sâmbătă, noiembrie 24, 2007
fidiculae
(vioară)
O vioară înviorată.
După câştigarea acelui concurs cu un singur participant, violonistul Alexandru Tomescu a intrat ieri în posesia viorii Stradivarius Elder Voicu 1702. EL va deţine în comodat vioara în valoare de 1,2 milioane de dolari pentru o perioadă de cinci ani. Ieri am văzut la televizor primele secvenţe înregistrare de Alexandru Tomescu la Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC). Să fiu sincer-sincer, nu mi-a părut că vioara şi interpretul se potrivesc, sunetul specific Stradivarius era cam chinuit. E drept că este necesară o perioadă de adaptare cu instrumentul, sper să nu dureze mai mult de 5 ani.
Alexandru Tomescu, emoţionat de festivitate îşi asumă o răspundere deosebită la preluarea viorii. "Sunt puţin emoţionat în acest eveniment festiv. Nu cred să existe bucurie mai mare pentru un violonist decât aceea de a avea în mâini un Stradivarius. Această vioară este aproape un simbol al României şi sunt pe deplin conştient de implicaţiile şi răspunderea pe care mi le asum. Sunt deja 25 de ani de când cânt la vioară. Când eram mic, nici prin gând nu-mi trecea că o să ajung să cânt pe vioara maestrului Voicu. Eu cred că este un nou început pentru mine. Colaborarea cu acest instrument de excepţie va reprezenta, în mod evident, un început"
Prima colaborare între Tomescu şi Stradivarius a fost "Presto" (Sonata în Sol minor) de J.S. Bach, şi două piese de Fritz Kreisler - "Recitativ" şi "Scherzo" (Wiener capriccio).
Totodată, Alexandru Tomescu a promis că "Această vioară, prin faptul că aparţine tezaurului, aparţine patrimoniului naţional al României, în mod concret aparţine fiecăruia dintre noi şi cred că fiecare român are dreptul s-o audă măcar o dată în aceşti cinci ani (...) Unul dintre proiectele pe care mi le-am propus este ca sunetul acestei viori să fie auzit de toţi românii măcar o dată".
Vioara Stradivarius este asigurată de compania de asigurări Asiban, pentru suma de 1,2 milioane de dolari. Alexandru Tomescu a semnat cu Filarmonica Enescu un contract privind condiţiile de păstrare şi securitate ale instrumentului. "Nu o voi ţine acasă. Va fi păstrată într-un loc păzit. Va avea la dispoziţie zilnic un spaţiu, unde voi putea să exersez".
“Să vedem ce-o să iasă” ar fi zis un trupă ceva mai modernă care interpretează numai la PC.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
DEOSEBIT! FELICITARI PT ALEGERE!
Trebuie să spun că am ţinut şi eu în mână un Stradivarius. E drept că nu era decât un Stradivarius "generaţia următoare", adică probabil a fiilor marelui lutier, dar destul de asemănătoare, cu semnătură în interior şi tot ce trebuie. Am avut emoţia de a scărţâii o gamă la o vioară de câteva mii de euro. Cu acea ocazie am reuşit să fiu învăţat (acum cred că nu mai ştiu) să fac la vioară precum troleibuzul. Amintiri de liceu :)
Nuantele astea, diferenta in fericire pe care o face o Stradivarius ramane, precum spun mai multi in diverse forme in documentar, intre interpret si instrumentul lui. Inexpugnabil acolo intre ei. Pentru noi cestilalti, de-o fi Stradivarius, de-o fi Guarnieri, de-o fi Vasile Gliga tot atata suntem in stare sa ne emotionam pe dinlauntrul nost. Pe dinafara, poate putem mai mult, dar pe dinlauntru sigur nu.
Cred ca e ceva deosebit sa ajunga un Stradivarius si in Romania. Desi, la noi cred ca ar trebui sa o pazeasca foarte bine!:)Nu stiu cat conteaza valoarea artistica pentru "poporul de rand", dar cea comerciala, sigur conteaza!
Foarte interesante si videoclipurile! Nu prea mai avem noi timp sa studiem vechile mestesuguri modernizate, dar uneori e chiar benefic. Ne mai scoate din "lumea noastra mecanica", si ne induce alte coordonate...
Acest Stradivarius (pe numele lui Stradivarius Elder Voicu 1702) a aparţinut marelui violonist român Ion Voicu, fiind cumpărat de statul român pentru el, şi a trecut în posesia lui Mădălin Voicu, după moartea tatălui său. Statul român a făcut demersurile necesare recuperării lui de la Mădălin Voicu şi s-a ajuns la soluţia aceasta, ca vioara să fie trecută mai departe unui tânăr violonist. Alexandru Tomescu a primit vioara în comodat pentru 5 ani. Când perioada va expira, probabil că se va mai face un concurs.
@ Rodicutza
Desigur nu ai încercat cu adevărat să faci diferenţa dintre o partitură interpretată cu diferite viori. Nici nu aveai de ce.
Fiecare vioară are domeniul ei (şi aici nu mă refer la fiecare vioară semnată de... cutare lutier, ci chiar la fiecare vioară). Instrumentul, în general, este un lucru delicat, mai ales cele cu acustică prin cutie de rezonanţă şi corzi: vioară, violoncel, contrabas, chitară, mandolină, cobză, pian... Acelaşi instrument poate vorbi într-un fel astăzi, într-un fel mâine. Uneori este îmbufnat, alteori leneş, alteori tăcut, alteori cald, alteori vesel. Am văzut mai demult o piesă de teatru, "Contrabasul", cu maestrul Radu Beligan. Spunea acolo dramaturgul Patrik Susskind cum instrumentistul şi-a scos paltonul şi a învelit cu el instrumentul să nu răcească cu riscul propriei sale pneumonii. De fapt nimeni nu ştie de ce instrumentele au toane. Probabil că lemnul respiră şi el o dată cu cel care îl atinge, probabil că reacţionează şi el la plictiseală şi indiferenţă.
Ca spectator reacţionezi maxim atunci când instrumentul se potriveşte minunat cu ceea ce este interpretat. Mi s-a întâmplat să am reacţii şi la vioară cu goarnă unde vorbim de o cu totul altă mecanică a transmiterii vibraţiilor şi armonicelor.
Se pare că organismul uman este "setat" să reacţioneze la anumite tipuri de vibraţii. Exploatând această zonă (cum este cazul muzicii tribale) extazul provocat poate duce până la căderea în transă. Personal sunt un om foarte sensibil la sunetul muzical, de aceea am o reacţie de tip "treaptă", adică îmi plac foarte multe lucruri sau îmi displac foarte multe lucruri. Personal nu am fot mulţumit de cum a sunat vioara în mâinile acestui tânăr, deşi mi-a plăcut ce a cântat la concurs. Dar acum, mi s-a părut că sunt străini, că nu au nici o compatibilitate. În mâinile lui Ion Voicu era cu totul altceva. S-ar putea să fi fost o zi în care vioara era supărată, ori poate chiar nu există o compatibilitate.
Bach violin sonata No1 BWV1001(Presto)
Alexandru Tomescu
Kyung Wha Chung
Shona Holborow
Katie Palkki
Si iata ca, dupa o viata de pompat "cariera" in tanarul violonist Tomescu, familia si-a vazut visul cu ochii, sa cante cu totii la un Stradivarius "al poporului"! Logic ca nu avea cum sa sune bine pentru ca oricat de Stradivarius ar fi el, tot mana omului scoate sunetul si acest om, saracul, nu-i decat un bun executant/tehnician. Pacat de sutele de tineri sau mai putin tineri talentati care nu au avut parte de aceeasi "sansa" dar care canta divin reusind sa-ti faca "pielea gaina" si fara un Stradivarius! Nu-i oare cel putin intrigant faptul ca "deosebitul" ministru al culturii i-a fost profesor destui ani "tanarului" Tomescu si se hahaia in cancelarie cu parintii acestuia alti destui ani?
Deşi este mai greu de identificat, iată cum suna această vioară Stradivarius la Ion Voicu:
Ion Voicu si Yehudi Menuhin
Şi asa sună un Stradivarius în muzica pentru care a fost creat. Interpretează Leonidas Kavakos:
Mozart No 5, Rondeau, Tempo di Menuetto
Se sesizează imediat sunetul cald, potrivit. Se vede că vioara se potriveşte cu muzica. Se vede că Stradivariusul este total diferit de celelalte viori.
Nu cunosc prea multe amănunte despre Alexandru Tomescu.
Trimiteți un comentariu