Guvernarea a început cu un program politic transformat în program de guvernare.
Acum, la sfârşitul guvernării, este vremea rapoartelor:
Discursul Primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu la prezentarea Raportului asupra îndeplinirii prevederilor Programului de guvernare
"V-am invitat astăzi să prezentăm un bilanţ al guvernării. Este un lucru normal, şi dacă vreţi chiar obligatoriu, pentru Guvern să prezinte un raport asupra modului în care şi-a îndeplinit propriul program de guvernare, program care a fost votat de Parlament în momentul investirii Guvernului la finele anului 2004.
După cum observaţi şi pe pagina de prezentare de pe ecran, am denumit acest document: Integrare europeană - creştere economică - bunăstare. Sunt cele trei obiective pe care Guvernul şi le-a fixat şi pe care le-am atins.
Am reuşit, la 1 ianuarie 2007, să intrăm în Uniunea Europeană după aproape doi ani de eforturi. Iar după alţi 2 ani de eforturi, reuşim să fim ţara cu cea mai mare creştere a PIB-ului din Europa. Pentru cetăţeni, pentru populaţie am făcut eforturi să contribuim la creşterea nivelului de trai, prin creşterile salariale care le intră în buzunar. Am reuşit, pentru prima dată după revoluţie, să aducem pensiile la un nivel decent, le-am dublat, iar - aşa cum am declarat şi aseară - de la 1 octombrie, Guvernul va susţine o nouă majorare a pensiilor, astfel încât punctul de pensie va ajunge la nivelul pe care ni l-am fixat. Am mărit salariul minim brut şi pe cel mediu brut. Am majorat, de asemenea, pensiile agricultorilor. Nu sunt doar vorbe, laude, aşa cum le place unora să spună, ci sunt realităţi pe care le voi susţine cu date şi cifre.
Am asistat în ultima perioadă la o avalanşa de moţiuni simple care mi s-au părut simple exerciţii de demagogie. De ce? Pentru că de fapt subiectele care au fost abordate în aceste moţiuni erau subiecte pe care noi deja le rezolvaserăm, fie că este vorba de domeniul Agriculturii, fie că este vorba de domeniul Educaţiei. Aceasta arată că, autorii lor ori nu au citit în ultimul timp documentele oficiale pentru a vedea ce a făcut Guvernul, ori pur şi simplu au vrut să producă doar agitaţie în preajma campaniei electorale. Sper ca ceea ce se prezintă azi să le fie de folos. Şi i-aş ruga pe colegii mei de la Finanţe să le înmâneze câte un exemplar din acest document, eventual cu autograful ministrului de finanţe. Să le fie înmânat documentul complet, pentru a putea studia şi a face şi o analiză comparativă cu perioadele anterioare prin care a evoluat România după 1990.
Ceea ce voi prezenta astăzi, alături de dl. Ministru Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor, este rezultatul unei evaluări foarte serioase şi riguroase a tuturor măsurilor din programul de guvernare. În spatele raportului de aproximativ 600 de pagini - pe care îl am aici - stă o evaluare detaliată de mii de pagini, pentru fiecare angajament asumat prin programul de guvernare. Sintetic, din cele circa 930 de angajamente asumate prin Programul de guvernare, 95% au fost realizate. La mai puţin de patru ani de la preluarea mandatului, pot să afirm că nu există nici un domeniu care să nu fi cunoscut schimbări fundamentale şi în care să nu se fi atins obiective importante asumate politic.
Permiteţi-mi să prezint foarte succint, pe domenii, principalele rezultate ale aplicării programului de guvernare.
Domeniul Integrării Europene :
Obiectivul strategic de a deveni membru cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007 a fost îndeplinit cu succes. Ca cetăţeni europeni, românii beneficiază de libera circulaţie şi de acces pe piaţa muncii în UE. De asemenea. avem posibilitatea de a accesa proiecte importante bazate pe finanţări europene. Sunt peste 30 de miliarde de euro, până în anul 2013, fonduri care pot fi accesate de România, expresie a solidarităţii cetăţenilor europeni.
Creşterea economică:
S-a reuşit pentru prima dată după 1990 o creştere economică sustenabilă, de un nivel ridicat şi care va sprijini şi în continuare îmbunătăţirea nivelului de trai. Deşi ne-am confruntat în anii 2005 - 2006 cu inundaţii şi în 2007 cu seceta, economia a avut o tendinţă accelerată de creştere.
Creşterea economică medie în perioada 2005-2007 a fost de 6%. Dacă luăm în seamă numai activităţile neagricole, adică PIB-ul neagricol, creşterea medie a fost 7,8%. În primul semestru al anului 2008, creşterea PIB-ului a fost de 8,8% - record absolut după 1990, şi cel mai înalt ritm de creştere din UE. Economia României are şanse de creştere pe acest an - valoarea de 9%, deci o valoare medie care înseamnă că pe semestrul II vom depăşi 9%, potrivit evaluărilor Comisiei Naţionale de Prognoză.
Produsul Intern Brut al României era în 2004 de 60,8 miliarde euro. Astăzi, evaluările ne conduc la un PIB pentru întregul an 2008 de 140 de miliarde de euro. Deci, mai mult decât dublu. În ceea ce priveşte PIB pe cap de locuitor, valoarea lui este de 2,4 ori mai mare decât în 2004.
Aceste rezultate se bazează pe filozofia fiscală şi bugetară de la care am pornit în reformarea acestui domeniu. Cea mai importantă măsură pe care am luat-o a fost introducerea cotei unice de impozitare de 16%, cotă aplicată atât impozitului pe profit, cât şi impozitului pe venit.
Rezultatele acestei măsuri se văd acum în creşterea economică extrem de ridicată, transpusă pe de o parte în venituri bugetare consistente, iar, pe de altă parte în crearea de 600.000 de noi locuri de muncă. În 2007, am avut veniturile bugetare la un nivel dublu faţă de cel din 2004.
Am redus impozitul pe profit la 16% de la 25%, lăsând agenţilor economici mai mulţi bani pentru a-i reinvesti.În acelaşi timp, contribuţiile de asigurări sociale au scăzut cu 10 puncte procentuale.
Investiţiile străine în România sunt, în perioada 2005 – 2008, în valoare de 35 de miliarde de euro, dublul faţă de realizărilor din întreaga perioadă 1991-2004. În patru ani de zile am reuşit să avem investiţii mai mari de două ori decât tot ceea ce s-a făcut în perioada 1991-2004. Şi aceste investiţii - vă garantez - vor continua să vină în România.
Educaţia:
Educaţia a fost declarată de la începutul mandatului prioritate naţională. Guvernul a investit în Educaţie în anul 2007 cât s-a investit în acest domeniu din 1990 până în anul 2005. Am ajuns la o alocare de 6% din PIB, adică peste 8 miliarde de euro în acest an. Doar anul trecut, am investit cât s-a investit în tot domeniul din 1990 până în 2005.
Vă dau câteva elemente: 8.000 de şcoli din mediul rural au fost dotate cu echipamente şi materiale necesare, 4.000 de şcoli au beneficiat de materiale didactice. Astăzi se poate spune că nu există localitate din România unde să nu se fi renovat sau modernizat o şcoală sau o grădiniţă.
Pentru ca rezultatele în acest domeniu să fie şi mai vizibile, este însă nevoie de o mai mare implicare a autorităţilor locale. De ce? Pentru că pe baza principiului descentralizării aceste fonduri au fost virate către autorităţile locale, iar acum este responsabilitatea lor în ceea ce priveşte cheltuirea judicioasă şi eficientă a acestor fonduri, în aşa fel încât infrastructura din învăţământ să cunoască o reală îmbunătăţire. Pe de altă parte, dacă descentralizarea are anumite valenţe nu trebuie să uităm de faptul că aduce decizia mai aproape de cetăţean. Şi cred că este de acum înainte obligaţia comunităţilor locale să ceară socoteală inspectoratelor şcolare, judeţene şi primarilor în privinţa modului cum s-au cheltuit banii pentru Educaţie.
Totodată, Guvernul a fost sensibil la problemele familiilor cu posibilităţi materiale reduse. De aceea, am dezvoltat programe sociale pentru a îi motiva pe copii să meargă la şcoală şi să acceadă la învăţământul superior. Acest demers a fost concretizat prin Programul "Bani de Liceu". Am luat măsurile necesare în aşa fel încât să aibă acces egal la educaţie toţi copii, inclusiv cei care provin din familii defavorizate sau din grupuri etnice defavorizate.
Cercetarea:
Cercetarea a fost Cenuşăreasa bugetelor după 1990. În anul 2004, Cercetarea primea ceva mai puţin de 0,2% din PIB. Pentru o ţară care se doreşte europeană, pentru o ţară care se gândeşte la viitorul ei, pentru o ţară care doreşte să fie competitivă, investiţia în Cercetare este vitală. Am crescut permanent fondurile alocate cercetării şi astăzi am ajuns la 0,7% din PIB. Şi în continuare va trebui să majorăm alocaţiile bugetare pentru cercetare în aşa fel încât să ne atingem obiectivul pe care şi noi ni l-am asumat, stabilit prin Strategia Lisabona, de cel puţin 1% din PIB într-o primă fază, ulterior 3% din PIB. Acest lucru înseamnă nu numai fonduri publice, ci şi fonduri private.
Domeniul Sănătate:
Am început o reformă profundă a sistemului de sănătate, menită să facă mai eficientă utilizarea fondurilor în spitale şi să amelioreze calitatea actului medical. Reforma în domeniul sănătăţii se bazează pe o finanţare consistentă. Astfel, cheltuielile au crescut de la 8,5 miliarde de lei în 2004 la 20 de miliarde de lei în acest an.
Am plecat de la premisa că este mult mai uşor să previi o boală, decât să o tratezi. Din acest motiv, am susţinut şi finanţat programul iniţiat de dl. Ministru Nicolăescu, Programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, prin care 55% dintre români au fost deja evaluaţi. Acesta este un exemplu, însă sunt şi alte exemple de programe de sănătate menite să prevină îmbolnăvirea populaţiei.
Domeniul Agriculturii:
Cu toate că pare poate nefiresc pentru o ţară europeană să spună că agricultura este o prioritate, trebuie să ţinem cont de realităţile economice şi sociale ale României: o pondere importantă de populaţie locuieşte în mediul rural şi este implicată în activităţile agricole.
Una din cele patru priorităţi ale Guvernului pe care îl conduc a fost la începutul mandatului "Agricultura şi dezvoltarea rurală". Aici am reuşit să punctăm câteva realizări foarte importante. Şi mă refer la angajarea totală, prin Programul Fermierul, a fondurilor alocate prin Programul SAPARD. A urmat Programul SAPARD românesc, bazat pe aceleaşi reguli şi cu finanţare integrală de la buget, dar şi Ordonanţa 7 - „Programul de dezvoltare a infrastructurii din mediul rural”.
Am convingerea că o infrastructură modernă înseamnă dezvoltare economică, creşterea nivelului de trai şi alte avantaje care decurg de aici. Inclusiv creare de locuri de muncă în mediul rural. Suma totală alocată în cadrul Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural, este de 1.545,4 milioane lei. Aceşti bani au fost direcţionaţi către un număr de 1.121 de localităţi. Am alocat aproape 500 de milioane de euro pentru dezvoltarea infrastructurii din mediul rural.
Protecţia mediului:
Am demarat şi finanţat cu prioritate programe de protecţie a mediului, iar România este astăzi unul din avocaţii acestui domeniu la nivelul Uniunii Europene.
Politici Sociale:
Suntem primul Guvern care reuşeşte să asigure cetăţenilor săi o protecţie socială reală. Politica noastră a fost una de reducere a discrepanţelor sociale. Am convingerea, şi aceasta este un crez liberal, că cea mai bună formulă de protecţie socială nu este ajutorul de la stat care îl face pe cetăţean să stea într-o poziţie de umilinţă, cu mâna întinsă, ci este asigurarea unui loc de muncă şi a unui loc de muncă cât mai bine plătit.
Totuşi, sunt anumite categorii sociale care trebuiesc ajutate. Şi de aceea sunt mândru că nu numai că ne-am respectat angajamentele pe care ni le-am asumat în ceea ce priveşte majorarea prestaţiilor sociale, ci am reuşit să depăşim ceea ce am promis. De exemplu: alocaţia pentru copii.
Pensiile:
Nu vreau să consideraţi pensiile o formă de ajutor social. Pensiile reprezintă răsplata muncii pentru fiecare dintre cei care sunt angajaţi şi plătesc o contribuţie la fondul de pensii public sau, mai nou, la fondurile private. Celor care sunt astăzi tineri, printre care numeroşi ziarişti prezenţi în sală, li se pare că orizontul ieşirii la pensie este unul îndepărtat. Este adevărat, dar ţineţi cont că avem un număr foarte mare de pensionari astăzi, care au făcut eforturi o viaţă întreagă, au contribuit din pensie la fondul social de pensii şi astăzi nu se aşteaptă să trăiască mai prost decât atunci când erau angajaţi. Este normal ca oricare Guvern să aibă grijă de această categorie socială şi să încercăm să le redăm demnitatea unor oameni la care alte guverne probabil s-au gândit prea puţin.
Am luat aceste decizii de majorare a pensiilor în urma unor analize economice riguroase. Majorarea pensiilor nu ar fi fost posibilă fără o creştere susţinută, cum am avut în aceşti patru ani. Pentru prima dată în istoria post-decembristă, majorarea pensiilor a fost una reală, şi nu numai una nominală, cum se întâmpla în trecut, când orice majorare a pensiilor era de fapt erodată de inflaţie. Pensionarii au fost categoria socială care au avut veniturile cel mai puternic erodate din 1990 până la începutul anului 2004.
Pensia medie din sistemul public de pensii a crescut cu 94% în termeni reali, în această perioadă şi cu 143% în termeni nominali. În decembrie 2004, valoarea punctului de pensie era de 286 de lei. Aceasta a crescut progresiv, ajungând la 581 de lei în ianuarie 2008, şi urmând ca de la 1 octombrie să crească din nou la 697 de lei.
Astăzi, oricare pensionar din România poate să îşi compare talonul de pensie din decembrie 2004 cu cel din 2008 şi poate confirma că datele pe care le prezint sunt reale. A fost modul cel mai natural, cel mai firesc, prin care noi ne-am arătat respectul pentru părinţii şi bunicii noştri.
Salariile:
O altă promisiune pe care am respectat-o vizează majorarea câştigului salarial. În 2005, prin programul de guvernare ne-am propus o creştere de 60% a câştigului salarial mediu brut. În luna decembrie 2008, salariul mediu brut se va dubla comparativ cu decembrie 2004, şi va ajunge la aproximativ 1.700 lei, iar cel mediu net va fi de 1.260 lei. Pe grafic nu sunt date explicaţii. Graficul de deasupra reprezintă salariul mediu brut, iar cel de dedesubt este salariul mediu net. Dacă exprimăm salariile în euro, câştigul salarial mediu brut în anul 2008 a fost estimat la 470 euro faţă de numai 200 de euro în anul 2004. Faţă de angajamentul pe care l-am luat - de 60% - avem o creştere de peste două ori. Salariul minim brut pe ţară garantat în plată a crescut şi el cu 93%, de la 280 lei în decembrie 2004 la 540 de lei în decembrie 2008, iar de la 1 ianuarie 2009 salariul minim brut va creşte la 600 de lei.
Aş vrea să mai punctez, de asemenea, încă două domenii în care au avut loc reforme profunde.
Administraţia:
Am demarat o amplă reformă în domeniul administraţiei publice, ale cărei rezultate sunt evidente. Accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor publice şi reorganizarea lor în funcţie de cerinţele populaţiei sunt unele dintre cele mai importante câştiguri ale acestui proces.
Lupta împotriva corupţiei şi reforma sistemului judiciar: Aceasta a fost o direcţie importantă de acţiune asupra căreia ne-am concentrat în toţi aceşti patru ani.
Setul de măsuri luate în timpul mandatului, în ceea ce priveşte domeniul justiţiei, au avut scopul de a garanta independenţa justiţiei, de a îmbunătăţi şi asigura transparenţa actului de justiţie.
Am luat decizii importante în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei. Vreau să menţionez doar două dintre ele:
Înfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), în 2005, la scurt timp de la preluarea mandatului, şi care are competenţă exclusivă şi nelimitată în combaterea corupţiei la nivel înalt, inclusiv în ceea ce priveşte urmărirea membrilor Parlamentului sau a înalţilor demnitari.
Am reuşit, după venirea dl. Ministru Predoiu, să deblocăm şi să adoptăm legea înfiinţării Autorităţii Naţionale de Integritate, organism independent, care are atribuţii în ceea ce priveşte controlul averilor, cercetarea conflictelor de interese şi constatarea incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice.
Prin măsurile şi deciziile luate, astăzi putem afirma răspicat că România a devenit un exemplu de urmat în domeniul luptei împotriva corupţiei: avem cel mai strict model de declaraţii de avere pentru oamenii politici şi funcţionarii publici, suntem primul stat membru al UE care a înfiinţat un departament specializat pentru controlul fondurilor europene - DLAF -, şi primul stat membru care a stabilit o agenţie independentă pentru controlul averilor - ANI.
Sper că nu vi s-a părut o prezentare prea lungă, dar am vrut să punctez cele mai importante rezultate. În zilele următoare membrii Cabinetului vor prezenta detaliat, pe fiecare domeniu pe care îl conduc, măsurile şi programele pe care Guvernul le-a promovat în aceşti patru ani.
Câteva concluzii :
În urmă cu patru ani, Guvernul României şi-a asumat prin Programul de guvernare principiile modelului social şi economic european, al cărui obiectiv fundamental este creşterea nivelului de trai. Astăzi, când prezentăm raportul programului de guvernare, putem spune răspicat că am reuşit să-l punem în aplicare.
Datele pe care le-am prezentat arată că păstrarea echilibrului între dezvoltare şi solidaritate a fost o constantă a deciziilor luate în acest mandat, ceea ce a condus la o creştere fără precedent a nivelului de trai.
O altă concluzie care se desprinde din rezultatele prezentate este că, în cei patru ani de guvernare, ne-am asumat responsabilitatea echităţii şi securităţii sociale a populaţiei şi am acţionat pentru stimularea creşterii economice. Am acordat toată atenţia categoriilor defavorizate, armonizând sprijinul bănesc direct, care a fost mult peste cel acordat de guvernele precedente, cu politici şi acţiuni de integrare a acestora în viaţa economică. Am mers pe principiul că cea mai bună formă de protecţie socială este un loc de muncă bine plătit!
În cei patru ani de guvernare am promis doar ceea ce am ştiut că putem să realizăm. Sigur, e foarte uşor să dai oamenilor speranţe. Însă, am considerat că este nevoie, cel puţin din partea noastră, să-i tratăm cu respect. Şi de aceea le-am oferit certitudini şi nu promisiuni fără acoperire. Nu le-am promis, aşa cum se spune, marea cu sarea pentru ca apoi să încercăm să dăm explicaţii de ce nu am reuşit. Am spus ceea ce pute să facem, ceea ce ştiam că putem să facem, şi ceea ce ne permiteau realităţile economice.
De altfel, în deplasările pe care le fac frecvent în ţară constat că oamenii şi-au schimbat aşteptările şi, pe bună dreptate, au standarde de viaţă mai ridicate. Şi mă bucur pentru că am reuşit să le oferim un motiv pentru ca speranţele lor, aşteptările lor de mai bine să continue şi în anii care urmează. Vă mulţumesc foarte mult. "
Reporter: Domnule Prim-ministru doresc să vă întreb care au fost cele mai mari neîmpliniri ale guvernelor pe care le-aţi condus?
Călin Popescu-Tăriceanu: Eu ştiu că este o formulă jurnalistică cu Guvernul Tăriceanu I, II şi III. Eu am condus un singur guvern, Guvernul României. În privinţa nerealizărilor, v-am prezentat că 95% dintre angajamentele pe care ni le-am asumat prin programul de guvernare au fost îndeplinite, mă refer la cele mai importante angajamente, legate de creşterea nivelului de trai, de investiţii, de domeniile prioritare, educaţie, sănătate, infrastructură, agricultură. În rest, sunteţi jurnalişti şi ar fi păcat ca eu prin ceea ce spun să vă iau pâinea de la gură. Aşa încât vă las să trageţi dvs. concluziile.
Reporter: Aş dori să cuantificaţi, dacă se poate, procentual, contribuţia miniştrilor PNL, PD, UDMR şi independenţi la aceste realizări.
Călin Popescu-Tăriceanu: Eu am făcut o prezentare foarte serioasă, obiectivă bazată pe o analiză profundă şi exhaustivă şi nu fac aprecieri de ordin politic. Aprecierile de ordin politic le-am făcut în trecut şi poate le voi face cu alte ocazii, însă, astăzi vreau o discuţie serioasă asupra acestor date pe care noi aveam obligaţia să le prezentăm românilor.
Reporter: Sunteţi îngrijorat de ceea ce se întâmplă pe plan internaţional, mă refer la criza financiară şi efectele pe care le are deja asupra României?
Călin Popescu-Tăriceanu: Dacă nu aveţi încredere în ceea ce spun eu, vă recomand câteva publicaţii financiare din România pe care puteţi să le consultaţi. Chiar ieri, în Ziarul Financiar, era o analiză pe două pagini cu diverşi analişti, de la diverse bănci, care au fost întrebaţi ce efecte va avea asupra României criza financiară din America şi toţi spuneau acelaşi lucru: nici una. Am spus şi eu acelaşi lucru dar dacă nu vreţi să mă credeţi îmi pare foarte rău. Vă repet: nu vor fi efecte, eventual, s-ar putea să aibă efecte pozitive, pentru că o serie de active imobiliare din SUA se vor ieftini şi s-ar putea să fie români dispuşi să cumpere în America diverse active imobiliare. S-ar putea ca foarte multe proprietăţi imobiliare să aibă preţuri scăzute şi să devină abordabile, nu în număr foarte mare. Important nu este acest lucru, important este dacă criza financiară din SUA va avea efecte asupra economiei româneşti şi asupra cetăţenilor iar răspunsul este clar: NU.
Reporter: Doresc o precizare referitoare la ceea ce s-a întâmplat ieri la Bursă. Ieri au fost foarte multe vânzări de acţiuni pe Bursă, a fost o cădere şi se mai simte şi o stagnare pe piaţa muncii din câte spun analiştii.
Călin Popescu-Tăriceanu: Bursele sunt un element foarte sensibil la aceste mişcări şi o declaraţie politică deplasată poate să producă un cutremur pe Bursă. Având în vedere tendinţa economică de creştere solidă a României eu nu văd în viitor decât un singur lucru, Bursa îşi va reveni şi încrederea investitorilor de asemenea. Aici nu este, în primul rând, o lipsă de încredere a investitorilor, ci criza financiară i-a determinat, probabil, pe mulţi dintre investitorii din Occident, datorită nevoii de lichidităţi să-şi vândă participaţiile deţinute pe Bursa românească.
Reporter: Vreau să vă întreb care sunt realizările în domeniul infrastructurii ?
Călin Popescu-Tăriceanu: În domeniul infrastructurii au crescut considerabil investiţiile. Sunt proiectele legate de coridoarele Pan Europene de transport, Coridorul 4 rutier şi feroviar care sunt în construcţie, precum şi autostrada Braşov - Oradea. Aceste obiective sunt în curs de realizare. Nu am să mă refer la celelalte obiective mai mici în detaliu. Este lansat programul de construcţie a şoselelor de centură la principalele oraşe din România, este în curs de desfăşurare programul de modernizări şi de extindere a reţelei auto-rutiere româneşti. Calitatea reţelei de transport din România s-a schimbat, s-a modificat considerabil. Există o problemă pe care nu o are doar România, o problemă cu care se confruntă orice ţară cu o dezvoltare economică, cu un ritm atât de înalt, infrastructura nu reuşeşte niciodată să ţină pasul cu o dezvoltare economică care se duce către 10%. Mergeţi în ţări occidentale, precum Germania şi Franţa şi veţi vedea şi acolo, în pofida unei infrastructurii foarte dezvoltate, că există probleme de circulaţie şi de trafic îngreunat cu blocaje pe autostrăzi, dopuri. Nu există nici cea mai mică dorinţă de resemnare. Spre deosebire de perioada în care se considera că România nu are nevoie de autostrăzi - vă aduc aminte acest lucru pentru că au fost miniştri ai Transporturilor care au susţinut că România nu are nevoie de autostrăzi-, împreună cu ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, am accelerat programul de construcţie de autostrăzi, am alocat fonduri în creştere. Inclusiv la rectificarea bugetară din iulie Ministerul Transporturilor a fost ministerul care a beneficiat de cea mai mare suplimentare bugetară tocmai pentru a putea susţine proiectele de construcţie, de infrastructură rutieră şi aero-portuare.
Guvernul Romaniei - Biroul de presa - 17.09.2008
Să reamintesc acum şi punctul de plecare:
Capitolul 3 - Integrarea europeană
Integrarea europeană constituie, de aproape cincisprezece ani, principalul obiectiv politic al tuturor partidelor aflate la guvernare. Confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare a României şi Bulgariei la UE cu ocazia summitului de la Bruxelles din 16-17 decembrie a.c. reprezintă al doilea mare eveniment al anului 2004 după realizarea celei mai mari extinderi din istoria UE.
Trecerea la moneda euro şi finalizarea discuţiilor cu privire la Constituţia europeană reprezintă pentru România semnale clare cu privire la necesitatea de a accelera eforturile interne în scopul obţinerii cât mai rapide a convergenţei cu structurile UE. Aceasta va permite ţării noastre să devină partener cu drepturi depline în cadrul noii construcţii instituţionale europene şi parte a unei structuri economice stabile.
Obiectivele Guvernului României cu privire la integrarea europeană
Odată cu încheierea negocierilor de aderare, România va intra într-o nouă etapă, în care europenizarea va trebui să consolideze instituţiile şi reglementările preluate din acquis-ul comunitar pe parcursul negocierilor şi în care societatea românească va trebui să îşi păstreze şi reafirme identitatea naţională şi moştenirea culturală.
În ceea ce priveşte procesul de integrare europeană, obiectivele Guvernului sunt:
I. Respectarea angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană astfel încât 2007 să reprezinte anul integrării politice
Pentru atingerea acestui obiectiv, Guvernul României va accelera implementarea măsurilor prevăzute în acquis-ul comunitar şi va elabora şi pune în aplicare programele necesare pentru etapa post-aderare. Acest obiectiv presupune accentuarea procesului de europenizare a României prin:
· respectarea condiţionalităţilor rezultate în urma încheierii negocierilor tehnice
· accelerarea introducerii reglementărilor europene în legislaţia internă simultan cu asigurarea transparenţei cu privire la costurile publice şi private, urmare a intrării în efectivitate a reglementărilor conţinute în acquis-ul comunitar
· fundamentarea politicilor publice pe principiile şi orientările formulate în documentele UE
· creşterea capacităţii instituţionale a administraţiei publice în special în ceea ce priveşte procedurile europene cu privire la derularea fondurilor de preaderare, de coeziune şi a celor structurale
· redefinirea atribuţiilor autorităţilor publice, în scopul adaptării la noile forme de colaborare cu structurile UE
· întărirea colaborării cu societatea civilă în scopul reducerii riscurilor culturale datorate procesului de europenizare
II. Integrarea instituţională
În viziunea Guvernului României, un obiectiv fundamental post-aderare al ţării noastre este participarea la construcţia europeană. Acest obiectiv se referă la creşterea capacităţii ţării noastre de a participa la elaborarea şi aplicarea politicilor comunitare. În acest sens, Guvernul va adopta o poziţie activă cu privire la suportul tehnic corespunzător structurii lărgite a Comisiei Europene în funcţiei de reprezentativitatea instituţională a ţării noastre.
În acelaşi timp Guvernul României va promova o relaţie privilegiată cu SUA.
Eficienţa participării României la decizia europeană este condiţionată de profesionalizarea actului politic. Oamenii politici români, membri ai Parlamentului european, vor trebui să-şi asume responsabilitatea de a deveni promotori ai interesului naţional şi identităţii naţionale.
III. Atingerea convergenţei în raport cu structura economică europeană
Guvernul României va acţiona pentru a atinge convergenţa economică cu Uniunea Europeană, în raport cu strategiile de dezvoltare adoptate de structurile decizionale ale acesteia. În acest sens, noua Comisie Europeană a reiterat intenţia de a relua şi accentua prevederile Strategiei de la Lisabona adoptată în anul 2000, prevederi legate de conceptul de economie a cunoaşterii. În acest context Guvernul va avea în vedere realizarea următoarelor obiective strategice:
· fundamentarea politicilor publice conform principiilor de funcţionare a pieţei unice (criteriile de la Maastricht, Copenhaga, Madrid) şi direcţiilor prevăzute în documentele de politică europeană: Noua politică agricolă a UE, Strategia de dezvoltate durabilă a UE, Politici de dezvoltare regională
· elaborarea şi înaintarea către Comisia Europeană a unei noi Strategii de dezvoltare pe termen mediu, document care să fundamenteze orientările strategice a României pentru un interval de cel puţin patru ani
· promovarea unor politici sustenabile în ceea ce priveşte capitalul uman şi natural
· gestionarea eficientă a poziţiei pe care România o are ca beneficiar net al fondurilor de preaderare
· reducerea costurilor integrării europene, nu numai prin gestionarea eficientă şi transparentă a fondurilor interne şi externe dar şi prin preluarea corectă a prevederilor din acquis-ul comunitar şi prin diminuarea birocraţiei şi a corupţiei din sistemele de alocare a fondurilor
· creşterea capacităţii instituţionale a administraţiei publice
· participarea activă la elaborarea noilor documente cu caracter de orientare strategică pentru UE
Trecerea României de la etapa normativă a integrării – prin raportarea la reglementările acquis-ului comunitar, la etapa europenizării – prin consolidarea sistemului socio-economic reprezintă cea mai mare provocare a perioadei 2005-2008. Acest proces reprezintă, de fapt, a doua modernizare a României.
Capitolul 5 - Politica în domeniul educaţiei
Oferta politică a guvernului în domeniul educaţiei este construită în jurul următoarelor obiective majore:
· acces egal şi sporit la educaţie;
· calitate ridicată a educaţiei şi pregătirea societăţii bazate pe cunoaştere;
· descentralizarea şi depolitizarea sistemului educativ;
· transformarea educaţiei în resursă de bază a modernizării României;
· considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung;
· reconstrucţia învăţământului în mediul rural;
· combinarea eficientă a educaţiei de elită cu educaţia generală;
· compatibilizarea europeană şi scoaterea învăţământului românesc din izolarea din ultimii ani;
· dezvoltarea instituţională a educaţiei permanente.
Guvernul României va asigura, în mod efectiv, accesul egal şi sporit la educaţie al tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de apartenenţa socială, etnică, de gen, confesiune, zonă de rezidenţă, prin:
– generalizarea efectivă a învăţământului obligatoriu de 10 ani, prin soluţii în concordanţă cu tradiţiile româneşti şi cu evoluţiile din ţările europene;
– restructurarea reţelei şcolare – în funcţie de programele de dezvoltare locală şi regională;
– asigurarea mijloacelor financiare pentru reabilitarea şcolilor şi asigurarea dotărilor necesare printr-un program guvernamental special;
– sprijinirea socială a elevilor şi studenţilor prin: credite de studii garantate de stat; aplicarea unui sistem de burse de studiu ţinând cont de performanţa şcolară; formarea reţelei de sprijinire a învăţământului de către economia privată; crearea suportului local pentru studii; accesul la programe internaţionale etc.;
– mărirea participării şcolare şi universitare prin forme de pregătire diversificate în raport de vârstă şi de nevoile existente de calificare, astfel încât fiecare cetăţean să se poată bucura de şansa de a putea învăţa;
– dezvoltarea învăţământului în limba maternă conform nevoilor cetăţenilor, inclusiv elaborarea manualelor şcolare, conform dezideratelor comunităţilor, tradiţiilor democratice şi reperelor europene;
– crearea condiţiilor instituţionale prin elaborarea cadrului legal, privind înfiinţarea unor facultăţi de stat în limbile minorităţilor naţionale;
– asigurarea cadrului legal de organizare şi finanţare a învăţământului confesional, la toate profilurile şi nivelurile;
– extinderea educaţiei celei de a doua şanse, a reconversiei profesionale sistematice, precum şi a educaţiei adulţilor şi crearea unui sistem eficient de formare continuă şi de pregătire antreprenorială;
– transformarea şcolilor, liceelor şi universităţilor în centre de iradiere a ştiinţei şi culturii la nivel local, regional şi naţional.
Guvernul României va fi un garant al autonomiei şcolare şi universitare prin:
– consacrarea legală a autonomiei şcolilor şi liceelor în stabilirea unei părţi din curriculum, în elaborarea de programe, în angajarea de personal, în acumularea şi folosirea de resurse financiare, în diferenţierea veniturilor;
– extinderea autonomiei universităţilor în materie de patrimoniu, în acumularea şi folosirea de resurse, în selectarea şi angajarea personalului didactic şi nedidactic, în stabilirea formei de admitere şi a cifrelor de şcolarizare şi în diferenţierea veniturilor;
– depolitizarea administrării învăţământului, conform practicilor europene, se va reface demnitatea socială şi autonomia profesională a institutorilor şi profesorilor, considerând dascălul drept intelectual autonom şi forţă a schimbării;
– sprijinirea învăţământului superior prin elaborarea de programe de modernizare, însoţite de resurse financiare corespunzătoare;
– formele de învăţământ – public şi privat – se vor bucura de aceeaşi legislaţie, aceleaşi criterii de evaluare, de recunoaştere şi posibila finanţare conform practicilor internaţionale.
Prin politicile sale educaţionale, prin crearea unui nou cadru legislativ şi instituţional, precum şi prin alocarea resurselor financiare necesare, Guvernul României îşi propune să reconstruiască sistemul educativ al ţării, conform nevoilor cetăţenilor, comunităţilor şi societăţii româneşti şi în concordanţă cu evoluţiile europene.
Reconstrucţia sistemului de învăţământ în mediul rural reprezintă o prioritate a guvernării. Se va avea în vedere:
– reabilitarea şcolilor din mediul rural, construcţia de noi şcoli şi dotarea lor cu utilităţi prin alocaţii de la bugetul de stat, în sistem de cofinanţare şi cu contribuţia autorităţilor administraţiei publice locale;
– alocarea distinctă, de la bugetul de stat a 100 milioane de euro, anual, pentru reabilitarea şcolilor şi construcţii şcolare în mediul rural;
– dotarea şcolilor cu materiale didactice şi echipamente informatice destinate procesului didactic (calculatoare, softuri educaţionale, echipamente multimedia);
– asigurarea de personal didactic calificat în mediul rural prin sporuri salariale stimulative (incluzând sporul de mediu rural), facilităţi pentru transport, cazare şi stabilizare;
– sprijinirea formării iniţiale de cadre didactice din mediul rural prin alocarea anuală a unui important numar de locuri distincte în învăţământul superior şi organizarea formării continue specializate pentru cei care lucrează în învăţământul rural;
– organizarea cadrului folosirii pe scară largă a învăţământului la distanţă (formare continuă, reconversie profesională, etc) de către locuitorii din mediul rural.
Guvernul României va asigura creşterea calităţii educaţiei prin:
– abordarea educaţiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei, economiei, administraţiei şi a promovării de valori în societate;
– transformarea învăţământului într-o reţea de unităţi şi instituţii cu rezultate măsurabile în ceea ce priveşte dobândirea de către elevi şi studenţi a cunoştinţelor, competenţelor şi aptitudinilor necesare societăţii cunoaşterii;
– adecvarea sistemului educaţional la nevoile pieţei forţei de muncă locale, naţionale şi europene;
– proiectarea unui sistem modern de evaluare a cunoştinţelor şi competenţelor (ce optimizează relaţia dintre evaluarea sumativă şi evaluarea formativă şi accentuează importanţa competenţelor dobândite etc.), astfel încât obiectivitatea evaluării să crească;
– schimbarea modalităţilor de absolvire şi a modalităţilor de acces în diferite cicluri ale învăţământului, în acord cu documentele europene în materie;
– reducerea efectivului elevilor în clase la 25, creşterea atractivităţii învăţării, diversificarea metodelor şi practicilor didactice, deplasarea accentului de la caracterul informativ la cel formativ, de la reproducere la iniţiativă şi creativitate;
– restabilirea sistemului de formare continuă a personalului didactic şi a managerilor şcolari;
– lansarea programului învăţământului solicitat de firme şi companii, şi sprijinirea participării universităţilor la competiţia contemporană din învăţământul superior asigurând predare de calitate, învăţare performantă, cercetare ştiinţifică competitivă, servicii specializate către comunitate;
– recorelarea formării continue şi a formării iniţiale a cadrelor didactice şi aplicarea unui program al noilor didactici şi pedagogii şcolare, în cadrul dezvoltării unui învăţământ centrat pe elev şi student şi orientat spre formarea capacităţilor cognitive şi acţionale;
– joncţiunea cercetării ştiinţifice universitare cu nevoile tehnologiei, economiei şi administraţiei şi crearea unui circuit natural al specialiştilor din economie, administraţie, universităţi şi institute de cercetare;
– eliminarea ingerinţelor politice în sistemul de apreciere şi promovare a cadrelor didactice, inclusiv în funcţii de conducere administrativă;
– stimularea concurenţei pe piaţa liberă a manualelor şi mijloacelor de învăţământ în vederea creşterii calităţii acestora;
– recompense diferenţiate, stimulative pentru elevi, studenţi şi cadrele didactice performante.
Guvernul României va asigura o creştere substanţială a salariilor personalului din educaţie peste creşterea medie a salariului din economie, luând în consideraţie necesităţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie să se bucure în societate. Astfel se va crea cadrul legislativ necesar pentru elaborarea unui nou sistem de salarizare care să reflecte importanţa socială a educaţiei, să stimuleze performanţa şi creaţia.
Guvernul României apreciază că este necesară reorganizarea şi stabilirea clară a rolurilor, competenţelor şi responsabilităţilor autorităţilor publice, centrale şi locale, în luarea deciziilor şi alocarea resurselor necesare desfăşurării procesului de învăţământ.
Astfel:
– Ministerul Educaţiei va elabora standardele necesare pentru finanţarea de bază a procesului instructiv – educativ, finanţarea urmându-l pe cel ce învaţă. Vor fi alocate din bugetul de stat, prin intermediul unor transferuri cu destinaţie precisă, resursele financiare corespunzătoare acestor standarde;
– Ministerul Educaţiei va aloca resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii decente de funcţionare a unităţilor şcolare, îndeosebi în mediul rural, dincolo de posibilele resurse financiare puse la dispoziţie de comunităţile locale şi cele şcolare;
– va fi elaborat cadrul legislativ şi instituţional pentru ca atât autorităţile administraţiei publice locale, cât şi conducerile unităţilor şcolare să poată aloca, din bugetele locale şi, respectiv, din resursele extrabugetare ale şcolilor fonduri pentru suplimentarea veniturilor personalului din învăţământ în corelare cu performanţele obţinute în procesul educativ;
– va fi extinsă autonomia şcolilor şi liceelor, iar inspectoratele şcolare vor deveni unităţi de consiliere profesională, deservite de revizori şcolari, ca funcţionari publici, ce operează cu metodologii precise;
– competenţele de decizie profesională ale ministerului vor fi delegate unor agenţii şi centre specializate de la nivel naţional, înzestrate cu autonomie funcţională, conform practicilor europene;
– mişcarea personalului didactic va fi fluidizată în cadrul asigurat de autonomia şcolilor şi liceelor, de recunoaşterea formării continue şi de considerarea condiţiilor de mobilitate, iar norma didactică se dimensionează astfel încât formarea continuă să fie posibilă şi încurajată;
– alternativele educaţionale vor fi eliberate şi încurajate, legislaţia învăţământului va fi stabilizată prin sincronizare cu reperele europene, iar regulamentele şcolare şi universitare vor încorpora sistemul internaţional al drepturilor şi obligaţiilor elevilor şi studenţilor, asigurând autonomie personală, răspunderea de sine şi satisfacerea condiţiilor de competitivitate a performanţelor.
Guvernul României va asigura compatibilizarea sistemului educativ românesc cu sistemele europene de educaţie şi va stimula creşterea cooperărilor internaţionale, prin:
– introducerea formelor contemporane de cooperare internaţională: extinderea activităţilor în comun (joint activities); curriculum asociat; unităţi de cercetare ştiinţifică în comun (joint research units); calificări academice în comun (double degrees); student în două universităţi europene; profesor numit în două universităţi europene;
– creşterea mobilităţii cadrelor didactice şi a studenţilor atât între universităţile din ţară, cât şi prin schimburi internaţionale;
– dezvoltarea formelor de cooperare între universităţile româneşti, publice şi private.
Vor fi lansate în dezbaterea publică noi programe cum ar fi:
– Programul construcţiilor şcolare;
– Programul educaţiei în era electronicii;
– Programul educaţiei pentru o societate bazată pe cunoaştere;
– Programe de învăţare intensivă a limbilor străine; Programul educaţiei fizice;
– Programul educaţiei artistice sau Programul noii metodici şi pedagogii a învăţământului;
Învăţământul românesc va reveni în poziţia de sursă de inspiraţie, de idei şi de proiecte noi pentru învăţământul din Europa Centrală şi Răsăriteană şi din Europa ca întreg.
Guvernul României va aplica o noua filosofie în domeniul finanţării educaţiei, prin mărirea investiţiei în învăţământ (pentru educaţie şi cercetare, guvernul va aloca de la bugetul de stat resurse financiare echivalând cu 6% din PIB) şi aplicarea principiului “finanţarea îl urmează pe cel ce studiază”. De asemenea, prin aplicarea corectă a principiului subsidiarităţii, guvernul va recunoaşte dreptul universităţilor şi al institutelor de cercetare de a angaja credite, împrumuturi bancare pentru cei ce studiază, burse contractuale de studii.
Guvernul României va promova un nou tip de parteneriat social care să asigure un larg suport socio-cultural pentru reconstrucţia sistemului educativ românesc pe termen mediu şi lung.
Aceasta reconstrucţie necesită eforturi conjugate şi coerente, într-o perspectivă care să nu depindă de ciclurile electorale. În acest proiect naţional sunt chemate să se implice partidele politice, sindicatele, reprezentanţii societăţii civile, asociaţiile de părinţi, organizaţiile de elevi şi studenţi, mass – media. Împreună suntem datori să creăm şi să susţinem „Mişcarea pentru educaţie” ca acţiune – suport pentru atingerea obiectivelor reconstrucţiei sistemului educativ românesc.
Axul fundamental al „Mişcării pentru educaţie” va deveni, astfel, trinomul educatori – elevi – părinţi.
Capitolul 6 - Politici în domeniul cercetării–dezvoltării şi inovării
Guvernul României va acorda o atenţie deosebită sectorului de cercetare–inovare pentru a ajuta economia românească să obţină un avantaj competitiv durabil, precum şi pentru a micşora decalajele de dezvoltare între regiunile din România, precum şi între acestea şi regiunile din alte ţări ale Uniunii Europene.
Ţinând cont de aceste obiective, Guvernul României îşi va concentra atenţia în perioada 2005-2008 asupra următoarelor ţinte strategice:
- elaborarea şi reglementarea mecanismelor care asigură transferul tehnologic în economie, pentru a fixa pe termen lung legătura între sectorul de cercetare–dezvoltare şi industrie
- majorarea cheltuielilor publice destinate sectorului de cercetare–dezvoltare la 1% din PIB până în 2007
- încurajarea participării sectorului privat în sectorul de cercetare–dezvoltare
- întărirea capacităţii instituţionale
Asigurarea transferului tehnologic în economie
Pentru a facilita transferul tehnologic în economie, Guvernul României va aplica următoarele măsuri:
– evaluarea punctelor tari şi slabe din economie, după modelul avantajului competitiv, pentru a fixa priorităţile în cercetarea fundamentală şi aplicativă, în raport cu care se va face finanţarea. În acest sens, în baza unui proiect, se va face o evaluare privind existenţa şi evoluţia clusterelor industriale în profil teritorial, precum şi a nevoilor de dezvoltare;
– corelarea activităţii de cercetare–dezvoltare, inovare cu politica industrială a României;
– aplicarea unui program privind înfiinţarea reţelei naţionale pentru diseminarea rezultatelor cercetării–inovării şi asigurarea transferului tehnologic. Programul va avea în vedere în prima fază înfiinţarea centrelor regionale de transfer tehnologic în sistem privat (prin organizaţii neguvernamentale), iar în a doua fază înfiinţarea centrelor de transfer tehnologic în universităţi (pe structura organizaţiilor non-profit);
– aplicarea unui program de tehnologii avansate pentru a încuraja cercetarea care contribuie la dezvoltarea şi transferul în economie a tehnologiilor avansate şi asigurarea unor sectoare un rol competitiv pe plan internaţional;
– aplicarea programului privind diversificarea mecanismelor de finanţare a cercetării–dezvoltării, inovării, prin înfiinţarea unui fond naţional cu capital de risc destinat sectorului de cercetare–dezvoltare. Institutirea unui fond special de garantare a creditelor destinate cercetării şi inovării, precum şi a unui fond destinat acordării unui capitalului de pornire/consolidare întreprinderilor mici şi mijlocii care se înfiinţează în domeniul cercetării–dezvoltării sau îşi consolidează/extind afacerile în acest domeniu;
– înfiinţarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice în centrele universitare cu tradiţie şi care dispun de o infrastructură în sectorul de cercetare–dezvoltare.
Majorarea cheltuielilor publice destinate sectorului de cercetare–dezvoltare la 1% din PIB până în 2007
Pentru a asigura o creştere economică durabilă, Guvernul României se angajează să respecte obiectivele fixate în Capitolul 17 – "Ştiinţă şi cercetare" negociat cu Uniunea Europeană, care prevede alocarea către sectorul de cercetare–dezvoltare a unor fonduri publice ce reprezintă 1% din PIB în anul 2007. Atingerea acestor obiective va fi posibilă pe măsura restructurării unităţilor de cercetare–dezvoltare şi generalizării sistemului competitiv de finanţare a programelor şi proiectelor de cercetare.
Încurajarea participării sectorului privat în sectorul de cercetare–dezvoltare
Pentru a implica sectorul privat într-o masură cât mai mare în finanţarea programelor şi proiectelor de cercetare–dezvoltare, Guvernul României va aplica următoarele măsuri:
– fixarea mecanismelor de cooperare între centrele de transfer tehnologic, centrele regionale de transfer tehnologic, cu centrele de management antreprenorial sau incubatoarele de afaceri, pentru a facilita diseminarea informaţiei privind cercetarea–inovarea şi transferul tehnologic în economie, cu precădere în întreprinderile mici şi mijlocii;
– aplicarea unui program privind înfiinţarea şi funcţionarea fondului naţional cu capital de risc destinat cercetării–inovării. Fondul cu capital de risc se va înfiinţa cu un capital de pornire din partea statului, urmând să fie capitalizat din fonduri private;
– evaluarea nevoilor sectorului privat în domeniul cercetării–dezvoltării, inovării, pentru a facilita planificarea tematică la nivel naţional;
– considerarea cheltuielilor de cercetare–dezvoltare–inovare drept cheltuieli deductibile fiscal.
Întărirea capacităţii instituţionale
Guvernul României îşi va concentra atenţia în următorii 4 ani atât asupra restructurării sectorului de cercetare–dezvoltare, cât şi asupra întăririi capacităţii instituţionale a autorităţilor publice care au rol în elaborarea şi implementarea politicilor de cercetare–dezvoltare, inovare.
În acest scop, Guvernul României va aplica următoarele măsuri:
A. La nivelul autorităţilor publice:
– înfiinţarea unui Consiliu Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică, format din reprezentanţi ai institutiilor de cercetare, autoritatea publică în domeniul cercetării–dezvoltării, educaţiei, politicilor regionale, precum şi autorităţii în domeniul aplicării politicilor industriale. Rolul de coordonator al acestui consiliu va aparţine ministerului de resort;
– fixarea mecanismelor de cooperare şi colaborare cu autorităţile publice care elaborează şi aplică politici industriale şi de dezvoltare a sectorului privat, politici educaţionale, politici regionale, pentru a facilita transferul tehnologic în economie, macro-coordonarea sectorului de cercetare–dezvoltare pe teme de cercetare, precum şi corelarea cu programele europene pentru care se asigură finanţarea. Cooperarea va urmări, în prima fază evaluarea punctelor tari şi slabe din economie, inclusiv identificarea clusterelor industriale la nivel teritorial;
– coordonarea, corelarea tematică şi unificarea procedurală a programelor de granturi pentru cercetare ştiinţifică;
– corelarea programelor de cercetare cu cele de pregătire universitară şi post-universitară;
– instituirea unui sistem unic de evaluare a unităţilor de cerecetare–dezvoltare, activităţilor şi personalului din acest domeniu;
– stabilirea criteriilor de selecţie a organizaţiilor private care asigură funcţionarea centrelor de transfer tehnologic;
– generalizarea finanţării competitive a programelor şi proiectelor de cercetare;
– reducerea brain-drain-ului în sistemul de cercetare–dezvoltare, prin acordarea cercetătorilor a unor bonusuri financiare, reprezentând o cota procentuală din valoarea totală a temelor de cercetare pentru care s-au acordat grant-uri.
B. La nivelul unităţilor de cercetare–dezvoltare
– aplicarea unui program de ajustare structurală a unităţilor de cercetare–dezvoltare. Programul se va aplica concomitent cu un proiect privind instruirea şi formarea profesională continuă în managementul centrelor de cercetare–dezvoltare, inovare, pentru a facilita creşterea gradului de absorbţie a fondurilor publice şi private pe măsura generalizării sistemului competitiv de finanţare a programelor şi proiectelor de cercetare;
– asigurarea unui nivel de salarizare a personalului din activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică la acelaşi nivel cu salarizarea personalului didactic din învăţământul superior, pe baza corespondenţei actuale a gradelor ştiinţifice şi a celor didactice;
– reglementarea dreptului personalului de cercetare de a ocupa funcţii de execuţie cu normă întreagă precum şi funcţii de conducere în învăţământul superior, corelativ cu posibilitatea personalului didactic din învăţământul superior de a ocupa funcţii de execuţie cu normă întreagă respectiv funcţii de conducere în unităţile de cercetare–dezvoltare;
– dezvoltarea sistemului consorţial între universităţi publice sau private şi unităţi de cercetare–dezvoltare–inovare;
– clarificarea statului juridic al unităţilor de cercetare–dezvoltare;
– aplicarea unui proiect privind instruirea personalului din unităţile de cercetare–dezvoltare în marketing.
Aplicarea politicilor publice în domeniul cercetării–dezvoltării se va face prin următoarele programe incluse în planul naţional:
– evaluarea periodică a punctelor tari şi slabe din economie, după modelul avantajului competitiv, pentru a fixa priorităţile în cercetarea fundamentală şi aplicativă;
– înfiinţarea reţelei naţionale pentru diseminarea rezultatelor cercetării–inovării şi asigurarea transferului tehnologic (înfiinţarea centrelor regionale de transfer tehnologic şi a centrelor de transfer tehnologic în universităţi);
– aplicarea programului pentru tehnologii avansate (integrat în planul naţional, dar cu aplicare prioritară);
– aplicarea programului naţional de cercetare–dezvoltare, inovare, elaborat şi aplicat în baza planului naţional de cercetare–dezvoltare, inovare;
– înfiinţarea şi funcţionarea fondului naţional cu capital de risc destinat cercetării–inovării şi alocarea unui fond din bugetul de stat pentru garantarea creditelor;
– evaluarea unitară a organizaţiilor, activităţilor şi personalului din domeniul cercetare–dezvoltare;
– generalizarea sistemului competitiv de finanţare a proiectelor de cercetare–dezvoltare, inovare;
– ajustarea structurală a unităţilor de cercetare–dezvoltare;
– dezvoltrarea unui program de înfiinţare şi organizare a parcurilor ştiiniţifice şi tehnologice, cu precădere în centrele universitare;
– formarea profesională continuă în domeniul managementului unităţilor de cercetare–dezvoltare, dezvoltării organizaţionale şi marketingului;
– realizarea investiţiilor de capital în infrastructura de cercetare–dezvoltare a institutelor naţionale, în raport cu eligibilitatea acestora pe temele de cercetare selectate.
Capitolul 8 - Politica în domeniul sănătăţii
Sistemul sanitar este în prezent mult rămas în urmă din punctul de vedere al reformării sale. Din această cauză el nu a contribuit la creşterea calităţii îngrijirilor de sănătate, la lărgirea accesului populaţiei la aceste servicii şi la scăderea indicatorilor de mortalitate şi morbiditate. O mare parte a populaţiei rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare din cauza dificultăţilor financiare şi de transport. O serie de indicatori specifici sănătăţii şi demografiei ne plasează în continuare pe poziţii inacceptabile în clasamentul european. Alocările bugetare pentru sănătate, cât şi cheltuielile totale efectuate în România pentru sănătatea fiecărui locuitor ne plasează pe ultima poziţie între ţările candidate la Uniunea Europeană. Pe fondul acestei subfinanţări cronice, managementul sistemului şi unităţilor sanitare este de slabă calitate, cu efecte dramatice asupra eficienţei cu care contribuţiile pentru sănătate ale populaţiei sunt cheltuite.
Guvernul României îşi propune ca obiective prioritare:
· realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la îngrijirile sanitare de bază
· creşterea calităţii vieţii prin îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului medical
· apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici ai ţărilor civilizate, în acelaşi timp cu scăderea patologiei specifice ţărilor subdezvoltate
Responsabilităţile ce îi revin guvernului, în planul strategiei din domeniul sănătăţii, sunt următoarele:
– Guvernul României va acţiona pentru asigurarea egalităţii de şanse a cetăţenilor, garantând accesul nediscriminatoriu la îngrijiri medicale de bază, indiferent de veniturile realizate, ca drept fundamental al acestora.
– În toate acţiunile sale, Guvernul României va pune accentul pe respectarea dreptului populaţiei de a opta liber pentru acele îngrijiri de sănătate, peste cele esenţiale, pe care le consideră adecvate pentru propria sănătate, fără ca aceasta opţiune să fie impusă de stat. În acest sens, Guvernul va încuraja dezvoltarea unui sistem privat de asigurări de sănătate.
– Guvernul României va sprijini creşterea coeziunii sociale prin restabilirea principiului solidarităţii în cadrul asigurărilor sociale de sănătate. Astfel va fi reintrodusă contribuţia la asigurările de sănătate a tuturor persoanelor care realizează venituri.
– Guvernul României va stimula privatizarea preponderentă a infrastructurii unităţilor medicale cu excepţia facilităţilor care, prin nivelul prea mare al investiţiilor presupuse, nu pot fi suportate de operatori privaţi sau de către autorităţile locale, precum şi cu excepţia celor de importanţă strategică pentru sănătatea populaţiei.
– În scopul creşterii calităţii îngrijirilor medicale, Guvernul României va încuraja competiţia dintre furnizorii de servicii medicale precum şi dintre casele de asigurări.
– Guvernul României va acţiona împotriva discriminărilor şi inegalităţilor stabilind reguli egale pentru libera concurenţă în domeniul sanitar. Sistemul sanitar se va baza pe principiul concurenţei între furnizori pentru fondurile existente, statul respectând neutralitatea faţă de toţi furnizorii de îngrijiri de sănătate.
– În întreg sistemul sanitar se vor introduce modalităţi de plată care să reflecte activitatea individuală a fiecărui furnizor de servicii medicale.
– Guvernul României va acţiona pentru consolidarea descentralizării decizionale. În acest scop, autorităţilor locale li se vor crea mecanisme legale pentru a putea ca, odată cu finanţarea adecvată a unităţilor sanitare spitaliceşti să poată lua decizii pentru îngrijirea sănătăţii populaţiei din zonă. Astfel, statul îşi va restrânge influenţele asupra sistemului sanitar concentrându-se asupra problemelor majore de sănătate publică şi pe protejarea şi respectarea drepturilor pacienţilor.
– Guvernul României va asigura finanţarea adecvată pentru sănătate. Îmbunătăţirea finanţării sistemului sanitar se va baza pe alocarea prioritară a resurselor obţinute în urma creşterii economice, pe realocarea bugetelor în interiorul sistemului precum şi pe înlăturarea acelor cheltuieli ce nu aparţin sistemului sanitar. Sursele avute în vedere pentru a suplimenta cheltuielile pentru sănătate în concordanţă cu nevoile reale ale populaţiei vor fi: achitarea de la buget a sumelor pentru unităţile medico-sociale şi pentru accidentele de muncă, creşterea bazei de impozitare, crearea de locuri de muncă, obligativitatea de a contribui la fondul de sănătate a celor care pleacă să muncească în străinătate, scăderea muncii la negru, introducerea asigurărilor private de sănătate, implicarea comunităţilor locale în finanţarea actului medical, creşterea finanţării din bugetul de stat. Sistemul sanitar va beneficia de o finanţare sporită, urmând ca până în anul bugetar 2008 să se ajungă la utilizarea unor sume pentru sănătate care să reprezinte cel puţin 6% din PIB.
– O prioritate a guvernului va fi achitarea integrală până în 2006 a tuturor datoriilor existente în sistemul sanitar către furnizori, pentru a putea introduce respectarea fermă a contractelor în domeniul sanitar.
– Pentru a scădea inechităţile şi a asigura demnitatea corpului profesional medical se vor adopta măsuri ferme pentru diminuarea corupţiei din sistemul sanitar.
În aplicarea orientărilor sale strategice privind reforma în sistemul de sănătate, Guvernul României va lua următoarele măsuri de ordin general:
– Întreaga activitate din domeniul sanitar va avea la bază contracte civile atât între asiguraţi şi casele de asigurări cât şi între acestea din urmă şi furnizori. Contractul cadru al furnizării serviciilor sanitare în sistemul asigurărilor sociale se va negocia cu toate organizaţiile furnizorilor de servicii reprezentative la nivel naţional.
– Vor fi adoptate măsuri pentru stimularea atragerii personalului medical în zonele defavorizate economic (programe speciale ale MS, CNAS, cu sprijinul comunităţii locale, etc.).
– Întregul cost al medicamentelor esenţiale pentru îngrijirea sănătăţii va fi acoperit din fondul asigurărilor sociale, fiecare pacient urmând a achita doar o contribuţie fixă minimală pentru fiecare reţetă eliberată. Pentru medicamentele de ultima generaţie şi tehnologiile de vârf vor fi create mecanisme de finanţare şi de plată pentru a spori accesul echitabil al populaţiei la acestea.
– Se va asigura transparenţa utilizării fondurilor pentru medicamente compensate şi gratuite în ambulator, prin alocarea unei sume adecvate pentru astfel de cheltuieli pentru fiecare medic, conform principiului “banii urmează pacientul”. Se vor înlătura barierele la accesul la medicamente prin introducerea unor cecuri medicale completate de medici şi emise de Casa de Asigurări care vor garanta plata pentru fiecare reţetă gratuită sau compensată.
– Tot în scopul asigurării transparenţei în utilizarea fondurilor se va introduce obligativitatea evidenţierii cheltuielilor efectuate pentru fiecare pacient pentru toate actele medicale.
– Vor fi luate măsuri pentru diminuarea birocraţiei excesive care grevează atât accesul populaţiei la medicamentele gratuite şi compensate, cât şi activitatea furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice.
– Pentru creşterea calităţii actului medical mecanismele preponderent coercitive şi punitive la adresa personalului medical vor fi înlăturate, urmând a fi creat cadrul legal şi administrativ pentru stimularea şi recompensarea acestora pentru îndeplinirea anumitor obiective contractate şi indicatori calitativi.
– Vor fi dezvoltate Oficiile pentru protecţia beneficiarului de servicii sanitare în cadrul tuturor caselor de asigurări de stat sau private, având ca rol informarea adecvată şi intervenţia promptă în acele situaţii în care drepturile asiguraţilor sunt încălcate.
– Pentru a creşte accesul la îngrijiri de calitate se va introduce un sistem informatizat prin care pacienţii să poată afla date privind competenţa, experienţa acumulată şi nivelul participării la programele de educaţie medicală continuă a tuturor medicilor.
– Pentru persoanele neasigurate şi pentru cazurile sociale vor fi evidenţiate sume distincte în bugetul MMSS.
– Guvernul României va introduce în regim de urgenţă Legea finanţării aşezămintelor pentru îngrijirea persoanelor vârstanice.
– Sistemul privat de sănătate va beneficia de un cadru legal adecvat pentru a putea deveni o alternativă prin intermediul asigurărilor private, dar şi o modalitate de completare a serviciilor de care beneficiază populaţia prin asigurările sociale de sănătate.
– Guvernul României va înceta politica de scutire a unor agenţi economici de plata contribuţiei la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Pentru corecta aplicare a acestor măsuri, ele vor fi însoţite de unele măsuri specifice, care vizează ameliorarea cadrului instituţional din domeniul sanitar şi calitatea serviciilor medicale:
A. Cadru instituţional
– Rolul Ministerului Sănătăţii va fi redefinit urmând ca acesta să exercite următoarele funcţii principale: elaborarea politicii generale sanitare, elaborarea şi gestionarea programelor de sănătate, asigurarea controlului calităţii serviciilor medicale prin Direcţiile de Sănătate Publică şi institutele de sănătate publică, elaborarea standardelor specifice domeniului medical, asigurarea asistenţei medicale de urgenţă, dotarea cu aparatură în profil teritorial, colectarea şi diseminarea informaţiei, coordonarea negocierilor şi promovarea contractului cadru al acordării îngrijirilor medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aprobarea tarifelor minime şi a celor recomandabile ce pot fi practicate în sistemul social de îngrijiri de sănătate, sprijinirea cercetării medicale şi a educaţiei medicale, finanţarea cheltuielilor neprevăzute incumbate de situaţii precum dezastre naturale, epidemii, reglementarea accesului la diversele forme de protecţie socială.
– Modul de funcţionare a sistemului asigurărilor sociale de sănătate va fi repus în forma iniţială prin restabilirea principiilor de baza ale asigurărilor sociale de sănătate: solidaritatea (contribuţie în procent egal de la toţi asiguraţii care realizează venituri), echitatea, subsidiaritatea. CNAS va redeveni o instituţie autonomă, controlul public asupra activităţii acesteia şi folosirii fondurilor pentru sănătate revenind Parlamentului. Se va reveni la autonomia CNAS în colectarea contribuţiilor pentru sănătate. Casele de asigurări “paralele” vor fi reorganizate prin asigurarea autonomiei lor şi redistribuirea veniturilor care depăşesc media pe ţară raportat la numărul de asiguraţi către CNAS. Sumele necesare dotărilor suplimentare şi facilităţilor în sistemele de asigurări “paralele” vor fi alocate din bugetul anual, în limita fondurilor fiecărui minister în parte.
– Asigurările private de sănătate vor fi destinate plăţii diferenţei dintre sumele acoperite de asigurările sociale de sănătate şi valoarea prestaţiilor fiecărui furnizor de servicii medicale şi farmaceutice precum şi pentru achitarea acelor servicii medicale care nu sunt plătite de asigurările de sănătate. Asigurările private de sănătate vor reprezenta principala formă legală pentru reducerea plăţilor informale. Primele de asigurare vor fi deductibile. Limita deductibilităţii sumelor utilizate către asigurările de sănătate va fi stabilită anual prin hotărâre de guvern.
– Managementul spitalelor va fi eficientizat, avându-se în vedere următoarele măsuri:
– se va face o delimitare clară a atribuţiilor fiecărui spital prin împărţirea în: spitale de urgenţă, spitale clinice (institute şi spitale de excelenţă), spitale de cronici (preiau pacienţii de după perioada acută din spitalele de urgenţă şi de excelenţă), spitale sociale (subordonate ministerului de resort):
· managementul spitalelor care nu fac parte din sistemul naţional de asigurare a urgenţelor se va subordona exclusiv comunităţii locale;
· managerul spitalului, indiferent de pregatirea de bază, va fi obligat prin contract să desfăşoare doar activitatea pentru care este angajat;
· toate spitalele vor fi supuse activităţii de acreditare şi se va stopa funcţionarea acelor unităţi care nu îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere sanitar;
· vor fi adoptate măsuri care să limiteze numărul de internari pentru îngrijiri care pot fi acordate în ambulator în deplină siguranţă.
· plata actului medical în spital se va îmbunătăţi; ea va fi corelată cu nivelul de performanţă, precum şi cu calitatea actului medical prestat;
– adoptarea de măsuri care să permită vânzarea spitalelor cu păstrarea destinaţiei acestora, închirierea, concesionarea sau vânzarea unor secţii de spital către operatori privaţi precum şi prin vânzarea tuturor spaţiilor în care se desfăşoară medicina de ambulator către medicii care lucrează în acestea;
– acordarea de deductibilităţi de la plata impozitului pe profit pentru investiţiile în infrastructura medicală, în scopul stimulării retehnologizării şi înfiinţării de noi unităţi medicale private.
B. Serviciile medicale
– Medicina de urgenţă va reprezenta una din priorităţile Ministerului Sănătăţii. Va fi înfiinţat Sistemul naţional de asigurare a urgenţelor, capabil să acopere întreg teritoriul cu paramedici, fiind finanţat din bugetul de stat. Asigurarea urgenţelor care nu ameninţă viaţa va fi preluată de medicul de familie, fiind finanţat din Fondul asigurărilor sociale de sănătate.
– Medicina de ambulatoriu va reprezenta o altă prioritate, actele normative ce vor fi elaborate urmând a avea în vedere crearea posibilităţii de a prelua o cât mai mare parte din îngrijiri la acest nivel, concomitent cu scăderea numărului de internări.
– Activitatea medicilor de familie va fi orientată pentru a deveni adevaraţi consilieri de sănătate ai populaţiei; aceasta se va realiza şi printr-o plată mai bună a activităţilor care le revin: efectuarea de măsuri de educaţie şi profilaxie, depistarea precoce a afecţiunilor grave, preluarea îngrijirilor la externarea din spital, plata suplimentară pentru consultaţiile de urgenţă şi cele din afara programului etc.
– Îngrijirile la domiciliu vor fi dezvoltate, printre altele, prin asigurarea lor de către de asistenţi medicali cu practica privată, dezvoltarea de programe speciale pentru persoanele în vârstă sau care nu se pot deplasa şi pentru cele cu afecţiuni psihice, precum şi prin programe specifice de facilitare a accesului pacienţilor din localităţile izolate sau fără asistenţă medicală la serviciile medicale şi farmaceutice.
– Serviciu de ambulatoriu al spitalelor va fi utilizat exclusiv pentru consultul pacienţilor externaţi din spital şi pentru efectuarea tratamentelor care nu necesită internarea. Plata serviciilor se va face exclusiv din fondul îngrijirilor spitaliceşti.
– Se vor adopta măsuri pentru un acces mai bun al populaţiei la îngrijiri stomatologice, comparativ cu situaţia actuală.
– Vor fi sprijinite acţiunile de promovare a sănătăţii precum: lupta împotriva drogurilor, lupta împotriva alcoolismului, fumatului, promovarea unei diete echilibrate şi lupta împotriva obezităţii, sedentarismului, educaţia sexuală adecvată, sprijinirea îngrijirilor stomatologice, educarea preponderentă a populaţiei cu un nivel scăzut de cultură.
Capitolul 9 - Politica agricolă şi de dezvoltare rurală
Prin politici publice specifice, Guvernul României urmăreşte realizarea următoarelor obiective:
· Finalizarea reformei proprietăţii funciare
· Stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale cu caracter comercial, formarea clasei de mijloc în spaţiul rural
· Alocarea eficientă a resurselor bugetare pentru sprijinirea producătorilor agricoli
· Sprijinirea valorificării producţiei agricole prin măsuri de piaţă
· Dezvoltarea şi modernizarea satelor
· Dezvoltarea pisciculturii
· Gestionarea durabilă a pădurilor
· Reforma instituţională
I. Finalizarea reformei proprietăţii funciare
– încheierea procesului de retrocedare a proprietăţilor funciare pe seama terenurilor aflate în proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului, privatizarea terenurilor rămase după această acţiune şi justă despăgubire în cazurile obiective în care retrocedarea nu se poate efectua în natură;
– finalizarea cadrului legal şi demararea procesului de despăgubire justă în cazul imobilelor şi terenurilor agricole şi forestiere care nu au putut fi retrocedate în natură;
– monitorizarea retrocedărilor de proprietăţi funciare;
– intabularea tuturor suprafeţelor agricole din extravilan şi a celor forestiere, inclusiv a celor rezultate din ieşirea din indiviziune, prin introducerea cadastrului unitar, pe cheltuiala statului;
– trecerea în proprietatea asociaţiilor proprietarilor de păduri a drumurilor forestiere şi a celorlalte active (case silvice, pepiniere) aflate pe terenurile forestiere retrocedate;
– clarificarea procedurilor de succesiune a terenurilor, precum şi sprijinirea parcelării în condiţii de eficienţă.
II. Stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale cu caracter comercial, formarea şi consolidarea clasei de mijloc în spaţiul rural
Formarea şi extinderea fermelor agricole de tip familial constituie preocuparea principală a Guvernului. În acest sens, suplimentar politicilor de susţinere a tuturor exploataţilor agricole, se vor aplica următoarele măsuri:
– acoperirea din bugetul statului a cheltuielilor efectuate cu plata taxelor pentru schimburi şi vânzări de terenuri agricole, întocmirea de documentaţii;
– promovarea, în următorii 4 ani, a unui Program naţional de investiţii în ferme zootehnice şi vegetale noi şi de consolidare a celor existente, adresat cu prioritate familiilor de tineri;
– asigurarea unei rente funciare viagere, egală cu echivalentul a 100 euro pe an pentru fiecare hectar de teren agricol vândut de un proprietar în vârstă de minim 60 de ani, precum şi echivalentul a 50 de euro pe an pentru fiecare hectar de teren agricol deţinut de un proprietar în vârstă de minim 60 de ani care renunţă la folosinţa terenului în favoarea unei exploataţii înregistrate;
– susţinerea fermelor familiale care au minim 3 vaci în vederea dotării lor cu aparate de muls, instalaţii pentru răcire şi stocarea laptelui.
III. Alocarea eficientă a resurselor bugetare pentru sprijinirea producătorilor agricoli, prin:
– subvenţionarea seminţelor selecţionate, a materialului săditor şi a materialului seminal genetic ameliorat;
– acordarea de subvenţii pentru îmbunătăţirea calităţii materialului genetic folosit pentru juninci la prima fătare, scrofiţe, viţei obţinuţi, oi – mioare şi berbeci;
– menţinerea în continuare a sprijinului direct şi a primelor şi subvenţiilor pentru produsele agricole de bază introduse în circuitul comercial;
– încurajarea producţiei la culturi deficitare: plante tehnice, sfeclă de zahăr, culturi bio-ecologice şi de asolament în vederea refacerii potenţialului agricol al terenului, precum şi realizării acelor produse la care România este competitivă;
– subvenţionarea primelor de asigurare şi plata despăgubirilor pentru calamităţi naturale şi a celor cauzate de animale salbatice;
– suportarea de către stat a costurilor de marcare şi identificare a animalelor, precum şi a contravalorii tratamentelor antiepizootice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om;
– susţinerea unui program naţional, defalcat pe comunităţi locale, pentru combaterea şi diminuarea efectelor eroziunilor de suprafaţă ale solului;
– susţinerea de la bugetul de stat a lucrărilor de amenajare a pădurilor private;
– amendarea Legii privind creditul agricol prin crearea unui sistem unitar de accesare atât a creditelor pentru producţie, cât şi a creditelor pentru investiţii.
– stabilirea nivelului accizelor din preţul motorinei pentru efectuarea lucrărilor agricole la nivelul legiferat în Uniunea Europeană;
IV. Sprijinirea valorificării producţiei agricole prin măsuri de piaţă are în vedere:
– modificarea Legii pieţelor, care să cuprindă într-un cadru unitar toate reglementările mecanismelor de intervenţie a statului şi sursele de asigurare a plafoanelor de finanţare; primele şi subvenţiile, produsele şi cantităţile cărora li se vor aplica aceste măsuri de intervenţie, precum şi distribuţia acestora, vor fi anunţate producătorilor înainte de începerea anului agricol;
– utilizarea preţului minim garantat pentru produsele agricole de bază (grâu, lapte, carne);
– sprijinirea dezvoltării burselor produselor agricole şi lemnului;
– extinderea reţelei pieţelor de gros;
– dezvoltarea ofertei de servicii şi produse ale pădurii, altele decât lemnul;
– încurajarea parteneriatului public-privat în vederea achiziţionării produselor agricole de bază.
V. Dezvoltarea şi modernizarea satelor
Guvernul va aplica politicile de dezvoltare rurală, prin:
– promovarea de politici financiare care să permită exploataţiilor agricole familiale şi comunităţilor rurale accesul la programele cu finanţare internaţională, în vederea absorbţiei integrale a fondurilor structurale destinate dezvoltării rurale;
– îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole;
– dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice care să genereze activităţi multiple şi venituri alternative;
– alocarea de fonduri comunităţilor săteşti pentru crearea condiţiilor de stabilire a cadrelor didactice, sanitare, agricole şi veterinare în mediul rural;
– înfiinţarea în sediile primăriilor din mediul rural a birourilor notariale pentru a facilita circulaţia liberă a terenurilor;
– continuarea lucrărilor privind alimentarea cu apă a satelor şi lansarea programului naţional de construcţie a reţelei de canalizare şi de realizare a staţiilor de epurare în localităţile rurale şi localităţile recent declarate oraş prin lege dar care nu dispun de o infrastructură urbană;
– aplicarea programului naţional pentru asfaltarea drumurilor comunale, prin dezvoltarea programului naţional privind pietruirea drumurilor comunale;
– întocmirea planurilor de dezvoltare locală pe localităţi într-un termen de 4 ani şi integrarea acestora în planurile de dezvoltare realizate la nivel judeţean şi apoi regional pentru a facilita investiţiile în infrastructura fizică rurală;
– corelarea planurilor de amenajare a teritoriului în profil rural cu proiectele de dezvoltare a serviciilor legate de agricultură (fitosanitare, veterinare, laboratoare de calitate, servicii de consultanţă), a serviciilor publice (învăţământ, sănătate, asistenţă socială, cultură şi culte), precum şi a utilităţilor publice: distribuţia apei, gaze, canal, colectare deşeuri;
– stimularea dezvoltării activităţilor economice alternative: meşteşuguri tradiţionale, activităţi şi servicii neagricole;
– încurajarea agriturismului şi a producţiei ecologice;
– evaluarea economică a zonelor rurale periferice şi a celor defavorizate natural pentru întocmirea planurilor de dezvoltare locală;
VI. Dezvoltarea pisciculturii
În domeniul piscicol, Guvernul României României va aplica următoarele politici:
– aplicarea măsurilor tehnice de protecţie a resurselor piscicole;
– evaluarea condiţiilor de acces al navelor străine de pescuit în apele teritoriale româneşti;
– protejarea speciilor şi raselor de peşti în vederea reproducerii şi furnizării de material biologic selecţionat pentru fermele piscicole;
– modernizarea unităţilor de acvacultură marină;
– facilitarea investiţiilor noi, precum şi modernizarea şi retehnologizarea capacităţilor existente;
VII. Gestionarea durabilă a pădurilor
Pentru gestionarea durabilă a pădurilor Guvernul României va promova următoarele măsuri:
– restituirea integrală a suprafeţelor de pădure către foştii proprietari, inclusiv a celor care în anul 1968 la trasarea noilor judeţe au ramas în judeţele vecine;
– creşterea suprafeţelor ocupate cu păduri prin:
· împădurirea de terenuri degradate, inapte pentru agricultură, prin comunităţile locale, cu finanţare de la bugetul de stat şi suportarea costurilor aferente lucrărilor de îngrijire a acestor plantaţii până la realizarea stării de masiv;
· înfiinţarea de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor, căilor de comunicaţie şi aşezărilor umane.
– scutirea de taxe pentru schimburile de terenuri forestiere, în scopul regularizării amplasamentelor şi comasării proprietăţilor private;
– susţinerea de la bugetul statului a lucrărilor de amenajare a pădurilor private;
– promovarea unui program naţional de construcţie de drumuri forestiere;
– sprijinirea înfiinţării ocoalelor silvice private.
VIII. Îmbunătăţirea cadrului instituţional
Guvernul va adopta următoarele măsuri:
– înfiinţarea, în subordinea guvernului, a Agenţiei Naţionale pentru Controlul şi Supravegherea Retrocedării Proprietăţilor Funciare;
– crearea unei organizaţii interprofesionale pentru derularea parteneriatului public-privat, în vederea achiziţionării, depozitării şi valorificării produselor de bază;
– modificarea şi structurarea sistemului de indicatori de statistică agricolă în concordanţă cu sistemul EUROSTAT;
– îmbunătăţirea sistemului de control al calităţii produselor alimentare prin respectarea normelor minime de siguranţă a alimentelor impuse de cerinţele politicii agricole comune, precum şi definitivarea procesului de modernizare a laboratoarelor, a punctelor de inspecţie la frontieră, dezvoltarea sistemelor informatice şi de control sanitar-veterinar şi fitosanitar;
– consolidarea Agenţiei Veterinare şi de Siguranţă Alimentară;
– continuarea construcţiei instituţionale necesară funcţionării Politicii Agricole Comune, în conformitate cu reglementările Uniunii Europene;
– extinderea reţelei de contabilitate agricolă;
– susţinerea cu precădere, ca rezultat al negocierilor cu UE, a programelor de îmbunătăţire a calităţii produselor proaspete şi prelucrate şi de conformare a unităţilor de procesare;
– înfiinţarea şi organizarea la nivel de comună a oficiului local de consultanţă agricolă şi financiară; crearea cadrului legal privind trecerea în subordinea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă a oficiilor judeţene şi locale de consultanţă agricolă, pentru a stabili o relaţie coerentă de subordonare, monitorizare şi evaluare;
– fixarea şi livrarea pachetelor de servicii de consultanţă pentru fermieri, prin aplicarea programelor anuale de formare şi perfecţionare profesională a fermierilor cu asistenţa consultanţilor Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă;
– fixarea cadrului de cooperare pe bază de contract între unităţile de cercetare–dezvoltare controlate de stat şi Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă pentru asigurarea transferului tehnologic
· clarificarea statutului juridic şi a obiectului de activitate a Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol;
– crearea cadrului legal privind înfiinţarea şi organizarea Cooperativelor de Credit Rural;
– capitalizarea Fondului Român de Garantare a Creditului Rural;
– reglementarea şi promovarea schemelor de microcreditare în comunităţile rurale sărace.
Capitolul 18 - Politica privind protecţia mediului înconjurător
Ţinând cont că un mediu sănătos este esenţial pentru asigurarea prosperităţii şi calităţii vieţii şi de realitatea că daunele şi costurile produse de poluare şi schimbări climatice sunt considerabile, Guvernul României promovează conceptul de de-cuplare a impactului şi degradării mediului de creşterea economică prin promovarea eco-eficienţei şi prin interpretarea standardelor ridicate de protecţia mediului ca o provocare spre inovaţie, crearea de noi pieţe şi oportunităţi de afaceri.
Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative, ca element de bază pentru construirea unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, activitatea Guvernului României în acest domeniu se va concentra pe următoarelor priorităţi:
· Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale;
· Evaluarea stării actuale a factorilor de mediu şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile
· Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului;
· Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale;
· Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării;
· Întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte ţări în scopul monitorizării stadiului de implementare a înţelegerilor internaţionale;
· Elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic;
· Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu.
Pentru protejarea şi exploatarea echilibrată a resurselor mediului, Guvernul României va acţiona pe următoarele direcţii:
1. Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale, prin:
– statuarea Ministerului şi a Agenţiei Naţionale de Mediu într-o poziţie de decizie care să intersecteze orizontal toate politicile sectoriale (industrie, energie, transporturi, agricultură, turism, politici regionale, administraţie locală, sănătate);
– introducerea efectivă a evaluării de mediu ca mecanism de integrare pentru politicile nou formulate şi formularea unor indicatori de măsurare efectivă a progreselor înregistrate în cazul strategiilor şi politicilor existente;
– intensificarea acţiunilor de integrare a politicii de mediu în cinci sectoare prioritare cu impact semnificativ asupra mediului, respectiv: industrie, energie, transport, agricultură şi turism, prin:
· aplicarea standardelor comunitare privind procesele de producţie şi produsele;
· întărirea dialogului cu agenţii economici din industrie şi încurajarea promovării de către aceştia a schemelor voluntare de management de mediu şi a altor forme de auto-reglementare;
· îmbunătăţirea managementului resurselor, în vederea reducerii utilizării acestora şi creşterii competitivităţii produselor pe piaţă;
· îmbunătăţirea eficientei energetice şi promovarea utilizării energiilor regenerabile;
· îmbunătăţirea planificării, managementului şi utilizării infrastructurilor şi facilităţilor de transport, prin includerea costurilor reale legate de infrastructură şi mediu în politicile de investiţii, pe de o parte şi în costurile pentru utilizatori, pe de alta parte;
· dezvoltarea transportului public şi îmbunătăţirea competitivităţii acestuia;
· înoirea parcului auto şi încurajarea utilizării combustibililor mai puţin poluanţi;
· utilizarea durabilă a resurselor naturale şi promovarea unei agriculturi şi dezvoltări rurale durabile;
– asigurarea fondurilor necesare, inclusiv prin utilizarea Fondului de Mediu, pentru realizarea investiţiilor de mediu necesare îndeplinirii angajamentelor asumate de Romania în procesul de negociere a Capitolului 22 al acquis-ului comunitar, în special pentru implementarea directivelor UE costisitoare, legate de controlul poluării industriale, calitatea apei, managementul deşeurilor, calitatea aerului;
– promovarea progresivă a instrumentelor economice pentru implementarea politicilor de mediu.
2. Evaluarea stării actuale a factorilor ecologici şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile, prin:
– elaborarea în cadrul unui Program Naţional a parametrilor de evaluare a stării factorilor ecologici la nivelul existent în prezent (pe baza studiilor generale de încărcare a factorilor de mediu: aer, apă, sol, vegetaţie, faună);
– elaborarea şi aplicarea unei strategii sustenabile în domeniul calităţii mediului.
3. Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului, prin:
– asigurarea resurselor financiare şi umane la nivelul autorităţilor centrale, regionale şi locale de mediu, conform obligaţiilor asumate în cadrul negocierilor cu CE a Capitolului 22 – Mediu;
– reunificarea Gărzii de Mediu cu Agenţiile de Mediu, păstrându-se caracterul deconcentrat al acesteia;
– asigurarea necesităţilor de instruire a personalului autorităţilor centrale, regionale şi locale de mediu în vederea asigurării implementării şi controlului eficient al conformării cu legislaţia de mediu;
– utilizarea transparentă a fondurilor de preaderare acordate de UE prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD, concomitent cu accelerarea ritmului de absorbţie a acestor fonduri;
– asigurarea resurselor financiare şi umane pentru dezvoltarea autorităţii de management a fondurilor structurale şi de coeziune la nivel central şi a structurilor intermediare la nivel regional, pentru programul operaţional de mediu;
– asigurarea capacităţii de atragere şi utilizare a fondurilor structurale şi de coeziune după 2007, prin dezvoltarea până la acea dată a unui portofoliu de proiecte în pregătire.
4. Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale, privind:
· Îmbunătăţirea calităţii aerului prin:
- punerea în aplicare a Strategiei şi a Planului de acţiune pentru protecţia atmosferei şi sistemelor de monitorizare în sectorul calităţii aerului;
- realizarea evaluărilor preliminare privind calitatea aerului la nivel regional şi pe baza acestora a programelor/planurilor de îmbunătăţire a calităţii aerului;
- finalizarea transpunerii legislative în domeniu instalatiilor mari de ardere şi promovarea legislaţiei privind stabilirea plafoanelor naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi;
- implementarea măsurilor prevăzute în Programul Naţional de Reducere a Emisiilor provenite de la instalaţiile mari de ardere;
- dezvoltarea Sistemului Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului şi a Sistemului Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi în Aer;
- asigurarea calităţii corespunzătoare a benzinei şi motorinei şi operaţionalizarea sistemului de monitorizare calitativă şi cantitativă pentru benzină şi motorină;
· Îmbunătăţirea şi implementarea programului naţional de management al deşeurilor, prin:
- dezvoltarea unui sistem integrat de management al deşeurilor solide în localităţile urbane şi rurale, inclusiv implementarea sistemelor de colectă selectivă şi valorificare a deşeurilor şi ambalajelor la nivelul persoanelor fizice şi a agenţilor economici;
- constituirea parteneriatelor de tip public-privat în ceea ce priveşte reducerea, refolosirea şi reciclarea deşeurilor, tratarea corespunzătoare a deşeurilor periculoase (incinerare, depozitare);
- elaborarea planurilor regionale de gestionare a deşeurilor, inclusiv evaluarea situaţiei actuale, elaborarea prognozelor pasive şi a obiectivelor generale şi specifice pentru fiecare regiune; stratificarea hărţilor prin care să se identifice viitoarele locaţii posibile ale facilităţilor de gestionare a deşeurilor;
- înfiinţarea Laboratorului Naţional de Referinţă pentru deşeuri şi a laboratoarelor regionale pentru analiza deşeurilor;
- finalizarea transpunerii reglementărilor comunitare privind depozitarea şi incinerarea deşeurilor;
- completarea cadrului legislativ privind deşeurile din industria dioxidului de titan, a vehiculelor uzate şi a echipamentelor electrice şi electronice, precum şi a substanţelor periculoase din acestea;
· Managementul resurselor de apă, în conformitate cu regimul impus de Acordurile, Protocoalele şi Convenţiile la care România este parte şi a rezultatelor negocierilor cu CE. Aceasta se va realiza prin:
- elaborarea Programului de reactualizare a standardelor şi reglementărilor tehnice privind construcţia şi exploatarea sistemelor de colectare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti;
- elaborarea planurilor de management a bazinelor hidrografice pe baza caracteristicilor acestora, impactul activităţii umane asupra stării apelor, analiza economică a utilizării apelor, calitatea apei potabile şi a apei de îmbăiere;
- amendarea legislaţiei privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;
- stabilirea obiectivelor de calitate aplicabile apelor marine;
- identificarea, catalogarea şi monitorizarea apelor salmonicole;
- asigurarea alimentării cu apă a localităţilor urbane şi rurale la standarde europene, prin realizarea lucrărilor de distributie a apei şi/sau modernizare a celor existente şi a staţiilor de tratare aferente;
- contractarea, implementarea şi finalizarea proiectelor de alimentare cu apă, reabilitare a sistemelor de canalizare şi punere în funcţiune a staţiilor de epurare finanţate din fonduri ISPA (Bacău, Braşov, Bucureşti, Buzău, Piatra Neamţ, Piteşti, Sibiu, Satu-Mare);
- pregătirea unui portofoliu de proiecte, asigurând documentaţiile şi studiile necesare, pentru modernizarea şi construcţia sistemelor de alimentare cu apă, a staţiilor de tratare, sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare pentru localităţile urbane eligibile a fi finanţate din fondurile ISPA şi SAMTID şi a celor rurale din SAPARD, în vederea asigurării capacităţii de absorbţie a fondurilor respective;
· Controlul poluării industriale prin:
- înfiinţarea centrului de coordonare, informare şi reactualizare a documentelor BAT (cele mai bune tehnici disponibile) pe sectoare de activitate;
- realizarea şi/sau reactualizarea inventarelor naţionale, regionale şi locale ale instalaţiilor care intră sub incidenţă, prevenirea şi controlul integrat al poluării;
- realizarea Registrului de Poluanţi Emişi (EPER) la nivel naţional, regional şi local, în conformitate cu cerinţele UE;
- elaborarea şi aprobarea programelor de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi în vederea atingerii valorilor limită de emisie stabilite de standardele UE;
- finalizarea transpunerii şi accelerarea implementării legislaţiei privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili provenite din utilizarea solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii;
- controlul accidentelor majore care implică substanţe periculoase;
- accelerarea procesului de introducere a etichetelor ecologice şi încurajarea sectorului privat privind introducerea sistemelor de management de mediu şi a auto-monitorizării emisiilor;
· Managementul substanţelor chimice şi monitorizarea organismelor modificate genetic şi interzicerea folosirii pe teritoriul României a celor periculoase pentru sănătatea populaţiei, prin:
- transpunerea şi implementarea legislaţiei privind evaluarea şi controlul riscului chimicalelor periculoase pentru sănătatea umană şi mediu;
- dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate pentru implementarea Protocolului de la Cartagena (Legea nr. 59/2003);
- reactualizarea inventarului substanţelor active utilizate în produsele biocide existente plasate pe piaţă în România;
- implementarea Planului Naţional de Management al Halonilor;
- dezvoltarea laboratoarelor autorităţilor locale/regionale de mediu pentru determinarea conţinutului de asbest din efluenţi lichizi şi gazoşi în zonele în care există agenţi economici care utilizează asbestul în procesul de producţie;
- asigurarea cadrului legislativ privind transportul peste frontieră a modificate genetic, urmărirea şi etichetarea acestora şi a produselor alimentare şi furajelor produse din organisme modificate genetic;
- constituirea unui Catalog naţional al organismelor modificate genetic acceptate pe teritoriul României, accesibil populaţiei;
- crearea şi dezvoltarea laboratoarelor specializate în detectarea organismelor modificate genetic;
- participarea la Mecanismul Privind Schimbul de Informaţii în Domeniul Biosecurităţii (Biosafety Clearing House);
· Schimbările Climatice prin:
- elaborarea Strategiei Naţionale şi a Planului Naţional de Acţiune în domeniul schimbărilor climatice;
- asigurarea capacităţii instituţionale prin înfiinţarea la nivelul autorităţii centrale de mediu a Unităţii de Schimbări Climatice pentru dezvoltarea reglementărilor specifice necesare implementării strategiei şi planului de acţiune în domeniu, conform obligaţiilor asumate în procesul de negociere cu CE;
- evaluarea impactului transpunerii în legislaţia naţională a reglementărilor comunitare privind comercializarea permiselor de emisii de gaze cu efect de seră asupra sectorului industrial, în principal a celui energetic, după 2007, în vederea asigurării statului de participant real pe Piaţa Europeană de Carbon a României;
- înfiinţarea Sistemului Naţional pentru estimarea emisiilor antropice la surse şi a reţinerilor prin absorbţie a gazelor cu efect de seră;
- elaborarea Registrului Naţional de emisii de gaze cu efect de seră;
- estimarea emisiilor viitoare de gaze cu efect de seră;
- dezvoltarea proiectelor de tip “implementare în comun” care să vizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în producerea de energie şi căldură şi transformarea unor industrii utilizatoare de combustibili fosili, în utilizatoare de biomasă, utilizarea altor surse de energie regenerabilă;
- realizarea Programului Naţional de prevenire şi combatere a eroziunii solului, instituirea sistemului de protecţie, ameliorare şi utilizare durabilă a solurilor şi monitorizarea zonelor afectate de secetă şi deşertificare, în condiţiile schimbărilor climatice – adoptarea unei noi legi.
5. Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării, prin:
– modificarea Anexei la Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale a florei şi faunei salbatice;
– asigurarea unui managementul performant la nivelul cerinţelor UE şi al convenţiilor la care România este parte, a reţelei naţionale de arii protejate;
– finalizarea cadastrului tuturor ariilor protejate şi utilizarea acestor date în inventarierea siturilor Natura 2000 în România;
– realizarea bazelor de date privind speciile de floră şi faună salbatică şi habitatele naturale de interes comunitar existente în România;
– pregătirea listei cu situri propuse să facă parte din reţeaua Natura 2000, de interes comunitar, şi desemnarea zonelor special protejate;
– extinderea ariilor naturale declarate arii speciale de conservare şi înfiinţarea de noi arii protejate pe ecosisteme în principalele zone bioclimatice;
– protecţia ecosistemului Dunăre-Delta Dunării-zona teritorială a Mării Negre, prin crearea unei infrastructuri la nivelul cerinţelor UE privind folosirea ecosistemelor, monitorizarea riguroasă a surselor de poluare şi măsuri pentru diminuarea acestora;
– redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării, în scopul protecţiei pe termen lung a acestui ecosistem şi a dezvoltării economice şi sociale în conformitate cu Convenţia Internaţională a Deltei Dunării.
6. Întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte tări în scopul monitorizării stadiului de implementare a întelegerilor internaţionale, prin:
– realizarea de Convenţii, Acorduri şi Cooperări Bilaterale şi Multilaterale în domeniul Protecţiei Mediului la nivel european şi mondial în vederea valorificării oportunităţilor şi facilităţilor de asistenţă tehnico-financiară instituţională şi ştiinţifică şi identificării unor posibilităţi de finanţare a proiectelor de refacere a mediului;
– respectarea cerinţelor de nortificare, raportare asumate de România ca Parte în diferite Convenţii, Protocoale şi Acorduri internaţionale;
– asigurarea cadrului instituţional stabilit prin diferite acorduri bilaterale şi multilaterale în vederea asigurării respectării implementării convenţiilor care reglementează poluarea transfrontieră, prevenirea şi reducerea acesteia (Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publică la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, Convenţia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact semnificativ asupra mediului în context transfrontieră).
7. Elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic, prin:
– adoptarea de urgenţă a noii legi a protecţiei civile;
– implementarea sistemului CECIS (Sistem Comunitar de Comunicaţii şi Informaţii de Urgenţă) prin operaţionalizarea şi funcţionarea Centrului Naţional de Informare şi Comunicare pe linie de protecţie civilă, care să asigure sistemul de comunicaţii precum şi alarmarea populaţiei în caz de dezastru;
– operationalizarea echipelor naţionale de protecţie civilă;
– Program Naţional de împădurire a minimum 1% din Fondul Forestier Naţional pe perioada 2005-2008, pentru extinderea suprafeţei de păduri, combaterea eroziunii solului, diminuarea riscului de inundaţii şi ameliorarea climatului;
– Program Naţional de creare a perdelelor de protecţie a câmpului, a căilor de comunicaţie şi a aşezărilor umane (înfiinţarea a minim 500 de km/an perdele forestiere);
– amenajarea bazinelor hidrografice în scopul diminuării inundaţiilor;
– elaborarea de norme stricte în ceea ce priveşte amenajările pentru construirea sau protejarea haldelor (de cenuşă, steril), a batalurilor (reziduuri petroliere, reziduuri provenite de la industria neferoasă).şi a standardelor ecosistemelor similare pe plan mondial.
7. Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu, prin:
– acordarea unei atenţii prioritare educării ecologice a populaţiei prin conceperea şi implementarea unui plan naţional de acţiuni pentru sensibilizarea şi conştientizarea publicului faţă de problematica protecţiei mediului;
– implementarea cerinţelor Convenţiei de la Aarhus cu privire la accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, prin definitivarea cadrului legislativ, introducerea unui sistem informatizat la nivel central, regional şi local privind gestionarea informaţiei de mediu;
– realizarea unor campanii anuale de conştientizare a publicului cu privire la participarea publică la luarea deciziilor de mediu, în special cu privire la rolul publicului în procesele de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele cu impact semnificativ, autorizare, evaluare de mediu pentru planuri şi programe;
– mediatizarea unor probleme punctuale de protecţia mediului: organisme modificate genetic (GMO – Genetically Modified Organisms), poluanţi organici persistenţi (POPs – Persistent Organic Pollutants), bifenili policloruraţi (PCBs), schimbări climatice în scopul de a proteja nu doar mediul, ci şi sănătatea umană de efectul dăunător al acestora.
Capitolul 7 - Politica de protecţie socială
În vederea îmbunătăţirii actualului sistem de protecţie socială din România, măsurile Guvernului României au în vedere atingerea următoarelor ţinte strategice:
· reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale;
· îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice;
· asigurarea accesului la sistemul de asigurări sociale proporţional cu nivelul contribuţiilor la sistem;
· reducerea progresivă a numărului persoanelor asistate şi încurajarea acestora pentru identificarea de surse alternative de securitate socială;
· asigurarea de condiţii pentru egalitatea de şanse şi participarea socială a persoanelor cu handicap şi a celor provenite din medii defavorizate.
Pentru atingerea acestor ţinte strategice, Guvernul României va promova următoarele măsuri:
I. Sistemul de pensii
O prioritate a guvernului o reprezintă îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice prin reaşezarea pe baze echitabile a sistemului de asigurări sociale, în principal, prin reformarea sistemului public de pensii. Pentru rezolvarea problemei de fond a sistemului de pensii, Guvernul României va pune în aplicare un set unitar de măsuri legislative axat pe trei obiective principale:
· consolidarea financiară a sistemului public de pensii şi asigurarea unui venit adecvat pentru pensionarii din sistem;
· reconstrucţia sistemului public de asigurări sociale prin “curăţarea” sa, printre alte măsuri, de unele tipuri de prestaţii necontributive;
· introducerea de noi alternative de finanţare şi de administrare a pensiilor de tipul sistemelor de pensii capitalizate, administrate privat, care să asigure pensionarilor viitori nu numai un venit sigur, dar şi decent.
În acest sens, Guvernul României va aplica următoarele măsuri:
I.1. Reformarea sistemului public de pensii
Guvernul României va asigura eliminarea nedreptăţilor existente în sistemul de pensii şi va urmări păstrarea puterii de cumpărare a pensiilor prin:
- Eliminarea inechităţilor din sistemul public de pensii
Urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul “la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”.
Pensiile recalculate vor intra în plată pe grupe de pensionari în funcţie de anul ieşirii la pensie, primele grupe fiind pentru persoanele cărora li s-a deschis dreptul la pensie până la 1 ianuarie 1990.
- Protejarea puterii de cumpărare a pensiilor
Toate pensiile care au fost recalculate vor fi ulterior indexate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, astfel încât să fie acoperită 100% creşterea preţurilor.
- Majorarea pensiilor
Pensionarii trebuie să beneficieze de avantajele creşterii economice. În acest sens, pensiile vor fi majorate astfel încât până în anul 2008 pensiile să crească în termeni reali cu aproximativ 30%.
- Creşterea puterii de cumpărare a pensionarilor din agricultură
Sumele necesare pentru pensionarii proveniţi din rândurile agricultorilor vor fi suportate din bugetul de stat şi vor fi administrate de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) în aceleaşi condiţii ca şi cele din sistemul public de pensii. Pensionarii agricultori vor beneficia de aceleaşi indexări ca şi cele care se vor acorda pensionarilor din sistemul public de pensii. Rata majorării pensiilor agricultorilor va devansa rata de creştere a pensiilor din sistemul public de pensii.
- Majorarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale
În scopul majorării veniturilor bugetului asigurărilor sociale se va acţiona pentru consolidarea financiară, administrativă şi funcţională a actualului sistem public de pensii prin:
- Creşterea gradului de colectare a contribuţiilor
- Reducerea arieratelor la bugetul pensiilor prin reducerea reeşalonărilor şi interzicerea scutirilor precum şi introducerea unor reguli stricte de executare silită.
- Creşterea numărului de contribuabili la sistem prin:
- politici active în sfera ocupării forţei de muncă în vederea creării de locuri de muncă şi a creşterii numărului de angajaţi cu forme legale;
- atragerea în sistem a persoanelor care lucrează în agricultură sau ca liberi întreprinzători (care în prezent sunt neasiguraţi);
- cuprinderea cetăţenilor români care realizează venituri lucrând în străinătate în sistemul de asigurări sociale.
- Întărirea capacităţii instituţionale şi de conducere a sistemului de pensii (organizare, conducere, educaţie, transparenţă, sistem informatic) prin:
- crearea autonomiei decizionale şi de conducere a CNPAS;
- reorganizarea internă a CNPAS, cu structuri flexibile, delegare clară de responsabilităţi şi puteri decizionale, precum şi orientare directă către elementele componente ale noului sistem de pensii;
- redimensionarea numărului de funcţionari din structurile centrale şi orientarea către structurile locale în vederea realizării unei relaţii transparente cu publicul deservit şi a eficientizării activităţii;
- urgentarea creării structurii informatice necesare (reţele, baze de date, software şi instruire a personalului);
- crearea unui sistem de selecţie şi instruire atitudinală şi aptitudinală a personalului CNPAS, în corelaţie cu prevederile noii legi a sistemului public de pensii şi cu necesităţile de transparenţă ale acestuia.
I.2. Introducerea în sistemul de pensii a noi componente
Prin măsurile pe care le va promova, Guvernul României va asigura o creştere a calităţii vieţii pensionarilor mai apropiată de cea din perioada activă prin introducerea şi implementarea în cadrul sistemului de asigurări sociale a unor noi componente, facultative şi obligatorii, administrate privat.
· Introducerea schemelor de pensii facultative administrate privat
- îmbunătăţirea proiectului de lege privind pensiile ocupaţionale (contribuţii, deductibilitate, grad de acoperire, reglementare şi supraveghere strictă, regim de investiţii şi sistem de garanţii);
- completarea sistemului pensiilor ocupaţionale cu componente legislative dedicate angajaţilor din sistemul bugetar şi din instituţiile publice;
- introducerea unor alte posibilităţi de pensii facultative administrate privat, de tipul fondurilor de pensii private, cu contribuţii deductibile şi administrare privată, participarea la aceste fonduri fiind opţiunea individuală a fiecărei persoane care realizează venituri profesionale.
· Introducerea fondurilor obligatorii de pensii administrate privat, în condiţiile unui control public transparent şi eficient asupra gestionării acestora.
II. Ocuparea forţei de muncă şi şomaj
Principiile care vor sta la baza acţiunii Guvernului României în acest domeniu sunt:
– Implicarea partenerilor sociali, respectiv sindicate, patronate, administraţie publică în elaborarea politicilor şi strategiilor pentru implementarea unor programe speciale în domeniul ocupării;
– Şanse egale pentru toţi furnizorii de servicii de pe piaţa muncii (furnizorii de consiliere, formare profesională şi de ocupare);
– Deplasarea centrelor de decizie către unităţile locale pe baza obiectivelor stabilite pentru a se trece la un management competitiv, care să conducă la creşterea responsabilităţilor locale şi la optimizarea folosirii resurselor;
– Repartizarea teritorială a resurselor centralizate se va face transparent, pe criterii obiective, în baza contribuţiilor locale şi a nevoilor de acţiune.
Având drept obiectiv creşterea gradului de ocupare şi scăderea reală a ratei şomajului, Guvernul României va promova următoarele măsuri:
II.1. Măsuri pasive
– Modificarea cuantumului indemnizaţiei de şomaj în funcţie de stagiul de cotizare şi contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de şomaj. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj va fi o suma fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentând 75% din salariul de bază minim brut pe ţară în vigoare la data stabilirii acesteia, la care se adaugă, în funcţie de stagiul de cotizare, o sumă reprezentând un un anumit procent din media salariului brut realizat în ultimele 12 luni. Procentul din salariul brut realizat în ultimele 12 luni care se utilizează la stabilirea indemnizaţiei de şomaj functie de stagiul de cotizare se va stabili prin lege;
– Absolvenţii de învăţământ preuniversitar şi universitar vor fi stimulaţi pentru inserţia pe piaţa muncii prin acordarea unei prime de un salariu minim brut pe economie la care se adaugă o sumă egală cu valoarea indemnizaţiei de şomaj la care ar mai fi avut dreptul în condiţiile legii. Angajatorii vor fi scutiţi de plata contribuţiei la fondul de şomaj aferentă absolvenţilor încadraţi pe o perioadă de 1 an;
– Angajatorii care încadrează şomeri care sunt părinte unic susţinător al familiei monoparentale sau persoane în vârstă de peste 45 de ani, vor fi scutiţi de plata contribuţiei la fondul de şomaj pe perioada de 1 an;
– Asigurările facultative în sistemul asigurarilor de şomaj se vor realiza numai în pachet cu asigurările sociale şi de sănătate (Agentia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă contribuie la fondul de pensii şi de sănătate în favoarea şomerilor).
II.2. Măsuri active
Guvernul României va urmări creşterea constantă a ponderii măsurilor de stimulare a ocupării în totalul cheltuielilor sociale de şomaj.
· Promovarea unor programe speciale în parteneriat pentru diminuarea şomajului de lungă durată, atât în rândul tinerilor cât şi a persoanelor care au depăşit vârsta de 45 de ani, precum şi din rândul persoanelor care au dificultăţi de integrare;
· Medierea locurilor de muncă
Se are în vedere utilizarea şi prefecţionarea sistemului electronic la nivel local şi naţional şi accesul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la acest sistem, printr-un program clar stabilit de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) şi agenţiile judeţene. Ocuparea locurilor de muncă vacante se va face prin concurs, iar încadrarea se va realiza în exclusivitate în baza criteriilor de competenţă a şanselor egale şi a eliminării oricărei forme de discriminare.
· Formarea profesională
Se va organiza astfel încât să răspundă solicitărilor de pe piaţa muncii având ca sursă bugetul de şomaj, fiind flexibilizată pentru nevoile de pe piaţa locală a muncii. Pentru persoanele din mediul rural se vor organiza programe speciale de formare profesională pentru meserii specifice.
· Consilierea şi informarea în carieră
Se va urmări funcţionarea şi dezvoltarea cabinetelor de consiliere şi încadrarea numai a persoanelor de specialitate care sunt capabile să presteze aceasta muncă.
De asemenea, va fi îmbunătăţită baza materială prin înfiinţarea unor biblioteci de specialitate şi extinderea acestui serviciu prin conlucrarea cu cabinetele private.
· Creditarea în condiţii avantajoase
Pentru a creşte eficienţa acestei măsuri şi pentru a avea un control asupra numărului de persoane care vor fi încadrate de către agenţii economici creditaţi în condiţii avantajoase în conformitate cu prevederile legale, procentul din locurile de muncă nou create ce vor fi ocupate de şomerii aflaţi în evidenţa agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă va fi de minim 60%, faţă de 50% în prezent.
· Bursele de locuri de muncă
Vor fi organizate de două ori pe an: primăvara – bursa generală de locuri de muncă şi toamna – bursa de locuri de muncă pentru absolvenţii de învăţământ universitar şi preuniversitar. Atunci când piaţa muncii va lansa o cerere stringentă, se vor organiza şi burse speciale pentru ocuparea de locuri de muncă.
II.3. Măsuri instituţionale
– Crearea autonomiei decizionale şi de conducere a ANOFM;
– Lărgirea ofertei de locuri de muncă în străinătate prin promovarea competiţiei între agenţiile acreditate să plaseze forţă de muncă;
– Descongestionarea şi fluidizarea activităţii Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă în Străinătate prin subcontractare către agenţiile acreditate.
III. Raporturile de muncă
Aplicarea noului Cod al Muncii a generat o serie de dificultăţi care frânează dezvoltarea pieţei muncii şi a unei economii de piaţă funcţionale. Ţinând seama de această situaţie, vor fi aduse o serie de îmbunătăţiri care să apere în egală măsură atât drepturile salariatului cât şi cele ale angajatorului, să conducă la descurajarea muncii la negru, la diminuarea numărului conflictelor şi litigiilor de muncă, dar şi la stimularea investiţiilor şi, prin urmare, la creşterea veniturilor bugetului de stat. Modificarea Codului muncii se va face în urma unei largi dezbateri publice cu partenerii sociali.
IV. Politica veniturilor
Vor fi iniţiate şi aplicate măsuri de reducere a fiscalităţii pe muncă, cu scopul de a creşte gradul de ocupare, sporirea venitului net şi diminuarea muncii la negru. Salariul mediu brut pe economie va creşte în perioada 2005-2008 cu aproximativ 60% faţă de nivelul actual, iar salariul minim brut pe economie va urma cel puţin dinamica de creştere a acestuia.
În sectorul economic concurenţial, unde statul este acţionar majoritar, vor fi remodelate criteriile de performanţă în vederea asigurării unei corelări reale între eficienţa economică, productivitatea muncii şi veniturile salariale (indicele de creştere a câştigurilor salariale trebuie să fie devansat de indicele de creştere a productivităţii muncii calculată în unităţi fizice sau valorice, după caz, în condiţi comparabile).
În sectorul bugetar, se va elabora şi aplica un nou sistem de salarizare a funcţionarilor publici şi a personalului contractual, care să aibă la bază criterii de diferenţiere şi de corelare a salariilor între funcţii şi domenii de activitate bugetară (studii, competenţă, activitate desfăşurată, responsabilitatea în exercitarea funcţiei etc.), astfel încât în perioada 2005-2008 salariile personalului bugetar să crească în medie cu 60% faţă de nivelul la data de 31.12.2004.
În vederea diversificării pachetelor salariale precum şi a generării unei politici active de protecţie socială autodeterminată se va introduce un sistem de deductibilităţi a contribuţiilor voluntare pentru anumite tipuri de asigurări.
V. Asistenţa socială
Guvernul va continua şi accelera procesul de reforme în concordanţă cu nevoile actuale ale cetăţeanului şi ale societăţii româneşti.
Venitul minim garantat
Venitul minim garantat, care se adresează celor mai sărace segmente sociale, se va acorda astfel încât acestea să depăşească nivelul de sărăcie în care trăiesc, însă, fără a descuraja atitudinea faţă de muncă. Venitul se va acorda în funcţie de necesităţile reale, însă procedurile de selecţie vor fi simplificate şi perfecţionate. Guvernul va urmări să nu mai existe întârzieri în acordarea acestui ajutor.
Îmbunătăţirea echilibrului socio-economic al familiei
În vederea îmbunătăţirii echilibrului socio-economic al familiei, Guvernul României are în vedere atingerea următoarelor obiective:
· redimensionarea măsurilor de protectie socială pasivă/ajutor financiar pentru familiile cu nevoi speciale/ şi dinamizarea măsurilor active de solidaritate familială;
· reducerea disparităţilor faţă de accesul la resursele dezvoltării existente între familiile din mediul urban şi cele din mediul rural;
· redimensionarea cadrului legal şi instituţional privind protecţia maternităţii, creşterea natalităţii şi reducerea abandonului de copii;
· reducerea fenomenului violenţei în familie, creşterea gradului de educaţie şi securitate familială;
· sporirea participării active a societăţii civile şi dezvoltarea durabilă a parteneriatului în beneficiul dezvoltării şi protecţiei familiei.
Pentru realizarea acestor obiective strategice vor fi promovate următoarele programe:
· Programul de măsuri pentru creşterea venitului familial şi a calităţii vieţii de familie
- corelarea nivelului venitului minim garantat cu salariul minim pe economie;
- majorarea alocaţiei de stat pentru copii până la circa 10 euro;
- darea în folosinţă gratuită, în limita terenului disponibil, pentru familiile sărace din mediul rural, a unei suprafeţe de teren agricol, astfel încât suprafaţa deţinută împreună cu cea primită în folosinţă să fie de 0,5 ha;
- atragerea resurselor locale pentru sporirea construirii locuinţelor sociale pentru persoanele defavorizate şi revizuirea capacităţilor existente (va fi lansată în acest sens o campanie naţională de sprijin);
- elaborarea unui set de măsuri active pentru integrarea pe piaţa muncii a susţinătorilor de familie şomeri (Angajatorii care încadrează şomeri care sunt părinte unic susţinator al familiei monoparentale vor fi scutiţi de plata contribuţiei la fondul de şomaj pe o perioadă de 1 an);
- lansarea unui Program de integrare a familiei în problemele comunitare (programe de educaţie pentru sănătate, educaţie civică, educaţie pentru protecţia mediului etc.)
· Programul pentru susţinerea familiei tinere
- construirea de locuinţe în sistemul creditelor ipotecare;
- acordarea unui sprijin financiar în suma de 200 de euro la constituirea familiei la prima căsătorie a fiecăruia dintre soţi;
- organizarea serviciilor de consiliere familială în fiecare oraş, sau prin asociere de mai multe oraşe sau comune;
- promovarea unor politici de atragere a agenţilor economici pentru a susţine familiile tinere prin reducerea preţurilor la obiectele casnice achiziţionate în primii doi ani de căsătorie.
· Programul de măsuri pentru concilierea vieţii de familie cu cea profesională
- organizarea serviciilor de sprijin a muncii în gospodărie/ revizuirea condiţiilor de acces la sursa de apă, canalizare, electricitate, căldură;
- promovarea politicilor de educare pentru responsabilizarea egală a membrilor cuplului familial faţă de problemele din gospodărie;
- sporirea facilităţilor de acces egal la formare şi perfecţionare profesională;
- reorganizarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educaţie a copiilor în afara familiilor – lărgirea reţelei în mediul rural.
· Programul de integrare a familiilor de rromi în comunitate
- acordarea de teren în suprafaţă de maxim 0,5 ha, în folosinţă directă şi gratuită familiilor de rromi nevoiaşe, în limita disponibilului;
- relansarea meşteşugurilor/meseriilor specifice rromilor;
- reintegrarea în muncă/participarea prin muncă la dezvoltarea comunităţilor locale;
- dezvoltarea incubatoarelor de mici întreprinzători pentru rromi;
- dezvoltarea programelor naţionale privind ameliorarea condiţiilor de viaţa, prin colaborare cu actorii societăţii civile (educaţie pentru sănătate, civică, solidaritate familială etc.)
Reducerea abandonului de copii şi sporirea natalităţii
– acordarea unei indemnizaţii lunare pentru creşterea copiilor până la 2(3) ani femeilor neasigurate în sistemul asigurărilor sociale pentru fiecare din primii trei copii;
– acordarea unei indemnizaţii lunare pentru creşterea copilului până la 2(3) ani, persoanelor asigurate care îşi reiau activitatea în acest interval de timp.
Ameliorarea stării de sănătate a familiei, reducerea mortalităţii materne şi infantile
– organizarea activităţilor de educaţie pentru sănătatea familiei (cu precădere în mediul rural);
– organizarea (împreună cu Ministerul Sănătăţii) a unei campanii de sprijin pentru femeile gravide cu riscuri la naştere sau cu sănătate precară;
– revizuirea, împreună cu Ministerul Sănătăţii, a condiţiilor oferite de maternităţi şi spitalele de copii şi a calităţii serviciului medical;
– realizarea campaniei de introducere obligatorie a consilierilor pentru viaţa de familie;
– realizarea campaniei de consiliere obligatorie pentru sănătatea reproducerii (mai ales în mediul rural) şi a protecţiei femeii gravide în familie;
– aplicarea măsurilor legale de reducere a abandonului de copii, promovarea unor măsuri active de sprijin pentru creşterea potenţialului familial de păstrare a copilului; responsabilizarea părinţilor şi activarea solidarităţii comunitare de sprijin a familiei/mamei care se află în risc de abandon a copilului;
– realizarea programului de formare a experţilor în domeniul protecţiei familiei, care urmează a fi puşi la dispoziţia structurilor specializate din cadrul administraţiei locale.
Integrarea familiei în viaţa comunitară/combaterea formelor de discriminare în cadrul familiei (violenţa în familie)
La nivelul comunităţilor locale:
- organizarea centrelor de consiliere pentru viaţa de familie;
- organizarea adăposturilor pentru victimele violenţei în familie (campania de informare a prevederilor legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie);
- implicarea familiei în dezvoltarea spiritului comunitar prin Programul Naţional „Familia şi comunitatea”.
Va fi îmbunătăţită legislaţia pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
Politicile, programele, acţiunile se vor realiza printr-o largă colaborare cu celelalte structuri guvernamentale, cu reprezentanţii societăţii civile etc.
Reformarea sistemului de protecţie a copilului
Guvernul României va aplica o strategie de reformare a sistemului de protecţie a copilului şi va acţiona în vederea promovării şi protejării drepturilor tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenenţă etnică şi socială, religie, opinie politică sau de alta natură, naţionalitate, rasă, limbă, infirmitate, naştere sau situaţia copilului ori a părinţilor sau tutorilor săi.
Guvernul României va continua reforma în domeniul protecţiei copilului acţionând, cu prioritate, pe următoarele direcţii:
· Continuarea descentralizării serviciilor şi alocaţiilor
Vor fi implementate servicii sociale pentru protecţia drepturilor copilului la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, până la nivelul comunelor. Activitatea de asistenţă socială se va desfăşura cât mai aproape de mediul în care se dezvoltă fiecare copil, în cadrul familiei sale şi al comunităţii de origine. Astfel, în funcţie de problemele sociale cu care se confruntă, consiliile locale vor fi sprijinite pentru înfiinţarea diferitelor servicii alternative cum ar fi: centre de zi, (inclusiv pentru copiii cu dizabilităţi), servicii de asistenţă maternală, servicii de consiliere (inclusiv a părinţilor), servicii de prevenire a abandonului şi de menţinere a copilului în propria familie etc.
Aplicarea acestor măsuri vor conduce la înfiinţarea de servicii sociale la nivelul fiecărei unităţi administrative (conform Legii nr. 705/2001 a asistenţei sociale) precum şi la dezvoltarea unor servicii de tip „centru de zi, consiliere şi sprijin financiar”, care vor reduce numărul de copii ce vor intra în sistemul rezidenţial de protecţie şi a celor care abandonează şcoala.
· Creşterea responsabilizării comunităţilor locale în domeniul protecţiei drepturilor copilului
România este obligată să creeze de urgenţă structuri sociale menite să asigure condiţii pentru realizarea parteneriatului social indispensabil managementului sistemului de protecţie socială. În acest sens, va fi susţinută înfiinţarea, la nivelul comunităţilor locale, a „Consiliilor comunitare consultative” – organism independent, format pe bază de voluntariat din persoane reprezentantive pentru comunitate (preoţi, doctori, consilieri, profesori etc.). „Consiliul comunitar consultativ” va fi înfiinţat prin hotărâre de consiliu local şi va oferi consultanţă şi sprijin autorităţilor administraţiei publice locale în rezolvarea problemelor privind protecţia familiei şi a copilului.
· Integrarea socială a copiilor şi tinerilor instituţionalizaţi
Guvernul României va promova măsuri de integrare socială a copiilor care se confruntă cu probleme de percepţie în procesul de învăţământ (dislexici, disgrafici, discalculiali, cu deficienţă de concentrare), precum şi a copiilor infectaţi cu HIV/SIDA.
Autorităţile vor sprijini tinerii instituţionalizaţi în vârstă de peste 18 ani în vederea integrării acestora în viaţa socială.
· Specializarea personalului
În scopul creşterii calităţii serviciilor prestate, va fi prevăzută obligativitatea ca personalul din sistem să fie pregătit şi specializat, prin cursuri organizate de universităţi sau organizaţii neguvernamentale acreditate în acest domeniu. De asemenea, prin acordarea unor stimulente financiare va fi stimulată încadrarea de personal cu studii superioare.
· Concesionarea serviciilor şi colaborarea cu organizaţiile nonprofit şi instituţionalizarea practicilor novatoare într-un sistem global, coerent şi diversificat de protecţie a copilului:
- elaborarea unui nomenclator al serviciilor şi instituţiilor rezidenţiale care vor fi concesionate;
- înfiinţarea unor centre de consultanţă regională;
Prin aplicarea acestor măsuri, va fi construit un sistem eficient şi diversificat de servicii şi alocaţii, racordat la realităţile societăţii româneşti, care să asigure aplicarea neselectivă a principiilor prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Copilului, pentru toţi copiii din România.
Protecţia persoanelor vârstnice
Pe lângă eliminarea nedreptăţilor existente în sistemul public de pensii, Guvernul României va promova programe speciale pentru creşterea calităţii vieţii persoanelor vârstnice cu implicarea mai accentuată a autorităţilor publice locale şi a organizaţiilor civice în acordarea servicilor socio-medicale şi de îngrijire. În acest sens, vor fi promovate următoarele măsuri:
– construcţia de noi camine precum şi modernizărea celor existente pentru crearea unor condiţii decente de trai acestor persoane;
– realizarea unor servicii integrate socio-medicale la domiciliu;
– sprijinirea instruirii şi formării personalului care furnizează servicii de îngrijire la domiciliu;
– elaborarea de standarde de calitate în domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu;
– dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric care să permită implementarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu (reţea de centre comunitare integrate cu unităţile de asistenţă medicală şi socială);
– modificarea legii privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor în sensul urgentării datei de aplicare;
– programe speciale pentru prevenirea situaţiei de dependenţă şi creşterea implicării persoanelor vârstnice în viaţa socială;
– stabilirea de parteneriate cu autorităţile administraţiei publice locale pentru dezvoltarea serviciilor sociale comunitare;
– sprijinirea organizaţiilor civile şi a cultelor religioase furnizoare de serviciii de asistenţă socială destinată persoanelor vârstnice fără familie.
VI. Protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi
În ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi, Guvernul României va urmări îmbunatăţirea situaţiei acestora, în principal, prin următoarele măsuri:
– revizuirea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap ţinându-se cont de Regulile Standard ale ONU;
– abordarea sistematică a accesibilizării mediului social, instituţional, de muncă, astfel încât să poată fi utilizată în mod eficient resursa umană reprezentată de persoanele cu dizabilităţi;
– centrarea protecţiei speciale pe oferirea de locuri de muncă şi micşorarea ponderii asistenţei pasive, bazate pe alocaţii;
– simplificarea modalităţii de determinare şi atestare a dizabilităţii (inclusiv criteriile exclusiv medicale), precum şi a procedurilor de obţinere a sprijinului specific (şi de recunoaştere a drepturilor);
– restructurarea instituţională, prin (re)evaluarea personalului implicat în sprijinul specializat, dar şi prin clarificarea rolului pe care îl joacă diversele autorităţi ale statului;
– reanalizarea statutului instituţiilor de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap şi a căminelor de îngrijire a persoanelor vârstnice;
– urmărirea aplicării prevederilor legale cu privire la accesibilizările pentru persoanele cu handicap motor.
VII. Îmbunătăţirea legislaţiei cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice şi etnice şi ale persoanelor care şi-au satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu