duminică, septembrie 02, 2007

"Reason is our soul's left hand, Faith her right." - John Donne


(Raţiunea este mâna stângă a sufletului; credinţa este mâna dreaptă)
Iisus pune baze noi pentru biserică.
"Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui." (Matei 16:18)
Care este baza noii biserici? Învăţătura transmisă de apostoli, de fiecare dintre ei. Poate că definiţia cea mai frumoasă ale noilor baze, întoarcerea la cuvântul care creează, este dată de Apostolul Pavel lui Timotei.
"Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţă şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus." (Timotei2 1:13)
Este ca şi când aş asista la o cheie de boltă inedită menită să încheie înţelesurile aşezate în rânduri. Desigur, cuvântul "dreptar" poate că a suferit alterări ale sale. Dar ce este el azi? Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcţii, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafeţelor plane ori pentru trasarea drumurilor. Rigla pentru drum drept, echerul pentru, echerul având în esenţa laturile sale aşezate ortogonal… iată trimiterea la ortodoxism.
Dar despre ortodoxism ce putem spune? Ortodox înseamnă drept-credincios sau drept-măritor. Adică? Ortodox este acela care poartă în sufletul său dreapta credinţă în Dumnezeu, care se închină după cuviinţă lui Dumnezeu şi care traieşte după poruncile Lui. Ortodoxia este deci învăţătura de credinţă cea "dreaptă", cea adevărată, de închinare şi de trăire, învăţătură dată lumi de către Dumnezeu aleşilor Săi din poporul evreu. Ortodoxismul înseamnă deci singura cale spre adevăr. Ce înseamnă însă cuvinte sănătoase. Trebuie să gândim "cuvinte" ca pe ceva născător de abstract, de simbol, un înţeles în înţeles. Atunci înţelesul lui sănătos este clar: "care nu este atins de nici o stricăciune; care este în bună stare; întreg, intact; solid, rezistent, bine consolidat, cu prestigiu; durabil; intangibil, care nu este alterat moraliceşte; cinstit, onest, corect, salubru, înţelept, bun, cu (sau de) bun-simţ; potrivit, indicat, recomandabil, serios, temeinic."
Principala îndatorire este de a păstra nealterat cuvântul şi sensul lui, apoi vine obligaţia preoţească. Pericolul vine de la cei care nu primesc o dată cu cuvântul şi harul de a-l păstra, harul este garanţia corectitudinii interpretării:
"Pentru ca mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în desert şi înşelători" (Tit 1:10)
De ce este la noi "biserica adevărată"? Pentru că am stat în confluenţa culturilor religioase. Poporul nostru are o legătură puternică faţă de popoarele din răsărit, a păstrat credinţa creştina în forma pe care a primit-o. Spiritualitatea este bine echilibrată de dualitatea latină şi răsăriteană în echilibru însuşit ca atare şi, totodată conservat. De aceea mă aştept ca Biserica Ortodoxă să evolueză astfel încât să ajungă la înţelegerea pântecului primar din care s-au născut credinţele. Rolul Biserici Ortodoxe ar trebui să fie aflarea acelui nucleu comun tuturor şi unirea la o singură credinţă. Pentru că eu nu pot să cred că noi toţi nu ne exprimăm credinţa în aceiaşi direcţie dar cu cuvinte şi înţelesuri diferite.

2 comentarii:

coloniatomesti spunea...

M-a impresionat profund articolul si este foarte artistic. Un desavarsit simt artistic!

Anonim spunea...

Mulţam de apreciere!