Praf şi memorie

---

Stradutele inguste si prafuite ale Lipscanilor, unde in zilele cele mai calduroase mirosul usor intepator ne face sa realizam ca centrul istoric al Capitalei este mai vechi decat ne place sa credem, ascund la parterul cladirilor cu bulina rosie micile magazine care amintesc de marile manufacturi de altadata, in care astazi nu mai intra decat turistii straini, romanii cu venituri mari si pensionarii iubitori de obiecte fabricate manual, care vin doar sa admire ceea ce nu-si mai mai pot permite. Curtea Sticlarilor. Inchisa pentru renovare, urmeaza sa isi reia activitatea dupa sarbatorile de Paste. Zgomotul sticlei iesite din cuptoare a fost inlocuit pentru moment de zgomotul sticlelor de baturi racoritoare si al halbelor de bere de la terasele care au fost amenajate in apropiere, un loc ideal de unde mai poti privi inca mestesugul sticlaritului. Cuptoarele vor incepe sa functioneze si aerul se va umple din nou de parfumul substantelor toxice pentru a da nastere si culoare obiectelor din sticla.
Sticlarii din mainele carora ies astazi micile opere de arta sensibile la lumina nu mai au insa cui sa impartaseasca secretele mestesugului pentru ca aceasta meserie sa existe si maine. Temperaturile mari la care se lucreaza si substantele toxice ii indeparteaza pe tineri de acesta meserie pentru care nu exista o scoala si care trebuie invatata in atelier. "Este o meserie grea si trebuie sa-ti placa ca sa o practici", a declarat o doamna trecuta de 40 de ani, in timp ce taia bucati de sticla colorata pentru un vitraliu care urmeaza sa-l infatiseze pe Vlad Tepes. "Este o comanda", a completat ea luand o bucata de metal pentru a fixa steaua galbena din fruntea sangerosului domnitor. "Se lucreaza numai la comanda ... oamenii vin, se uita, dar nu cumpara nimic si apoi se intreaba de ce locul a fost impanzit de baruri si cafenele".
Barurile si cafenelele sunt singurele care ii mai atrag pe bucurestenii obisnuiti, in special tineri, in zona. Magazinele unde se comercializeaza obiecte lucrate manual, fie ca este vorba de obiecte din sticla sau din fier forjat, costume populare si obiecte de artizanat, obiecte de mobilier vechi sau picturi, sunt vizitate mai ales de turistii straini si de romanii care au "case mari".
Afacerile putinelor magazine de pe Lipscani care mai comercializeaza obiecte confectionate manual sunt tinute in viata de turistii straini care vin in aceasta zona insotiti de ghizi pentru a-si achizitiona suveniruri sau de romanii cu venituri peste medie care vor sa-si decoreze somptuoasele vile si fac comenzi pentru mai multe obiecte de acest gen, a caror valoare depaseste de cele mai multe ori 1.000 de euro.
"Americanii si arabii apreciaza si cheltuie sume considerabile pe portelanuri, in timp ce francezii vin in aceste magazine pentru ca romanii sunt cei mai buni imitatori, referindu-se la veiozele Tiffany", a declarat o vanzatoare dintr-un magazin dedicat obiectelor de sticla.
O vaza din sticla confectionata manual costa putin peste 200 de lei, iar o lustra, 750 de lei, sume mult prea mari pentru pensionarii care intra in aceste magazine doar pentru a admira obiectele. "Macar sa ne bucuram ochii, daca nu mai putem cumpara" este raspunsul pe care il primesc vanzatoarele la intrebarea "Va pot ajuta cu ceva?"
Ipoteza ca vechiul centru al Bucurestiului se poate transforma in noul centru al barurilor si cafenelelor din Bucuresti, care vor profita de incarcatura simbolica a locului pentru a-si atrage clientii, nu mai pare atat de ireala cand te plimbi pe stradutele pietruite ale Lipscanilor si observi cum specificul locului moare incet, incet, ingropand cu sine si meserii candva apreciate.