran. Premiera Naţionalului sibian a avut loc la 18 decembrie 2005.

La ora 22,00, la Hala Simerom, Teatrul „Radu Stanca” va prezenta spectacolul cu „Faust” după Goethe, în regia lui Silviu Purcărete, premieră a actualei stagiuni (24 septembrie 2007). În rolurile principale: Ilie Gheorghe şi Ofelia Popii. Decorul şi luminile: Helmut Stürmer. Costumele: Lia Manţoc. Muzica originala: Vasile Şirli. Orchestraţia: Doru Apreotesei. Video: Andu Dumitrescu. Asistent de scenografie: Daniel Răduţă.

În Parcul ASTRA din Sibiu, la ora 19,00 este programat concertul fanfarei belgiene „Alimentation générale”. În Piaţa Mare va concerta trupa canadiană „Ragleela” (ora 20,30) şi în continuare, de la ora 21,30, va avea loc spectacolul Companiei spaniole Xarxa Theatre, cu „El Foc del mar” de Vicent Martí Xar. Regia: Leandre Ll. Escamilla şi Manuel V. Vilanova. Decorul: Amat Bellés şi Pasqual Arrufat. Costumele: Ana Hernandez. Muzica: Joan Igual şi Vicent Borràs. Cu: Xavi Clausell, Pere Martinez, Esther Anglés, Ferran Igual, Jordi Magnieto, Víctor Clemente, Òscar Luna. Muzicieni: Manuel Ortí, Joan Igual, Alejandro Ferrús, Dani Ferrando, Ricard Sarrió, Ignasi Domenech. În acest spectacol, Xarxa explorează obiceiurile festivalurilor din Valencia, pliate pe motive inspirate de picturile artistului Joan Miró. Legende valenciene, muzică folk cântată cu instrumente tradiţionale de suflat şi tobe, o mare varietate de efecte pirotehnice. A explora propria identitate şi propriile rădăcini se dovedeşte un mod foarte eficient de a ajunge la universalitate. Nu există un conflict. Focul, lumina, ritmul şi efectele sonore sunt tot ceea ce contează. Aici focul este, din nou, un element purificator şi regenerator.

Tot în Piaţa Mare, la ora 22,30, va evolua trupa israeliană Tararam: „Extazira”, un spectacol care reprezintă un mixaj de muzică, mişcare şi înţelepciune, întrepătruns cu bătăi de tobe, fragmente muzicale susţinute vocal, sunete inspirate din natură şi spicuiri de teatru antic. Creativii artişti ai trupei dau naştere unor sunete absolut extraordinare, folosindu-se de obiecte obişnuite, unelte, tobe suspendate, instrumente de percuţie şi, bineînţeles, de elementul care stă la baza reprezentaţiilor lor, propriile trupuri. Membrii Tararam se mişcă, dansează, cântă şi bat la tobe într-o armonie perfectă, ceea ce poate face ca spectacolul să varieze, de la dinamica impresionantă la seducţie. Regizor artistic şi muzical: Doron Raphaeli, care semnează şi coregrafia. Lumini: Yossi Elgrably. Cu: Smadar Perry, Nurit Moskovitz, Yair Tzabari, Merav Sharabi, Tal Magen, Amir Weiss, Spike Eden Levy, Adi Levy, Noa Halevi.

La ora 21,30, la Casa de Cultură a Sindicatelor va avea loc al doilea spectacol din festival al Baletului Israelian: „Tripple Bill”. Coregrafia: Berta Yampolsky. La Hala Libra – Balanţa (ora 22,00), din nou teatru kabuki: „Summer festival: A mirror of Osaka”, în regia lui Kushida Kazuyoshi – Heiseinakamura-za (a treia reprezentaţie din cadrul festivalului).

Programul zilei se va încheia cu spectacolul de balet „Al-Andalus”, al trupei spaniole „Color Dansa”. Coregrafia: Mudit Grau (Pavilion 2007, ora 22,30). (Tudor Cristian)

Salonul Cărţii din Bucureşti - Bookfest 2008

---

„Bookfest”, Salonul Cărţii din Bucureşti, va avea loc anul acesta între 4 şi 8 Iunie.
Aflat la a treia ediţie, „Bookfest” va avea ca spaţiu de desfăşurare pavilioanele 13, 14, 15, 16 şi 17 ale Complexului Expoziţional Romexpo. O suprafaţă mai mare decât a ediţiilor precedente înseamnă mult mai multe cărţi expuse şi o amenajare mai aerisită a spaţiilor. Ediţia din acest an înseamnă în cifre 14.000 mp de spaţiu brut, 5.000 mp de standuri, 160 de edituri şi aproximativ 50.000 titluri din care iubitorii de carte îşi pot alege lectura preferată.
„Bookfest 2008” pregăteşte multe alte surprize. Anul acesta, Salonul va avea un pavilion dedicat în întregime spaţiilor de animaţie create pentru evenimente şi dezbateri. Vor avea loc concerte şi proiecţii de filme pe tot parcursul celor cinci zile. Tot la „Bookfest” se va desfăşura la această ediţie festivitatea de decernare a Premiilor Uniunii Scriitorilor din România. Una dintre surprizele acestei ediţii este prezenţa la târg a laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, scriitorul turc Orhan Pamuk.

Editurile se vor întrece şi în expunerea titlurilor de cărţi pentru copii. Pentru a-i atrage pe copii să citească, personaje de poveste, spiriduşi şi zâne le vor fi parteneri de joacă celor mici într-un spaţiu amenajat special pentru ei.

Organizatorii s-au gândit şi la o modalitate de a impulsiona cumpărarea de carte, astfel încât vizitatorii târgului vor plăti la intrare un bilet în valoare de 5 RON, sumă care apoi se va recupera integral prin achiziţionarea unei cărţi.

„Bookfest” este un proiect iniţiat de membrii A.E.R. (Asociaţia Editorilor din România), adresat atât editorilor cât şi marelui public, îndrăgostit de cărţi. Asociaţia Editorilor din România a fost fondată în 1991 şi este principala asociaţie profesională a editorilor de carte din România, care reuneşte editori din toate domeniile de interes cultural.

Grigore Arsene, Preşedinte AER:„«Bookfest 2008» înseamnă, mai mult ca în ediţiile precedente, spectacol, evenimente, sărbătoare. Am dorit să facem din «Bookfest» un loc în care publicul amator de lectură să descopere cărţi pentru orice domeniu de interes, orice gust, nivel sau moment, dar şi concerte, filme, happening-uri care să reprezinte o alternativă demnă de luat în seamă pentru petrecerea timpului liber pe parcursul celor 5 zile. Ediţia din acest an se desfăşoară sub sloganul «Cărţile au răspunsuri» şi doresc să invit publicul să vină la «Bookfest», să le caute şi să le găsească.” (Grigore Arsene, Preşedinte AER. (Tudor Cristian)

Participare românească la Festivalul "PhotoEspana 2008"

---

Institutul Cultural Român din Madrid participă în cadrul Festivalului de fotografie „PhotoEspaña 2008”, la secţiunea „Alte spaţii”, cu expoziţia „Transported People” a lui Alexandru Paul.

Vernisajul va avea loc joi, 5 Iunie, la ora 20,30, la sediul ICR Madrid. Orar de vizitare: de luni până vineri între orele 11,00–14,00 şi 17,00–19,00. „PhotoEspaña”este cel mai important festival anual de fotografie şi arte vizuale din Spania. Între 2 Iunie–27 Iulie va avea loc cea de-a XI-a ediţie, care cuprinde expoziţii, ateliere şi manifestări organizate în spaţii publice. Secţiunea Oficială conţine 32 de expoziţii, împărţite în trei categorii: Loc, Expoziţii istorice şi mari maeştri şi Proiecte invitate, iar Secţiunea Off – 37 de expoziţii, cuprinzând 230 de artişti din 35 de ţări. Printre autorii prezenţi: Javier Vallhonrat, Thomas Demand, Roni Horn, Florian Maier-Aichen etc. PhotoEspaña ajunge anul acesta şi în Portugalia cu două expoziţii.Ediţia din 2007 a avut un număr record de vizitatori: peste 600.000 de persoane. Pe lângă expoziţia oficială curatoriată anul acesta de Sergio Mah, „PhE” cuprinde o secţiune de „Alte spaţii”, pe de o parte galerii din Madrid, pe de altă parte o reţea de institute culturale şi alte organisme publice, reprezentante ale altor ţări care nu au un institut cultural în Spania.Expoziţia lui Alexandru Paul, „Transported People”, pune în discuţie tema sincerităţii într-o lume dezorganizată, în care omul se lasă modelat de grilele sociale. Alexandru Paul are 36 de ani, locuieşte şi lucrează în Bucureşti. A absolvit UNATC în 2000, imagine de film şi TV. Expoziţii individuale: Muzeul Naţional de Artă al României – fotografie (2000); Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti – fotografie (2004); Galeria H’Art Bucureşti – „Exhibitions”(instalaţie, fotografie, 2007). A participat la expoziţii de grup la Empire Art Gallery din Amsterdam (2003), Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti (2004), Festivalul de Film Transilvania (2004–2007).

Monica Ridzi spune că un bărbat a încercat să o agreseze

---

Europarlamentarul Monica Iacob Ridzi a depus, sâmbătă, o plângere penală la Poliţia Petroşani, împotriva unui individ care a încercat să o agreseze, ea afirmând că a reuşit să scape după ce a pornit în trombă cu autoturismul.

Europarlamentarul Monica Iacob Ridzi s-a prezentat, sâmbătă după-amiaza, la Poliţia municipiului Petroşani pentru a depune o plângere penală împotriva unui individ care a încercat să o agreseze.

"Eram pe DN (DN 66 – n.r.), stăteam lângă maşina oprită paralel cu mina Livezeni. Am văzut că erau doi indivizi, unul cu pantaloni albi şi cu tricou negru, celălalt cu pantaloni negri şi cu tricou negru. Cel îmbrăcat total în negru a trecut linia ferată şi s-a îndreptat hotărât spre mine. M-am speriat şi am urcat în maşină. Mi-a deschis portiera şi a încercat să mă oprească. Am demarat şi am reuşit să fug. A aruncat cu pietre după maşina mea”, a declarat, sâmbătă, pentru corespondentul MEDIAFAX, europarlamentarul Monica Iacob Ridzi.

Potrivit sursei citate, individul nu a reuşit să o lovească, acesta retrăgându-se când maşina europarlamentarului a demarat în trombă.

Până la ora transmiterii acestei ştiri, comanadantul Poliţiei municipiului Petroşani, Nicolae Florin, nu a putut fi contactat.

Candidatul UDMR la preşedinţia CJ Harghita a depus o nouă plângere la Poliţie şi la BEJ

---

Candidatul UDMR la preşedinţia Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, a depus, sâmbătă, o nouă plângere la Poliţie şi la BEJ, reclamând că liderul PCM a rupt unele afişe electorale ale sale, însă Szasz Jeno neagă acuzaţia.

Potrivit plângerii depuse de Borboly Csaba, preşedintele PCM, Szasz Jeno, şi un alt candidat al aceluiaşi partid, Orban Arpad, ar fi fost surprinşi, în noaptea de vineri spre sâmbătă, de mai mulţi tineri în timp ce rupeau afişele electorale din localitatea Căpâlniţa ale candidatului UDMR la preşedinţia CJ.

"Noaptea trecută, la Căpâlniţa, Szasz Jeno şi Orban Arpad au fost surprinşi de şase tineri în plină acţiune de rupere a afişelor mele cu propriile mâini. Tinerii m-au anunţat imediat şi astăzi (sâmbătă - n.r.) am depus plângere şi la Poliţie şi la BEJ, la care am anexat declaraţiile acestora. Sunt convins că gestul celor doi vădeşte disperarea contracandidatului meu şi nu pot să spun decât că pentru cineva care se coboară atât de mult, faptele vorbesc de la sine, orice comentariu fiind de prisos”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Borboly Csaba.

La rândul său, Szasz Jeno spune că afirmaţiile făcute de candidatul UDMR sunt minciuni şi cere poliţiştilor din Căpâlniţa să cerceteze şi să constate ale cui afişe există şi ale căror candidaţi au fost îndepărtate.

"Am trecut prin Căpâlniţa noaptea trecută, veneam de la Miercurea Ciuc spre Odorhei, către casă, şi am încetinit prin fiecare localitate aflată în drumul nostru pentru a vedea dacă mai există afişele noastre. Ceea ce spune Borboly sunt doar miciuni dintr-un şir fără sfârşit şi Poliţia n-are decât să facă anchetă, să vadă că afişele UDMR sunt la locul lor, de nici nu mai are nimeni loc de ele, în timp ce ale candidaţilor PCM au fost îndepărtate sistematic. Fiecare îi judecă pe ceilalţi după cum trăieşte!”, a afirmat Szasz Jeno.

Aceasta este cea de-a patra plângere depusă la Inspectoratul de Poliţie Harghita şi la BEJ de către UDMR în decurs de două zile.

Borboly Csaba depusese, vineri, trei plângeri penale la Poliţie, reclamaţiile împotriva PCM, a unui ziar şi a autorilor filmuleţului despre acesta fiind înregistrate şi la Biroul Electoral Judeţean. Borboly Csaba declara că plângerile sunt îndreptate împotriva cotidianului de limbă maghiară "Hargita Nepe", Partidului Civic Maghiar (PCM) şi împotriva autorilor necunoscuţi care au postat pe internet un videoclip în care acesta apare sub forma unei păpuşi de paie căreia i se dă foc.

"O primă plângere a fost formulată împotriva ziarului «Hargita Nepe» şi a editorului şef Karda Emese, care a publicat o poză trucată, în care apar eu alături de primul ministru al Ungariei, Ferenc Gyurcsani, o a doua plângere este împotriva PCM, care, într-un articol electoral extrem de critic la adresa mea, a folosit sigla UDMR, laleaua, fără a cere acordul uniunii, iar a treia este îndreptată împotriva autorilor necunoscuţi care au realizat şi pus pe You Tube un film în care eu apar ca o păpuşă de paie, cu fotografia mea în dreptul feţei şi care este incendiată de persoane mascate", declara Borboly.

Candidatul UDMR la preşedinţia Consiliului Judeţean Harghita a spus că a depus aceste plângeri penale abia vineri pentru că a aşteptat să se încheie campania electorală.

Costin Tuchilă: Muzica nouă şi publicul

---

Aseară s-a încheiat a XVIII-a ediţie a Festivalului „Săptămâna Muzicii Contemporane”, desfăşurat la Bucureşti în perioada 23–30 mai. Iniţiat în 1991, sub direcţia artistică a compozitorului şi muzicologului Ştefan Niculescu, sub titulatura „Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi” şi păstrând la fiecare ediţie acelaşi calendar (ultima săptămână a lunii mai), acest festival s-a impus repede, având deja o cotă internaţională apreciabilă. Scopul lui este în primul rând familiarizarea publicului cu muzica nouă, cu stilurile şi mai ales cu experimentele contemporane de limbaj, dar şi cunoaşterea reciprocă a creaţiei unor muzicieni din spaţii culturale diferite.

Desigur, privind retrospectiv cele optsprezece ediţii, se poate spune că acest festival este în bună măsură unul de avangardă şi, spunând acest lucru, atingem deja problema poate cea mai spinoasă: aceea a receptării din partea publicului larg, mai ales că după 1990, muzica nouă nu s-a aflat deloc (şi nu se află nici acum) printre opţiunile privilegiate în alcătuirea programelor instituţiilor noastre de concert. Imediat după 1990, s-a petrecut un fenomen de recul, explicabil doar într-o măsură, nu şi acceptabil. A fost reacţia la obligaţia fixată de autorităţile comuniste ca majoritatea programelor de concert să cuprindă o piesă românească, fapt care genera de cele mai multe ori o situaţie hilară: o bună parte a publicului începuse să vină în sala de concert după ce se cânta prima lucrare, partitura românească, creând astfel o situaţie neplăcută. Aproape că nu mai conta dacă pe afiş apărea titlul unei prime audiţii sau dacă era vorba de o piesă intrată deja în repertorii. Ca şi în alte domenii, măsura a fost radicală, adică eliminarea sau programarea cât mai rară a muzicii româneşti, în special a primelor audiţii sau a compozitorilor mai puţin cunoscuţi.

Din fericire, lucrurile au început să se îndrepte, cu toate că reticenţa nu a dispărut, ea fiind motivată de obicei conjunctural: muzica modernă nu atrage publicul, sălile vor fi aproape goale etc. Nu vreau să zăbovesc prea mult asupra criteriilor după care se alcătuiesc programele stagiunilor.

Explicaţiile sunt, fireşte, multiple. Ele se pot însă sintetiza prin dorinţa de a satisface o categorie numeroasă (şi constantă) a publicului, care se opreşte la un număr restrâns de compozitori, la un inventar de capodopere, dincolo de care dorinţa de a veni la concert scade brusc. E un public mediu şi onest, limitat ca înţelegere – dar, în fond, întru totul respectabil. Comprehensiunea lui nu depăşeşte epoca romantismului. Aproape tot ce aparţine ultimelor decenii ale veacului al XIX-lea şi mai ales muzica secolul al XX-lea sunt privite cu circumspecţie, dacă nu respinse. Observaţi cum se goleşte sala dacă în partea a doua a unui concert ce a cuprins la început un Bach, un Mozart sau un Beethoven, un Rossini ori un Mendelssohn, e programată o simfonie de Mahler, o piesă de Şostakovici etc. Şi într-o perioadă de sărăcire şi dezinteres pentru cultură, cum e aceasta, care filarmonică îşi permite luxul de a risca? E adevărat că există şi un revers: cel al melomanilor – să-i numesc astfel – „specializaţi”, care vin doar pentru anumiţi compozitori sau vor să lase impresia autorului preferat, ştiut pe dinafară. Cu cât e mai rar cântat, cu atât mai bine pentru satisfacerea dozei de snobism. Dacă respectivul compozitor trece printre cei greu digerabili pentru „simţul comun”, orgoliul e satisfăcut.

Cât priveşte muzica de astăzi, ea e privită ca o curiozitate greu de înţeles, dacă nu respinsă aprioric. Există fără îndoială un prag al limbajului, real, pe care îl resimt cei mai mulţi ascultători. Dar există, mai presus de toate, prejudecăţi şi atitudini conservatoare, nu altele decât cele care au respins periodic noutatea în diverse momente ale evoluţiei limbajului muzical. Nu trebuie deci să ne mire că unii spun „nu” înainte de a asculta, pentru că ei nu sunt invenţia epocii noastre. Cum nu trebuie să ne mire nici că alţii refuză apropierea de limbajele contemporane, după ce au trăit o experienţă sau alta, după ce s-au străduit să o înţeleagă. Când a fost altfel?