Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.
La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei". Dumnezeului nostru slava!
5 comentarii:
Stau cateodata si ma intreb de unde dispui de atatea resurse sau unde este generatorul care-ti furnizeaza energia creatoare, pentru ca trei articole de fond intr-o zi nu e deloc putin lucru, plus efortul de administrare a altor sectiuni...
Vad ca timpul s-a scurs grabit si am ajuns deja in sfanta zi de mare sarbatoare 30 Noiembrie, in care il praznuim cu smerenie si slava pe Sfantul Mare Apostol Andrei, Intaiul chemat si ocrotitorul Romaniei.
Acum două mii de ani, Dumnezeu ni L-a daruit pe Fiul lui, iubindu-ne. Hristos ni L-a daruit pe întâiul chemat al Lui, pe Andrei, iubindu-ne. Popor ales am fost noi, românii, de două mii de ani.
Andrei a creştinat sufletele aflate în spaţiul geografic al României de azi. A venit de la Hristos, aducându-ne învăţătura iubirii Adevărului, arătându-ne Calea. Ne-a chemat atunci, ca pe nişte copii rătăciţi, cu multă iubire, arătându-ne drumul spre casa unde ne aşteaptă Dumnezeu. Andrei a venit după noi cu iubire, cu credinţă, cu putere apostolească, vorbind în limbile noastre de păgâni, chemându-ne şi bucurându-se pentru fiecare suflet ajuns pe Calea în Hristos. Şi azi ne aşteaptă răbdător, dornic să ne arate calea, păzind poporul român, păzind Casa lui Dumnezeu de pe pământul românesc, ocrotind, mereu, România şi pe români.
Rugându-ne Apostolului Andrei, ne purificăm sufletele, pregătindu-ne în ordinea firească a lucrurilor pentru marea sărbătoare a Naşterii Domnului, a renaşterii noastre.
Voi reveni in cursul zilei si cu alte ganduri despre evocarea personalitatii sfantului Andrei si despre pestera din Sudul Dobrogei unde si-a dus cu cinste si ravna vietuirea duhovniceasca.
LA MULTI ANI tuturor celor care poarta numele de Andrei sau Andreea sau derivatele lor !
Sa rostim cu evlavie o rugaciune inchinata Sfantului Apostol Andrei, care neindoios va fi ascultata la aceasta ora cand cerurile sunt deschise si comunicarea cu energia divina este directa:
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut faptura, nu intoarce dumnezeiasca Ta fata de la noi cei pacatosi, ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre pe care in toata ziua cu nesocotinta in chip nenumarat le savarsim. Noi suntem pacatosi si patimasi, netrebnici si plini de rautate, iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii; nu ne lasa, Doamne; nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici nu rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci, pentru ca nu sintem vrednici a castiga prin sarguinta cea de toate zilele milostivirea Ta, daruieste-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugaciunile apostolului Tau Andrei, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne intareste cu darul Tau cel stapanitor, ca din adincul inimilor noastre, cu bucurie sa laudam praznuirea lui, si sa slavim preasfint Numele Tau, in vecii vecilor. Amin.
Amin
Lăudaţi fie Sfinţii! Cei adevăraţi! Io-s mai rebelă. Adicătelea, mă rog Sfinţilor vechi...Mă cam abţin la unii mai recenţi...
Oricum, am ce învăţa pe site-ul tău!
Domnul să fie cu noi!
Eu scriu aici:
http://marinela-serban.weblog.ro
@ marinela
Intru din când în când la tine pe bloguri, îmi place mai ales muzica de pe Zodia busuiocului. :)
E adevarat, am avut mari inaintasi! Fata de ei noi suntem cumva precum "epigonii" lui Eminescu. Dar, simplul fapt ca ne mai gandim la ei, macar din cand in cand, mai aduce o speranta! "Desi nu Te pomenesc in rugaciuni, desi nu Te pastrez in inima mea, Tu inca mai astepti intoarcerea mea", spune un imn al lui Tagore, foarte asemanator cu o rugaciune. Fiindca, si la El ne gandim, uneori, la fel de rar ca si la inaintasi.
Pna cand, vrand-nevrand, vom incepe sa ne gandim...
Trimiteți un comentariu