Preşedintele Traian Băsescu a anunţat că a promulgat legea de mărire cu 50% a salariilor din educaţie, de la 1 octombrie. Promulgarea era evidentă dat fiind că legea respectă criteriile de constituţionalitate.
Legea salariilor profesorilor este constituţională, aşa cum a stabilit CCR. Dacă vă amintiţi...
COMUNICAT DE PRESĂ
În şedinţa din data de 15 octombrie 2008, Curtea Constituţională a soluţionat 3 sesizări formulate în cadrul controlului anterior promulgării legii, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie, după cum urmează:
- Sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, formulată de Guvernul României.
Curtea a decis, cu unanimitate de voturi, că legea este constituţională.
- Sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, formulată de Guvernul României.
Cu majoritate de voturi, Curtea a constatat că legea este constituţională.
- Sesizarea formulată de Preşedintele României, referitoare la neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
Cu majoritate de voturi, Curtea a constatat că textele criticate în sesizare sunt constituţionale.
Motivarea soluţiilor pronunţate de Curtea Constituţională va fi prezentată în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deciziile sunt definitive şi general obligatorii şi se comunică Preşedintelui României în vederea promulgării legilor, în condiţiile art.77 alin.(3) din Constituţie.
BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
Justificarea deciziei este următoarea:
Legea majorarii salariilor profesorilor nu contine prevederi contrare Tratatului de la Maastricht, care impune obligatia de a se evita deficitele publice excesive, arata CCR in motivarea deciziei prin care a declarat constitutionala majorarea salariilor profesorilor.
"Curtea constata ca, in cazul de fata, actul normativ criticat nu contine dispozitii contrare articolului 104 din Tratatul de la Maastricht care, reglementand o anumita disciplina bugetara, impune obligatia de a se evita deficitele publice excesive.
Prin urmare, Curtea nu poate retine infrangerea prevederilor constitutionale ale articolului148 din Contitutie, deoarece ipoteza prevazuta de acestea este aceea a unei contrarietati intre prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene si legile interne", se arata in motivarea CCR, dupa ce Guvernul a sustinut ca se incalca Tratatul de la Maastricht si Constitutia Romaniei.
De asemenea, CCR precizeaza ca nesustinerea Guvernului fata de adoptarea amendamentelor la proiectul de lege criticat nu este un motiv de neconstitutionalitate, deoarece legea a fost adoptata de Parlament pentru aprobarea unei ordonante a Guvernului, ordonanta adoptata in baza unei legi de abilitare.
In privinta sursei de finantare, aspect invocat ca neconstitutional de catre Guvern, Curtea Constitutionala a mers pe rationamentul aratat in cazul declararii constitutionala a Legii majorarii pensiilor pentru categoriile grele de munca.
Majorarea cu 50%, respectiv 25% a punctului de pensie la categoriile I si II de munca nu instituie discriminari sau privilegii, ci se justifica pentru motive de protectie sociala, motiveaza CCR decizia de miercuri, cand a declarat constitutionala legea pensiilor pentru categoriile grele de munca.(http://www.ziare.com/)
Preşedintele vorbeşte şi de un al doilea element pe care îl are în vedere, anume conformitatea legii şi respectarea obligaţiilor internaţionale asumate. Se face referire directă la obiectivele strategiei Lisabona.
Cel de al treilea aspect pe care preşedintele Traian Băsescu îl analizează este oportunitatea promulgării, având ca unică alternativă întoarcerea legii la Parlament.
COMUNICAT DE PRESĂ
(24 octombrie 2008)
Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut o declaraţie de presă cu privire la Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008, privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ. Vă prezentăm integral textul declaraţiei:
„Bună ziua,
Aşa cum am anunţat, voi avea o scurtă declaraţie de presă cu privire la legea salarizării profesorilor şi ca să nu lungim lucrurile, vă informez că am promulgat legea salarizării profesorilor. Cred pe că fondul dezbaterii publice, am obligaţia să dau câteva jaloane legate de această decizie. În ceea ce priveşte promulgarea, este atributul constituţional al Preşedintelui, nepromulgarea nu există ca atribuţiune. Cu privire la toate legile, dar mă refer şi la această lege, în procesul de promulgare Preşedintele are trei obiective asupra cărora se apleacă atunci când ia decizia de promulgare sau de trimitere la Parlament sau la Curtea Constituţională.
Cele trei obiective, conform Constituţiei, sunt următoarele: constituţionalitatea legii, iar legea cu privire la salariile profesorilor este constituţională, aşa cum a stabilit şi Curtea Constituţională a României; un al doilea element pe care Preşedintele îl are în vedere este legat de conformitatea legii şi acest aspect sau sub acest aspect atenţia Preşedintelui se îndreaptă către respectarea obligaţiilor internaţionale asumate, iar din acest punct de vedere, legea salarizării profesorilor se încadrează în obiectivele stabilite de strategia Lisabona, adică un sistem de educaţie performant. În sfârşit, al treilea aspect pe care preşedintele îl analizează înainte de promulgare este oportunitatea promulgării, având, pe chestiuni de oportunitate, singura alternativă a întoarcerii la Parlament a legii.
Am considerat că această lege este oportună, în primul rând pentru că între toate partidele s-a semnat un Pact pentru educaţie, deci toată clasa politică din România a semnat Pactul pentru educaţie, propus de Preşedinţie. În al doilea rând pentru că la acest pact s-au raliat trei mari organizaţii sindicale din domeniu şi alte 28 de organizaţii din societatea civilă şi ştiinţifică şi, de asemenea, la pachetul oportunitate, am avut în vedere nevoia ca parte a sistemului de reformă a educaţiei să fie şi profesorul bun. Cu actuala salarizare, este imposibil ca în sistemul de educaţie românesc să intre dascăli care să pregătească tânăra generaţie, copiii pe IT, să-i înveţe limba engleză, să-i înveţe limba germană, să-i înveţe fizică sau matematică. Nici un absolvent bun de facultate nu vine pentru 700 de lei în sistemul de educaţie.
Acest lucru se vede şi din faptul că în momentul de faţă sunt 9.000 de profesori suplinitori, în sistemul de educaţie românesc, ceea ce arată premisele unei pregătiri foarte slabe a elevilor. Nu în ultimul rând, aş face menţiunea că nepromulgarea acestei legi ar fi putut fi interpretată ca o dezicere a mea exact de Pactul pentru educaţie pe care l-am promovat şi exact de susţinerea că România are nevoie de un sistem de educaţie reformat şi performant. Un alt element care m-a făcut să apreciez a fi oportună promulgarea acestei legi este faptul că sindicatele şi-au asumat responsabilitatea strategiei de reformare a sistemului de educaţie din România.
Strategia a fost în principal construită, lucrată de profesorul Miclea şi în interiorul ei s-a ţinut cont de punctele de vedere exprimate în scris de semnatarii Pactului pentru educaţie, sigur, a acelora care au transmis puncte de vedere legate de construcţia strategiei. Consider că prin adoptarea de către sindicate, prin semnarea, prin asumarea strategiei de reformare a sistemului de educaţie, simultan cu mărirea salariilor dascălilor, se realizează un echilibru: bani contra reformă şi performanţă. Este exact ceea ce şi domnul Prim-ministru spunea, că nu se poate cere performanţă unor manageri dacă nu le dai salarii foarte mari. Or, când discutăm de profesori, ei construiesc, manageriază viitorul fiecărui tânăr din ţara asta, şi nu a unuia, nu a doi, ci a mii de tineri. Plec de la premisa că cea mai mare resursă pe care o are o naţiune, aşa cum rezultă din studiile ştiinţifice, este inteligenţa oamenilor ei. Dacă această inteligenţă nu este educată, nu este instruită, oamenii unei ţări nu pot genera performanţă.
Vă pot spune că studiile ştiinţifice arată că succesul unei naţiuni, performanţa unei naţiuni, este legată în proporţie de 70% de modul cum este educată naţiunea, de performanţa educaţională a sistemului de educaţie naţional. Doar 30% din evoluţiile pozitive ale unei naţiuni sunt generate de existenţa resurselor naturale: ţiţei, gaze, lemn, aur şi alte resurse. 70% din succesul unei naţiuni este garantat de un sistem de educaţie performant, de utilizarea inteligenţei fiecărui cetăţean al naţiunii. De asemenea, tot la categoria oportunitate, aduc şi argumentul faptului că am declarat în mod repetat că educaţia este prioritatea zero a naţiunii române. Acestea sunt în principal motivele pentru care am promulgat legea. Aş vrea însă să mai fac câteva comentarii legate tot de atmosfera publică. Ideea că nu sunt bani nu este o realitate, bugetul poate fi aşezat pe priorităţi, or din acest punct de vedere este doar o chestiune de voinţă: dacă vrei să asiguri finanţarea sistemului de educaţie sau nu, dacă vrei să asiguri resurse pentru salariile profesorilor sau nu.
Repet, susţin majorarea salariilor profesorilor din motivele pe care vi le-am prezentat, şi subliniez că aici realizăm un pact, pactul care se numeşte "salarii contra reformă". Mi se pare inadmisibil să măreşti salarii fără să ai exigenţa creşterii performanţei, or, semnarea de către sindicat a strategiei de reformare a sistemului de educaţie este pentru mine premisa: bani contra calitate, salarii contra calitate. Deci, aş spune că bani există şi toate analizele îmi probează acest lucru. Mai mult decât atât, din bugetul de 6% se poate asigura plata salariilor mărite până la 31 decembrie, deci din bugetul actual. Aş mai menţiona faptul că mi-a fost foarte greu, în condiţiile în care din documentaţia pe care am adunat-o în aceste zile rezultă salariile reale ale profesorilor.
Şi fac un apel la dumneavoastră ca în dezbaterile publice ce vor urma să prezentaţi salariul net pe care un profesor îl ia în mână. Pentru că omul - şi eu fac acelaşi lucru, când vă spun că salariul meu este 6.402 lei, mă refer la salariul pe care îl primesc în mână, pentru că nu mă interesează ce ia statul. Că am cerut şi de la inspectorate, de la unele inspectorate prin sondaj, salarizarea profesorilor. Când constat că un profesor de gradul I, cu 25 de ani de serviciu primeşte în mână 1.700 - 1.800 de lei, nu ai cum să nu constaţi că suma este mult prea mică pentru ceea ce i se cere, dar chiar şi pentru nevoile lui de zi cu zi, indiferent că este femeie sau bărbat. Dacă ne referim la salariile profesorilor şi a învăţătorilor în primii ani de activitate, acestea sunt ridicole. Vreau să cred că nu vom continua în dezbaterea publică să comparăm profesorii cu Loganurile de 70 de mii, să comparăm profesorii cu banii cheltuiţi pe studii la EADS sau profesorii cu salariile directorilor din agenţii, agenţii guvernamentale.
Aşa vrea însă să comparăm salariile profesorilor cu alte categorii profesionale. Dezbaterea din ultimele zile am mers pe ideea că profesorii dintr-o dată au luat-o înainte. Eu nu judec dacă la alte categorii profesionale salariile sunt suficiente sau nu, dar vreau să subliniez doar nedreptatea făcută profesorilor în această abordare. Au crescut, prin voinţa Guvernului şi a Parlamentului, salariile diplomaţilor. Şi vă asigur că au crescut enorm. Au crescut salariile judecătorilor. Sistemele militarizate, toate, au salarii rezonabile în raport cu grila de salarii din România. Nu spun că este suficient, dar anul trecut, prin ordonanţe de urgenţă au fost două creşteri consistente în sectorul sanitar. Oare de ce profesorii trebuie să rămână cu salariul plafonat, când există o lege votată în unanimitate în Parlament, când există un act al Curţii Constituţionale care spune că legea este perfect constituţională?
Ca Preşedinte, nu pot intra în acest joc: Loganuri contra profesori. Ori cumpărăm Loganuri de 70 de mii, ori mărim salariile la profesori. Una din două. Opţiunea mea este unică, nu am de ales aici: creşterea salariilor la profesori. Sigur, ca să nu vorbim că zilele trecute s-au găsit două miliarde de roni pentru administraţiile locale, bani îndreptaţi preponderent către clientela politică, bani care parte din ei trebuie să se întoarcă înapoi convertiţi în campanie electorală, dar nu găsim bani pentru profesori. Şi acestea au fost argumente în favoarea promulgării legii. Nu putem să rămânem în demagogie. Mai ales că obiectivul major, acum, după ce doi ani efortul principal a fost pe investiţii şi el trebuie să continue, obiectivul major acum este să stimulăm apropierea de sistemul de educaţie a unor absolvenţi de facultăţi de universităţi valoroşi.
Nu vă vorbesc de 9.000 de suplinitori, dar alte câteva mii sunt profesori care, la testări, au luat nota 1, 2, 3, 4 şi ştiţi foarte bine lucrul acesta. Cu 700 de lei pentru un profesor începător, cu 1.800 de lei pentru un profesor, în mână, net, cu 1.800 de lei pentru un profesor, după 25 de ani de educaţie nu se poate apropia nimeni, cu încredere, de acest sistem, specialiştii valoroşi nu vor veni către educaţie. Aş încheia argumentarea mea spunând că am speranţa că majorarea salariilor profesorilor nu va genera, în acest moment, tensiuni sindicale şi este un apel pe care-l fac la sindicate Îmi dau seama că unele din ele au fost stimulate să acţioneze împotriva măririi salariilor profesorilor, unele fără s-o spună deschis, dar au făcut-o. Apelul meu la sindicate este să se manifeste, dar în această perioadă când s-a intrat pe ultima sută de metri în vederea campaniei şi a alegerilor din 30 noiembrie, corect ar fi să aşteptăm terminarea alegerilor, instalarea unui nou guvern.
Ce pot garanta tuturor este că, în situaţia în care, după alegeri, vom avea un guvern responsabil, ideea "salarii contra reformă şi performanţă" rămâne deschisă, iar ideea "salarii şi gata", pentru voturi, s-a închis şi sper să rămână închisă. Aş vrea să mai fac o menţiune legat de alt dezastru şi cu asta vă asigur că închei, alt dezstru transmis opiniei publice, acela legat de aducerea la zero a investiţiilor. Vreau să vă asigur şi pe dumneavoastră, dar în primul rând pe români şi pe analişti că nu poate fi vorba de afectarea investiţiilor prin creşterea salariiilor profesorilor şi, dacă va fi nevoie, pe principiul performanţă contra salarii şi a funcţionarilor publici, după alegeri, sumele care se duc în aceste măriri care pot genera performanţă, sau trebuie să genereze performanţă, sunt nesemnificative pentru investiţii. Luaţi şi dumneavoastră sumele şi veţi constata că nu se pot construi prea mulţi kilometri de autostrăzi cu banii care se dau pentru profesori.
Investiţiile le avem, puteau să curgă şi anul acesta, dacă guvernul îşi făcea treaba, avem 32 de miliarde de euro la Uniunea Europeană. Sunt 5,5 miliarde de euro pentru infrastructuri şi o bancă europeană de investiţii, care de două ori, la întâlnirile la vârf cu preşedintele şi vicepreşedintele Băncii europene de investiţii, afirmă: "Suntem gata să finanţăm componenta autohtonă la finanţările Uniunii Europene pentru autostrăzi cu un miliard de euro pe an". Deci, problema îngropării investiţiilor pentru mari lucrări de infrastructură este o minciună. Banii care se dau profesorilor nu sunt bani cu care s-ar fi putut face miile de kilometri de autostrăzi, de care avem nevoie. Avem bani de investiţii de la Uniunea Europeană, dar nu îi utilizăm, pentru că banii de la Uniunea Europeană se pot utiliza, ca şi cei de la Banca Europeană de Investiţii, numai sub controlul acestor instituţii, pe când banii de la buget se pot arunca să ne facem că începem tot soiul de proiecte, dar pe care să nu avem forţă să le finalizăm din resurse bugetare.
Oricine este dispus la o discuţie pe această temă, pentru că e mult mai adâncă şi mai profundă, îi stau la dispoziţie, inclusiv dintre analiştii politici şi dintre analiştii economici. Nu mărirea salariilor profesorilor sau a funcţionarilor sau a celor din sănătate pe principiu bani contra reformă este cea care împiedică investiţiile, ci dezinteresul pentru banii europeni, pentru că sunt controlaţi şi corupţia pe banii din buget. Aceştia sunt parametrii în care eu am promulgat astăzi legea creşterii salariilor profesorilor. Vreau să vă spun că nu-mi dau seama, pentru că au existat trei întâlniri, două la care eu am participat, cea de astăzi şi cea de alaltăieri, şi o întâlnire, ieri, la care eu nu am participat - a participat domnul consilier Preda, cu liderii sindicali din Educaţie.
Deci, în aceste condiţii nu-mi dau seama în ce măsură strategia, deşi este afişată pe site Preşedinţiei de circa 10 zile, nu-mi dau seama în ce măsură este însuşită de toate cadrele didactice, dar vreau să se înţeleagă foarte bine că sistemul de educaţie nu mai poate fi menţinut nereformat şi, dacă nu se reformează, nu merită să băgăm banii în el, pentru că nu produce performanţă. De aceea, invitaţia mea către dascăli este să vină la un parteneriat cu mine, cu liderii sindicali care au semnat, cu guvernul viitor, pentru a creşte performanţele sistemului de educaţie. Mai am o rugăminte publică. Cei care vorbesc despre această strategie să o citească întâi, pentru că ea, într-adevăr, generează o revoluţie în sistemul de educaţie românesc şi îl înscrie pe orbita performanţei. În această strategie sunt stabilite şi obiectivele şi sunt stabilite şi mecanismele prin care performanţa în educaţie să fie atinsă.
Vă mulţumesc mult! Vă doresc un weekend plăcut!”
Departamentul de Comunicare Publică
24 Octombrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu