(adâncimi purpurii)
Concertul Deep Purple la Bucureşti a fost un amestec inedit de melodii intrate în gestiunea genetică a lumii ("Smoke On The Water", "Strange Kind Of Woman" şi "Black Night"), melodii inedite ale trupei, precum şi mai inedita prezenţă a unora dintre cele mai cunoscute filoane populare româneşti gestionate prin Ciocârlia. Să nu uităm evenimente pur româneşti de tipul penelor de sunet. Am putea spune că trupa Deep Purple a cântat româneşte cu o uşoară briză occidentală.
Stadionul Cotroceni din Bucureşti a găzduit aproximativ 10.000 de spectatori. Rupt din campania electorală (sau tocmai ca element al campaniei electorale), premierul Călin Popescu Tăriceanu a asistat la show.
Debutul s-a construit în jurul "Pictures Of Home", apoi riff-ul de chitară a condus la "Things I Never Said" şi "Strange Kind Of Woman". Publicul a fost nemulţumit de aliniamentul tehnicii şi s-a manifestat ca atare. Situaţia s-a rezolvat numai când Don Airey a interpretat un solo la claviaturi: Rahmaninov-Mozart-Enescu.
În show au mai fost melodii mai noi ca "Rapture Of The Deep", "Space Truckin'", "Lazy", "Hush", "Strange Kind Of Woman" sau "Black Night". Publicul a aşteptat şi nu a venit "Child in Time" şi "When a Blind Man Cries".
Per total, un efort pentru trupă dublat de o organizare şi o producţie slăbuţă.
Din anul 1968, pe când trupa era cunoscută sub numele de Roundabout, cei de la Deep Purple, alături de Led Zeppelin şi Black Sabbath, au demonstrat pionieratul heavy metal-ului şi hard rock-ului. Stilurile mai noi de rock şi punk, de la Nirvana încoace, au trecut aceşti monştri sacri într-un mic con de umbră pentru tineretul veşnici iubitor de noutate şi modă. Totuşi, putem spune că vânzarea a peste 100 de milioane de albume în întreaga lume, alături, desigur. de încă şi mai multe copii ilegale, Deep Purple este un certificat în faţa neuitării. După foarte multe schimbări de componenţă, Deep Purple este reprezentată azi de Ian Gillan - voce, Steve Morse - chitară, Roger Glover - bas şi Ian Paice - baterie, alături de Don Airey - claviaturi.
4 comentarii:
Am fost si eu pe acolo. Au sunat bine, chiar daca Gillan pierdut o octavă de sus. Morse a fost o revelaţie.
Chitaristul îşi poate adapta stilul încât să poate interpreta cu degetele mai anchilozate, când vârsta se pune însă pe voce... trebuie să schimbi registrul. Mă uit la Bitman, sau Cristi Minculescu... cam de 10 ani au început să o lase mai moale. Aşa că poate ar trebui să avem o înţelegere :) Oricum sunt de aplaudat că încă au un loc în preferinţele oamenilor.
nu poti spune ca au sunat bine..
jethro tull la sibiu, in piata mare a orasului a sunat bine. oriunde erai in piata auzeai de parca erai intr-o sala de concerte.
la deep purple: organizarea mizerabila.
sonorizarea a cazut de cateva ori, muzica era tare si nu avea claritate.
compara si cu rolling stones.. cu totul altceva:)
so a fost un concert din categoria am facut-o si p-asta.. altfel o mizerie..
Din păcate în România nu prea mai sunt ingineri de sunet, se aude bine în concert numai când trupa vine cu inginerul lor de sunet după ei.
Trimiteți un comentariu