persona et risus

---

(mască şi zâmbet)
PSD pregăteşte un laţ politic pentru debarcarea cât mai urgentă a ministrului (aproape ex-ministrului) Cioroianu. Pe de altă parte, domnul prim ministru Tăriceanu al II-lea, realizează că o asemenea fluctuaţie a miniştrilor prin cabinete face ca onor Guvernul României să semene mai mult cu o sală de aşteptare într-o gară decât cu o instituţie a statului român. Buni sau proşti, miniştrii României trebuie să mai reziste măcar un pic, până la următoarea remaniere pentru guvernul Tăriceanu III, adică probabil după alegeri.
PSD-ul este însă de altă părere, prin vocea oarecum autorizată a preşedintelui său, domnul Mircea Geoană. Acesta a declarat la începutul şedinţei Biroului Permanent al partidului, care a avut loc astăzi, că social-democraţii vor solicita demisia „neîntârziată” a ministrului de Externe, Adrian Cioroianu. Probabil că domnul Geoană, ca fost ministru de externe, nu se bagă degeaba în seamă şi ştie ce vorbeşte. Eu unul îl ascult pe domnul Geoană atunci când vine vorba de externele României. Principalul motiv al cererii, oarecum întârziate, de demitere a lui Adrian Cioroianu este acela de a fi „definitiv compromis din punct de vedere politic”. La ora la care scriu aceste rânduri, nu am auzit încă declaraţia de la finalul Biroului Permanent Naţional al PSD.
De cealaltă parte, Cioroianu persistă în “corectitudinea” ideii deşertului penitenciar (cine ştie, poate a cumpărat pământ acolo şi nu a găsit petrol). „Poate că trebuia să fiu mai atent în momentul în care am făcut acea afirmaţie, dar îmi menţin opinia că nu consulii şi diplomaţii României creează probleme în afară, ci sunt oameni care sunt certaţi cu legea. Sigur că soluţia nu este trimiterea lor în deşert, asta e foarte limpede şi nici n-o să se întâmple prea curând, dar trebuie să ne punem foarte bine problema celor care pleacă şi acolo se asociază fie unor ocupaţii dincolo de limita legii, fie intră în medii care nu-i ajută absolut deloc.”
Altfel, domnul Cioroianu a admis că varianta deportării în deşertul egiptean „nu a fost una inspirată”, dar că adevărata responsibilitate pe care o are îl face să spună că „toate eforturile pe care le fac autorităţile în afară, oricare ar fi ele şi oricât ar costa, pot fi subminate de astfel de acte necugetate ale unor oameni care se feresc şi de autorităţile române şi de cele ale statelor gazdă”.
Domnule Cioroianu, măi domnule ministru, “ăştia” care cârcotesc împotriva domniei voastre au ceva cu deşertul. Uite ce idee mi-au dat cei de la Divertis. Ei spuneau că dacă nu se oprea “deportarea” cu munca la Canal, ajungea şanţul tocmai la Sighetul Marmaţiei. Nu vă mai gândiţi la deşert, ce să facă în deşert, să pună palmieri? Deschideţi încă un canal, dar să vină de la Sighetul Marmaţiei înspre sud, să fim siguri că este făcut să dureze. După o sută de ani, dacă vor fi cuminţi, le vom pune şi apă, şi atunci se vor juca hidrotehnicienii din conducerea politică cu irigaţiile şi alte cele, dacă punem şi vaporaşe cu vâsle, îl facem pe preşedinte şef de flotilă.