vineri, noiembrie 16, 2007
contumacia politia et relativitas generalis
(aroganţă politică şi relativitatea generalizată)
Foaie verde de Nicholas Frank Taubman
Ne-ai surprins de am rămas cu toţi exact fazan.
Ce făcuşi bre, Nea Nicu, ai vrut să fi Frank cu noi? Păi nu scrie la manualul pentru românii că poporul nostru este mândru, ospitalier şi încăpăţânat? Şi unde ai făcut asta, tocmai pe domeniul public al mass-mediei?
Păi niciodată nu trebuie să fi surprins de uragane, ele vin pe pregătite. Păi să spui domnia ta, altfel un om plăcut şi inteligent, că "atunci când un post de televiziune a difuzat recent un reportaj referitor la un presupus act de corupţie al unui oficial, reacţia unora a fost de a ataca instituţia de presă şi jurnaliştii care au realizat reportajul". Noi nu permitem ca alţii decât noi să ne omoare defectele, suntem mândrii de ele şi ele de noi. Şi asta pentru că pe noi ne reprezintă defectele noastre. Este acelaşi lucru cu a spune cuvântul negru (“negro” sau, mai rău, “nigger”) unui afro-american în America. El îl poate spune cât vrea, cel care nu este de culoare nu poate, pentru că este incorect din punct de vedere politic. Înţelegeţi? Păi se poate să decapitaţi pe toţi românii spunând "Ştim că există întotdeauna tentaţia de a omorî mesajul (...). Dar rolul jurnalismului de investigaţie este mult prea important pentru a fi pus în pericol în acest mod", (…) "ar trebui să-şi consolideze propriul sentiment al responsabilităţii, în loc să încerce să restricţioneze eforturile unei prese libere de a-şi exercita rolul legitim în România, prin incriminarea eforturilor jurnalistice sau prin intimidarea presei independente".
Domnule Taubman, poate că Centrul pentru Jurnalism Independent şi Agenţia de Monitorizare a Presei v-a spus că sunt îngrijoraţi relativ la amendamentelor aduse Codului penal şi Codului de procedură penală prin locurile sensibile, dar vă spuneau şi ei în calitate de prieten al României, nu cred că v-a cerut cineva să luaţi o poziţie oficială în calitate de ambasador.
Nici nu încheie bine domnul ambasador să taie coadă pisicii pe măsură de prezervare a căldurii pe timp de iarnă, că şi sării la beregata domniei sale şeful Camerei Deputaţilor. Amintesc că onor Camera Deputaţilor face parte, încă, din Parlamentul României. Domnul Olteanu (susnumitul şef) este deci parte a Parlamentului. Păi bine măi dragă, domnule preşedinte Olteanu Bogdan, ce înseamnă parlamentul? Nu sunt chiar de meserie, dar parcă vine din francezul “parlement” adică parle-ment. “Parle” înseamnă exprimarea cu ajutorul cuvintelor, “-ment” este un sufix provenit din latină ce reprezintă minciună, inteligenţă, minte, spirit, manieră, model… Pe scurt, să vorbeşti cu cap, să-l minţi, să-l îmbrobodeşti. Domnia ta spui ce crezi în calitate de reprezentant a unei instituţii care gândeşte, vorbeşte şi minte ca mod de definire? Cuvântul a fost creat să ascundă gândul nu să-l etaleze nonşalant.
Cuvântul de început al liberalului Bogdan Olteanu exprimă părerea că OUG 60/2006 de modificare a Codului de procedură penală şi a altor legi, nu face nici un fel de atingere presei.
Ca element de noutate, varianta recentă a reglementările ating prevederile articolului 195 din Codul penal, referitor la violarea secretului corespondenţei. Se precizează, în clar, o referire directă la “divulgarea” conţinutului unui element de corespondenţă.
Un alt alineat al articolului 195, "cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului acesteia, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, sau înregistrate audio ori video, fără drept, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de acesta din greşeală sau din întâmplare". Modificarea: "sau înregistrate audio ori video, fără drept".
Cui se aplică această prevedere? Dacă unui procuror îi cade în mână o scrisoare deschisă care relevă un fapt incriminant pentru cineva, o poate divulga altcuiva, de exemplu un coleg de serviciu, un judecător, oricui? Dovezile obţinute de o un serviciu de informaţii prin spionarea telefoanelor, emailurilor, mesajelor de tip chat sau chiar publice, de tip IRC, pot fi “divulgate”. Neah! De ce? Pentru că există alt alineat: "dacă faptele prevăzute la alineatele 1 şi 2 au fost săvârşite de către o persoană în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu depăşirea limitelor acestora, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi". Reglementarea a fost justificat introdusă pentru respectarea dreptului la viaţă privată. Dar ce înseamnă depăşirea atribuţiilor de serviciu? Olteanu sugerează (pe baza propriei judecăţi) că responsabilitatea păstrării confidenţialităţii acestor informaţii revine exclusiv reprezentanţilor autorităţilor publice (judecători, procurori, poliţişti). Adică? "Divulgarea conţinutului unor informaţii confidenţiale nu se referă la prezentarea acestora în mass-media de către ziarişti. În momentul în care un jurnalist intră în posesia unor astfel de materiale el nu este împiedicat să le facă publice". Păi de ce nu scrie aşa: ziariştii au voie… toţi cetăţenii au voie, mai puţin judecătorii, procurorii şi poliţiştii. De ce trebuie să fie legea atât de sinuoasă încât să sară presa în sus de doi metri.
"Celebrul caz al hărţilor militare de la Focşani, situaţie în care instanţa de judecată a decis că jurnalistul care le-a făcut publice nu a comis nici o ilegalitate". Atunci nu, dar acum, cu noua lege…?
"Jurnalistul are doar datoria de a respecta normele de deontologie profesională privitor la obligaţia de a difuza informaţii cu caracter public", dar mai ales de a respecta legile ţării, aş spune eu. Doar nu este ziaristul în afara legii.
Amendamentele pentru Codul Penal şi Codul de Procedură penală „sunt destul de îngrijorătoare, pentru români şi pentru prieteni ai României”, consideră Ambasadorul SUA la Bucureşti. "Au fost adoptate aproape fără dezbateri”, aproape fără consultări cu autorităţile juridiciare şi cele responsabile de aplicarea legii, aproape fără transparenţă sau responsabilitate pentru opinia publică. Ce aproape? Atât de aproape că le-a lovit frontal. Nici un fel de dezbatere, nici un fel de responabilitate, nici o discuţie măcar, o înjurătură, cum la noi în parlament se mai obişnuieşte. S-a votat cu o viteză de spuneai că parlamentarii fac înviorare. Mâna sus, apăsaţi, relaxaţi, mâna sus, apăsaţi, relaxaţi. Un doi trei, un doi trei… în ritm de vals. Şi mai zice domnul Taubman „nu ar fi trebuit mers pe astfel de căi scurte în detrimentul parcurgerii unui proces democratic, normal şi responsabil".
Cine spunea acum câteva zile că nu prin referendum se fac legile ci prin trecerea lor prin parlament… să fi fost de la PNL? Nu mai ştiu sigur. Şi Taubman continuă "Ştim că aceste probleme există în România, există în orice societate, inclusiv în cea din care provin eu. Nu este imaginaţia noastră; am văzut cu ochii noştri inclusiv în ultimele săptămâni". (…) "Instrumentele şi tehnicile de anchetă pe care aceşti parlamentari doresc să le elimine în România sunt exact cele care sunt folosite la scară largă atât în Europa, cât şi în Statele Unite în scopul de protejare a bunului public şi de tragere la răspundere a oficialilor de la toate nivelurile" (…) "Nu sunt avocat şi nici judecător, dar bunul simţ ne spune că o lege care ar face aproape imposibile activităţile de percheziţie ale poliţiei, dacă nu informează suspectul în prealabil - de exemplu într-un caz de trafic de droguri - este o lege proastă" (…) "Este oare logic să legiferezi o limită de 6 luni pentru anchetele penale? Foarte puţini capi ai mafiei ar fi fost vreodată condamnaţi sau arestaţi pe o astfel de bază juridică". (…) "Este oare logic ca suspecţii reţinuţi - inclusiv criminali sau violatori - să fie eliberaţi din arest după 24 de ore dacă avocatul apărării nu se prezintă în faţa instanţei?" (…) "propunerea de ridicare a pragului economic pentru infracţiunile cu consecinţe deosebit de grave la o cifră uluitoare - echivalentul a 9 milioane de euro." (…) "Este oare logic? Oare aceste tipuri de schimbări sunt în interesul României şi al românilor? Vor trimite oare aceste schimbări un semnal pozitiv în străinătate, conform căruia România rămâne angajată în procesul de reformare a sistemului judiciar şi de combatere a corupţiei".
Am tot citit în speranţa că am să găsesc ceva jignitor sau care să nu fie la locul lui sau care să nu fie adevărat. Nu am găsit nimic. Singurul lucru care ar putea să nu convină deputaţilor şi parlamentarilor în general este că li s-a descoperit lipsa de interes pentru legile ţării, lipsa de interes pentru binele ţării, lipsa de interes… în general. Cineva vine cu o lege care trebuie să sancţioneze faptul că au fost dati în vileag cu acţiunea caltaboşul, strecoară pe tăcute legea în parlament, cum se cam face astăzi şi cu legi aprobate tacit, şi se bazează pe lenea celorlalţi. Ceilalţi au lenea pe căciulă şi nu pot spune că au votat cu lipsă de interes, trebuie să susţină că ştiau ce fac.
Nu mai vrem, nici un pic
Taubman să ne violenteze mental, sentimental şi fi-zic
“Rău” face un parlamentar când are onoarea “nereperată”
„Este cazul ca domnul Taubman să-şi canalizeze acţiunile pe reprezentarea intereselor SUA în România. Dacă doreşte să se pronunţe asupra constrângerilor asupra libertăţii aduse prin recenta legislaţie din SUA, după 2001, este liber să o facă”. Declaraţia îi aparţine domnului Bogdan Olteanu. Nu s-a oprit aici, nu nu nu. „În România, legislaţia o fac românii. Faptul că domnul Taubman şi-a obţinut mandatul de ambasador într-un mod în care, în România, ar fi considerat corupţie, nu-i permite să facă, în România, declaraţii care, făcute de un ambasador european în SUA, ar fi dezavuate de Congresul american”. Combate bine stimabilul, dar fiind de la Camera Deputaţilor, reprezintă Bogdan Olteanu chiar vocea patriotului naţionale? Cred că nici măcar vocea patriotului naţional-liberale.
Ping-bing-barabum întră în vorbă, neîntrebat, şi domnul Cozmin Guşă, şeful în garanţie (non-expirat) al PIN: Domnule, domnule…!
Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor să adopte de urgenţă o poziţie prin care delimiteze poziţia forului legislativ de cea exprimată de Olteanu în legătură cu ambasadorul SUA la Bucureşti.
Probabil că cineva a dat un telefon domnului Guşă şi l-a întrebat: Băi Cozmine, ce spui frate de ce tocmai a spus Bogdan?
"Intervenţia ambasadorului Taubman, pe care nu am motive să-l simpatizez de la începutul mandatului său, este una corectă şi care poate să sprijine procesul complicat al luptei anticorupţie în România. În acelaşi timp, îmi exprim mirarea că preşedintele Camerei Deputaţilor a emis o asemenea opinie legat de declaraţia domnului Taubman, care, pe lângă faptul că este incorectă, poate să evoce chiar implicarea Parlamentului ca instituţie într-o luptă subiectivă a liderilor PNL de a-şi proteja corupţii faţă de presiunile DNA", a declarat Guşă pentru MEDIAFAX.
Vicepreşedintele PRM Lucian Bolcaş, foarte activ de la un timp, a declarat imediat că un ambasador nu are menirea să facă aprecieri la adresa Parlamentului. URA!!! Că un ambasador nu are menirea să facă aprecieri la adresa legislaţiei. URAAAA!!!. S-a referit desigur tot la afirmaţiile ambasadorului SUA la Bucureşti Nicholas Taubman privind modificările la Codul Penal şi Codul de procedură penală. Apoi domnul Bolcaş, care este în esenţă un om fin şi elegant, chiar dacă nu foarte diplomat în formulări, dar de cele mai multe ori bine intenţionat (personal îl simpatizez un pic de tot şi mă bucur că vorbeşte în locul lui Vadim), a mai adăugat că personal, are o serie întreagă de critici de adus modificărilor făcute la Codul penal şi Codul de procedură penală, (mă întreb de ce a votat PRM-ul pro dacă era contra) dar nu consideră că un ambasador, chiar şi ambasadorul SUA, poate să-şi permită astfel de judecăţi la adresa legilor votate de Parlamentul României. "Ca să-ţi respecţi rangul diplomatic trebuie să te comporţi conform uzanţelor diplomatice". Fără să vrea, domnia sa Bolcaş a dat un sfat de diplomaţie unui diplomat străin, adică aceiaşi greşeală pe care o reproşa.
Conservatorii rămân, desigur, conservatori. Sergiu Andon, care este şi preşedintele Comisiei Juridice (mulţi preşedinţi are ţara asta) s-a exprimat asupra discursului lui Nicholas Taubman ca fiind un "amestec incalaficabil în activitatea unei înalte instituţii a statului român". Asta pe de o parte. Pentru că pe de altă parte, concluziile sunt greşite, "bazate pe informaţii greşite şi pe o părere subiectivă". De unde o fi luat informaţia ambasadorul Taubman? Acest lucru nu este însă spus de domnul Sergiu Andon, în schimb… "În schimb, dezinformează, anunţând că a discutat cu toţi factorii responsabili, în realitate a ascultat o singură voce sau câteva voci unilaterale. Am văzut că a declarat că nu este nici avocat, nici judecător, îi spun cu calm şi francheţe că nu este nici ambasador".
Am rămas un pic pe gânduri. Ce înseamnă voci unilaterale. Probabil că sunt şi voci bifonice, stereo, cvadrofonice, 5.1, 7.1, Digital Dolby Prelogic II.
Ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicolas Frank Taubman, se simte un pic încolţit. Probabil că nu se aşteptase ca ceea ce declară el să fie mai mult de o discuţie liberă de cafenea. Ori poate că planul era să… De fapt nu mai cred în instituţii diabolice şi super-inteligente care fac planuri cu 10 mutări înainte. Ambasadorul aduce o nuanţare şi precizează că ceea ce a spus nu au venit ca mesaj din partea SUA ci din partea unui om care se consideră prieten al României. Domnule Ambasador, eu aşa am şi receptat, un mesaj de la cineva din afară. "Am vorbit în calitate de prieten al României, ţara care este unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai Statelor Unite ale Americii. Atunci când voi observa probleme care ar putea afecta aceasta relaţie strânsă, voi continua să îmi exprim punctul de vedere. Consider că opiniile mele au fost clare şi le susţin”.
Cine bate seara la fereastra me?
Cine bate seara la fereastra me?
Eu sunt dragă Românie din Marea Britanie! şi nu mă mai pot ţine…
De fapt trebuia să fie “Who is nocking at my fucking window in the middle of the night?…”
Când te baţi cu cineva şi nu ştii ce să faci, sună un prieten. Prietenul s-a dovedit a fi Ambasada Britanică la Bucureşti. Pentru cine prieten? Habar nu am, toţi par a fi prieteni. "Împărtăşim îngrijorarea guvernului SUA că, în cazul în care sunt aprobate în forma actuală, amendamentele propuse la Codul Penal şi Codul de procedură penală ar putea diminua capacitatea autorităţilor române de a investiga şi urmări în justiţie persoanele suspectate într-o gamă largă de infracţiuni grave, dar şi eficienţa cooperării dintre Marea Britanie şi România împotriva fenomenului infracţional care ne afectează pe noi toţi". (…) "Pe parcursul ultimului an, Marea Britanie a finanţat proiecte bilaterale în valoare de două milioane de euro, asistând România în reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, securizarea graniţelor şi dezvoltarea administraţiei locale". (…)
Iată că şi Ion Iliescu găseşte cu cale să intervină cu cuvântul de ordine “impardonabil”. "Mă întreb cum ar reacţiona Congresul SUA dacă, nu ambasadorul României, ci un ambasador dintr-o ţară europeană şi-ar permite aprecieri asupra calităţii actelor elaborate şi deciziilor adoptate de Parlamentul american". (…) "Poate să fie şi de bună credinţă. Omul poate să aibă orice fel de părere, dar sunt şi căi de a putea transmite în mod amical autorităţilor româneşti, chiar la Parlament, punctul său de vedere. Dar să iasă public cu astfel de aprecieri, mi se pare impardonabil pentru un diplomat". (…) "Ne-am aflat într-o perioadă de subordonare faţă de Moscova. Eu nu-mi amintesc, vreodată, vreun ambasador sovietic să-şi fi permis public să iasă cu declaraţii critice la adresa realităţilor din ţară".
Abia aici Ion Iliescu transmite nu mesaj puternic, pericolul de a schimba şeaua, iapa şi hăţurile ruseşti cu unele americane.
Spre miezul nopţii, Preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, a apărut la o emisiune la Realitatea TV unde s-a dezbătut situaţia creată. În cadrul acestei emisiuni, Bogdan Olteanu se întreba retoric "ce-ar fi spus românii dacă în 2000 preşedintele Ion Iliescu numea ambasador un finanţator al campaniei sale electorale sau dacă Traian Băsescu îl numea pe răposatul Anghelescu". Probabil prietenii ştiu de ce. Eu ştiu că ţigările Anghelescu nu prea era OK. Între timp m-am lăsat de fumat. Domnul Bogdan Olteanu a adus cei trei ziarişti aflaţi la emisiunea 100%, Turcescu, Popescu şi Hurezeanu, într-un stadiu de frustrare maximă, destul de aproape de paroxism, atunci când întrebat dacă nu regretă nimic, dacă retractează ceva din aceste afirmaţii şi dacă nu cumva a făcut "o gafă", a răspuns, sper că am reţinut bine: "E foarte posibil să fi făcut, din interpretarea dumneavoastră. Ceea ce gândesc eu, rămâne pentru mine".
Poate că da domnul Preşedinte al Camerei Deputaţiilor, dar efectele le tragem cu greu restul dintre noi. Mai ştiţi cine suntem noi? Cei mici care împingem votul în urnă.
Dar cine e “prietenul” sunat de domnul Olteanu? Cineva cu totul neaşteptat, domnul George Funar. Domnul Funar ne-a obişnuit cu reacţii şi afirmaţii tranşante, fără drept de apel, fără zâmbetul pe care l-ai aştepta de la astfel de afirmaţii, un zâmbet care să trădeze o glumă. "Se pare că ambasadorul SUA la Bucureşti a confundat România cu o colonie americană de pe alte continente şi şi-a permis, sau nu ştie pe ce lume trăieşte, să se amestece în treburile interne ale României şi să critice textul unor legi votate în Parlament”. Şi a mai adăugat domnul Funar la funcţia de ambasador SUA o calitate, probabil diplomatică, de "negustor priceput de bujii şi piese de schimb la maşini”.
Dar nu s-a oprit aici: “În mod normal, premierul Tăriceanu la un asemenea amestec grav în treburile interne ale României trebuia să convoace Guvernul de îndată şi să decidă expulzarea ambasadorului american din România, să-l declare persona non grata, să-l împacheteze şi să-l pună în avion cu direcţia Washington. Nu au făcut-o. Sunt oameni fără coloană vertebrală şi fără demnitate”. (…) "Americanii au provocat un război diplomatic şi trebuie să suporte consecinţele şi să-şi retragă ambasadorul. Dar sunt convins că nimeni dintre autorităţile române nu-l vor informa pe preşedintele american despre această gafă diplomatică şi să-i ceară să-şi retragă ambasadorul” (…) "Nicholas F. Taubman a căutat să-l sprijine pe preşedintele Traian Băsescu şi să dea în Parlamentul României".
Domnul Funar are o mutare de şah la rege. Se obişnuieşte ca atunci când un stat cere retragerea unui ambasador, să ceară acelaşi lucru şi celălalt stat. Decât că noi nu avem încă ambasador în SUA. Şi întreb eu, simţind un pic de rece pe coloană, cine va atenua prostioara asta care a născut, poate, uragane acolo, în SUA?
Doamne… şi cât s-au chinuit românii să intre în NATO! Poate că ar fi trebuit să se chinuiască nu românii ci cei care acum au făcut din ţânţar ditamai balenoiul înfierbântat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
Eu cred ca in calitatea sa de diplomat d-l Taubman si-a depasit clar atributiile.Oricum am suci-o ,chestia seamana cu amestec in bucataria noastra interna, cetateanul nu este la prima abatere si cred ca trebuia ca cineva sa- i dea peste gura.Motivatia ca-i mare prieten al Romaniei nu-i credibila, intrucat in atare situatie trebuia sa dea sfatul intrun cadru restrans, fara implicarea presei.Culmea e ca a plasat observatiile sale exact intr-o prelegere sustinuta in fata unor ONG,care din intimplare, sint subventionate serios din directia oceanului..Si atunci , daca n-a facut-o ca prieten , ce mai ramane? Ramane ca a facut-o ca prieten darn u al Romaniei , ci al presedintelui nostrum.Sa nu creada cineva ca d-l Taubman murea de dragul Romaniei asa deodata.Va spun sa stati linistiti ,americanii stiu sa-si urmareasca foarte bine interesele , dar numai pe ale lor .Daca murea de dragul nostru, de ce nu a intervenit foarte prompt cind Theo Peter a fost omorat de un american beat urcat la volan?Din contra, aici a fost complice la disparitia vinovatului.
In privinta reactiei romanesti, eu consider ca a fost normala insa am retineri in ceea ce priveste eficienta
Argus
Nicholas Frank Taubman şi-a depăşit mandatul de ambasador, acest lucru este clar. Din fericire, în lumea de azi nu primeşti una peste gură pentru că spui ceva, orice ai spune. Vorbim doar şi în România despre libertatea cuvântului. Poate că pe stradă "se întâmplă" un răspuns violent la o "înjurătură". La nivel de relaţie interstatale nu poate fi vorba de aşa ceva. Domnul Olteanu s-a băgat într-o situaţie care nu stătea în atribuţiunile lui. El trebuia să solicite ministerului de externe să intervină, putea să ceară preşedintului să intervină, putea să depună la ambasadă un protest oficial sub forma unei coli de hârtie care conţinea explicaţia protestului, eventual se putea pune incidentul în discuţia camerelor reunite ale parlamentului.
Şi mai este o problemă. Domnul Olteanu nu a spus "consider că ambasadorul Nicholas Frank Taubman şi-a depăşit atribuţiile... şi atât. El a atacat, la rândul lui, sistemul de legi americane.
Şi cu asta ce am făcut?
Pentru că una este o inabilitate a ambasadorului şi alta este o declaraţie oficială a şefului Camerei Deputaţilor împotriva unui stat partener. Eu nu am o problemă cu faptul că domnul Olteanu a reacţionat, am o problemă cu faptul că a reacţionat ca un copil. Pe lângă faptul că a avut o reacţie care face probleme României fără a obţine nimic real în schimb, mă întreb dacă aceste reacţii copilăreşti nu se aplică actului de elaborare a legilor. De unde ştiu eu că 90% din legile de România nu sunt făcute astfel încât să fie, nu pentru România ci împotriva lui Băsescu, sau a mai ştiu eu cui. Am văzut până acum cel puţin 10 legi făcute special pentru a bloca acţiunile lui Băsescu, a fost o lege care se lega de un procent de participare la referendum pentru a demite mai uşor preşedinte (practic avea nevoie de mai multe voturi decât la alegeri), a mai fost o lege care spunea că orice căpitan de vas a colaborat cu securitatea ca poliţie politică, am văzut o lege a votului uninominal menită să blocheze referendumul preşedintelui, încă o lege care încerca să nu pună în coincidenţă de desfăşurare a referendumului cu alegerile de orice fel... tot felul de prostioare copilăreşti vădite împotriva preşedintelui României şi a acţiunilor sale, plus alte câteva legi care erau cu adresă spre afaceri. Nu mă interesează un război politic între ei, aş vrea un război politic care să producă ce e mai bun pentru noi. Eu nu simt de foarte mult timp că politica în România se face pentru popor. Şi atunci mă deranjează faptul că astfel de lucruri se întâmplă în parlamentul ţării mele, pe spatele poporului meu, într-un moment în care avem cuţitul la os.
Nicholas Frank Taubman... este cu totul altceva. Există soluţii pentru oricine şi orice. Dar de ce să am pretenţii de la el, nu este al meu. Ai mei sunt cei din Parlamentul Românesc. De la ei mă aştept şi cer să mă reprezinte cu cinste.
Se vede foarte clar ca bogdan olteanu este un prostalau , ajuns din intamplare la sefia camerei Deputatilor , in calitatea lui de fin al lui tariceanu !
Scuze,
Am postat gresit pe firul de mai jos. Aici trebuia sa fie postarea, deci reiau:
ion adrian spunea...
Esti ironic si delicat.
Sare din locul sau, "slinosenia" sa muscat de c...si de orgoliu si plin de maretia parlamentului...pe care-l face de mult de ras.
Care Parlament, o adunatura de gainari, de panglicari, de potentiali si complici ai infractorilor, de javrute care nu se mai satura de privilegii. Care Parlament sau parlamentari Bibliotecarule.
Daca am avea demnitate si fiind noi in democratie deci fara violenta ce-ar fi daca doua, trei milioane de scarbiti de situatie ar face gestul invers fata de oportunistii vorbitori de russoldoveneasca si ar cere o frumoasa renuntare la o cetatenie care este sub demnitatea lor umana?
16 noiembrie 2007 20:54
ion adrian spunea...
Desi nu sunt de acord cu ideea ca uninominalul in doua tururi ar fi mai potrivit democratiei decat sistemul mixt, cred ca incep sa-i dau dreptate lui Basescu care vrea dintr-o miscare sa scape de javrimea celor 322.
16 noiembrie 2007 20:56
Ceea ce m-a întărâtat cu adevărat a fost că am auzit de câteva ori din partea parlamentarilor că nu contează, referendumul că parlamentul face tot ce vrea el.
Se vor cheltui bani degeaba la referendum, pt ca nu stiu cati oameni politici isi doresc cu adevarat asta.
In 4 decembrie 2004, Teo Peter moare intr-un accident provocat de un puscas marin, cetateanul american Cristopher VanGoethem. In numai cateva ore, puscasul american este scos din tara si trimis in SUA. Marea justitie americana il absolva de orice vina in uciderea artistului roman. Nu a primit nici o pedeapsa. Vedem zilnic, pe canalul de televiziune AnimalPlanet ca orice american care aplica rele tratamente unui caine sau unei pisici in america poate fi condamnat. Teo Peter a fost considerat de justitia americana mai putin decat o pisica! Este ironic si lipsit de bun simt ca un ambasador al SUA, tara care are in urma o asemenea istorie legata de justitia sa in raport cu un cetatean roman, sa se pronunte asupra justitiei romanesti sau asupra unei legi in domeniu. SUA nu avea oricum dreptul -cf. dreptului diplomatic - sa spuna ceva despre activitatea legislativului nostru. Dar, prin modul in care l-a sustras pe puscasul marin justitiei romane si prin completa sa absolvire de crima, a pierdut orice drept moral sa se pronunte in asemenea probleme in Romania. Olteanu l-a jignit personal pe ambasador si asta nu se face! DAr eu, ca cetatean roman, resping orice alegatie a oricarui demnitar american referitoare la justitia romana. Au spalat putina cu criminalul din Romania in 2004. Ne-a durut pe toti. Ma tem ca Excelenta Sa a pierdut un bun prilej de a tacea!
Bibliotecaru
S-o luam metodic: “una peste gura” cred ca m-ati inteles ca este la figurat si avand in vedere ca Taubman este la a treia “gafa”de acest gen trebuia intervenit mai dur ca poate o tine minte in viitor ce este permis si ce nu la asemenea nivel de relatii interstatale;
Desigur sunt de acord ca Olteanu s-a manifestat copilareste si nediplomatic , dar in postura sa de Presedinte al Parlamentului Romaniei avea tot dreptul la o reactie, mai ales ca interventia lui Taubman facea trimitere directa la Parlament;
In privinta Ministerului de Externe, acesta trebuia sa se sesizeze singur sis a reactioneze intrucat aspectul intra in indatoririle sale de serviciu;
Denumiti gresit interventia lui Taubman “inabilitate” pentru ca el este la a treia interventie de acest gen si deci aici e vorba de vadita intentie rauvoitoare.V-am mai spus ca motivatia sa ca “a fost sfat prietenesc” nu tine pentru ca a facut gestul in mod public in fata ONG-urilor intretinute cu bani de peste ocean;
In ceea ce priveste legile date de Parlamentul roman, dvs. constatati tarziu acest lucru.Va pot spune ca majoritatea legilor (cam 90 %) au fost elaborate si aprobate special ca sa favorizeze diverse grupuri de interese, dupa influentele pe care acestea le-au avut in Comisiile de specialitate si apoi in Parlament.Deci majoritatea sunt partizane si in general nu sunt in folosul poporului;
Totodata razboiul dintre Presedinte si Parlament, dintre Presedinte si Tariceanu desigur ca n-aduce nimic in folosul tarii, cum de altfel din 1989 si pina acum in toate institutiile de stat din Romania
s-au intreprins masuri NUMAI IN FOLOSUL UNOR GRUPE DE OAMENI, A UNOR CERCURI DE INTERESE.Dupa mine aceasta e relitatea si de asta tara se afla in halul acesta.
Argus
@ elena iliescu
De aceea sunt trist. Nici măcar electoratul nu sesizează că domnia sa "EL" este întrebat, toţi se gândesc la ce vor politicienii. În ce ţară suntem noi, în ce şară mâncăm, bem, iubim, în ce ţară existăm ca fiinţă dacă electoratul se gândeşte la cel pe care îl susţine şi nu la propria perosană, o ţară în care electoratul este de acord cu ceva numai pentru că un om pe care îl admiră a zis acel ceva. Oameni buni, ar trebui să fie invers, ei să asculte ce vorbim noi şi să silească la a ne mulţumi. Nu are nici cea mai mică importanţă ce vor ei. Ei trebuie să vrea ce vrem NOI, ce e mai bine pentru NOI. Dacă referendumul spune Da, aşa trebuie să fie. Dacă referendumul Nu, vor începe iar o şuşă care cântă fals şi cine ştie ce hotărăsc, poate că nu mai e nevoie de alegeri, poate că sunt aleşi pe viaţă iar noii veniţi să fie aleşi tot de ei, ca la Academie. Nu-i poate opri decât referendumul. Poate că propunerea lui Băsescu (şi am înţeles că şi a PSD-ului) nu este ideală, dar măcar taie coada câinelui dintr-o lovitură şi nu câte un milimetru pe zi.
Încep să simt neplăcerea de a mă îmbiba de impresia că electoratul nu mai are capacitate de a înţelege faptul că EL hotărăşte iar EI sunt nişte simpli reprezentanţi.
Rămân la părerea mea, orice ar fi spus ambasadorul, cu sau fără mandat politic din partea SUA, îndreptăţit sau nu, oficialii români nu ar fi trebuit să trâmbiţeze fiecare câte o notă ci să stabilească o partitură oficială, un răspuns înaintat pe cale oficială, oricare ar fi fost acel răspuns. Faptul că oficiali români au început să ţipe injurii la adresa Americii, când de fapt supărarea era la nivel de ambasador, nu are cum să fie OK. Nu-ţi place politica americană, nu-ţi place legea americană... de ce atunci te-ai luptat să ajungi în NATO. Nu a existat nici un partid politic care să ţipe, "Nu intraţi în NATO că uite ce legi au americanii!".
Calea normală era cea a dialogului civilizat. A enervat ambasadorul, trebuia trimis o scrisoare de protest către Bush, oricum un act oficial, normal şi ponderat.
In plus chiar daca ambasadorul a facut o "indiscretie", raspunsul a fost de nivelul unui golan oarecare atac la peroana asa ca nici nu merita sa discutam. S-a aratat sentimentul real ptr America al Gizelei Vass, pardon al lui B.O., ca sa dau si eu exemplu de atac si la familie.
Un alt Anonim decat precedentul :
Stimate domnule giconet, zis si Bibliotecaru,
Am descoperit abia acum acest blog si sunt incantat de articolele dvs., mai toate postate sub un titlu in latina. Disecarea cazului Olteanu-Taubman e excelenta, un jurnalism de internet de cea mai buna calitate. As dori sa stiu mai multe despre dvs.: cum se face ca sunteti asa versat in probleme juridice, din ce studii provine eruditia dvs. ce ma farmeca, ce semnificatie sa acord faptului ca in fotografia ce insoteste blogul v-ati infasurat intr-un fel de burnus arabesc etc. In orice caz, chiar si fara aceste informatii, ati castigat un fidel cititor al acestui blog.
N. Raducanu
P.S. Si inca ceva : nu credeti ca ar trebui sa eliminati din titlul blogului cuvantul (dezinformare) si sa lasati doar "informare" ?
Vă mulţumesc pentru aprecierile pozitive N. Răducanu. Îmi asum faptul că nu verific întotdeauna informaţiile din trei surse de încredere, de aici şi pericolul de de informaţie eronată, adică (dez)informare.
Trimiteți un comentariu