fraternitas

---

(confrerie)
Putea fi o ştire că multe altele… la Realitatea TV am văzut un soi de protest. În ziua de azi toată lumea protestează, nu mai este decât un fapt divers. Un sat întreg protestează în faţa bisericii. Să fie glasul poporului vocea zeilor? Un sat întreg respinge un preot. Cum poţi impune un preot într-un sat care şi-l doreşte de duhovnic pe preotul cel vechi? “Iacaşa!” Era şi un cântec popularizat de grupul Song. Sute de enoriaşi din localitatea Viişoara, judeţul Constanţa, protestează, cu căţel, cu purcel vis-à-vis de suspendarea preotului din sat pentru 30 de zile. De actul suspendări se face vinovată Arhiepiscopia Tomisului. De unde a început totul? În urmă cu aproximativ două săptămâni, Arhiepiscopia Tomisului a hotărât că un preot este prea puţin pentru o biserică şi a mai trimis un preot. Cei din Viişoara însă văd în aceasta o ameninţare la adresa vechiului preot şi nu vor să primească slujirea religioasă de la noul preot.
Faptul că nu este nevoie de doi preoţi în aceiaşi biserică este un lucru confirmat atâta timp cât oamenii simt acest lucru. Ei ştiu cel mai bine, doar pentru ei se săvârşeşte serviciul religios. O doamnă iese din grupul de contestatari şi spune uşor revoltată: “Preotul nostru are har!”. Uite aici începe şi atenţia mea. Tagma preoţească susţine că harul lui Dumnezeu este coborât asupra preotului în tipul hirotonisirii. Preotul va rămâne cu acest har indiferent de ceea ce face el ca om. Pe de altă parte, preoţii acceptă faptul că unii au mai mult har şi alţii mai puţin. Harului i se aplică deci o logică a cuantificării. Chiar aseară auzeam, de la un implicat în Biserica Ortodoxă Română, că indiferent dacă un preot, un înalt prelat, a colaborat cu fosta Securitate, gestul nu poate fi “interpretat” deoarece preotul a continuat să aibă har. Este peste logica umană aşa ceva. Este indiferent dacă faci rău sau bine atâta timp cât eşti înscris în armata binelui. Poate că aceşti oameni ar trebuii să-şi amintească că Iuda era unul dintre apostoli şi totuşi s-a spânzurat în regretul faptelor sale rele.
Pentru ca ridicolul situaţiei să fie maxim, la biserică au venit şi poliţiştii localităţii, dar nu să se alăture demonstraţiilor ci să le spună enoriaşilor că nu au autorizaţie pentru protest. Ar trebui să ne întrebăm dacă legile bisericii, legile mirene, laice, sunt pentru om sau împotriva omului. Există oare o justificare pentru un preot să-şi continue prezenţa atâta timp cât nu este dorit de toţi enoriaşii acolo? Poliţia îşi mai găseşte justificare dacă vine să spună întregului sat că nu are aprobare de la primărie pentru protest? Încep să cred că “suveranitatea poporului” a rămas o inscripţie pe o lespede de mormânt. Nimeni nu o mai înţelege ca atare. Poate că referendumul mai ajută, din când în când, aceşti oameni care se cred dumnezei peste “supuşii” lor să simtă suveranitatea poporului, vocea lui. Spuneam ieri că nu analizez decizia lui Traian Băsescu de a provoca un referendum, că nu analizez pierderile materiale pricinuite de acest referendum, dar că era timpul ca întreaga clasă politică să simtă că poporul poate hotărî în afara părerii lor. Atunci când poporul se va ridica, murmurul lor va întuneca cerul.
Ce poate face legal poporul Viişoarei? Un memoriu prin care cer încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a vechiului preot. Să se adreseze Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române…
Arhiepiscopia Tomisului a decis să trimită o comisie de anchetă care să rezolve acest conflict.
Şi îmi amintesc iar cu durere în suflet acele imagini cu preotul dând în brânci măicuţele afară din locaşul lui. Dar oare acel locaş era al lui sau al Lui? De ce ne gândim că stăpânim peste lucrurile care nu sunt de fapt ale noastre ci ale Bunului Dumnezeu.

Fostul candidat la postul de Patriarh al României, Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, va lansa astăzi, la sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, trei volume de teatru.
La lansare vor vorbi criticul literar Dan C. Mihăilescu, dramaturgul Mircea Ghiţulescu şi poetul clujean Mircea Petean, editorul operei ierarhului.
În cele trei volume vom regăsi “Mioriţa”, “Meşterul Manole”, “Steaua Zimbrului”, “Du-te vreme, vino vreme!”, “Greul Pământului”, “Hoţul de mărgăritare şi fantezia pentru copii” şi “Păhărelul cu nectar”.

Gândul meu este însă, din păcate, mai departe decât gâlceava legată de un părinte din Viişoara sau o lansare de carte, lucruri altfel foarte importante şi ele. Mă gândesc la faptul că preşedintele României a pierdut definitiv statul de mediator între Guvernul României, Parlamentul României şi Societatea Civică. Pe de altă parte, politică în România este mult prea arogantă în acest moment pentru a mai avea bun simţ. România, cetăţenii ei, traversează o zonă tumultuoasă politic tocmai din acest motiv. Consider că într-un astfel de moment este necesară intervenţia Patriarhului României pentru a juca rolul de mediator şi a obţine o concordie a reprezentanţilor fiinţei româneşti. Dacă acest lucru nu se întâmplă foarte repede, tare îmi este teamă că apropiata sesiune a campaniei electorale va sparge un buboi uriaş ce va irumpe purulent peste tot ceea ce există în ţara asta.
De aceea rog pe Înalt Preafericirea Sa să intervină spre rezolvarea acestei situaţii, folosindu-se de harul vorbei şi împăciuirii dat de Bunul Dumnezeu.