La ora 18,30, în Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti va avea loc spectacolul regizorului Robert Wilson, cu „Femeia mării” de Ibsen, realizat de Compania ,,Change Performing Arts” din Milano în colaborare cu Teatrul Municipal din Sevilla, Centrul de Arte Scenice Reus şi Teatrul Spaniol din Madrid. Spectacolul regizorului american a fost invitat în afara programului shakespearean şi va avea şi o a doua reprezentaţie în Bucureşti, vineri la aceeaşi oră, în aceeaşi sală.
Piesa 'Femeia mării' a fost scrisă la Munchen în 1888. Primul manuscris datează din 5 iunie 1888, dar ca de obicei, Ibsen se gândise de multă vreme la acest subiect. Numeroase elemente derivă din şederea lui la Molde în vara anului 1885. Se presupune că Ibsen nu a folosit Molde doar ca model pentru micul „oraş de fiord din nordul Norvegiei” unde are loc acţiunea. Se spune că Ibsen a auzit două legende acolo care l-au impresionat şi pe care le-a folosit în piesă. Una dintre ele povesteşte de un norvegian de neam finlandez ai cărui ochi captivanţi au ispitit soţia unui pastor şi au îndepărtat-o de soţ şi de casă. Cealaltă legendă povesteşte de un marinar care a fost plecat pe mare atât de mult timp încât se credea că este mort, iar atunci când a apărut şi şi-a găsit soţia căsătorită cu un alt bărbat.
În 1886 Ibsen scrisese 'Rosmersholm'. În vara care a urmat publicării piesei, Ibsen se afla în nordul regiunii Jutland în Danemarca, unde şi-a petrecut şase săptămâni de la mijlocul lunii iulie până la sfârşitul lunii august 1887, în Sæby, pe coasta de est a peninsulei. Acolo a cules material şi a găsit inspiraţie pentru piesa Femeia mării şi – nu în ultimul rând – s-a bucurat să fie aproape de mare.
Intenţiona, încă de la început, ca marea să fie motivul central al piesei. În primele sale notiţe pentru piesă, care datează din 5 iunie 1888, Ibsen scrie:
„Ademenirea mării. Tânjirea după mare. Afinitatea oamenilor pentru mare. Legarea de mare. Dependenţa de mare. Dorinţa nestăpânită de a se întoarce la ea. O specie de peşti formând un prototip în dezvoltarea speciilor. Mai există încă noţiuni prime despre aceasta în mintea umană? În mintea unor indivizi? Imaginile tumultului vieţii în mare şi a «ceea ce este pierdut pentru totdeauna».
Marea are putere asupra stărilor sufleteşti, are propria sa voinţă. Marea poate hipnotiza. Natura poate în general. Marele secret este dependenţa voinţei fiinţei umane asupra «a ceea ce este fără putere de voinţă».
Ea a venit din mare, unde se afla casa parohială a tatălui ei. A crescut acolo – lângă marea liberă, deschisă. S-a logodit în secret cu un tânăr ofiţer iresponsabil – cadet exmatriculat – care şi-a petrecut iarna pe uscat într-un port îndepărtat pe motiv că a naufragiat. A trebuit să rupă relaţia conform dorinţei tatălui ei.
bsen a făcut numeroase modificări, eliminări şi adăugiri. Datele din manuscrisul primei variante arată că al doilea act a fost terminat într-o nouă versiune în 18 august. Două zile mai târziu Ibsen a început al treilea act şi în 31 august a început actul patru. Nu se ştie exact când a fost terminat exemplarul nou şi când a început munca la exemplarul corectat, dar acesta a fost trimis lui Jacob Hegel din Munchen în 25 septembrie 1888.
Prima ediţie
'Femeia mării' a apărut în 28 noiembrie 1888 la Gyldendalske Boghandels Forlag (F. Hegel & Søn) în Copenhaga şi Christiania într-o ediţie de 10 000 de exemplare. În 27 decembrie 1887, prietenul şi editorul lui Ibsen timp de 22 de ani, Frederik Hegel, moare. Fiul său, Jacob Hegel, era pregătit să preia munca şi astfel el a devenit editorul piesei 'Femeia mării'.
Părerile au fost împărţite. În general criticii au avut o atitudine mai bună decât în cazul piesei anterioare, 'Rosmersholm', mai ales probabil pentru că piesa are un final optimist. Dar singurii critici care au fost pe deplin entuziaşti au fost Edvard Brandes în 'Politiken' şi J. A. Runstrøm în 'Ny Illustrerad Tidning' (ziar suedez).
Prima punere în scenă
'Femeia mării' a fost pusă în scenă pentru prima dată în 12 februarie 1889, în două locuri: la Hoftheater în Weimar şi la Christiania Theater. Cea din urmă producţie a fost regizată de Bjørn Bjørnson şi rolurile doctorului Wangel şi a Ellidei au fost interpretate de Sigvard şi Laura Gundersen. Conform telegramei de felicitare pentru Ibsen, această producţie a fost primită „cu ovaţii” şi a înregistrat 26 de spectacole în mai puţin de doi ani.Piesa a fost jucată la Det Kongelige (Regal) Teater din Copenhaga (premiera, 17 februarie), Teatrul finlandez din Helsinki (22 februarie) şi Kungliga (Regal) Dramatiska Teatern din Stockholm (premiera în martie). (http://www2.norvegia.ro/ibsen/plays/sea/facts.htm)
Teatrul de Comedie va prezenta, cu începere de la ora 18,30, „Doi tineri din Verona” de William Shakespeare, în regia lui Felix Alexa. În distribuţie: George Ivaşcu, Doru Ana, Mihai Bendeac, Vlad Logigan, Delia Nartea, Andreea Samson, Bogdan Cotleţ, Mihaela Teleoacă, Aurelian Bărbieru, Eugen Racoţi, Andrei Barbu, Marius Drogeanu, Gabriel Călinescu. Scenografia: Diana Ruxandra Ion.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu