(nu există nimic precum schimbarea)
Ar fi murit românii dacă…
De la alegeri încoace politicienii fac politică în defavoarea cetăţeanului. Pentru că nu văd ce folos ar putea avea cetăţeanul din trei ani de frământări.
Ar fi murit cumva Traian Băsescu dacă nu ar fi insistat să-l aducă pe scaunul de premier pe domnul Tăriceanu? Desigur că nu. Fără celebra frază (reprodusă aici aproximativ) “Eu nu voi numi alt prim ministru decât pe domnul Tăriceanu, dacă nu-l votaţi ne vom întoarce la popor”, domnul Tăriceanu ar fi căzut, am fi avut un prim ministru PSD, probabil domnul Năstase, şi democraţia ar fi trecut printr-un moment nou: preşedintele şi Guvernul din culori diferite. Pe undeva această stare mi se pare atât de normală într-o democraţie şi o stare benefică pentru popor, încât aş fixa în cuie această situaţie prin constituţie. Ce nu face bine Guvernul este sancţionat de preşedintele “independent”.
Ar fi murit cumva cei de la alianţa D.A. dacă nu ar fi luptat atâta timp pentru schimbarea conducerii celor două camere? Probabil că nu. După cât se vede nimic nu s-a schimbat în bine sau în rău prin venirea domnului Olteanu la Camera Deputaţilor, nimic nu s-a întâmplat că domnul Văcăroiu a rămas la Senat. Ba aş spune că tot contactul între domnul Văcăroiu şi domnul Băsescu a fost atât de civilizat încât am fost mulţumit pentru prima dată în această legislatură legat de un model comportamental.
Ar fi murit domnul Tăriceanu dacă ar fi plecat de la Guvern şi i-ar fi lăsat locul domnului Solojan, aşa cum era prevăzut? Desigur că nu. Câtă tevatură s-a iscat din gestul neelengant (ca să nu spun altfel) al domnului Tăriceanu de a nu mai lăsa din mână frâele puterii. Să ai un preşedinte absolut necontestat şi să-l trimiţi la plimbare prin PLD… nu se face. Au trecut timpurile în care oamenii politici simţeau momentul istoric al fiinţei lor drept stea călăuzitoare pentru forţa motrice a neamului.
Ar murit forţele coalizate împotriva preşedintelui dacă ar fi urmat sugestia Curţii Constituţionale de a nu face referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu? Dar de ce să facă acest lucru, doar ar fi fost un gest de normalitate într-o ţară civilizată?
Murea domnul Geoană şi PSD-ul dacă susţinea moţiunea depusă de PD, evitând astfel tot scandalul acesta? În acel moment PSD ar fi avut o şansă la guvernare, cred eu.
Ar fi murit Preşedintele dacă ar fi gândit, pentru eventualul prim ministru de după moţiune, o soluţie de compromis a momentului, adică un premier PSD-ist, de exemplu pe Nicolae Văcăroiu? Desigur că nu.
Dar nu le pasă atâta timp cât se simt bine înfipţi în locurile lor de vărf privilegiat. Oamenii vor fi învârtiţi cumva în campania electorală. Atunci da… până la campanie ei pot face ce vor, nu-i aşa, nu este treaba electoratului să intervină în manevrele lor adânc tehnicizate legal. Rezultatul acestor acţiuni eminamente cerebrale nu poate fi înţeles de micul interes de bunăstare debitat cu nonşalanţă de simplul cetăţean.
Mă gândeam să fac un calcul asupra actelor legale care s-au dat absolut pentru a permite sau bloca acţiuni politice. Mă gândeam să fac un calcul asupra perioadei în care nu s-a făcut nimic din cauza jocului politic. Este prea mult de cercetat, sunt prea dese situaţiile în care totul a fost blocat pentru că politicienii se jucau “de-a politica”.
Unde suntem azi? Preşedintele PSD are, în mare, aceleaşi previziuni precum preşedintele Băsescu, doar că ar mai adăuga ceva pe listă.
"Sunt doar trei variante mari şi late: fie un guvern de stânga, în jurul PSD, fie un guvern de dreapta, în jurul PNL, PD sau cine se mai poate aduna, fie un guvern care să aibă o respiraţie ceva mai largă, care să asigure o guvernare până la alegerile viitoare. (…)Dacă domnul Tăriceanu doreşte să vină cu un guvern Tăriceanu III, este problema domniei sale, dar în orice caz varianta că acest guvern rămâne în forma actuală cred că trebuie exclusă din calcul.(…) Preferinţa mea e în continuare un guvern de stânga, cu PSD în centru. Preferinţa domnului Băsescu este un guvern de dreapta, în mod firesc, pentru că a fost ales de electoratul de dreapta."
Ceea ce nu simt efectiv cei ce provoacă cearta politică este că fiecare nelinişte, fiecare lege aiurea, fiecare scumpire, fiecare lună în care se aplică amânarea măririi pensiilor… provoacă morţi premature în rândul populaţiei. Dacă aici, pe Pământ, nu există legi care să-i judece pentru acest genocid, cu speranţă cred că se va face dreptate atunci când fiecare îşi va susţine viaţa în faţa Judecătorului Suprem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu