solox et vehemens

---

(aspru şi violent)
Se simte în aer un miros de praf amestecat cu cerneală, se aude un scârţăit de pană de gâscă… da, este… este… este mania epistolară. Cream că moda cu scrisorile deschise a trecut de ceva timp. La fel ca paltonul de domnişoară a bunicii, moda revine. În acest caz moda revine în colecţia de toamnă-iarnă a creatorului de epistole Bogdan Olteanu. Vă mulţumesc pentru aplauzele sincere şi îndelungate pentru somnul Preşedinte (liberal) al Camerei Deputaţilor.
Începând de miercuri, Bogdan Olteanu i-a trimis zilnic lui Traian Băsescu câte o scrisoare deschisă, ieri a fost a… (miercuri, joi, vineri, sâmbătă) a patra scrisoare deschisă. Este deja un fel de jurnal intim, decât că domnul Olteanu nu spune “Dragă Jurnalule” ci “Mult stimate şi iubite măi Nea Traiane”. Pe scurt, Bogdan Olteanu “sugerează” preşedintelui că este vremea pentru terminarea tergiversării promulgării Legii votului uninominal pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament.
În scrisoarea de ieri, textul este dureros şi sensibil:
"Acum, odată ce Parlamentul şi-a încheiat misiunea şi România are o lege a votului uninominal aprobată de forul legislativ, nimic nu ar trebui să mai împiedice intrarea ei în vigoare imediată şi aplicarea sa începând cu viitoarele alegeri. Din păcate, atât eu cât şi o mare parte a opiniei publice am luat act, în ultimele zile, de faptul că dumneavoastră încercaţi un joc politic de blocare a Legii ProDemocraţia evitând să o promulgaţi".
Domnule Olteanu, Preşedintele ştia că face un joc politic, noi toţi ştiam, anunţaţi de preşedinte, că se va face un joc politic pentru blocarea legii până după referendum… domnia voastră acum aţi aflat?
"Pot înţelege motivele electorale pentru care doriţi organizarea unui referendum simultan cu alegerile europene, dar nu pot înţelege motivul pentru care vă asumaţi riscul de a lăsa România fără o lege a votului uninominal doar pentru a asigura câteva voturi în plus pentru partidul pe care îl patronaţi. Pot înţelege motivele pentru care doriţi să vă diferenţiaţi de proiectul de lege pentru care Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea şi să îl criticaţi ascunzându-vă în spatele unor detalii precum existenţa sau inexistenţa celui de al doilea tur de scrutin dar nu pot înţelege motivul pentru care puneţi interesul personal şi lupta politică deasupra interesului naţional".
Şi mai spune domnul Olteanu un sfat (deschis) pentru preşedinte, este necesar "un efort de a separa propaganda electorală de chestiunile serioase, legate de nevoia ca România să aibă o lege a votului uninominal modernă şi eficientă, adaptată nivelului la care a ajuns ştiinţa politică în prezent pe plan european". (…) "Promulgând această lege daţi României siguranţa de a avea o lege a votului uninominal, indiferent de rezultatul referendumului pe care l-aţi convocat. Pentru a vă linişti, aş dori să vă prezint, pe scurt, avantaje ale proiectului de lege ProDemocraţia, un proiect bun şi eficient, echitabil pentru fiecare cetăţean. Prin proiectul de lege ProDemocraţia se asigură faptul că fiecare candidat se află singur în faţa judecăţii electoratului. Astfel, se respectă cea mai importantă solicitare formulată de opinia publică şi anume necesitatea ca cetăţenii să aleagă dintre persoane reale şi nu dintre partide politice abstracte". (…) "Sentimentul de înstrăinare al electoratului poate fi mult amplificat pentru că, în cazul alegerilor parlamentare, spre deosebire de alegerile pentru primari, nu există un vot pentru consiliul local unde sunt reprezentate toate partidele susţinute de cetăţeni, indiferent de culoarea politică a primarului. Pentru a vă da un singur exemplu, voi cita cazul alegerilor legislative din Franţa din 1936 întrucât aceasta este singura ţară în care se aplică sistemul electoral preferat de dumneavoastră. Atunci, cei 598 de deputaţi aleşi reprezentau 46,3% din corpul electoral, restul votanţilor venind inutil la urne. Repetarea unor astfel de situaţii în România va ridica riscul creşterii absenteismului şi a dezinteresului cetăţenilor faţă de viaţa politică, ceea ce este în contradicţie chiar cu scopurile pentru care am legiferat votul uninominal". (…) "pentru a nu mai pierde timp preţios în ceea ce priveşte introducerea votului uninominal în România".
Domnule Olteanu, îmi imaginez râsul preşedintelui atunci când i se pune pe masă această scrisoare deschisă. Până şi eu am râs. Cred că şi cei care nu ştiau să citească au râs. Nu votul uninominal provoacă râsul, ci faptul că pozaţi într-un om ingenuu cum politica nu a avut niciodată.

Am şi eu nişte mici observaţii. Prima dintre ele, domnule Olteanu, de ce nu eraţi impacientat când vă pisa la cap Băsescu că este necesar uninominalul, de ce nu s-a putut atunci? Ori poate că înainte de a semna Băsescu decretul pentru referendum timpul nu mai era atât de “preţios”? Cea de a doua observaţie, domnule Olteanu, domniile voastre în cadrul partidului PNL sau oricare partid, cum anume vă faceţi alegerile, majoritar sau proporţional sau cum? Cam câte procente de vot irosit sunt în rândurile voturilor care aleg conducerea partidelor româneşti? Cu sentimentul de înstrăinare sunt de acord. Clasa politică de până acum a mers atât de bine încât milioane de români s-au “înstrăinat” pe la căpşuni şi alte munci prin ţările “vecine şi prietene”. Dar am să întreb, de ce siguranţa votului uninominal este “mai ridicată” înainte de referendum şi nu după referendum? Sunt absolut convins că dacă referendumul nu trece, Băsescu va da drumul la lege. Nu aceasta este partitura jocului politic dirijat de preşedinte?
Cea de a cincia scrisoare cu expeditor “Preşedintele Camerei Deputaţilor, liberalul Bogdan Olteanu” şi destinatar “toată lumea, mai ales domnul Traian Băsescu”, este sensibilă, meditativă şi poetică.
"Esenţa vieţii politice şi a dezbaterilor electorale o constituie schimbul permanent de idei, programe şi proiecte ce au în vedere viitorul cetăţenilor şi al ţării. Prin Proiectul de lege privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, adoptat de Parlament în urma asumării răspunderii Guvernului, cetăţenii României câştigă dreptul de a alege uninominal reprezentanţii lor în Parlament. Aşadar, vă scriu din nou, domnule preşedinte, pentru a vă solicita promulgarea legii în cauză, finalizând în acest fel reforma clasei politice româneşti". (…) "Dacă voinţa cetăţenilor, exprimată prin intermediul referendumului, va valida sistemul propus de dumneavoastră, ne vom angaja în modificarea legii", (…) "În aceste condiţii, vă solicit din nou, domnule preşedinte, să promulgaţi Legea privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului în termenul prevăzut de lege".
Domnule Olteanu, atunci când aţi fost ales la conducerea Camerei Deputaţilor am avut un moment de bucurie. Şi vedeam instituţiile statului funcţionând, pentru prima dată, independente şi la adevărata lor valoare, exact aşa cum au fost gândite. Parlamentul nu a fost gândit ca o armată de votanţi care se supun ostăşeşte, cu mâna la capiu, preşedintelui de partid. Mă aşteptam ca deputaţii să fie dominaţi de PNL, senatorii să fie dominaţi de PSD, guvernul să fie dominat de coaliţie şi Preşedintele să fie el însuşi. Mă aşteptam ca puterea luată de oameni tineri. Practic şi PD era tânăr, şi PSD-ul şi PNL-ul şi PC-ul… aşteptam ca tineretul să schimbe ceva în politica asta mucegăită. Vroiam să văd acţiune, vroiam să văd cum duduie fiecare dintre instituţiile statului şi cum ne va fi din ce în ce mai bine. Ce s-a întâmplat? Totul să blocat, nimeni nu s-a gândit că are ceva de făcut ci cum să bage beţe în roatele maşinării celuilalt. Şi totul a stat, instituţiile s-au înfierbântat, cazanul cu abur a început a bolborosi şi a arunca din buloane. Trăim de foarte mult timp sub pericolul unei explozii iminente. Este un joc politic? Desigur. Este un joc politic menit să nu facă nimic durabil, să construiască în nisip. Cine este de vină? Toată lumea. Dar acum vorbesc cu PNL-istul Bogdan Olteanu, un om în care am avut încredere că va fi rotiţa reformatoare a politici din România, omul care va face şi stânga şi dreapta şi centrul puternice. Ce văd azi? Azi îl văd pe Bogdan Olteanu absorbit complet în mocirla urât mirositoare a vechii politice. Şi mă apucă disperarea. Dacă nici noua generaţie de politicieni nu răzbesc în a curăţi politica, pe cine să punem în frunte? Câte generaţii să mai aşteptăm?, când va reprezenta politica pe cei ce votează şi nu pe cei ce conduc?
Lumea rădea spectatoare la operaţiunea caltaboş-ţuică-licitaţie. Puţină lume a înţeles însă că nu şpaga este drama, trauma, dezastrul, ci faptul că acel film dezvăluia un lucru devenit banal deşi nerecunoscut de nimeni: nu le pasă de “ţară” ci de ce e bine pentru “ei”. Imaginile video exprimă tăcut afirmaţia “Statul sunt EU”. PNL ar trebui să exulte, în România şi stânga e de dreapta şi centru e de dreapta şi dreapta e de dreapta, adică se capitalizează puternic pe seama populaţiei şi a statului.