Sfintii Mucenici Petru, Dionisie, Andrei, Pavel, Cristina, Eraclie, Paulin si Venedim

---

In vremea prigonirii Bisericii lui Dumnezeu, cind ostasii lui Hristos isi puneau sufletele pentru Domnul lor si cind tot pamintul se rosea cu singele mucenicilor, atunci un tinar frumos cu numele Petru, tare la trup si viteaz cu duhul in sfinta credinta crestineasca, a fost prins in Lampsac, cetatea Elespontului, si adus la Opidim ighemonul, spre cercetare. Deci, ighemonul l-a intrebat: "Crestin esti?" Petru a raspuns: "Sint crestin cu adevarat". Ighemonul ii zicea: "Iata, ai inaintea ochilor poruncile nebiruitilor imparati; deci, jertfeste marii zeite Venera". Tinarul raspunse: "Ighemoane, ma minunez, ca voiesti a ma indemna sa ma inchin unei femei spurcate si desfrinate, care a facut atitea fapte urite, incit imi este rusine a le pomeni. Oare, voi, nu pedepsiti pe cei ce indraznesc sa faca astfel de desfrinari, pe care le-a facut zeita voastra? Daca voi o numiti desfrinata, apoi cum sa ma inchin si sa-i aduc jertfa ei, fiind atit de spurcata si desfrinata. Mie mi se cade sa ma inchin lui Dumnezeu Cel viu si adevarat, imparatul tuturor veacurilor, lui Hristos Domnul meu. Lui sa-I aduc jertfa de rugaciune, de umilinta si de lauda".

Ighemonul, auzind acestea, a poruncit sa-l intinda pe roata, sa-i munceasca trupul cu lemne si cu fiare si sa-i sfarime oasele. Robul lui Dumnezeu, cu cit era muncit mai mult, cu atit se arata mai tare si viteaz in puterea lui Hristos, Care il intarea. El ridea de nebunia ighemonului si, ridicindu-si ochii spre cer, zicea: "Multumescu-�i, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce mi-ai dat atita tarie si rabdare! Invredniceste-ma inca pina la sfirsit sa biruiesc puterea vrajmasului cel pagin". Dupa aceasta, ighemonul, vazind ca cu muncile nu poate sa biruiasca pe acel viteaz tinar crestin - pe Sfintul Petru -, a poruncit sa-i taie capul cu sabia.

In acea vreme, un oarecare Dionisie, barbat crestin, a fost prins si tinut legat in temnita. Ighemonul, voind sa se duca din Lampsac in Troada, care se invecina cu Elespontul, i-au adus doi ostasi cu numele Andrei si Pavel, cu credinta crestini si de neam din Mesopotamia. Pe acestia i-au prins paginii si impreuna cu ei a fost adus si un oarecare Nicomah, care striga neincetat si zicea: "Sint crestin".

Ighemonul, vazind pe Nicomah marturisind ca este crestin, a intrebat pe Andrei si pe Pavel: "Voi ce ziceti ca sinteti?" Ei au raspuns: "Si noi tot crestini sintem". Ighemonul a zis catre Nicomah: "Jerfeste zeilor, dupa porunca imparatului!" Nicomah raspunse: "Nu stii ca crestinii nu aduc jertfe idolilor?" Atunci ighemonul a poruncit sa-l dezbrace, sa-l spinzure la muncire si sa-i chinuiasca trupul, strujindu-l cu unghii de fier. Nicomah, fiind muncit astfel, cind era aproape de sfirsitul sau si voia sa cistige cununa pe care o avea ca si in miinile sale, deodata a pierdut-o. Pentru ca, schimbindu-se din marturisirea cea buna, s-a lepadat de Hristos si a strigat, zicind: "Eu niciodata n-am fost crestin; deci, sint gata a jertfi zeilor". Atunci, indata a incetat a-l munci si l-au scos de la muncire. Dar, cind ticalosul calcator de lege a adus jertfa idolilor si s-a inchinat lor, indata a cazut asupra lui diavolul si l-a trintit la pamint. Astfel se indracea, muscindu-si limba cu dintii si curgindu-i spume de singe, pina ce cu greu si-a lepadat ticalosul sau suflet!

Pe cind se intimpla aceasta, o crestina oarecare, fecioara de 16 ani, cu numele Cristina, a strigat din popor catre cel ce se indracea, zicind: "O, ticalosule si pierdutule, pentru ce ti-ai dobindit munca cea vesnica si nespusa pentru un scurt timp?"

Ighemonul, auzind aceasta, a poruncit sa prinda indata pe acea fecioara si s-o aduca la el. Apoi a intrebat-o: "Esti crestina?" Fecioara raspunse: "Sint crestina si pling pentru pierderea acelui om ticalos, care n-a rabdat muncile cele de putina vreme, ca astfel sa poata cistiga odihna cea vesnica". Ighemonul a grait catre dinsa: "El, jertfind zeilor, si-a cistigat acum odihna, pentru ca voi, crestinii, sa nu rideti de dinsul. De aceea, Atena si Venera cea mare au voit de l-au rapit de aici; deci, voiesc ca sa aduci si tu jertfa zeilor acestora, ca sa nu fii batjocorita cu rusine si arsa de vie in foc". Sfinta raspunse: "Dumnezeul meu este mai mare decit tine! De aceea, nu ma tem de ingrozirile tale, pentru ca nadajdu-iesc spre Dinsul ca ma va apara si-mi va da rabdare in toate".

Atunci ighemonul a poruncit s-o dea la doi tineri desfrinati, ca s-o batjocoreasca si s-o spurce; iar pe Andrei si pe Pavel a poruncit sa-i arunce in temnita unde era si Dionisie. Deci, tinerii cei fara de rusine, luind pe curata si sfinta fecioara a lui Dumnezeu, au dus-o cu bucurie la locuinta lor, voind sa-si savirseasca pofta. Dar, cind au dus-o in casa lor, indata s-a stins in trupurile lor focul cel firesc al desfrinarii si au murit madularele cele de pofta; si, astfel silindu-se pina la miezul noptii s-o batjocoreasca, n-au putut. La miezul noptii s-a aratat linga fecioara un tinar prealuminos si deodata toata casa s-a umplut de o lumina negraita.

Tinerii, vazind acea lumina, de frica au cazut ca morti si, abia venindu-si in simtiri, s-au plecat la picioarele sfintei si staruiau sa se roage lui Dumnezeu pentru dinsii, ca sa nu-i ajunga vreun rau. Ea, ridicindu-i, le-a zis: "Nu va temeti! Dar sa stiti ca tinarul pe care l-ati vazut, este sfintul inger, care a fost trimis de Hristos Dumnezeul meu la mine, spre pazirea fecioriei mele, fiind gata ca indata sa omoare pe toti, care vor indrazni a se atinge de mine". Si astfel, sfinta fecioara a ramas curata, pazindu-se de Dumnezeu.

A doua zi, tot poporul cetatii, fiind indemnat de popii paginesti, s-a dus la ighemon si a cerut sa-i dea in miinile lor pe crestinii cei tinuti in temnita. Ighemonul, scotind pe cei legati, pe Dionisie, Andrei si Pavel le-a zis: "Vi se cade sa aduceti jertfa marii zeite Atena". Sfintii au raspuns: "Nici pe Atena, nici pe oricare alt diavol cinstit de voi nu-l stim, nici n-am cinstit vreodata pe alt Dumnezeu, afara de Dumnezeul nostru, Iisus Hristos". Auzind poporul aceste cuvinte ale sfintilor mucenici, a zis catre ighemon: "Sa-i dea pe ei in miinile lor, ca hulesc pe zeii lor. Deci, ighemonul a poruncit mai intii sa-i bata pe mucenici si dupa aceea sa-i dea poporului.

Poporul, legind cu funii de picioare pe sfinti, i-a tirit cu mult zgomot pina la cetate, ca acolo sa-i omoare cu pietre. Pe cind ii ucidea pe sfintii mucenici, Sfinta fecioara Cristina, instiintindu-se, a alergat la acel loc, strigind, plingind si cazind peste sfintii ce se ucideau, zicea: "Sa mor si eu cu voi pe pamint, ca impreuna sa vietuim in cer". Si s-a adus la cunostinta ighemonului, ca fecioara care a fost data spre batjocura, a fost izbavita din miinile des-frinatilor de un tinar luminos; deci, scapind, a cazut pe trupurile crestinilor ce s-au omorit.

Atunci ighemonul a poruncit s-o traga la o parte si s-o omoare cu sabia. Astfel, acesti sfinti mucenici, luptindu-se impreuna contra diavolului, a lumii si a lui Opidim ighemonul, s-au invrednicit a fi biruitori cu ajutorul lui Hristos. Au fost omoriti atunci: Sfintul Petru cu felurite munci; Sfintii Dionisie, Andrei si Pavel, cu pietre; iar Sfinta fecioara Cristina, cu sabia. Acestea s-au facut in Lampsac, pe vremea imparatiei lui Deciu.

Sfintii Mucenici Eraclie, Paulin si Venedim erau cetateni ai Atenei si acolo au propovaduit cu multa indrazneala pe Hristos, indemnind pe toti paginii sa se departeze de la desarta slujire de idoli si sa se boteze in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh. Pentru aceea i-a prins si i-a dat stapinitorului Atenei. Si, cercetindu-i, au marturisit pe adevaratul Dumnezeu, Facatorul a toata faptura; iar pe idoli i-au numit pietre nesimtite, lemne si lucruri facute de miini omenesti. Deci, au fost munciti cu multe feluri de munci; iar mai pe urma, fiind aruncati intr-un cuptor, s-au sfirsit si au luat cununile cele nestricacioase de la Hristos Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine slava in veci. Amin.


Pericopa apostolica:

Fapte IX, 32-42; Fapte XII, 1-11; Evrei XII, 1-10

Fapte IX, 32-42Capitolul IX32. Si trecand Petru pe la toti, a coborat si la sfintii care locuiau in Lida.
33. Si acolo a gasit pe un om, anume Enea, care de opt ani zacea in pat, fiindca era paralitic.
34. Si Petru i-a zis: Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul. Si indata s-a ridicat.
35. Si l-au vazut toti cei ce locuiau in Lida si in Saron, care s-au si intors la Domnul.
36. Iar in Iope era o ucenita, cu numele Tavita, care, talcuindu-se, se zice Caprioara. Aceasta era plina de fapte bune si de milosteniile pe care le facea.
37. Si in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit. Si, scaldand-o, au pus-o in camera de sus.
38. Si fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind ca Petru este in Lida, au trimis pe doi barbati la el, rugandu-l: Nu pregeta sa vii pana la noi.
39. Si Petru, sculandu-se, a venit cu ei. Cand a sosit, l-au dus in camera de sus si l-au inconjurat toate vaduvele, plangand si aratand camasile si hainele cate le facea Caprioara, pe cand era cu ele.
40. Si Petru, scotand afara pe toti, a ingenunchiat si s-a rugat si, intorcandu-se catre trup, a zis: Tavita scoala-te! Iar ea si-a deschis ochii si, vazand pe Petru, a sezut.
41. Si dandu-i mana, Petru a ridicat-o si, chemand pe sfinti si pe vaduve, le-a dat-o vie.
42. Si s-a facut cunoscuta aceasta in intreaga Iope si multi au crezut in Domnul.� Capitolul XII1. Si in vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda.
2. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor)
4. Pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti.
5. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica.
6. Dar cand Irod era sa-l scoata afara, in noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu doua lanturi, iar inaintea usii paznicii pazeau temnita.
7. Si iata un inger al Domnului a venit deodata, iar in camera a stralucit lumina. Si lovind pe Petru in coasta, ingerul l-a desteptat, zicand: Scoala-te degraba! Si lanturile i-au cazut de la maini.
8. Si a zis ingerul catre el: Incinge-te si incalta-te cu sandalele. Si el a facut asa. Si i-a zis lui: Pune haina pe tine si vino dupa mine.
9. Si, iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca ceea ce s-a facut prin inger este adevarat, ci i se parea ca vede vedenie.�
10. Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce in cetate, si poarta s-a deschis singura. Si iesind, au trecut o ulita si indata ingerul s-a departat de la el.
11. Si Petru, venindu-si in sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toate cate astepta poporul iudeilor.� Evrei XII, 1-10Capitolul XII1. De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte.
2. Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luati aminte, dar, la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre.
4. In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit inca pana la sange.
5. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El.
6. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste".
7. Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?
8. Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati.
9. Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata?
10. Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui.

Pericopa evanghelica:

Ioan V, 1-15

Ioan V, 1-15Capitolul V1. Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare.
3. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei.
4. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut.
5. Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani.
6. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos?
7. Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea.
8. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla.
9. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata.
10. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul.
11. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla.
12. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla?
13. Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc.
14. Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.
15. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos.