axis et axon brevis

---

(osie şi axon scurt)
Politica României suferă un proces de definire-redefinire. Problemă în România este că fiecare partid defineşte politica României ca şi cum numai partidul din care fiecare face parte este unica linie directoare la nivel naţional. Desigur, unii dintre membrii PSD par a nu observa că în partidul pe acre cu onoare îl conduc se întâmplă o “dezbatere” revoluţionară de concepte politice. De fapt, bănuiesc că vicepreşedintele PSD, Cristian Diaconescu, nu vrea cu nici un preţ să aleagă între cele două tabere, cel puţin până la limpezirea apelor. După celebra replică a Senatorului Melcilor “eu nu ştiu, nu mă interesează, să se împace”, Cristian Diaconescu trăieşte un vis roz şi spune lumii că partidul nu cunoaşte nici un fel de frământare reală. Mai mult, unitatea de nezdruncinat în jurul membrilor emblemă a PSD ar trebui să se aplice şi României. Este deci normal că Vicepreşedintele PSD Cristian Diaconescu, să definească, la întrunirea Ligii aleşilor locali PSD, "axa de putere" a României, prin “simbolurile României” Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Mircea Geoană.
Nu vorbim de o simplă vorbă aruncată în vânt. Axa Bucureşti-Londra-Washington, pardon, asta era la alt personaj, axa Iliescu-Năstase-Geoană are deja o justificare istorică:
„România şi-a început drumul european cu partidul democratic fondat în 1990 de Ion Iliescu. România europeană s-a construit începând cu guvernul condus de Adrian Năstase. Iar partidul european al unei Românii europene e condus de Mircea Geoană. Asta e axa de putere.”
Domnule Diaconescu, Cristian Diaconescu (să nu-l confundăm cu cel de la PNŢ), nu-mi pot exprima admiraţia decât prin… aplauze. Bravo! Bravo!
În altă zonă a României, dar şi a PSD-ului, domnul Marian Vanghelie defineşte şi domnia sa o axă pentru România de data aceasta nu definită de trei punct (trei puncte definesc, desigur, un plan) şi de un singur punct. Profund inimosul primar. Locul geometric al dreptelor care trec printr-un punct este întreg spaţiul. Iată că Mircea Geoană (căci el este acest punct) nu mai este axa PSD, axa României, ci axa întregului univers cosmic. În astfel de condiţii, preşedinţia României devine un lucru mărunt, mărunt. Sunt normale deci declaraţii de tipul:
„Ne batem noi între noi, dar dacă se ia cineva de un pesedist, îl călcăm în picioare. Îl respectăm pe Ion Iliescu pentru tot ce a făcut pentru partid şi România, îl respectăm pe Mircea Geoană, care va conduce România şi dacă vrea şi dacă nu vrea Traian Băsescu” (…) „PSD este Mircea Geoană, un preşedinte puternic care va conduce această ţară”.
Restul discursului pare apocaliptic „Ne-am întâlnit aici ca să-l ia fiorile pe Traian Băsescu”, PSD poate să-i „bată” pe Traian Băsescu şi pe Călin Popescu Tăriceanu, „Traian Băsescu şi Tăriceanu să plece acasă. Să plece acasă şi David şi ceilalţi oameni incapabili şi proşti”, Radu Berceanu, Relu Fenechiu, Ionel Manţog şi Adriean Videanu, sunt „hoţi”, „Ăştia nu ştiu nici să fure, cum să conducă ăştia România?”. Într-un cuvânt, doamnelor şi domnilor… Marian Vanghelie. Dacă îi daţi un punct de sprijin fix, va răsturna întreg universul.